Sanatatea pisicilor: vaccinarile si deparazitarea

 
Articol despre vaccinarile si deparazitarea pisicilor

Vaccinarile si deparazitarea

La animale, ca si la oameni, este mai usor de preintampinat o suferinta decat de vindecat. Iata de ce va sfatuiesc calduros ca, imediat ce ati luat un pisoi, unul din primele drumuri (daca nu chiar primul!) sa fie la un medic veterinar care, in mod ideal, ar trebui sa ramana medicul curant al sau.

La fel ca si cainele, pisica trebuie obligatoriu vaccinata, deparazitata, sa i se intocmeasca un carnet de sanatate si, periodic, sa i se evalueze starea de bine. Spre deosebire de caine, pisicii trebuie sa i se efectueze primul vaccin la varsta de 2 luni.

Acesta este un vaccin polivalent, impotriva bolilor infecto-contagioase majore ale acestei specii: rinotraheita infectioasa, panleucopenia, caliciviroza. Acest vaccin va fi efectuat numai de catre medicul veterinar, dupa o evaluare de ansamblu a starii de sanatate. Acest lucru este necesar deoarece numai animalele perfect sanatoase pot fi vaccinate.

Prima vaccinare se va face, deci, la varsta de 2 luni, ea fiind precedata in mod obligatoriu de o deparazitare interna si externa efectuata inainte cu 2 saptamani (in jurul varstei de 6 saptamani). Deparazitarea interna se face in scopul de a indeparta eventualii paraziti (ascarizi, tenii etc). La fel de importanta este si deparazitarea externa (indepartarea puricilor, capuselor etc.).

A doua vaccinare se va face, obligatoriu, dupa 30 de zile (la varsta de 3 luni). Acest al doilea vaccin este tot un vaccin polivalent, identic cu primul. Tot acum se poate efectua si vaccinarea antirabica obligatorie.

Urmatorul vaccin se va face la un an de la precedentul, in fiecare an de viata al pisicii. Este absolut eronat ca vaccinarea sa fie intrerupta la varsta de 4-5 ani. Pisica trebuie vaccinata anual toata viata. Chiar de la prima vizita, medicul veterinar va va elibera un carnet de sanatate in care se vor trece toate vaccinarile, deparazitarile, consultatiile, eventualele interventii chirurgicale si tratamente efectuate.


Cum recunoasteti o pisica bolnava?

Prima garantie a unei convietuiri fericite cu un animal este capacitatea de a va da seama cat mai repede daca este bolnav. Acest lucru este extrem de important, avand in vedere ca vindecarea, ba in unele cazuri chiar prognosticul vital, depind de momentul in care proprietarul se prezinta cu animalul bolnav la medicul veterinar.

Pisicile sanatoase au pofta de mancare, se spala si torc, sunt jucause, au scaun si urineaza normal, blana le este stralucitoare, parul nu cade in cantitati mari, nu au secretii patologice la nivelul ochilor, al nasului, urechilor, nu vomita, au temperatura in limite normale, nu stranuta si nu tusesc.

Primul semn de boala care trebuie sa alarmeze este refuzul hranei. De asemenea, toate tulburarile digestive care pot aparea (voma, diaree sau constipatie) reprezinta semne ale diferitelor boli mai mult sau mai putin grave.

Daca pisica dumneavoastra incepe sa stranute, sa tuseasca, sa respire dificil, trebuie sa stiti ca aceste simptome pot fi expresia unor afectiuni respiratorii si/sau cardiace grave.

Absenta urinarii mai mult de 24 de ore (mai ales in cazul masculilor) trebuie sa va determine ca imediat sa apelati la ajutorul unui medic. Exista boli grave ale aparatului urinar la pisici si in special la motani, indiferent daca sunt sau nu castrati, care pot duce la moartea animalului, atunci cand nu se intervine medical foarte urgent. In acest caz, motanul nu mai urineaza deloc (sau extrem de putin, avand un jet de urina foarte subtire) sau se asaza in pozitia de urinat, dar fara a reusi sa urineze si miauna insistent. Toate acestea pot fi semnele unui sindrom urologic sau ale cistitei.

In cazul afectiunilor dermatologice, unele dintre cele mai frecvente semne sunt: pruritul (mancarimea), caderea abundenta a parului, aparitia diferitelor leziuni la nivelul pielii. Parul si pielea animalelor reprezinta „oglinda” starii de sanatate a organismului. Diferitele afectiuni parazitare, digestive etc. sunt doar cateva dintre bolile care se pot exprima si prin afectiuni dermatologice. In mod normal, blana pisicii trebuie sa fie stralucitoare, perii sa nu fie friabili sau incalciti si sa nu cada abundent. In caz contrar, trebuie consultat medicul.

In cazul aparitiei unei secretii negricioase, abundente, la nivelul urechilor, secretie ce este insotita si de prurit, pisica scarpinandu-se violent si insistent, producandu-si chiar leziuni de grataj (de scarpinat), poate fi vorba de o afectiune a urechii de natura parazitara numita „raie auriculara”, in mod normal, urechea pisicii trebuie sa fie curata si libera de secretii.

Un alt indiciu sigur ca pisica dumneavoastra este bolnava este acela ca inceteaza sa mai toarca si sa se spele.

Deloc de neglijat este temperatura. Masurarea temperaturii se poate face acasa, folosindu-se un termometru de uz uman. Valorile temperaturii vor oferi intotdeauna indicii precise in ceea ce priveste starea de sanatate a pisicii. Valorile fiziologice (normale) ale temperaturii la pisica variaza intre 38 si 39,2 grade C. Scaderea sub limita inferioara (cu exceptia femelelor in apropierea nasterii, la care temperatura scade pana la 37,5-37°C) sau depasirea valorii superioare reprezinta, intotdeauna, un motiv de a a apela urgent la medicul veterinar. Temperatura medie normala este de 38,5 grade C.

Autor: Dr. Ionut Danut Lungu, medic primar veterinar.



Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa