Totul despre tuberculoza

 
Informatii medicale despre tuberculoza

Tuberculoza este o boala cronica, infecto-contagioasa, care se transmite in special pe cale aeriana, prin intermediul picaturilor Flluger rezultate in urma acceselor de tuse, ras, cantat. Este o afectiune cunoscuta de mii de ani, cu perioade de recrudescenta determinate de situatii speciale naturale si sociale.

Tuberculoza este produsa de bacilul Koch, o micobacterie foarte rezistenta la frig si caldura, dar care poate fi relativ usor omorata de expunerea la soare (UV) si dezinfectia cu produsi chimici speciali (cei mai simpli sunt cei clorurati). Bacilul Koch are o proprietate deosebita de a-si putea inhiba metabolismul pe termen lung (10, 15, 20 de ani), in conditii neprielnice pentru el, metabolism pe care il poate relua in momentul in care conditiile locale sau generale ale organismului ii permit. Existenta acestor "bacili adormiti" in organism constituie punctul de plecare al tuberculozelor secundare numite ftizii (popular oftica), care apar la distanta in timp de momentul infectiei cu bacilul Koch sau al reactivarilor tuberculozei dupa un prim tratament, chiar corect executat. O alta particularitate a acestui microb este posibilitatea de a dezvolta rezistenta la actiunea unor antibiotice specifice, in conditiile in care se intrerupe tratamentul recomandat de specialist sau nu se respecta schemele recomandate de medicul curant. Aceasta posibilitate reduce sansele de reusita ale tratamentelor ulterioare.

Infectia tuberculoasa (patrunderea bacilului Koch in organism) nu se continua obligatoriu cu imbolnavirea de tuberculoza. Prima infectie tuberculoasa (naturala sau vaccinala) are un efect benefic asupra imunitatii organismului, determinand o crestere fata de o noua infectie tuberculoasa. Acest lucru se intampla insa in conditiile unui organism sanatos. Receptivi la infectia tuberculoasa sunt in special copiii pana la varsta de 3 ani si adultii de varsta a treia, a caror sistem imunitar nu este maturizat sau este debilitat de maladiile intercurente.

Factorii care conduc la transformarea infectiei tuberculoase in boala apartin, atat organismului, cat si mediului. Pentru o persoana prost alimentata calitativ si cantitativ, care duce o viata dezordonata marcata de vicii - fumat, baut, stresata emotional si intelectual, afectata de maladii cum ar fi: cancerul, virozele, diabetul, boli de sistem, psihopatii, este mai probabil ca infectia tuberculoasa sa fie continuata de aparitia ftiziei. Situatii de criza economica, razboaie, calamitati naturale favorizeaza aparitia si raspandirea tuberculozei in randul populatiei. Proportia mare de persoane fara locuinta, fara loc de munca, necooperante in finalizarea tratamentului corect al tuberculozei duce la aparitia cazurilor de tuberculoza cronica, ce constituie sursa de infectie principala.

Tuberculoza nu are simptome proprii care sa sugereze de la inceput afectiunea. Ea evolueaza lent pana la forme avansate de boala. Principalul simptom este tusea, initial neproductiva, apoi cu secretie mucopurulenta, simptom care este caracteristic multor boli, in special la fumatori unde schimbarea caracterului de tuse obisnuita a fumatorului poate sa fie un semnal. Starea febrila (37-38 grade C), scaderea in greutate, lipsa poftei de mancare, transpiratiile nocturne si oboseala, intregesc sindromul de impregnare bacilara. O situatie particulara o constituie hemoptiziile, expectoratii cu sange proaspat, denumite "hemoptizii providentiale" pentru ca duc la descoperirea unei tuberculoze active. Ele survin in urma ruperii unor vase de sange mai mici sau mai mari, de unde rezulta cantitatea mica sau impresionanta de sange eliminata, vase care se erodeaza in ansamblul de leziuni locale pulmonare pe care le da tuberculoza evolutiva.

In cazul reactivarilor tuberculoase, in tuberculoza cronica, la simptomele descrise mai sus se pot adauga altele cum ar fi dispneea (greutate in respiratie) sau alte complicatii aparute in urma repetatelor leziuni tuberculoase la nivel pulmonar.

Diagnosticul de certitudine al tuberculozei este cel bacteriologic din sputa expectorata de pacient. Examenul microscopic pune in evidenta bacilul Koch, dupa o coloratie speciala. In cazul bolnavilor cu leziuni minime, neexcavate, cantitatea de bacili eliminata in sputa este foarte mica si este posibil ca in esantionul de sputa analizat sa nu fie suficienti bacili Koch pentru a deveni vizibili pe frotiu. De aceea este necesara cultivarea sputei recoltate pe medii specifice de crestere a bacilului.

Tratament:
- Izoniazida, PAS, streptomicina sulfat, strepancil, fintozid, pirazinamida, tiocarbid, kanamicina, tebemicin, nizolin.
- Vitaminele D2, D3 hidrosolubile, gluconat de calciu, vitamina B6, Cedecalcin, Cavit 9, ACTH, Predinson, Supercortison.
- Sirop de patlagina, Trecid, Tusomag, Calmotusin, Tusan, Codein fosfat, Stodal.

In perioada de convalescenta se utilizeaza unele specii de plante medicinale care contin saruri minerale, vitamine, substante antibacteriene. Cu actiune remineralizanta sunt indicate urmatoarele plante in cura de 6 luni pana la 2 ani: 40 gr. coada calului, 40 gr. frunze de podbal, 20 gr. flori de tei. Se face decoct din 5 linguri de amestec la 1,5 l de apa, se beau 3-4 cani pe zi, indulcite cu miere de albine.

Reteta: 20 gr. coada calului, 15 gr. troscot, 20 gr. frunze de podbal, 5 gr. frunze de menta, 15 gr. rizomi de pir, 5 gr. fructe de ienupar, 20 gr. conuri de hamei. Se face decoct din 1 lingura de amestec la 1 cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi, timp de 3-6 luni. Pe timpul acestei cure se recomanda saptamanal consumarea a 500 gr. miere amestecata cu hrean ras (1-2 radacini), din care se ia cate 1 lingurita cu 1 ora inainte de masa de pranz si seara.

In perioada de iarna si primavara se recomanda urmatoarea reteta: 40 gr. macese, 40 gr. fructe de catina, 10 gr. frunze de urzica, 10 gr. frunze de ciubotica cucului, care se prepara ca infuzie din 2 lingurite de amestec la 1 cana de apa. Se beau 1-2 cani pe zi.

Reflexoterapia aduce imbunatatiri in respiratie, daca este cazul de exces de energie la nivelul plamanului, caracterizat prin accese violente de sufocare sau de vid de energie la nivelul plamanilor, caracterizat prin respiratie greoaie, permanenta. In primul caz se maseaza punctul P5, situat in pliul cotului in afara tendonului muschiului biceps - dispersie. In cazul al doilea, pentru tuse, hemoptizie se maseaza punctul P1 - tonifiere. Se mai poate masa meridianul vasului de conceptie cu punctul JM15 - tonifiere.


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa