Giardiaza intestinala

 
Informatii medicale despre giardiaza intestinala

Giardia lamblia este un protozoar flagelat in forma de para, care provoaca o larga varietate de simptome gastrointestinale. Giardiaza este probabil cea mai frecventa parazitoza intestinala umana. Deoarece se raspandeste prin contaminare fecal-orala, prevalenta este mai mare in cadrul comunitatilor cu conditii precare de igiena. Boala este frecvent raspandita prin apa, deoarece Giardia este rezistenta la nivelurile normale de clor din apa de robinet si supravietuieste bine in apele reci de munte, fiind destul de frecventa la persoanele care fac camping.

Transmiterea prin alimente este mai rara, poate apare cand se consuma alimente brute, insuficient preparate termic. Giardiaza este o zoonoza, iar cross-infectivitatea prin castori, caini, rozatoare si vite asigura un rezervor constant.

Ciclul de viata al Giardiei consta in doua etape: transmiterea fecal-orala a chistului si aparitia trofozoitului care cauzeaza boala. Chisturile de Giardia sunt eliminate prin fecalele gazdei, ramanand viabile intr-un mediu umed timp de luni de zile. La oameni, infectia apare dupa ingestia a 10-25 de chisturi. In stomacul noii gazde,   sucul gastric acid determina aparitia a doi trofozoiti din fiecare chist. Acesti trofozoiti migreaza in duoden si jejunul proximal, unde se ataseaza de peretele mucos si se replica prin fisiune binara.

Dezvoltarea Giardiei in intestinul subtire este stimulata de bila si carbohidrati. Poate cauza dispepsie, malabsorbtie si diaree. Anumiti trofozoiti se pot transforma in chisturi si pot trece in materiile fecale.

Manifestarile clinice ale giardiazei pot fi foarte variate. Dupa o perioada de incubatie de una pana la doua saptamani, pot apare simptome ca greata, varsaturi, flatulenta, crampe abdominale, diaree, steatoree, scadere ponderala. O anamneza care evidentiaza instalarea treptata a unui sindrom diareic usor poate diferentia giardiaza de alte infectii de etiologie bacteriana. Simptomele care dureaza 2-4 saptamani si scaderea ponderala semnificativa sunt sugestive pentru giardiaza.

Giardiaza cronica poate urma unui sindrom acut sau poate apare fara simptome anterioare severe. Simptomele si semnele cronice cum ar fi steatoreea, scaderea ponderala cu 10-20%, malabsorbtia, fatigabilitatea, depresia se pot intinde pe luni de zile daca boala nu este tratata.

Rareori, pacientii cu giardiaza pot prezenta artrita reactiva sau sinovita asimetrica, de regula la membrele inferioare. De asemenea, pot apare rash si urticarie ca semne ale unei reactii de hipersensibilitate.

Excretia chisturilor se produce intermitent in materiile fecale, normale sau diareice, pe cand trofozoitii se gasesc aproape exclusiv in scaunele diareice. Examenul materiilor fecale pentru oua sau paraziti continua sa fie piatra de hotar a diagnosticului, in ciuda sensibilitatii reduse. Examinarea unui singur specimen are o sensibilitate de 50 pana la 70%; sensibilitatea creste de la 85 pana la 90% in cazul examinarii a trei scaune succesive. Deoarece Giardia nu este invaziva, nu apar eozinofilie si leucocitoza.

Anticorpii pentru trofozoiti sau chisturi se detecteaza prin imunofluorescenta sau metoda ELISA. Sensibilitatea acestor metode variaza de la 90 la 99%, iar specificitatea de la 95 la 100%. In ciuda sensibilitatii crescute a acestor metode, microscopia directa este importanta, deoarece poate decela si alti agenti infectiosi care pot fi prezenti simultan.

Aspiratul duodenal si biopsiile au sensibilitate foarte mare, dar sunt invazive si de obicei nu sunt necesare pentru diagnostic. Serologia si culturile din materiile fecale nu sunt de obicei necesare.

Tratamentul giardiazei:
Adulti: metronidazol (flagyl) 250 mg oral de trei ori pe zi timp de 5 pana la 7 zile.
La femeile gravide cu simptome usoare de regula se amana tratamentul pana dupa nastere.
Femeile gravide cu simptome severe: paromicina (humatin) 500 mg oral de 4 ori pe zi timp de 7 pana la 10 zile; metronidazolul este de asemenea acceptabil.
Copii: albendazol 400 mg oral timp de 5 zile.
Purtatori asimptomatici: se trateaza cu aceleasi scheme pentru adult sau copii.

Masuri profilactice:
Tratamentul corect al apei (floculare, sedimentare, filtrare, clorinare).
A se consuma numai apa îmbuteliată în zonele endemice.
Spălare corectă şi frecventă a mâinilor.

Autor: Dr. Camelia Diaconu
InfoMedic.ro


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa