sensilab.ro

Toxocaroza (larva migrans viscerala) - cauze, simptome, tratament

 
Abonare prin email la Medicina informativa
Informatii despre toxocaroza

Date generale

Toxocaroza (san. Larva migrans viscerala) este o parazitoza foarte rara, determinata de fixarea in ficatul omului a larvelor ascaridului cainelui (Toxocara canis) sau mai rar al pisicii (Toxocara cati). Boala evolueaza cu hepatomegalie, stare febrila si cu o leucocitoza cu eozinofilie ridicata.


De cine este determinata?

Cel mai frecvent, agentul cauzal al bolii este Toxocara canis, ascaridul cainelui sau Toxocara cati, ascaridul pisicii. Toxocara canis de la caine este mai mic decat ascaridul omului (Ascaris lumbricoides), masculul masurand numai pana la 10 cm, iar femela mai putin de 20 cm. Caracteristic la ascaridul cainelui sunt doua expansiuni laterale (cuticulare si cu striatiuni transversale) pe care acestia le prezinta la extremitatea anterioara.

Deosebirea mai importanta consta insa in modul diferit de comportare dupa ce acesti paraziti ai animalelor au ajuns in organismul omului. Astfel, in cazul ascaridiozei omului, parazitul trece din ficat in plamani si isi continua evolutia parcurgand un ciclu cunoscut sub numele de ciclul perienteric. Larvele de T. canis si cele de T. cati, neadaptate la organismul omului (in „impas parazitar“), raman in ficat, mai rar in alte organe, asa incat nu se vor mai intoarce in intestin.

In organul in care s-au oprit, larvele parazitului pot rezista destul de mult si vor exercita asupra organismului o actiune locala (mecanica) si o actiune toxico-alergica generala. Prin actiunea mecanica locala, parazitul castiga in semnificatia lui patologica in special in localizarile oculare sau cerebrale, atunci cand se vor insoti de tulburari grave. Prin actiunea toxico-alergica, parazitul, chiar numai din acest stadiu de larva, determina de asemenea o serie de manifestari clinice destul de variate si uneori alarmante.


Manifestarile clinice

In toxocaroza, ca si in alte parazitoze, exista forme usoare de boala, complet asimptomatice. De foarte multe ori, insa, boala se insoteste de manifestari clinice destul de severe.

Astfel, dupa un inceput lent, progresiv, toxocaroza, atat la copii, cat si la adulti, evolueaza cu febra, inapetenta (lipsa poftei de mancare), astenie, pierdere in greutate si o alterare evidenta a starii generale.

Din partea aparatului digestiv se inregistreaza greturi, varsaturi si uneori diaree. Obiectiv se poate constata un ficat mai mare (hepatomegalie), de o consistenta ferma si cu o suprafata neteda. Pe pielea celor infestati pot apare elemente urticariene, diferite eruptii, edem Quinque etc. La toate acestea se mai adauga aproape in mod constant o viteza de sedimentare ridicata, o crestere marcanta a numarului de leucocite in sange (leucocitoza) si mai ales o crestere importanta a numarului de eozinofile din formula leucocitara (hipereozinofilie). Astfel numarul acestora poate sa ajunga de la 2—4 cat este normal pana la 70—90%.

Manifestarile clinice si mai severe le putem intalni in localizarile parazitului in creier: convulsii, hemipareza (paralizie usoara la o jumatate de corp), coma etc. sau in ochi (endoftalmie cronica).


Diagnosticul

In fata unui bolnav, la care alaturi de o hepatomegalie, intalnim o leucocitoza, o eozinofilie ridicata si o hipergamaglobulinemie, suntem intotdeauna obligati sa luam in discutie si o eventuala toxocaroza (larva migrans viscerala).

Pentru sustinerea diagnosticului trebuie sa apelam la reactii imunobiologice (ELISA) si la punctia hepatica. Informatiile epidemiologice au de asemenea o valoare de necontestat in sprijinul diagnosticului. Aparitia bolii in „microfocare familiale“ si prezenta ei in cartiere insalubre printre copiii care practica geofagia (mananca pamant), sau care traiesc in contact prea intim cu caini, sunt date utile, de care trebuie sa se tina seama, atunci cand se formuleaza diagnosticul.


Tratamentul

In tratamentul bolii se pot folosi dietilcarbamazina (Hetrazan, Notezina, Loxuran) sau thiabendazolul (Mintezol). Dietilcarbamazina se administreaza in doze de 6 mg/kilocorp/zi (in trei prize a 2 mg), timp de 20—30 zile. Rezultate oarecum asemanatoare se pot obtine si cu thiabendazol (Mintezol) care se administreaza in doze de 25 mg/kilocorp/zi, in cure de 8—10 zile.

Boala, avand un caracter inflamator si alergic, necesita si un tratament antialergic cu preparate cortizonice.


Cum se raspandeste toxocaroza?

Sursa de infectie in aceasta parazitoza este cainele pentru Toxocara canis si pisica pentru Toxocara cati. Asemenea animale infestate in proportii ridicate (in special cateii) vor elimina odata cu dejectiile si ouale parazitului, oua care devin infestante in circa 2—3 saptamani.


Modalitati de imbolnavire

Infestarea copiilor de 5—6 ani este de cele mai multe ori rezultatul obiceiurilor neigienice de a se juca cu pamantul eventual poluat. Sansele de infestare ale celor mici cresc si mai mult atunci cand acestia au si obiceiul de a introduce pamantul in gura (geofagie).


Masuri de prevenire si de combatere

In acest scop se poate cere depistarea animalelor parazitate (caini, pisici etc), depistare care trebuie sa fie urmata de tratarea celor infestati.

Un aport important il pot avea printre masurile indreptate impotriva cailor de transmitere, masurile de intretinere curata a terenurilor de joaca ale copiilor. De altfel, copiii nu vor fi lasati sa se joace, pe terenurile eventual poluate si nu li se va permite sa intre in contact prea intim cu cateii mici. Obiceiul de a duce pamant la gura va fi combatut cu energie. Fructele si zarzavaturile vor fi intotdeauna bine spalate. Intretinerea igienica a mainilor este la fel de indicata ca si pentru prevenirea altor boli parazitare.

Foto: proanima-ro.blogspot.com


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa