Luxatia: recunoastere, depistare, tratament

 
Luxatia: recunoastere, depistare, tratament

Luxatia este o afectiune frecventa mai ales la persoanele care practica o activitate sportiva intensa sau de performanta.

Se spune ca, daca nu intelegi acest termen, cel mai bine este sa-ti explice un sportiv. El iti va spune totul, cu lux de amanunte. Luxatia afecteaza articulatia - ruperea ligamentelor de legatura intre oase si cartilaje, provocata de o miscare fortata. Cea mai frecventa luxatie este a gleznei, dar apare si la nivelul umarului, pumnului, soldului sau genunchiului. Severitatea afectiunii depinde atat de pozitia osului care se deplaseaza, cat si de afectarea acestuia, care in momentul impactului se poate fractura.

1. Osul aluneca, dar pastreaza contactul cu cel de-al doilea os al articulatiei.

2. Osul sare din articulatie si nu pastreaza legatura cu celalalt os.


Cum recunosti luxatia?

Semnele luxatiei pot fi simtite (durere sfasietoare, invinetirea si umflarea zonei, deformarea articulatiei), dar si auzite (trosnitura in momentul impactului). Mersul este aproape imposibil, iar pentru prevenirea complicatiilor, tratamentul trebuie urmat de urgenta.


Cum se trateaza luxatia?

Tratamentul imediat, de prim ajutor, presupune:

• aplicarea unei pungi cu gheata pe zona afectata pentru a reduce congestia si a calma durerea;

• repausul articulatiei limiteaza complicatiile;

• ridicarea piciorului mai sus de nivelul inimii reduce presiunea asupra incheieturii si despovareaza articulatia;

• administrarea antiinflamatoarelor pentru a reduce durerea si inflamatia.


Tratament medical

• repunerea in contact a celor doua oase prin manevre ortopedice sau chirurgicale;

• imobilizarea articulatiei in ghips permite vindecarea ligamentelor.


Info

Luxatia tratata necorespunzator duce la artrita prematura, sange in articulatie, fixarea oaselor dificila sau imposibila fara operatie.

Sanatatea de azi; foto: www.ortopedieclinica.ro


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa