cosmetice-terapeutice.ro

Actiunea toxica a etanolului asupra organismului

 
Primiti gratuit ultimele articole publicate in casuta dvs. de e-mail
Actiunea toxica a etanolului asupra organismului

Intrucat alcoolul este miscibil cu orice cantitate de apa, el se raspandeste fara bariera in toate tesuturile imediat dupa resorbtia sa din intestin in sange, manifestandu-si efectele toxice totusi in mod diferit in raport de particularitatile functionale ale fiecarui organ in parte.


Sistemul nervos

Alcoolul afecteaza precoce si selectiv sistemul nervos. Patrunderea sa in creier are loc la numai cateva secunde dupa absorbtia in sange. Alcoolul, cu un neurotropism accentuat, actioneaza la acest nivel bifazic: initial ca excitant (euforizant), apoi deprimant.

Alcoolul actioneaza asupra sistemului nervos in intregime, dar in mod progresiv. Se admite ca actiunea de deprimare incepe cu portiunile superioare - in primul rand scoarta cerebrala — si se continua pana la bulb; insa inhibarea centrilor superiori, cu functii de coordonare si control, antreneaza si relaxarea centrilor inferiori, fapt care explica efectul aparent stimulator al bauturilor alcoolice.

Actiunea alcoolului se rasfrange asupra:
  • Facultatilor intelectuale; la inceput pierderea simtului critic, apoi tulburari ale atentiei, memoriei, puterii de concentrare, iar in paralel se produce prelungirea timpului de reactie, reflexele fiind conservate, insa incetinite;
  • Centrilor vegetativi, producand vasodilatatie, datorita in parte si unui efect vasomotor periferic direct al alcoolului.
Din actiunea depresiva a alcoolului asupra sistemului nervos central rezulta trei tipuri de efecte, sesizabile chiar la alcoolemii de 0,3-0,5 g‰, scaderea acuitatii vizuale si auditive, in stransa legatura cu nivelul alcoolemiei; nesiguranta muschilor voluntari, provocata de ineficienta transmisiei impulsului nervos de la creier la acesti muschi, alterarea judecatii si autocontrolului, de unde rezulta euforia si scaderea inhibitiei. In aceasta stare se pot produce acte antisociale, cel mai adesea cu caracter agresiv.

La alcoolemii superioare apar tulburari de vorbire si de echilibru (mers ebrios) si, in fine, coma etilica, deoarece starea de ebrietate avansata constituie o intoxicatie grava.


Glandele endocrine

Alcoolul afecteaza glandele endocrine, aflate in stransa legatura cu sistemul nervos central prin centrii hipotalamici.

Actiunea alcoolului asupra glandei suprarenale este de stres nespecific, cu eliberarea unei cantitati mai mari de hormoni hidrocortizonici. De asemenea, medulara secreta cantitati crescute de adrenalina si noradrenalina, cu scaderea concomitenta a acestor hormoni in suprarenale. Un efect al alcoolului asupra hormonilor medulosuprarenali este producerea hipoglicemiei, prin favorizarea unui factor hipoglicemiant; o presupunere ar fi ca alcoolul ar provoca eliberarea insulinei, cu metabolizarea rapida a rezervelor glucidice deja scazute ale alcoolicului; dupa a doua presupunere, alcoolul ar inhiba glicocorticoizii si adrenalina si respectiv mecanismele hiperglicemiante.

Serotonina, mediator neurochimic, creste dupa ingerare de alcool iar hormonii tiroidieni manifesta initial o hiperactivitate, dar alcoolicul intr-un stadiu mai avansat, prezinta insuficienta tiroidiana.


Tractul gastrointestinal

Alcoolul actioneaza diferit asupra functiilor motorii si secretorii ale aparatului digestiv, in raport cu mai multi factori: cantitatea, concentratia si tipul de bautura; absenta sau prezenta, concomitent a alimentelor, precum si cantitatea si calitatea lor; gradul de toleranta pentru alcool; integritatea tractului gastrointestinal; factori psihici.

Organul asupra caruia alcoolul exercita actiunea cea mai prelungita este stomacul. La concentratie alcoolica redusa (sub 10%) se produce stimularea secretiei gastrice, rezultand aciditate clorhidrica marita si putere peptica micsorata a sucului gastric. Acest efect pare a fi datorat eliberarii de histamina sau de gastrina care declanseaza secretia clorhidrica. Concentratia mica de pepsina nu impiedica digestia peptica care functioneaza normal. Daca concentratia alcoolica depaseste 15-20%, secretia gastrica este inhibata iar activitatea peptica este redusa. Cand alcoolemia atinge aprox. 1,2 g‰ poate surveni voma, prin efectul emetic slab al alcoolului la nivel central.

Functia motorie a stomacului este de asemenea afectata. Chiar la concentratii de 10% alcool apare cresterea debitului piloric, ca si suprimarea periodicitatii deschiderii pilorice, deci evacuarea gastrica se face neintrerupt.

In concentratii mari, alcoolul devine iritant pentru mucoasa gastrica, in special in locurile unde stagneaza, datorita proprietatii sale deshidratante. Initial mucusul protector este coagulat, iar dupa patrunderea in tesut, alcoolul actioneaza ca deshidratant al tesuturilor profunde, deoarece, prin tendinta de a se dilua, produce o „fuga“ a apei din profunzime. Ca urmare, apare edemul cu turgescenta vaselor, determinand friabilitatea lor - deci tendinta la hemoragii - si atonizarea tesutului muscular, devenind lax. Prin formarea edemului, alcoolul se dilueaza, explicandu-se astfel de ce alcoolul nu coaguleaza tesuturile mai profunde pe care le traverseaza, in fine, prin dilatarea capilarelor si deci marirea permeabilitatii lor, alcoolul poate patrunde mai usor in torentul circulator. Prin urmare, leziunile de tipul gastritelor etilice acute s-ar datora proprietatilor biofizice, higroscopice si deshidratante ale alcoolului.

In intestinul subtire, absorbtia alcoolului este rapida si nu are timp sa determine lezarea mucoasei intestinale. De altfel el este diluat de secretiile intestinale si pancreatice - asupra carora are o influenta neinsemnata - intrucat rareori ajunge la concentratia de 1-2 g‰. Activitatea motorie a colonului nu este afectata de cantitati moderate de alcool.


Ficatul

Efectele daunatoare ale alcoolului asupra ficatului pot fi grupate in trei categorii: infiltrarea grasoasa (steatoza), hepatita alcoolica si ciroza.

Alcoolul determina o depozitare de grasimi in celulele hepatice, chiar la bautorii care nu consuma cantitati capabile sa-i imbete. In general ficatul grasos alcoolic initial este considerat ca o manifestare relativ nepericuloasa, fiindca grasimea anormala dispare destul de repede dupa intreruperea consumului de alcool. S-au descris totusi decese prin embolie grasoasa la alcoolici.

Hepatita alcoolica consta in necroza - distrugerea celulei hepatice, insotita adesea si de acumulare de grasimi. Mortalitatea este de 10-30% din cazuri. Moartea este precedata in general de encefalopatie si sangerare gastrointestinala, datorita perturbarii de catre etanol a proceselor de coagulare prin alterarea functiei hepatice.

Ciroza alcoolica afecteaza 10-65% din marii bautori si se manifesta prin fibrozarea tesutului hepatic, asemanator fenomenului din ciroza virala.

Se admite, pe baza studiilor epidemiologice si histologice, ca aparitia hepatitei si cirozei alcoolice este strans corelata cu cantitatea de alcool si timpul de consumare, precum si cu unii factori individuali predispozanti care fac mai vulnerabile anumite persoane la agresivitatea alcoolului. Pe de alta parte, hepatita alcoolica este considerata o preciroza, fara a se putea preciza care dintre bolnavii cu hepatita alcoolica vor evolua spre ciroza.

Initial s-au atribuit modificarile hepatice induse de alcool malnutritiei (subnutritiei), stiut fiind ca marii bautori au o alimentatie deficitara, calitativ si cantitativ. Ulterior s-a provocat ciroza hepatica experimental, la maimute alimentate normal.

S-a demonstrat de asemenea ca alcoolul este mai toxic pentru femei decat pentru barbati. Femeile alcoolice prezinta alterari hepatice mai grave si mor intr-un procent mai mare si mai precoce decat barbatii: dupa o statistica din Anglia, femeile alcoolice au murit la varsta medie de 51,8 ani, iar barbatii la 62,5 ani, pentru acelasi consum de alcool.

Alcoolicii cronici prezinta - in afara deficientelor proteice si minerale si a perturbarilor in metabolismul glucidic si lipidic - o lipsa in unii factori vitaminici, in special din grupa B; faptul este datorit atat imposibilitatii ficatului de a converti vitamine in forme utile din punct de vedere metabolic, cat si inmagazinarii scazute in ficat, din cauza alimentatiei deficitare, in mod similar sunt afectate metabolismele de la nivel hepatic, implicate in producerea unor hormoni.


Pancreasul

Consumat excesiv, alcoolul conduce la pancreatite acute si cronice. Necrozele citoplasmatice ischemice sunt precedate de scaderea fosforului organic care intra in componenta compusilor fosforati macroergici. Pe de alta parte, alcoolul mareste concentratia proteinelor din sucul pancreatic, favorizandu-le precipitarea.


Rinichiul

Doze moderate de alcool nu afecteaza rinichiul la persoanele sanatoase, incat s-a spus ca „rinichiul ignora alcoolul“.

Alcoolul exercita un efect diuretic, diureza putand antrena o deshidratare. Desi cantitatile mari de lichide ingerate ca bauturi alcoolice pot contribui la cresterea debitului urinar, este totusi neindoielnic ca alcoolul, prin el insusi, produce o reactie diuretica pronuntata. Se considera ca 200 ml alcool de 50% are un efect mai mare decat 1500 ml apa.

Cauzele efectului diuretic al alcoolului sunt: antrenarea apei prin glomerul de catre alcool; inhibarea secretiei antidiuretice retrohipofizara, cu scaderea reabsorbtiei tubulare.

Consecinta diurezei etanolice este senzatia de sete - cu atat mai intense cu cat concentratia alcoolica este mai mare - aparuta la sfarsitul perioadei de metabolizare a alcoolului.

In concluzie, actiunea toxica a alcoolului se manifesta la nivelul majoritatii organelor si aparatelor vitale ale organismului. Afectarea unui organ nu este niciodata izolata, ea avand repercusiuni si asupra altor organe si sisteme, totul fiind sub dependenta sistemului nervos central.

Foto: cancan.ro


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa