Valeriana (Valeriana officinalis) - calitati, contraindicatii, retete

 
Totul despre valeriana: calitati terapeutice, precautii si contraindicatii, retete de succes

Valeriana, cunoscuta si sub numele popular de odolean, creste spontan in locurile umede, cu pamant afanat, cu precadere in zonele de deal si de munte. Poate fi recunoscuta relativ usor, dupa tulpina inalta de pana la un metru si jumatate si inflorescentele roz deschis, ce emana un parfum dulceag. Radacina este cea care ascunde calitati vindecatoare deosebite, fiind puternica si bine dezvoltata, avand un miros inconfundabil, dulceag-intepator, destul de neplacut. Se recolteaza la finele lunii septembrie, cu ajutorul unei cazmale, se spala cu apa rece, apoi se despica pe lungime si se pune la uscat in locuri aerisite, lipsite de umiditate.


Stop tulburarilor gastrointestinale!

Fie ca este vorba de gastrita, ulcer, spasme gastrointestinale, fie de sindromul colonului iritabil, preparatele din valeriana isi dovedesc eficienta, cu conditia ca la originea acestor probleme sa stea un efort psihic, o etapa prelungita de surmenaj intens.

In caz de gastrita pe fond nervos, se recomanda infuzia, 300 ml ce se vor bea in mai multe reprize pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza cel mult doua saptamani si se poate repeta dupa cinci-zece zile de pauza. Se poate folosi si in scop preventiv, premergator momentelor de stres intens (inainte de examene, de perioade cu multe lucrari la serviciu, de evenimente obositoare...), intrucat substantele active continute de radacina plantei intervin in sens pozitiv la nivelul creierului, ajutand la eliberarea de neurotransmitatori ce induc stari de calm, de relaxare.

Daca va confruntati cu spasme gastrointestinale, aflati ca valeriana are calitati detensionante asupra musculaturii netede. Se administreaza sub forma de infuzie, cate doua cani pe zi, timp de o saptamana. Pentru combaterea sindromului colonului iritabil, se face un amestec in parti egale din pulberi de radacina de valeriana si de seminte de fenicul. Se ia cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, timp de doua saptamani.


Insomnia - rezolvata garantat cu ajutorul tincturii

Valeriana este recunoscuta pe plan mondial pentru efectul sau sedativ. Nici o alta planta nu-i egaleaza performantele din acest punct de vedere, putand rezolva orice fel de tulburari de somn. Administrarea de tinctura obtinuta din radacina este soporifica (inlesneste adormirea), reduce numarul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund, fara vise (etapa cea mai odihnitoare a odihnei nocturne). Tratamentul dureaza aproximativ sase saptamani si consta in inghitirea unei lingurite de extract alcoolic seara, in jurul orei 19, apoi a inca uneia, de data aceasta chiar inainte de culcare. Efectele apar in general dupa trei saptamani de tratament.


Un ajutor nepretuit pentru sportivi

Contracturile musculare aparute ca urmare a unui efort fizic important, dar si stresul cauzat de solicitari psihice majore pot fi combatute cu ajutorul infuziei de valeriana. Se recomanda administrarea a maximum doua cani de ceai pe zi, trei zile la rand. Suplimentar, se mai pot face bai fierbinti la picioare cu fiertura de valeriana. Acestea au efecte antispastice si analgezice.


Adjuvanta in problemele cardiace

Cu ajutorul valerianei se pot trata tulburarile cardiace aparute pe fond anxios sau depresiv. Studiile de specialitate au aratat ca administrarea consecventa de tinctura reduce cu pana la 90% frecventa si intensitatea crizelor de angina pectorala, ca imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiografice a pacientilor supusi testului). Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in cure de cate 40 de zile, cu sapte-zece zile pauza.


Retete de succes

  • Tinctura. Se pune intr-un borcan ce poate fi inchis cu capac infiletabil 20 de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70°. Se inchide ermetic recipientul si se lasa doua saptamani intr-un loc calduros (in bataia soarelui sau in bucatarie, langa aragaz), agitandu-se ocazional continutul, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se trece in sticlute mici, inchise la culoare, astupate cu dopuri.
  • Pulbere. Se obtine prin deshidratarea si macinarea cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea remediului se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pastrandu-si calitatile curative pentru o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora rapid).
  • Ceai de uz intern. Se lasa la macerat trei-patru linguri rase de radacina maruntita intr-o jumatate de litru de apa rece, aproximativ opt ore (peste noapte), dupa care extractul hidric se filtreaza. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. La final, se amesteca cele doua licori, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat.
  • Infuzie pentru bai. O mana de planta (aproximativ 50 g) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, opt-zece ore, apoi se strecoara, maceratul rezultat dandu-se deoparte, in timp planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. Se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), turnandu-se apoi in apa din cada, potrivita la o temperaturã de 39-40 C.
Medicina naturista nr. 9 (169); foto: vancouverseedbank.ca


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa