Sifilisul congenital

 
Sifilisul congenital

Sifilisul congenital este sifilisul care se transmite de la mama la fat, cel mai adesea intre a V-a si a IX-a luna a vietii intrauterine. In transmiterea infectiei luetice la copil, rolul principal il joaca mama. In acest caz, este vorba de transmitere de la mama bolnava prin intermediul placentei (transmitere transplacentara sau congenitala) si se face incepand din a V-a luna. Posibilitatea unei transmiteri in timpul conceptiei prin infestarea oului de catre spirochetul adus fie de spermatozoid, fie de ovul (transmitere conceptionala sau germinativa), desi admisa teoretic de unii autori (Fournier, Finger si altii), este respinsa de catre cei mai multi.

Incidenta sifilisului congenital a scazut mult odata cu introducerea penicilinei in terapia antiluetica. La noi, descresterea continua a morbiditatii sifilisului congenital se datoreaza indeosebi masurilor profilactice aplicate in cursul graviditatii, genitorii gasiti bolnavi fiind supusi obligatoriu la tratament inainte de procreare.

Sifilisul congenital se deosebeste de cel dobandit prin absenta leziunii primare (sifilis decapitat) si prin atingerea importanta de catre infectia luetica a intregului organism al copilului. Generalizarea treponemica brusca si masiva face ca aproape toate organele acestuia sa fie afectate, una din caracteristicile sifilisului congenital fiind predominanta leziunilor viscerale.

Din punctul de vedere al varstei la care apar diferitele manifestari ale sifilisului congenital, se disting mai multe stadii: sifilisul congenital fetal, sifilisul congenital precoce si sifilisul congenital tardiv.

Foto: www.bebelu.ro


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa