Otita externa: cauze, simptome, tratament

 
Cauzele otitei externe; simptomele otitei externe; tratamentul otitei externe

Otita externa se caracterizeaza printr-o inflamatie a conductului auditiv extern, insotita de supuratie si prurit, avand o tendinta la cronicizare si recidiva. Se intalneste atat la adult, cat si la copilul mai mare.


Etiopatogenie

Poate aparea si ca o afectiune primara datorita infectiei cu piococi banali, prezenti in cadrul florei normale, sau, mai rar, apare ca o complicatie a unei otite medii supurate. In prima eventualitate sunt prezenti, de obicei si alti factori etiologici: o predispozitie anatomica (canal ingust si arcuit), secretie de cerumen exagerata devenind iritant pentru epiderm, iritatii mecanice, fizice sau chimice (stersul conductului cu diverse solutii „detergente“), factori climatici (umiditate, apa ramasa dupa bai sau submersie), reactii alergice cu sediu auricular, prezenta unor leziuni apartinand unei alte dermatoze preexistente (dermatita seboreica, psoriazis, dermatita alopica etc).






Favorizata de aceste conditii, flora microbiana si micotica normala a conductului (stafilococi, streptococi, Escherichia coli, proteus, Pseudomonas aeruginosa, Aspergillus niger si Candida, considerati ca rezidenti normali sau „patogeni oportunisti“, pot deveni patogeni, contribuind fiecare cu o cota aparte la declansarea si intretinerea unei otite externe. Patogenic, leziunile mai vechi se comporta ca o veritabila eczema de etiologie complexa, exceptie facand unele forme sau episoade cu caracter acut, in care reactia predominanta este cea inflamatorie, un rol important jucandu-l b. piocianic.


Simptomatologie

Semnele cele mai comune sunt pruritul si descuamatia, care nu intarzie sa se complice de eroziuni si secretie seropurulenta de intensitate variabila; in formele mai vechi, eritemul si zemuirea se pot extinde si la conca, iar in unele cazuri pot sa apara eruptii secunde cu leziuni de eczematide pe tegumentele din jurul urechii: retroauricular, gat, pielea capului, fata. Mai pot surveni si alte complicatii ca: furuncule, erizipel, fisuri.






Tratament

In formele acute sau extinse se administreaza antibiotice cu spectru larg. In formele cronice cu eczematizare, ca si in cele cu leziuni secunde, se pot administra si corticosteroizi, cunoscandu-se tendinta la cronicizare si recidive a afectiunii.

Local, se vor face spalaturi sau se va sterge cu o solutie de acid boric 1—2% sau cu fenilborat de mercur (Fenosept) 1/3, dupa care se va atinge cu solutie de violet de gentiana 1% (se poate renunta la aceasta) sau/si se va aplica bland, cu o tija subtire de lemn invelita in vata, o cantitate mica dintr-un unguent continand cloramfenicol 2% (sau gentamicina 1%), acid boric 1—2%, nystatin (Stamicin) 100 000 U.I. pe gram de excipient, hidrocortizon 1—2%.

Mai pot fi utilizate, mai tarziu, cu actiune antieczematoasa, antimicrobiana si antifungica, preparate ca Nidoflor si Locacorten Vioform sau Triamcinolon Saprosan in aplicatii bi- sau tricotidiene.

Foto: terapii-alternative.com


Urmariti-ne in Stiri Google





Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa