Aspectele sexualizarii puberale normale la baieti

 
Aspectele sexualizarii puberale normale la baieti

Organele genitale externe sunt penisul si scrotul. Organele genitale interne sunt: testiculele, conductele, de eliminare a spermatozoizilor si a lichidelor secretate si glandele anexe (prostata si glandele bulbo-vezicale).


Organele genitale externe

Penisul este organul copulator al barbatului, dar si organ al mictiunii deoarece contine si ultima parte a uretrei. Este situat median deasupra scrotului, are o forma cilindrica si este format din tesut erectil intens vascularizat; este acoperit de o piele fina si mobila. La adult media dimensiunii penisului in stare flasca este 8--10 cm, in stare de erectie de circa 15 cm. Variatiile dimensiunii penisului sunt foarte mari, neavand nici o legatura cu potenta sexuala sau dezvoltarea fizica generala.

Glandul penisului este o formatiune aproximativ cilindrica, situata la extremitatea libera a acestuia. In varful glandului se deschide uretra. Glandul este acoperit si protejat de o cuta de piele care nu adera la el. Aceasta piele se numeste preput. In mod normal, preputul aluneca pe gland, glandul putand fi exprimat in afara. Stramtorarea congenitala sau prin infectii a preputului (glandul nu mai poate fi exprimat in afara) poarta numele de fimoza. Pentru rezolvarea acestei situatii se apeleaza la medic.

La inserarea preputului pe gland se gaseste un mic sant — santul balano-preputial. De la pubertate, in acest sant se formeaza o secretie alba cremoasa care trebuie indepartata prin spalare, putand fi sursa unor infectii ale glandului si penisului.

Scrotul este o punga cutanata, mediana, asezata sub penis. Este impartita in doua burse, in fiecare bursa gasindu-se cate un testicul. Pielea scrotului este elastica, cutata si pigmentata.


Organele genitale interne

Testiculele sau gonadele masculine (de la grecescul gone = samanta) sunt glande paralele, asezate in scrot si protejate de pielea scrotului: ele au rolul de a secreta hormonii masculinizanti, cei mai importanti fiind testosteronul si androsteronul (functia hormonala) si de a produce spermatozoizi (functia de spermatogeneza). In mod normal, la nastere, testiculele sunt coborate in scrot. Situatiile in care la nastere testiculele nu sunt coborate in scrot realizeaza asa-numitele ectopii testiculare, uni - sau bilaterale. In situatia in care testiculele nu coboara spontan pana la varsta de 3—4 ani, copilul trebuie prezentat la medic. Tratamentul medical sau, cand este cazul, chirurgical va rezolva situatia. Depasirea varstei de 8—10 ani fara ca testiculele sa fie coborate poate compromite functia lor.

Caile de eliminare spermatice sunt: epididimul canalele deferente, veziculele seminale, canalul ejaculator si uretra, canal comun pentru eliminarea spermei si a urinei.

Glandele anexe, prostata si glandele bulbo-uretrale sunt situate in bazin, inconjurand prima parte a uretrei.

La pubertate toate organele aparatului genital intra intr-un stadiu de remaniere structurala si functionala.


Momentele evolutiei sexualizarii puberale normale la baieti
Pentru aprecierea evolutiei normale a sexualizarii puberale la baieti, se iau in consideratie urmatoarele elemente:

1. Cresterea si dezvoltarea organelor genitale: testiculele, penisul, scrotul.

2. Aparitia si dezvoltarea pilozitatii, zonele pe care le cuprinde (pubiana, axilara, pe fata, pe corp), tipul de par, abundenta, forma de inserare.

3. Aspectul dezvoltarii fizice generale (cresterea in inaltime si greutate, modelarea formelor corporale dupa „modelul“ masculin).

4. Varsta osoasa.

1. Primul semn al debutului pubertatii masculine este cresterea in volum a testiculelor, care incepe in jurul varstei de 12 ani si se continua aproximativ pana la 17 ani, cand testiculele ating dimensiunile si forma caracteristica varstei adulte. Cresterea testiculelor este mai rapida in primii 2—3 ani de la debutul pubertatii, iar dimensiunile se apreciaza in mm lungime si latime, in volum sau dupa masuratori standard indicand statusul de dezvoltare (orhitometrul tip Prader).

In jurul varstei de 15—16 ani in evolutia testiculelor se definitiveaza functia de spermatogeneza. Baiatul poate sa procreeze.

Penisul incepe sa creasca aproximativ la 12 ani, cresterea fiind mai evident la 14 ani si atinge dimensiunile varstei adulte la 18—19 ani. Preputul se pigmenteaza, glandul devine usor decalotabil.

Scrotul se dezvolta in jurul varstei de 12—13 ani, se faldureaza prin cute longitudinale si transversale, se pigmenteaza in special pe rafeu.

Masurarea si interpretarea cresterii si dezvoltarii organelor genitale la pubertate este o problema medicala; ea va fi facuta si interpretata de medic.

2. Concomitent cu dezvoltarea organelor genitale, apar caracterele sexuale secundare, dintre care pilozitatea este cea mai constanta si caracteristica.

Pilozitatea pubiana apare in medie la varsta de 12—13 ani, devine abundenta si capata aspect tipic masculin, ca la adult, catre 17—18 ani. In raport cu cresterea organelor genitale, a penisului si a scrotului, pilozitatea pubiana apare putin mai tardiv. In jurul varstei de 15 ani cuprinde intreaga zona a organelor genitale, luand forma unui triunghi cu varful in jos si baza la nivelul pubisului. Firele de par sunt groase, crete si inchise la culoare. In jurul varstei de 17- 19) ani, pilozitatea pubiana urca spre ombilic, capatand forma rombica caracteristica varstei adulte.

Pilozitatea axilara incepe sa apara in jurul varstei de 14 ani, se dezvolta lent dar progresiv, atinge forma caracteristica varstei adulte la 17—18 ani.

Pilozitatea faciala, pilozitatea pe membre si corp apare in jurul varstei de 15 ani, dar ritmul de crestere, densitatea si forma de dezvoltare prezinta mari variatii etnice si individuale. In general, capata forma caracteristica varstei adulte la aproximativ 5—6 ani de la debutul pubertatii.

3. Alte caractere sexuale care apar la pubertate.
— Modificari ale scheletului. Scheletul osos devine puternic si viguros, forma corpului se modeleaza, conform fenotipului masculin: umeri lati, depasind linia soldurilor, bazin ingust. Musculatura scheletica este bine reprezentata, stratul adipos redus.

— Modificari la nivelul sanilor. In perioada pubertatii si la baieti sanii sunt sediul unor modificari. Areola creste in diametru si se pigmenteaza, mamelonul proemina.

Relativ frecvent, dar fara semnificatie patologica, pot sa apara tumefactii ale glandei mamare, uni - sau bilaterale. Dimensiunile pot varia de la o formatiune lenticulara discret palpabila pana la o formatiune de marimea unui sambure de cireasa, poate sa fie nedureroasa sau usor sensibila la presiune. Aproape totdeauna involueaza spontan la sfarsitul pubertatii.

— Schimbarea vocii. Timbrul vocii se modifica, stabilindu-se la o tonalitate specifica vocii barbatesti. Pana se ajunge la aceasta faza exista o perioada intermediara intre 13 si 15 ani cand vocea are caracter bitonal, se modifica in timpul vorbirii de la o tonalitate inalta ascutita, la o tonalitate joasa baritonala.

— Modificari la nivelul pielii. Glandele pielii se activeaza, atat cele sudoripare (puberii au o secretie sudorala abundenta si puternic mirositoare), cat si cele sebacee, ceea ce da tegumentelor un aspect lucios. Zonele cele mai afectate sunt fata, in special fruntea si partea superioara a toracelui. Prin infectarea punctelor seboreice se dezvolta acneea juvenila, dermatoza caracteristica perioadei de pubertate. Este bine ca ingrijirea acneei juvenile sa se faca intr-un serviciu de specialitate (dermatologie sau cosmetica), tratamentul necorespunzator putand lasa pe fata sau pe regiunea afectata a corpului cicatrice inestetice.

— Ejaculari spontane de lichid spermatic, cunoscute sub denumirea de polutii; ele apar de obicei in timpul noptii, sunt datorate starii de prea-plin a veziculelor seminale si excitarii produse de vise erotice, lecturi cu caracter erotic, imaginatii erotice etc. Prima polutie se considera a fi momentul intrarii in pubertate; ele nu au totusi un caracter definitoriu asupra evolutiei. Polutiile apar in jurul varstei de 14—15 ani si sunt manifestari normale la pubertate, numai frecventa excesiv crescuta le poate transforma in manifestari patologice. In acest caz se apeleaza la medic.

Sursa foto: sfatulparintilor.ro


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa