Medicina informativa

6 preparate naturale utile in crize de astm

Respiram, atat in incinte, cat si in afara lor, un aer pe zi ce trece mai otravit (incarcat de noxe, feluriti agenti patogeni si microparticule iritante)... Mai mult: ne intoxicam corpurile, voluntar sau nu, dar consecvent, de la varste tot mai fragede, cu perfidul fum de tigara... Iata numai cateva dintre motivele care au dus la scaderea drastica a capacitatii de aparare a organismului in general si, implicit, la degradarea tesuturilor aparatului respirator, constatandu-se o evolutie ingrijoratoare a afectiunilor pulmonare. Dintre acestea se detaseaza, ca incidenta si ca severitate, astmul bronsic.

Igiena ireprosabila, inainte de toate

O incapere umeda, neaerisita, este un mediu propice dezvoltarii mucegaiului, un important factor cauzator al crizelor de astm. Pentru a evita proliferarea fungilor, folositi un dezumidificator, deschideti ferestrele in zori, spalati pardoseala si pervazele ferestrelor cu o solutie bogata in clor si schimbati la cateva zile lenjeria patului si pijamaua. Inlocuiti perna cu fulgi cu una antialergica. Stergeti praful in fiecare zi folosind o carpa umeda, care sa impiedice ridicarea lui in aer. Stati departe de fumul de tigara, care irita mucoasele cailor respiratorii, facilitand instalarea si inmultirea factorilor patogeni. De asemenea, evitati, chiar daca este frumos afara, plimbarile prin parcuri si gradini unde exista multa vegetatie, iar riscul de a lua contact cu un factor alergen de tipul polenului este mare.

1. Decoct de cimbrisor

Cimbrisorul este o planta aromatica, folosita inca din vechime in scopuri medicinale si culinare. Fiind un excelent dezinfectant al cailor respiratorii, atat superioare, cat si profunde, fenomen atestat de studii independente, cimbrisorul este folosit atat ca expectorant in tratamentul tusei comune si a celei convulsive, cat si in terapia crizelor de astm, gripei (creste capacitatea de aparare a organismului in cazul epidemiilor), racelii si bronsitei, fiind recomandat, bineinteles, ca si ruda sa mai celebra, cimbrul, ca stomahic-aromatic. In asociere cu uleiuri esentiale de conifere, poate chiar estompa tusea de natura tabagica. Fiertura antitusiva se realizeaza din doua-trei linguri de varfuri florale uscate la un litru de apa. Se asteapta pana cand clocoteste, filtrandu-se dupa racire. Se consuma treptat, eventual in loc de apa, peste zi.

2. Infuzie din muguri de pin

Componentul terapeutic principal al mugurilor de pin este uleiul volatil, care, de altfel si asigura parfumul specific. Ca si cetina, mai contin o cantitate apreciabila de vitamina C (pana la 300 mg%), alaturi de un principiu amar. Prin compozitia lor deosebita, mugurii de pin constituie un modificator al secretiilor bronsice si, totodata, un extraordinar diuretic. E util de stiut ca, daca nu sunt utilizati imediat dupa culegere, se pot pastra cateva zile la frigider, in pungute de plastic. Se recomanda in tratamentul astmului cu tuse persistenta, bronsitelor, pielitelor, cistitelor etc. Se fierb o jumatate de ora 500 g muguri de pin (eventual si cetini cu ace) in aproximativ patru litri de apa si se inspira apoi vaporii fierbinti, tinand un prosop deasupra capului. Doua astfel de sedinte a cate un sfert de ora fiecare, zilnic, aduc usurari notabile respiratiei.

3. Extract de ghimbir

Cu aroma destul de pregnanta, intepatoare, aducand cu parfumul de citrice, ghimbirul este unul dintre condimentele cele mai populare si printre primele cu utilizare terapeutica, fiind mentionat in Coran si in scrierile lui Confucius. Cea mai buna varietate de ghimbir este cea asiatica, de culoare mai deschisa. In caz de astm, se spala, se decojesc si se rad radacini de ghimbir (sa rezulte cam 400 g), apoi se introduc intr-o sticla de un litru, care se completeaza cu alcool. Recipientul se tine la cald doua saptamani, agitandu-se din cand in cand, pana ce amestecul dobandeste culoarea galben-pal. Se filtreaza printr-un tifon dublu, storcand bine reziduul. Se mai lasa o zi, sa se depuna sedimentul si se trece solutia limpede in alta sticla. Se ia de doua ori pe zi cate o lingurita de preparat, diluat in apa calda, dupa masa de pranz si cina.

4. Macerat de hrean

Hreanul nu mai are nevoie de prezentare. In situatia astmului, se rad aproximativ 250 g radacina si se combina cu sucul de la doua-trei lamai. Se obtine astfel un terci mai gros, care trebuie pastrat la rece (maximum trei zile, dupa aceea nemaifiind bun, hreanul oxidandu-se). Se ia cate o jumatate de lingurita de doua ori pe zi, dimineata si dupa-amiaza. Nu se bea niciun fel de lichid cel putin o jumatate de ora dupa luarea preparatului. Nu va speriati daca, la inceput, veti lacrima putin dupa ce veti inghiti amestecul: reactia este normala, cunoscuta fiind iuteala hreanului, dar in timp va fi din ce in ce mai slaba, iar in final va disparea cu totul. Intrucat un tratament prelungit poate avea repercusiuni asupra stomacului, e bine sa cereti acordul medicului de familie inainte de a incepe, mai ales in cazul in care suferiti de afectiuni gastrice.

5. Fiertura de menta

In mitologia greaca, Mente era o frumoasa nimfa, de care Hades s-a indragostit nebuneste. Sotia zeului, Persefona, geloasa fiind pe delicata naiada, a urmarit-o si a ingropat-o. Impresionat de suferinta ei, stapanul infernului a transformat-o intr-o planta ce avea sa incante simturile si sa aline suferintele muritorilor. Cunoscuta si folosita ca vegetala aromatica si de leac din timpuri imemoriale, menta surprinde si in prezent lumea medicala cu extraordinarele sale capacitati curative. Contra astmului, se pune un pumn de frunze proaspete de menta intr-un lighean, se toarna deasupra apa clocotita si se inspira vaporii fierbinti. Pe langa planta ca atare, pentru potentarea efectului benefic, puteti adauga si patru-cinci picaturi de ulei esential de menta. In uz intern, testati acest ulei pe o mica portiune de piele, iar daca apar reactii adverse nu-l utilizati.

6. Infuzie de lumanarica

Se opareste o lingurita de planta proaspata cu 250 ml apa clocotita. Se lasa sa se infuzeze, in cana acoperita cu o farfurioara, timp de zece minute. Se beau trei-patru doze de astfel de infuzie pe zi. Inainte de consum, se recomanda strecurarea ceaiului printr-un tifon impaturit in mai multe straturi, deoarece planta are niste perisori mici, care pot irita esofagul. E bine de stiut ca uleiul esential de lumanarica (Verbascum thapsus) are efect analgezic si antiinflamator in caz de inflamatii si dureri otice. Se pare ca proprietatile s-ar datora zaharurilor si mucilagiilor pe care le contine. Pentru tratament, intindeti-va pe o parte, cu urechea afectata in sus. Puneti doua sau trei picaturi de ulei in canalul auditiv si masati partea externa a urechii. Leacul are actiune imediata. Repetati procedura la cateva ore, timp de doua sau trei zile.