Balantidioza (sursa de infectie, transmitere, tratament)

 
Informatii medicale despre balantidioza

Este un protozaur, Balantidium coli, din clasa ciliatelor. Desi este cel mai mare protozaur patogen intalnit la om (masoara pana la 200 de microni) nu poate fi vazut decat la microscop, atat ca forma vegetativa, cat si ca chist.


Sursa de infectie. Porcul, care este in mod natural infestat in procente destul de ridicate, constitue rezervorul de infectie a bolii. Omul parazitat, care elimina prin dejectii chisturile parazitului, poate constitui o sursa de infectie.


Modul de transmitere. Se face direct de la porcii parazitati si, indirect, prin alimente contaminate sau prin manipularea materialului intestinal provenit de la porcii infestati.


Cale de patrundere. Digestiva, iar localizarea se face in cec, colon si portiunea inferioara a ileonului, exceptional si alte organe.


Perioada de incubatie. Nedeterminata, variabila.


Simptomatologie. Boala ia adeseori de la inceput caracterul unei dezinterii cu 10-15 scaune pe zi, care pot contine resturi alimentare nedigerate, mucus, puroi, sange si chiar fragmente de mucoasa. In asemenea cazuri, bolnavii pot prezenta febra, lipsa poftei de mancare, varsaturi si dureri de-a lungul colonului. Ca tulburari extradigestive sunt si cazuri de cefalee, insomnie, prurit cutanat si uneori anemii accentuate.


Durata perioadei de contagiozitate. Pe toata perioada infestarii in care bolnavul elimina chisturi infectioase.


Tratamentul. Cu rezultate nu prea incurajatoare au fost incercate chinina, calomelul, carbonatul de bismut. Rezultate mai bune par sa se obtina sub influenta tratamentelor cu antibiotice (aureomicina sau teramicina). Metronidazolul, in doze mai mari, pare de asemenea sa fie eficace.


Foto: tulipskitchen.blogspot.com


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa