Pediculoza capului

 
Informatii medicale despre pediculoza capului

Pediculoza capului este mai frecventa la copil ca la adult, fiind intalnita mai des la fetite decat la baieti; incidenta crescuta la cele dintai este favorizata de parul mai mare; o frecventa mai mare se observa la copiii cu .


Simptomatologia

Consta esential intr-un prurit intens, localizat in regiunea occipitala, primul semn care atrage atentia, el diminuand in restul pielii capului, ceafa si regiunea retroauriculara. Leziunile de prurigo aparute la locul intepaturilor sunt repede decapate prin scarpinat, ducand la formarea de cruste; intensitatea pruritului si scarpinatul determina in mod aproape constant complicarea leziunilor cu un impetigo crustos, care aglutineaza perii in smocuri; tot atat de constant si precoce sunt prinsi ganglionii cervicali si retromastoidieni. In cazurile cu evolutie mai prelungita, apar, ca urmare a unui proces de sensibilizare microbiana, leziuni de eczematide si eczema; uneori, leziunile de impetigo se pot disemina din aproape in aproape si la distanta de focarul primar.


Diagnosticul

Se face usor, cautandu-se atent parazitul mobil si ouale acestuia (lindini) aderente de peri la diferite inaltimi de la emergenta. Cu ajutorul lampii Wood, se pune usor in evidenta fluorescenta capsulei oualor. Evocator, cvasipatognomonic chiar pentru o pediculoza a pielii capului la fetite de varsta scolara, este si pruritul cu intensitate crescuta, caruia i se asociaza precoce impetiginizarea la nivelul cefei.


Tratament

In cazurile complicate cu impetigo, este utila administrarea unui antibiotic pe cale generala. Tratamentul local se incepe prin spalare energica cu sapun (tunsul scurt al parului este indicat, dar nu obligatoriu), dupa care se fac onctiuni cu pomezi continand xilol cate 1 picatura pe gram de excipient, lasandu-se pe loc 24—48 ore, dupa care se spala din nou cu apa si sapun. Alte paraziticide utilizate sunt DDT si HCC (Hexaclorciclohexan) in concentratii de 3—5% in unguente sau suspensii in ulei de floarea-soarelui; in formele necomplicate cu impetigo, aceste substante se pot utiliza in aceleasi concentratii si sub forma de pudre cu talc. Se face o singura aplicatie sub boneta, dupa care se piaptana cu un pieptene des; pentru detasarea oualor se utilizeaza lotiuni cu acid acetic (5—10%) sau otet usor diluat, caldut. Se repeta operatia dupa 8 zile.

Foto: www.qbebe.ro


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa