Medicina informativa

Coada Racului (Potentilla anserina)

Cand nasii latini ai plantelor medicinale le boteaza cu numele „potentilla”, vor sa spuna din capul locului ca avem de-a face cu o creatie deosebita a naturii, o „minune” a lui Dumnezeu. „Potentilla” deriva din „potens”, putere, forta, o planta cu energie vindecatoare de exceptie. Cunoscuta din stravechime, folosita deopotriva la greci, la romani si la daci, coada-raculul s-a bucurat de o atentie deosebita, mai ales printre vindecatorii germani din secolele 18 si 19, care au nemurit-o in lucrarile lor. Primul dintre ei a fost Kunzle, parintele fitoterapiei moderne, care povesteste intr-o carte cum a scapat de la moarte o fetita ce se taiase la un picior cu o secera ruginita, facand o infectie grava, cu tumefiere, puroi si febra. Ei bine, dupa o baie fierbinte cu frunze de coada-racului, facuta intr-un ciubar de stejar, copila s-a vindecat fara urma, ducandu-si a doua zi gastele, pe pajiste, la pascut. Tot un preot si tot german, celebru, pana in ziua de astazi, Sebastian Kneipp, a lasat si el o poveste la fel de mareata, despre neobisnuita putere vindecatoare a cozii-racului. Chemat la un bolnav de tetanos, tintuit la pat de dureri cumplite, parintele-doctor i-a administrat o bautura preparata din lapte si coada-racului, strecurata in gura cu un pai. Vindecarea n-a intarziat. Dupa o saptamana, pacientul ii multumea cu lacrimi in ochi binefacatorului sau... (Cine sa creada ca atunci cand ne plimbam prin padure si calcam din greseala pe o floare de coada-racului, strivim, sub talpa, o intreaga industrie de medicamente?)

Intalnirea in natura - coada-racului e o planta vesela si comunicativa (in felul ei), careia ii place sa traiasca alaturi de suratele sale, in palcuri mari, intinse ca niste covoare galbene, in livezi, in padure si pe marginea drumului, urcand tot mai sus, catre munte, pana la 1600 de metri.

Infatisare - galbena precum aurul, are cinci petale independente si frunze zimtate, care seamana bine cu o coada de rac, de unde ii vine si numele.

Recoltare - se aduna planta proaspata imediat dupa ce infloreste, din luna mai si pana la sfarsitul lui iunie. Se culeg frunzele si florile, deopotriva si se usuca repede, la loc ferit de soare si bine aerisit, sau se transforma, proaspete, in tinctura (se umple o sticla cu varf si se acopera cu alcool de 45°. Se lasa la macerat doua saptamani).

Preparate din coada-racului

• Infuzia - o lingurita de planta uscata se opareste cu 250 ml de apa. Se foloseste in cazuri de: dureri de stomac si intestine, crampe musculare, tuse dureroasa, astm, dureri de inima.
• Tinctura - preparata din frunze proaspete, serveste la aceleasi afectiuni.
• Sucul proaspat - obtinut prin stoarcerea plantei in centrifuga, are aceleasi intrebuintari ca si infuzia.
• Compresele cu coada-racului se folosesc in infectii la ochi, rani la picior, scranteli si eczeme.

Tratamente interne cu coada-racului

• Enterocolite, pancreatite, diaree - se beau doua cani de infuzie pe zi, dupa mesele principale.
• Colici intestinale - se fierbe rizomul plantei in lapte. Se strecoara si se bea.

Tratamente externe cu coada-racului

• Gingivite - se fac doua-trei spalaturi bucale pe zi cu infuzie concentrata (2 linguri de pulbere de planta la 1/2 litru apa).
• Rani la picioare, scrantituri - se piseaza frunze proaspete de coada-racului, se calesc usor in osanza de porc sau seu de oaie, apoi se strecoara. Cand se incheaga, alifia se intinde pe rani sau pe scrantitura si se aplica deasupra un bandaj.
• Eczeme - se face un decoct concentrat din frunze si flori de coada-racului, cu care se spala locurile bolnave de mai multe ori pe zi.

Foto: yve.ro