Componentele reflexologiei

 
Componentele reflexologiei (medicina, sanatate, tratament, diete)


1. -  Reflexodiagnosticul – reperarea punctelor dureroase din zonele reflexogene (tălpi,
palme, urechi), markeri ai suferinţelor organice sau funcţionale. Durerea este direct proporţională cu gravitatea şi vechimea afecţiunii organului corespondent (a se diferenţia de durerile cauzate de anumite afecţiuni locale: bătături, traumatisme, malformaţii, afecţiuni dermatologice). Se pot simţi la palpare depuneri toxice în punctele reflexe (oxalat de calciu, acizii de proteine, grăsimi toxice, diverşi precipitaţi, alţi componenţi chimici dăunători organismului). În general, la aceste persoane este vorba de un exces de energie, reţinută şi blocată (exces de Yang). Aceste persoane tind spre bulimie, sunt adeseori foarte nervoase şi arţăgoase, indivizi incapabili să se relaxeze. Hipertensiunea, insomnia, ulceraţii ale aparatului digestiv, infarctul sunt sunt afecţiuni frecvente ale acestor persoane.În astfel de cazuri, atingerea pielii va fi mai mult de tip „mângâiere”, cu o funcţie relaxantă, de drenare a energiei aflate în exces. Nu vor lipsi însă acţiunile incisive asupra punctelor şi zonelor în care energie este preponderent blocată.  Poate exista însă şi un deficit energetic, atunci când la nivel local vom simţi ca un „gol” la palpare (tendinţe Yin). Acestea au tendinţe spre depresie, anorexie, oboseală cronică, anemie, lipsă de curaj, ochi lipsiţi de vitalitate.Sunt acele persoane care au tendinţa să adoarmă pe durata şedinţelor de reflexoterapie. Îl vom ţine însă treaz prin durerea provocată de apăsarea incisivă pe punctele dureroase ale piciorului.
Unele persoane pot acuza zone dureroase peste tot în aria plantară la palpare, acestea fiind hipersensibile. În acest caz se recomandă fricţionarea tălpilor pe toată suprafaţa, până când devin calde, după care, cu apăsări uşoare, se caută punctele reflexe. Alteori este posibil ca pacientul să nu reacţioneze la palparea zonelor de reflex, zona trebuind abordată cu mai multă forţă şi mai în profunzime.

 15.Reflexoterapia – masajul punctelor diagnosticate ca fiind sensibile/dureroase.
Masajul se execută cu policele (degetul mare de la mână) sau cu articulaţiile interfalangiene, fără a avea obiecte metalice pe mâini şi fără a folosi obiecte intermediare (beţişoare, pix, creion, etc.). Masarea zonelor reflexogene afectate, pe parcursul mai multor şedinţe, implică fisurarea cristalelor de toxine pe care fluxul sanguin le va trimite spre organele de eliminare, îmbunătăţind astfel starea de sănătate.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa