Medicina informativa

Antimicotice

Bolile provocate de ciupercile patogene se numesc micoze, acestea putand fi localizate la nivelul pielii, mucoaselor sau organelor interne. Substantele chimice — cu structuri chimice diferite — care au proprietatea sa impiedice multiplicarea ciupercilor patogene sau sa le omoare poarta numele de medicamente antimicotice. Unele sunt nocive pentru organismul omului daca sunt introduse in mediul intern. De aceea se folosesc numai extern sau local in micozele pielii. Asa sunt: iodul, acidul salicilic, rezorcina, betanaftolul, violetul de gentiana si acidul undecilenic. Alte antimicotice sunt mai putin toxice, astfel ca ele se folosesc atat in tratamentul local, cat si in cel general. Dintre acestea fac parte griseofulvina si stamicina.

Griseofulvina

Este un antibiotic secretat de o specie de ciuperci, dar care se obtine si pe cale sintetica. Dupa administrarea pe cale orala, medicamentul trece in sange, de unde se concentreaza in tesuturile bogate in keratina, respectiv in stratul cornos al pielii si in par. Tot prin aceste formatiuni cornoase se si elimina, ceea ce explica faptul ca griseofulvina impiedica cresterea ciupercilor patogene care paraziteaza pielea, unghiile si parul. Medicamentul inhiba sinteza acizilor nucleici necesari vietii ciupercilor patogene, avand astfel o actiune fungicida.

Stamicina

Are actiune fungistatica. El se foloseste in unele micoze localizate la nivelul pielii si al mucoaselor, ca si in profilaxia micozelor intestinale, in cursul administrarii antibioticelor cu spectru larg (tetraciclina, cloramfenicol) care favorizeaza infectiile fungice.

Foto: graphicsfuel.com