Medicina informativa

Copiii si raul de transport

Raul de transport mai este cunoscut si sub denumirile de sindromul adaptarii in spatiu, cinepatie sau, daca deplasarea se face pe apa, rau de mare. Aceasta tulburare traduce de fapt confuzia organismului in fata unor informatii contradictorii transmise de catre ochi, creier, nervi si muscultura.

Fie ca este vorba de masina, tren, avion, fie de vapor ori alta ambarcatiune, raul de transport se intalneste foarte frecvent mai ales la copiii cu varste cuprinse intre 3 si 12 ani. Care sunt cauzele care stau la originea fenomenului, cum se pot preveni si trata neplacutele manifestari vom incerca sa stabilim in cele ce urmeaza.

Trioul echilibrului

Pentru a se autositua in spatiu si a reactiona la schimbarile de pozitie fata mediul inconjurator, organismul dispune de mai multe surse de informatii:

• Perceptia vizuala, cea mai elocventa, localizeaza precis corpul in raport cu planul orizontal.
• Urechea interna este un organ dublu, aflat in cutia craniana, prevazut cu receptori neurosenzoriali, constituiti din celule ciliare. Acestea sunt grupate in trei canale semicirculare, indreptate in cele trei directii. O serie de „bile“ microscopice (otolite), aflate pe cili, se rotesc in functie de miscarea capului, oferind astfel permanent celulelor in cauza informatii privind miscarea. Datele sunt transmise la creier, care da muschilor ordinele necesare pentru a reactiona corect si a mentine corpul in echilibru.
• Autosituarea trupului nostru in spatiu implica si numerosi receptori situati in muschi. Se vorbeste despre sensibilitatea „proprioceptiva“. Exista, de asemenea, conexiuni intre acesti centri ai echilibrului si nervii vagi (pneumogastrici), ceea ce explica greturile si chiar vomismentele provocate de raul de transport.

Creierul da tonul

Toate informatiile captate vizual, la nivelul urechii interne si prin senzorii musculari sunt transmise creierului, care le analizeaza, le compara, le evalueaza si le clasifica, in scopul de a da corpului comenzi pentru a adopta pozitia potrivita in spatiu. Dar cand datele primite la nivel cerebral par contradictorii, mintea devine incapabila sa judece in termeni justi ceea ce se intampla in jur, prin urmare da comenzi confuze. De pilda, asa se intampla atunci cand sunteti asezati pe bancheta unui compartiment de tren aflat in repaus si priviti o alta garnitura, care incepe sa se deplaseze pe o linie paralela. Nu-i asa ca aveti impresia ca in fapt vagonul unde va aflati se pune in miscare? Ochii trebuie sa se fixeze pe un punct stabil pentru a constientiza faptul ca dumneavoastra stati si alt tren pleaca. Acest gen de inadaptare spatiala provoaca raul de transport.

Simptomatologia

Manifestarile raului de transport sunt binecunoscute si in general evolueaza. In prima faza, persoana resimte o usoara stare de disconfort, greata si somnolenta. Cand este vorba despre copii, apare paloarea fetei si greutatea in exprimare. Dupa aceea, senzatia de voma devine tot mai acuta, se iveste salivatia excesiva, hipersudoratia. Ametelile pot preceda vomismentele, de multe ori chinuitoare, insotite de frisoane. Daca in general toate tipurile de mijloace de transport pot provoca astfel de simptome, mai frecvent deplasarile mai indelungate pe apa sunt incriminate si determina neplaceri fizice mai intense. Notoriul „rau de mare“, cauzat de ruliul ambarcatiunii, nu se estompeaza decat dupa doua-trei zile de stare generala proasta. Senzatiile indezirabile pot fi amplificate si de catre alti factori externi: anumite mirosuri, caldura, zgomotele deranjante.

Mama, imi vine sa vomit!

Indeobste, prin aceste cuvinte anunta un copil faptul ca are rau de transport. Intr-un astfel de caz, daca va aflati intr-un autoturism, opriti imediat vehiculul la marginea drumului, asteptati ca micutul sa verse, sa se linisteasca (aici puteti contribui si dumneavoastra), apoi reluati-va calatoria. Fireste, exista riscul ca astfel de episoade sa se repete pana ajungeti la destinatie. Fenomenul dispare cu siguranta o data ce copilul adoarme.

E bine de stiut ca multe dintre manifestarile specifice pot fi evitate sau ameliorate prin intelegerea mecanismelor ce declanseaza raul de transport si prin aplicarea catorva masuri profilactice ori de tratament.

Vegetalele pot fi de ajutor

• Ghimbir. Doza recomandata pentru adulti este de sase-opt capsule sau unu-doua grame de pulbere de radacina, luate cu 45 de minute inainte de plecare. Copiilor li se administreaza doua-patru capsule.
• Lamaie. Sucul de la o felie de lamaie poate face minuni, reducand senzatia de voma. Clatiti gura dupa aceea, caci aciditatea fructului poate dauna danturii.
• Menta. Beti o ceasca de ceai de menta, inainte de plecare. Aceasta planta actioneaza destul de repede, calmand stomacul.
• Tomate. Mancati cateva rosii inainte de plecare. Puteti sa le asociati cu branza de vaci si pesmeti sarati. Acestia din urma absorb excesul de suc gastric.

Masuri utile inainte de plecare

• Copilul trebuie sa fie odihnit. Nu purcedeti la drum seara, ci in zori, dupa ce copilul a dormit bine si suficient pe timpul noptii. Oboseala creste incidenta aparitiei greturilor si ametelilor. Trimiteti-l la culcare devreme si treziti-l cu maximum o jumatate de ora inainte de a pleca. Este inutil si stresant ca el sa asiste, pe jumatate inca aflat in lumea viselor, la toate pregatirile febrile pentru calatorie.
• Hraniti-l si hidratati-l. Asiguratii copilului o masa rezonabila inainte de plecare, dati-i sa bea apa, compot sau ceai. Daca stomacul sau este gol, eventualele vomismente se pot dovedi extrem de dureroase si acide. Evitati sa-i dati cafea cu lapte, foarte indigesta. Fructele zemoase si iaurtul sunt ideale.
• Medicatia se da cu o ora inainte de plecare. Daca micutul a cazut si inainte vreme victima raului de transport, dati-i cu o ora inainte de plecare un antihistaminic, eventual un antivomitiv, in privinta carora sa aveti acordul prealabil al pediatrului. Sunt de preferat tipurile de medicamente sub forma de pansament adeziv (un fel de timbru cu substanta activa, care se aplica pe piele). Sunt mult mai bine acceptate de organism, chiar daca antreneaza o usoara somnolenta.
• Explicati-i ca nu are motive de teama. Vorbiti-i despre conditiile calatoriei, despre durata ei, incercati sa-l calmati, argumentati-i ca riscurile sunt minore, ca frica nu are temei. Incertitudinea accentueaza raul de transport.
• Fiti pregatiti pentru ce e mai rau. Puneti in bagajul de mina cateva pungi pe care sa le folositi in caz de vomismente. Totodata, nu uitati sa luati de acasa servetele umede. Bauturile usor indulcite sunt ideale pentru a rehidrata copilul dupa ce a vomitat.
• Recunoasteti semnele ce anunta raul. Incercati sa reperati rapid debutul simptomelor. Starea de greata este de obicei asociata cu o usoara somnolenta si cu senzatia de nesiguranta. In acest stadiu, copilul devine palid si mai tacut. Calmul acesta aparent trebuie sa va alerteze. Daca nu luati nici o masura, dupa numai cateva minute vor aparea ametelile insotite de hipersalivatie si o accentuare a fenomenului de greata. Se instaleaza apoi durerile de burta, cu regurgitarea alimentelor ingerate cu cateva ore inainte. Copilul are uneori corpul acoperit de transpiratie, desi ii este frig. Vomismentele aduc o eliberare imediata. Este inutil sa-l certati si sa-i cereti sa se abtina, caci comportamentul sau este in intregime dictat organic. Cinepatia (denumirea stiintifica a raului de transport) nu tine catusi de putin de domeniul cinematografiei...