Trichineloza (trichinoza) - cauze, simptome, tratament

 
Abonare prin email la Medicina informativa
Informatii despre trichineloza

Date generale

Trichineloza (san. Trichinoza) este o parazitoza care apare printre persoanele ce consuma carne de porc, de mistret, urs etc. insuficient tratata prin caldura. Se insoteste de manifestari clinice variate si uneori destul de severe.


De cine este determinata?

Agentul cauzal al bolii este un nematod mic (Trichinella spiralis), parazit care isi desavarseste intreg ciclul sau de evolutie in aceeasi gazda, care-i serveste atat de gazda definitiva cat si de gazda intermediara. Ciclul incepe dupa ingerarea carnii in care se gasesc larvele inchistate ale parazitului. In stomac, sub actiunea sucului gastric, larvele se elibereaza din chisturi si se fixeaza mai departe in vilozitatile intestinului subtire. Din larve se formeaza adultii (masculi si femele). Masculii masoara pana la 2 mm lungime si pana la 40 microni grosime, iar femelele ceva mai lungi, nu trec de 3—4 mm. Dupa acuplare (impreunare) masculii mor, in timp ce femelele, fiind vivipare, sunt in stare sa depuna embrioni (larve). O singura femela poate sa depuna in cursul vietii pana la 10 000—15 000 de larve. Larvele, care au in jur de 90—100 microni lungime si 5—6 microni largime, pot sa fie raspandite pe cale sanguina in intreg organismul, fixandu-se in diferiti muschi mai activi (diafragm, muschii intercostali, muschii masticatori, limba etc). In masele musculare, larvele cresc, se indoaie la capete, sa rasucesc in spirala si in 4—8 saptamani ajung sa se izoleze in chisturi.

Chisturile dupa aproximativ 5—6 luni se calcifica, ceea ce nu inseamna si moartea parazitului.

Aceste diferite stadii prin care trece parazitul in organismul omului ne permit sa intelegem mai usor fazele variate pe care le imbraca boala. Trebuie sa mentionam ca manifestarile clinice, uneori bogate, ale bolii se datoresc in mod deosebit si actiunii toxico-alergice pe care parazitul o exercita asupra organismului in toate fazele sale.


Manifestarile clinice

In prima faza de parazitism intestinal, se produce, de regula, o enterita catarala, cu hiperemie, edem al mucoasei si chiar mici ulceratii. In formele grave, care pot ajunge si pana la moarte, inca din acest stadiu, pe mucoasa intestinala s-au gasit numeroase ulceratii la care s-a asociat si o reactie peritoneala. De cele mai multe ori insa, manifestarile intestinale din aceasta prima faza dispar fara urme. Uneori aceasta faza este atat de usoara, incat trece complet neobservata. In faza a doua, in care are loc, asa dupa cum am vazut, imprastierea larvelor in intreg organismul, apar tulburari mai extinse. Interventia mecanismului alergic se vede in eruptiile urticariene, edemele palpebrale, durerile articulare (artralgii), crizele de dispnee astmatiforma si mai ales in eozinofilia sanguina, eozinofilie care prin valorile mari pe care le inscrie (hipereozinofilie) poate atrage atentia asupra unei asemenea boli parazitare.

Tot in aceasta perioada, direct sau indirect (pe cale toxico-alergica), parazitul poate fi cauza unor manifestari clinice din partea altor organe sau aparate. Astfel modificari importante apar in ficat, care pare sa fie supus unui proces de steatoza. O influenta nefavorabila o exercita parazitul asupra aparatului cardiovascular. Chiar daca trichinele la om mu par sa se dezvolte in miocard, totusi se vorbeste frecvent de miocardite in cazurile de trichineloza.

O evolutie severa o imprima bolii leziunile renale, pulmonare, cerebrale etc, care insotesc cazurile mai grave de trichineloza. Odata cu aceste leziuni din diferite organe, parazitul este cauza unor leziuni locale pe care le determina la nivelul maselor musculare in care se localizeaza. De aceea, in aceasta faza de stare a bolii, se intalnesc frecvent fenomene de jena si de dureri musculare (mialgii). In mod deosebit vor apare dureri la vorbire (disartrie), la inghitire (disfagie), la respiratie (dispnee) si dureri retroorbitare (inapoia orbitelor) insotite de fotofobie (intoleranta la lumina).

In faza a treia a bolii, care corespunde de regula celei de a treia saptamana din evolutia acesteia, are loc procesul de inchistare a larvelor, prin inconjurarea lor cu o invelitoare stratificata chitinoasa. Odata cu inchistarea, boala ia de regula o evolutie favorabila. Nu sunt rare cazurile in care survine o evolutie fatala din cauza unei encefalite, miocardite, bronhopneumopatii sau nefrite acute, cu care se poate complica aceasta boala parazitara.


Diagnosticul

Intr-o boala ca trichineloza cu o evolutie atat de diferita si cu manifestari clinice atat de numeroase si de variate, diagnosticul este dificil dar nu imposibil.

In primul rand, in aceasta boala se poate face chiar si un diagnostic pozitiv. Astfel, nu mai departe de faza intestinala, in scaunele diareice ale bolnavilor pot fi identificati adultii (sau larvele lor). In a doua si a treia saptamana de boala, larvele parazitului pot fi depistate in sange, iar la 3—4 saptamani de la infestare, parazitul poate fi gasit in muschi (biopsie musculara).

Insa, din cauza inconvenientelor care se ivesc in calea unui diagnostic pozitiv, se apeleaza in mod frecvent la un diagnostic al bolii pe cale imunologica, folosindu-se in acest scop diferite reactii (in special serologice) care, odata cu perfectionarea lor, au devenit de un folos real.

Un aport pretios in diagnosticul trichinelozei il poate avea si examenul trichinoscopic al carnii de porc (sau de alte animale) care a servit drept sursa de imbolnavire inregistrata in focarul respectiv.

In sfarsit, trebuie sa mai adaugam ca in vederea unui diagnostic de orientare, pe langa informatiile pe care le putem obtine de la bolnav, sau pe langa unele manifestari clinice mai caracteristice, in practica de toate zilele ne putem frecvent ajuta si cu valorile mari pe care le inscrie eozinofilia in aceasta parazitoza.


Tratamentul

In tratamentul fazei intestinale a bolii se recomanda Vermox (Mebendazol) in doza de doua tablete a 100 mg pe zi, timp de trei zile.

In faza a doua a bolii, sunt folosite dietilcarbamazina (Loxuran, Notezina) si mai ales thiabendazolul (Mintezol). Loxuranul (Notezina sau Hetrazanul) se administreaza in doze de 200—400 mg pe zi (6 mg/kilocorp/zi), timp de 10 zile, iar Mintezolul se administreaza in doza de 25 mg/kilocorp x 2/zi (3 g/zi), timp de cinci zile.


Cum se raspandeste trichineloza?

Sursa de infectie o constituie in mod obisnuit porcul si mai rar alte animale (mistretul, ursul etc). Porcul se infesteaza ingerand chisturile parazitului odata cu cadavrele sobolanilor, sau odata cu resturile ce-i sunt aruncate de la sacrificarea altor porci parazitati.


Modalitati de imbolnavire

Omul se infesteaza de obicei din carnea parazitata de porc mai ales atunci cand aceasta provine din sacrificari necontrolate. Porcul infestat prezinta Iarve infectioase in muschi, peretii intestinelor si chiar in slanina. In carnea animalelor, larvele inchistate isi pastreaza vitalitatea destul de mult timp, rezistand atat la temperaturi joase, cat si la temperaturi ridicate. Omorarea lor prin caldura necesita o temperatura de 70°. Obiceiul care exista la noi de a se consuma carnea bine fiarta sau bine fripta, face ca boala sa fie destul de rara. Totusi aproape in fiecare an, mai ales in sezonul rece (perioada taierilor), se inregistreaza si la noi cateva focare de trichineloza, formate de regula dintr-un numar redus de cazuri.


Masuri de prevenire si de combatere

Masurile adoptate in acest scop trebuie sa urmareasca in primul rand prevenirea infestarii porcilor care fac sa apara boala la om. Acestea vor consta din masuri de starpire a sobolanilor, de supraveghere a porcilor si din interzicerea de a se introduce in alimentatia acestora resturile rezultate din sacrificarea altor porci, eventual parazitati.

In mod deosebit, in profilaxia bolii un rol important revine masurii de a nu se introduce in consumatie carne necontrolata. Carnea animalelor suspectate de trichineloza va fi intotdeauna bine prelucrata termic. Astfel, carnea taiata in bucati de 8 cm grosime trebuie sa fiarba cel putin 30 de minute pentru fiecare kilogram de carne.

Foto: unm.edu


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa