Medicina informativa

Principiile corecte de educare a copilului

„Meseria“ de parinte este una dintre cea mai complexe si solicitante. Si, ce-i drept, formarea unui copil in spiritul unui sistem de valori just reprezinta o uriasa responsabilitate, la fel detectarea si corectarea la timp a tulburarilor privind comportamentul ori personalitatea juniorului...

Pentru a va usura misiunea, va prezentam cateva strategii ce va vor ajuta sa comunicati mai bine cu mezinul familiei, sa reactionati cu tact in fata situatiilor dificile.

Cultivati-i increderea in sine

Copilul devine constient de propria persoana de la varste foarte fragede, iar pentru a-i dezvolta o buna imagine de sine, foarte importanta este atitudinea pe care o aveti in ce priveste progresele pe care le inregistreaza, indiferent de domeniu. Tonalitatea vocii, limbajul trupului, cuvintele pe care le folositi influenteaza in mod direct acest proces. Aratati-i cat mai elocvent ca i-ati observat realizarile, oricat de nesemnificative ar fi pentru dumneavoastra, laudati-l, si astfel se va simti mandru si va deveni tot mai sigur pe propriile forte. Incurajati-l sa faca singur cat mai multe lucruri si evitati sa-l comparati, in sens nefavorabil, cu alti copii, altminteri riscati sa ii saditi in suflet sentimentul ca este inutil, iar de aici pana la a dezvolta complexe greu de depasit nu mai este mult. Cand greseste, semnalati ce v-a nemultumit, dar alegeti-va vorbele cu atentie. Asigurati-l ca sentimentele pe care le nutriti pentru el au ramas neschimbate, chiar daca nu-i aprobati comportamentul.

Ajutati-l sa isi invinga emotivitatea

Profitati de un moment de intimitate, de o etapa linistita pentru a sta de vorba intre patru ochi cu „praslea cel timid“. Incurajati-l sa-si exprime, asa cum poate, nemultumirile, sa dezvaluie dificultatile pe care le intampina, sa explice de ce se pierde cu firea, de ce reactioneaza cu asa mare reticenta in anumite imprejurari. Extrem de des - si acest lucru este valabil mai ales in perioada pubertatii - copiii nu pot identifica pricinile emotivitatii. Frica de necunoscut, un defect fizic, anumite persoane din anturaj pot fi sursa jenei. Incercati sa determinati defularea emotiilor negative, totodata scoateti in evidenta calitatile personale ale interlocutorului. Totusi, cum este normal ca un copil sa aiba temeri, nu insistati pe necesitatea de a si le depasi brusc si cu orice pret. Puteti fi de mare ajutor in descoperirea cauzei daca veti da ocazia unei autoevaluari. Un copil care-si exprima si analizeaza emotiile, care incearca sa impartaseasca experientele, fericite sau nu, cu un adult a facut deja un pas urias in limitarea dificultatilor de gen.

Depasiti problema invidiei intre frati

Exista familia ideala? Este posibil ca armonia si buna-intelegere sa domneasca non-stop in casa, ca toata lumea sa se inteleaga perfect cu toata lumea, ca membrii sa nu aiba in veci discutii in contradictoriu, sa nu se simta niciodata nedreptatiti sau trecuti pe un plan secund? Putin probabil, mai ales in cazul in care exista mai multi copii... Este absolut normal, daca nu chiar sanatos, ca intre ei sa existe competitivitate, sa aiba loc certuri, chiar sa apara o oarecare invidie (senzatia ca unul este mai iubit decat altul). Astfel de sentimente, doar la o privire superficiala negative, constituie baza emulatiei, a dezvoltarii unor legaturi sociale firesti. Copiii nu isi formeaza personalitatea doar prin comparatie cu parintii, identificandu-se cu acestia, ci si prin raport cu cei cu varste apropiate. Tentativele de a corecta, tipand sau pedepsind, frustrari oarecum explicabile, de a stopa conflicte cu pricini mai subtile decat par, nu vor face decat sa puna gaz pe foc.

Ponderati-i hiperactivitatea

Aveti un copil care parca nu-si gaseste locul, care este in permanenta agitat, nervos, pe care va este foarte greu sa-l struniti? Nu stiti cum sa-l determinati sa se calmeze fara sa pareti constrangatori? Incepeti prin a inceta sa experimentati tot felul de activitati, din dorinta de a o descoperi pe aceea care sa-i capteze atentia, care sa-l pasioneze, sa-l cucereasca. Nu mai alergati cu el de mana intre cursurile de dans si de limbi straine, intre lectiile de pian si antrenamentele de inot sau tenis, caci asa nu veti face decat sa ii intariti convingerea ca viata se desfasoara in mod normal cu o viteza fantastica, ca totul este un vartej colosal de rapid. Mai bine petreceti cateva ore in compania sa, ajutandu-l la lectii, vizionand un desen animat, construind un puzzle ori, pur si simplu, jucandu-va. Acordati-i copilului statutul de prieten, nu de primadona.

Puneti comunicarea pe primul plan

Nu va asteptati ca mezinul familiei sa indeplineasca supus tot felul de sarcini doar pentru ca i-ati cerut asta. Copiii isi doresc si merita in aceeasi masura ca si adultii explicatii. In caz contrar, mai devreme sau mai tarziu, vor pune sub semnul intrebarii sistemul de valori al adultilor, nu vor pricepe pe ce baze a fost intemeiat. Obisnuiti-va sa va exprimati asteptarile in mod clar, insa, la fel de fara echivoc, sa va motivati pretentiile, exigentele. In cazul in care intervin probleme, nu ezitati sa discutati deschis cu copiii, sa lamuriti toate aspectele, sa va exprimati sentimentele. De asemenea, invitati-i sa gasiti impreuna cea mai buna solutie pentru ambele parti. Faceti sugestii si lasati deschisa portita optiunilor personale. Nu este rau sa negociati cu cei mici, in granite rezonabile bineinteles. Daca sunt invitati sa participe ca parteneri egali la dialog, daca sunt tratati ca niste oameni rationali, copiii vor fi cu atat mai motivati sa nu repete greselile si dispusi sa-si asume consecintele faptelor lor.

Stabiliti limite si nu permiteti abateri

Disciplina este necesara in permanenta, ii ajuta pe copii sa-si educe autocontrolul, totodata sa inteleaga ca in lume exista limite ce trebuie respectate. Frecvent, regulile pe care un parinte le-a stabilit sunt incalcate voit. Acesta este un test la care sunteti supusi. Nu trebuie sa cedati sub nici o forma, e necesar sa reiterati - fireste, intr-o maniera rationala - „legile jocului“, altfel nu doar ca autoritatea va va fi subminata, dar va va fi foarte greu sa-i ajutati pe copii sa devina adulti responsabili. Stabiliti de la inceput un sistem de masuri clare in caz de abateri. Una dintre greselile frecvente ale parintilor este ca nu sanctioneaza incalcarea normelor acceptate in prealabil de comun acord. Daca astazi veti afirma la modul cat se poate de serios un lucru, pentru ca maine sa faceti cu gratie abstractie de el, copiii vor percepe totul ca pe o simpla gluma. Fiti intotdeauna fermi si mentineti-va decizia.

Faceti-va timp pentru familie

Impartiti intre indatoririle de serviciu si cele gospodaresti, adesea cu nervii intinsi la maximum din cauza ritmului trepidant al societatii actuale, parintilor le este greu sa gaseasca zi de zi timpul necesar pe care sa-l dedice exclusiv copiilor. Din pacate, acest lucru nu ramane fara repercusiuni asupra personalitatii juniorilor. Uneori, deoarece au senzatia ca sunt ignorati, micutii recurg la actiuni cu tenta negativa, chiar la un limbaj impropriu varstei, doar din dorinta de a atrage atentia. Nu este asa de greu cum va imaginati sa va faceti putin timp pe care sa-l petreceti cu toti membrii familiei. De exemplu, dimineata treziti-va cu o jumatate de ceas mai devreme, astfel incat sa puteti lua micul dejun impreuna, sau renuntati la spalatul vaselor imediat dupa cina, pentru a iesi cu mic, cu mare la o scurta plimbare in parc. Nimic nu le face mai mare placere copiilor decat sa impartasiti asemenea momente mai des.

„Eu, la varsta ta..."

Aceasta expresie este folosita fara deosebire de la o generatie la alta, in varii circumstante. In functie de cat de des este utilizata, poate avea drept efect reducerea semnificativa a increderii copilului in propria persoana. Oricare ar fi comparatiile, il vor face sa se indoiasca de fiecare data cand va lua o decizie.

Parintii nu trebuie sa ezite niciodata sa isi laude copiii, cand este cazul, desigur, sa-i gratuleze cu complimente de tipul: „Suntem foarte mandri de tine!“, „Esti foarte priceput/a, ai procedat corect!“. Este un excelent mijloc de a-i ajuta sa-si afirme personalitatea.