Intrebari si raspunsuri despre fidelitate si infidelitate
- Diverse -
Da! Un instinct primar ancorat in gene ispiteste oamenii si animalele sa isi caute, necontenit, noi parteneri. In fiinta numita om, fidelitatea este o exceptie, spun atat antropologii, care se ocupa de originea si evolutia omului, cat si biologii. Pana si presupusa fidelitate a pasarilor a devenit, intre timp, un mit.
Fidelitatea este impotriva firii noastre?
Conform studiilor de antropologie, stramosii nostri din epoca de piatra, de pilda, rezistau bine impreuna, vreme de cinci ani. Dupa care, copiii treceau peste ce fusese mai greu, astfel ca parintii isi cautau alti parteneri. Pe de alta parte, in civilizatia noastra, problema supravietuirii nu se mai pune. Dar instinctul functioneaza ca intotdeauna.
Daca este inscrisa in gena, de ce doare infidelitatea?
Nu este vorba doar de teama de a iti pierde partenerul iubit, ci de a pierde sentimentul de „acasa”, „cuibul”, ocrotirea care exista in cuplu si care conteaza, uneori, mai mult decat dragostea. Cu cat e mai complexa lumea si mai agitata, cu atat este mai puternica dorinta gasirii unei zone protectoare, a unui loc in care sa ne simtim ocrotiti. In bratele partenerului, in familie, intre prieteni. Si daca intr-o buna zi partenerul iese din joc, acest fapt declanseaza o panica uriasa. Cuibul gol este una dintre cele mai puternice imagini ale suferintei.
Barbatii se descurca mai usor cu infidelitatea partenerelor lor?
Nu! Femeile sunt, de regula, mai tolerante. Aproape in toate sondajele, femeile sunt gata sa ierte in numar mai mare decat barbatii. Motivul: barbatii privesc femeile mai degraba ca pe un bun al lor, de care pot sa dispuna. Aparitia unui rival le slabeste increderea in pozitia lor de iubiti. Si, fiind mai programati pe „succes” decat femeile, o resimt ca pe o infrangere amara, ca pe un deficit de putere.
Fidelitatea poate fi impusa?
Nu, niciodata! Pentru ca in om exista doua necesitati incompatibile si complet contradictorii: pe de-o parte, dorinta romantica de-a avea un partener, in care sa te increzi absolut si care sa iti ofere protectie si siguranta intr-o lume atat de instabila si pe de alta parte, dorinta de noutate, de aventura, de necunoscut. Situatia conflictuala este, asadar, programata. Si poate fi rezolvata doar daca cuplurile sunt fidele de bunavoie, fara presiune, fara constrangere. Fiindca, exact ca si dragostea, fidelitatea este un dar si darurile nu se revendica. Sunt sau nu sunt. Nici macar atunci cand pentru partenerul tradat se prabuseste lumea, cand se simte ranit pana in adancul sufletului. Pretentiile si revendicarile nu aduc nimic, indiferent de cat am iubi si am vrea sa tinem langa noi pe cineva. Provoaca, mai degraba, opusul.
Se poate invata fidelitatea?
Da! Fidelitatea este o problema de cuplu, care ne solicita mai mult decat toate celelalte probleme. Exersam pe noi si pe celalalt sa fim independenti si sa ingaduim procese al caror final nu il cunoastem din inainte. Pentru ca dragostea nu este contabilitate, ci viata care curge. Fiecare partener trebuie sa isi acorde siesi, dar si celuilalt, un spatiu de dezvoltare, de evolutie. Un cuplu in care ambii parteneri evolueaza, se schimba, ramane viu si interesant. Si creste sansa fidelitatii.
Bibliografie: AS verde
