Tromboembolismul venos la pacientii oncologici

 
Tromboembolismul venos la pacientii oncologici
Asocierea dintre cancer si tromboembolismul venos (TEV) a fost descrisa prima data de Armand Trousseau (medic internist francez), in urma cu aproape 150 de ani. Cu toate acestea, tromboembolismul venos continua sa fie subdiagnosticat la pacientii oncologici, desi influenteaza semnificativ morbiditatea si mortalitatea acestora.

Tromboembolismul venos este a doua cauza de deces la pacientii oncologici, dupa progresia bolii. Riscul de tromboembolism venos este crescut la pacientii operati (de trei-cinci ori), la cei care primesc chimioterapie (de sase ori), la cei cu anumite mutatii genetice, ori cu tromboza venoasa profunda in antecedente.

Tromboembolismul venos se poate prezenta sub urmatoarele forme clinice: tromboza venoasa profunda, embolie pulmonara, tromboza venelor viscerale sau spahnice.

Diagnosticul este clinic, desi adeseori embolia pulmonara poate fi identificata intamplator pe examinarile CT (computer tomograf).

Exista o serie intreaga de biomarkeri predictivi pentru trombozele asociate cancerelor: trombocite] 350 000/mm3; leucocite > 11 000/mm3; hemoglobina < 10 g/dL; valoare crescuta a D-dimerilor; valoare crescuta Factor tisular; p-selectina solubila (> 53.1 ng/mL); factor VIII; fragmente F1 +2 protrombina.

Au fost identificati mai multi factori de risc, care pot fi grupati in factori care tin de pacient (varsta inaintata, rasa, tromboza venoasa in antecedente, numar de trombocite, boli asociate), factori care tin de tumora (localizarea tumorii primare, tipul histologic, boala metastatica, intervalul de la diagnostic) si factori care tin de tratament (chirurgical, chimioterapie, hormonoterapie, tratament antiangiogenic, agenti de stimulare ai eritropoiezei, spitalizare indelungata, catetere).

Exista mai multe instrumente pentru calcularea riscului de tromboembolism venos. Cel mai popular este Khorana Model, , care acorda puncte diversilor factori de risc. Pe baza acestui model au fost definite trei grupe de risc: scazut (scor 0), intermediar (scor 1-2) si inalt (scor > 3).

Factori de risc, localizarea tumorii: risc foarte inalt (stomac, pancreas) - scor 2; risc inalt (plaman, limfoame, tumori ginecologice, tumori urogenitale cu exceptia cancerului de prostata) - scor 2; trombocite (inainte de tratament)] 350 000/mm3 - scor 1; hemoglobina < 10 g/dL sau utilizarea ASE - scor 1; leucocite (inainte de tratament) > 11 000/mm3 - scor 1; IMC] 35 kg/m2 - scor 1.

Tratamentul trombozelor venoase profunde si emboliei pulmonare este similar si presupune administrarea heparinelor cu greutate moleculara mica administrate o data sau de doua ori pe zi. Administrarea heparinei nefractionate este o alta varianta de tratament, dar presupune spitalizarea pacientului pentru cinci-sapte zile, precum si monitorizarea terapiei. Durata terapiei este de cel putin sase luni. Din cauza riscului crescut de tromboembolism venos la pacientii oncologici, se evalueaza rolul tromboprofilaxiei primare. In concluzie, tromboembolismul venos este o provocare suplimentara pentru pacientii oncologici, de care medicii trebuie sa tina cont in stabilirea managementului tratamentului.

Expert: Dr. Dragos Median. Foto: www.sfatulmedicului.ro



Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa