Suferinta copilului si rolul profesionistului (sfaturi)
- Adolescenta -
Boala creste nivelul de dependenta al copilului de adultii care il ocrotesc, in primul rand de parintii sau persoanele cele mai importante pentru el. Din acest motiv este important ca in fiecare faza pe care o poate traversa copilul in decursul vietii si bolii sa existe o persoana capabila sa-1 inteleaga si sa-1 insoteasca in aceste circumstante ale bolii sale. Dincolo de simptomele specifice oricarei boli, trebuie recunoscute durerea adevarata si suferinta intima pe care copilul o traieste. Reactiile copiilor pot varia in functie de varsta pe care o au; ele depind de constiinta pe care copiii o au in legatura cu propria persoana si nivelul de intelegere a gravitatii bolii.
Copilul de la 0 la 3 ani
In cazul copilului foarte mic sunt dificil de diferentiat elementele fiziologice de cele psihologice. Copilul mic nu are constiinta propriului corp, reuseste cu greu sa faca diferenta intre teama si durere fizica. Orice senzatie neplacuta este imediat generalizata, copilul percepe durerea fizica, desigur, ca pe ceva insuportabil; este vorba de o durere difuza, de o angoasa difuza: durerea devine psihica.
Copilul tinde sa atribuie boala unor cauze externe, se simte amenintat si persecutat, iar acest lucru este inevitabil deoarece nu poate face inca diferenta intre sine si ceilalti. De aceea, ajutorul este esential, copilul trebuie inteles, protejat, linistit; nu este capabil inca sa elaboreze angoasele sale, si, drept urmare, are nevoie de protectie si de o persoana care sa i-o poata oferi cu o anume semnificatie.
Reactia copilului mic in fata durerii ia deseori forma unei regresiuni, concretizandu-se in pierderea autonomiei. In mod particular, copilul in suferinta isi pierde interesul atat pentru obiecte, cat si pentru persoane, se misca mai incet si rareori are initiative proprii, neincercand sa favorizeze instituirea unui raport atunci cand un adult se apropie. Se poate vorbi de comportamente asemanatoare depresiei si se poate ajunge pana la depresia grava (de multe ori ireversibila), in cazul in care copilul este spitalizat ca urmare a bolii sale, iar raportul sau cu mama este intrerupt sau variaza brusc in intensitate. In aceasta perioada este fundamental ajutorul persoanelor care inconjoara copilul, regresia depinzand mult de suportul oferit copilului.
Copilul intre 3 si 6 ani
Copilul de aceasta varsta are o constiinta superioara in ceea ce priveste corpul sau. Este sensibil si intelege mai mult, are instrumente pentru a intreba si chiar a se revolta.
Actiunea de ajutorare este mai usoara, dar in acelasi timp pretinde o majora implicare. Copilul trebuie pregatit in vederea tratamentului, a vizitelor medicale, a spitalizarii. Deseori nu ne imaginam si nici nu ne intrebam cum traieste un copil aceste experiente. Copilul poate avea diverse reactii, se poate revolta sau poate adopta o atitudine de renuntare colaborand bine, dar refuzand sa verbalizeze trairile sale. Copilul poate nega durerea pe care o simte, din cauza fricii de consecintele pe care recunoasterea acesteia ar putea-o avea (injectii, spitalizare) sau din cauza sentimentului de vinovatie neexprimat.
Copilul de peste 6 ani
Atitudinea cea mai frecventa este aceea de rebeliune, si deseori aceasta se exprima prin modalitati de opozitie fata de tot ceea ce reprezinta limitele impuse de boala si tratamentele necesare.
Deseori, copilul are perceptia unui corp imperfect. La aceasta varsta are deja o majora constiinta de sine asupra propriului corp si a deficitelor sale. Deseori traieste o experienta de ,,pedepsire", sentimentul ca este necorespunzator dintr-un anume punct de vedere.
Boala poate fi, asadar, insotita de o traire depresiva determinata de sentimente cum ar fi cele de rusine fata de propriul corp si sentimente de vina. Acestea conduc la doua tipuri de inhibitii, una fizica - ce determina o dificultate in a investi in propriul corp (care se observa si in postura inchisa care marcheaza atitudinea generala), si o alta psihica - in care lipseste o vivacitate intelectuala (concretizata in creativitate, motivare, curiozitate, atentie). Chiar daca boala nu a afectat capacitatile intelectuale, copilul are o vitalitate scazuta, nu investeste in realitate (mai degraba incearca o retragere din acesta).
Dr. Venera Margareta Bucur
