Care este modul de transmitere a hepatitei virale?
- Boli digestive -
Pentru ca hepatita sa se transmita, este necesar sa existe 3 factori principali:
a) Sursa de infectie, adica locul de unde provine virusul;
b) O cale de transmitere a infectiei prin intermediul careia virusul sa poata ajunge la organism;
c) Organismul receptiv, adica capabil de a face infectia in cazul in care virusul a ajuns in el.
a) Sursa de infectie — este reprezentata in exclusivitate de om, respectiv de bolnavii de hepatita cu forme tipice (cu icter) sau atipice (fara icter) sau de purtatorii aparent sanatosi de virus. Acesti bolnavi pot fi surse de infectie, mai ales in perioada de incubatie cand de multe ori bolnavii inca nu sunt depistati.
De asemenea, pot fi purtatori de virus convalescentii de hepatita, stiut fiind ca fostii bolnavi pot avea virusul in sange timp de ani de zile, uneori chiar toata viata (in cazul hepatitei de tip B).
Vedem, deci, ca sursele de infectie cu mare pericol de a transmite boala sunt purtatorii sanatosi de virus, formele atipice de boala si bolnavii tipici in prima perioada a bolii, pana la aparitia icterului, deoarece pot fi considerate niste surse necunoscute.
b) Caile de transmitere:
In cazul hepatitei de tip A calea principala de transmitere este cea digestiva. Astfel, virusul continut in diversele produse este vehiculat prin:
— maini murdare, prin intermediul carora virusul ajunge la gura sau se contamineaza diversele alimente. Mainile mai pot fi contaminate la utilizarea closetului. De aceea, este foarte important sa se utilizeze corect si igienic closetele publice, tinand cont de obligativitatea spalarii mainilor dupa folosirea closetului si inaintea consumului de alimente;
— apa de baut necorespunzatoare din fantani neigienic intretinute sau din apele de suprafata, contaminate cu ape reziduale, murdare. Apa de baut necorespunzatoare nu trebuie folosita nici la spalatul vaselor si nici la mancare daca nu este fiarta. Atunci cand nu suntem siguri ca o apa este buna de baut, trebuie s-o fierbem neaparat;
— alimentatia neigienica se refera la consumul de alimente nespalate cum ar fi fructele si zarzavaturile, alimente contaminate, ca de exemplu laptele;
— folosirea de diverse obiecte manipulate de bolnav si contaminate, cum ar fi: jucarii, rufarie, termometre si alte instrumente medicale, vase de noapte, closete;
— comportamentul neigienic care creeaza insalubritate ca: depunerea neigienica a urinei si fecalelor in afara closetelor, scuipatul pe jos, depunerea gunoaielor in mod necorespunzator;
— mustele, de asemenea, pot constitui cale de transmitere, prin contaminarea alimentelor neprotejate.
In general, sarutul, contactul intim cum ar fi in mediul familial sau in colectivitati inchise de copii, realizeaza transmiterea cea mai frecventa prin contact direct.
In cazul hepatitei de tip B — calea principala de transmitere este prin inoculare. Aceasta poate fi accidentala sau produsa prin instrumente medicale. Inocularile prin instrumente medicale cum ar fi: ace de seringa, instrumente stomatologice, instrumente chirurgicale etc. Sunt periculoase numai daca aceste instrumente nu au fost corect spalate si sterilizate prin fierbere sau la autoclav. Mentionam, inca o data, ca dezinfectarea acestor instrumente cu alcool sau alte substante chimice nu distruge virusul.
Transmiterea se mai poate realiza prin sangele transfuzat dar, asa cum am mai aratat, acest sange este controlat iar cel admis pentru transfuzare este lipsit de virusul hepatitei B. De asemenea, putem vorbi de transmiterea verticala de la gravida la fat, de la mama la copil. Mamele cu infectie cu virus B, survenita in timpul sarcinii sau anterior acesteia, pot transmite infectia la copiii lor.
In cazul hepatitei non A non B calea de transmitere este, in principal, sangele de unde si denumirea de hepatita posttransfuzionala. Trebuie sa evitam transfuzia de sange „de lux“ si sa fie utilizata numai in cazuri extreme, cand este in pericol viata pacientului.
c) Receptivitatea organismului constituie al 3-lea factor obligatoriu pentru transmiterea hepatitei. Receptivitatea fata de hepatita A este generala si incepe din copilarie. Este hepatita virala a copilariei si a adultului tanar, astfel ca pana la 50 ani peste 90% din populatie va avea anticorpi impotriva virusului hepatitei A.
Bineinteles ca exista o serie de factori favorizanti care permit organismului receptiv sa faca boala. Amintim cativa dintre acesti factori:
1. varsta ce favorizeaza aparitia infectiei, in special la copii;
2. surmenajul psihic si fizic care scad rezistenta organismului;
3. lipsa masurilor de igiena;
4. alimentatia insuficienta sau nerationala care uce la scaderea rezistentei organismului prin lipsa de proteine, vitamine;
5. consumul mare de alcool;
6. aglomeratia provocata de conditii speciale, cum ar fi calamitatile naturale: inundatii, cutremure, pentru ca atunci se creeaza conditii deficitare de igiena. Aglomeratia poate duce la aparitia epidemiilor de hepatita in colectivitatile inchise de copii, atunci cand numarul copiilor este mare si conditiile de igiena deficitare.
Hepatitele virale fiind in mare parte cu transmitere digestiva au o contagiozitate asemanatoare altor afectiuni cu transmitere digestiva. Astfel, hepatita, de tip A este contagioasa din a 2-a parte a incubatiei si cuprinde perioada preicterica si continua aproximativ 10 zile din perioada icterica. Deci, o izolare de pana la 14 zile de la debutul bolii sau pana la 10 zile de la aparitia icterului este suficienta pentru a nu transmite boala.
In cazul hepatitei B, perioada de contagiozitate prin prezenta virusului in sange incepe intre a 6-a si a 30-a zi de la inocularea parenterala si dureaza 30—60 de zile in perioada acuta a bolii. Izolarea timp de 40 de zile a bolnavilor cu hepatita virala de tip B exclude, in general, riscul de contagiozitate.
Foto: hepatite.ro
