Politraumatismul
Este afectiunea cea mai des intalnita in accidentele de circulatie sau in caderile de la inaltime. Este caracterizat de insumarea unor leziuni variate, care intereseaza segmente si organe diverse ale corpului: rupturi de organe (ficat, splina), cu hemoragie interna, fracturi, traumatisme cranio-cerebrale etc. Nici cel mai priceput medic nu poate fi capabil sa faca inventarul complet al leziunilor, in conditiile examinarii la locul accidentului.In consecinta, este precaut sa actionam ca si cum victima ar prezenta leziunile cele mai grave. Din aceste motive, interventia primului ajutor trebuie sa se desfasoare conform unei scheme obligatorii, care urmareste respectarea unor principii generale.
Principiile primului ajutor le vom expune urmarind diferitele etape obligatorii pe care trebuie sa le strabata actiunea noastra:
1. Crearea barajului de securitate din jurul victimei este primul gest pe care trebuie sa il execute pe o parte dintre salvatori. Ingramadirea curiosilor in jurul accidentatului ii ia acestuia aerul, il accentueaza sentimentul de panica, cu efecte foarte rele asupra evolutiei ulterioare a bolii, impiedica miscarea celor ce executa manevrele de prim ajutor.
2. Prima examinare a accidentatului va urmari numai daca mai respira si daca se simt pulsatiile arterelor carotida si radiala. Pentru ca unul dintre tesuturile de cea mai mare importanta pentru viata omului - tesutul nervos - moare daca nu primeste oxigen 4-7 minute, trebuie incepute manevrele de degajare a cailor respiratorii superioare si manevrele de respiratie "gura la gura", chiar inainte de a scoate in totalitate victima de la locul dezastrului (de sub resturile unei masini, de sub un perete sau de sub un mal prabusit etc.).
Pentru a putea executa aceste manevre, trebuie, deci, degajate, in primul rand, capul si toracele victimei.
3. Scoaterea victimei de la locul dezastrului incepem sa o executam dupa ce ne-am convins ca accidentatul respira spontan. Scoaterea victimei trebuie sa se faca cu foarte mare grija, pastrand, pe cat posibil, in timpul manevrelor, pozitia in care aceasta a fost surprinsa de accident.
4. Asezarea la sol. Pozitia victimei se schimba foarte incet si cu gesturi blande, astfel incat sa ajungem in pozitia finala, in care bolnavul este in pozitie laterala si cu capul situat mai jos decat trunchiul.
5. A doua examinare a accidentatului.De aceasta data, ea se face cu mai multa atentie, pentru a descoperi leziunile cele mai importante. Examinam tegumentele, urmarind in special regiunile acoperite de imbracaminte, in vederea opririi hemoragiilor si realizarii pansamentelor dupa tehnicile descrise.
Se pipaie conturul capului, pentru a observa eventualele denivelari ale calotei craniene si rani, se controleaza pavilioanele urechilor si narile, pentru a vedea daca exista urme de sange sau de serozitate.
Se ia in maini fiecare membru superior si inferior, in parte, se controleaza daca exista deformari ale segmentelor care le compun, daca acestea prezinta mobilitate, acolo unde, in mod normal, nu trebuie sa existe, se mobilizeaza fiecare articulatie in parte, pentru a vedea in ce masura este posibila fara durere, semn ca acestea sunt sanatoase, In situatia in care constatam existenta fracturilor sau a luxatiilor, ele vor fi imobilizate provizoriu, utilizand mijloacele speciale pe care le avem la dispozitie in trusele de prim-ajutor care exista la posturile de prim-ajutor din intreprinderi.La nevoie, imobilizam prin improvizatii, asa cum am descris ca se poate face mai inainte.
Daca bolnavul este constient, il rugam sa miste degetele de la picioare, pentru a descoperi o eventuala sectiune de maduva prin fractura coloanei vertebrale si il intrebam unde simte dureri.in cazul sectiunii maduvei, accidentatul nu simte nimic pe teritoriul cutanat de sub forma afectata si nu se poate misca singur.
Vom palpa, prin compresiune usoara, bazinul (cele doua maini ale examinatorului strang bazinul accidentatului, apasand cu blandete asupra soldurilor) si toracele (cele 2 maini ale examinatorului fac acelasi gest, apasand in partile laterale ale toracelui).
In cazul fracturarii oaselor bazinului sau a coastelor, manevrele amintite sunt dureroase.
6. Ridicarea si transportul ranitului. In special pentru accidentele grave, ridicarea victimei trebuie sa se faca avand grija sa mentinem fixate in acelasi ax capul, gatul si toracele, pentru ca fragmentele oaselor fracturate sa nu determine leziuni suplimentare.
Acest lucru se poate realiza cand exista o coordonare buna a persoanelor care acorda primul ajutor.In cazul in care sunt 3 persoane, propunem urmatoarea schema de miscare: brancarda, pe care o fixeaza unul din salvatori, se aseaza pe pamant, alaturi de accidentat.
Ceilalti 2 salvatori vor rasturna bolnavul, apucand in sens opus, unul de picioare, celalalt de cap, pentru a-l aduce in pozitia in care va trebui transportat pe brancarda, si anume pozitia laterala. Pozitia este mentinuta cu ajutorul unei paturi rulate intre picioarele victimei. Capul este fixat cu o a doua patura asezata deasupra crestetului.
Un alt sistem de ridicare a pacientului de la sol, deasemenea corect, aseaza toti cei trei salvatori de aceeasi parte a victimei, care se afla culcata la sol alaturi de brancarda. Miscarea se executa in trei timpi: la comanda "pe locuri", toti trei stau drepti de aceeasi parte a victimei; la comanda "apucati", cei trei salvatori se aseaza cu un genunchi la pamant si primul sustine, cu cele doua maini, capul si umerii accidentatului, al doilea toracele si bazinul, al treilea coapsele si gambele; la comanda "ridicati", toti trei ridica in acelasi timp accidentatul si il aseaza in pozitia amintita, pe targa.
Purtarea brancardei trebuie sa respecte, la randul ei, anumite reguli menite sa protejeze accidentatul.In cazul in care targa este purtata numai de doua persoane, ele trebuie sa se foloseasca, in afara bratelor, si de cate un cordon (chinga), fiecare trecut in jurul gatului, care prinde suplimentar cele doua manere ale brancardei.In acest fel, greutatea victimei se disperseaza si mersul este mai lin.
In cazul in care exista patru salvatori, doi sustin targa de barele de la extremitati si doi sustin targa sprijinind-o la mijlocul ei.In acest fel, trepidatiile transportului sunt, de asemenea, mult diminuate.
Regulile trecerii brancardei peste diferitele obstacole intalnite in cale (urcarea-coborarea scarilor, trecerea printr-o vaiuga, trecerea peste gard, urcarea in autosanitara etc.).In principiu, trebuie sa ne straduim sa mentinem in permanenta brancarda, si deci accidentatul, in pozitie orizontala.
Transportul pe brancarda se face intotdeauna tinand accidentatul cu capul in directia deplasarii, deci catre inainte.
Pozitia pacientului pe brancarda va fi aleasa in functie de leziunile pe care le prezinta acesta. Pentru bolnavii inconstienti, prezentand leziuni ale fetei, pozitia de transport este cea descrisa.In cazul in care pe primul plan se afla leziunea toracica, bolnavul va fi asezat pe brancarda pe spate, cu toracele cat mai ridicat, folosind perne sau paturi. Pentru ranitii la abdomen, pozitia este tot pe spate, cu un sul sub cap si cu coapsele ridicata pe o patura rulata. Bolnavii ce prezinta cu siguranta leziuni ale coloanelor vertebrale vor fi transportati culcati pe burta.In cazul fracturilor de coloana cervicala, capul va fi fixat intre doua rulouri groase.
In cazul in care nu avem la dispozitie o brancarda, o putem improviza ca in figurile alaturate.
Ce nu trebuie facut:
In cazul politraumatismelor, vom executa mesajul cardiac extern numai in caz de stricta necesitate. El este periculos, pentru ca putem transforma o fisura de coasta intr-o fractura care poate sfasia plamanul, sau, in cazul existentei unei fracturi de stern, putem strivi inima.De asemenea, tot pentru ca nu putem, in aceste situatii, cunoaste, de la inceput care este amploarea leziunilor, este bine sa evitam transportarea victimelor fara brancarda. Acest fel de transport este permis numai cand leziunile sunt simple, bolnavul este constient si ne-am lamurit ca nu sunt afectate organele cu importanta vitala (torace, bazin, cord, ficat).
Dictionar:
BRANCÁRDA, brancarde, s.f. Targa pentru transportat ranitii sau bolnavii, formata de obicei dintr-o panza intinsa, fixata de doua bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.
Sursa: Sa acordam corect primul ajutor
