Dieta nu da rezultate. De ce nu pot slabi? Afla aici!

 
Din ce cauze dietele de slabit esueaza?
Majoritatea dietelor nu se adreseaza actiunii, ci gandirii. Prin natura lor, ne obliga sa gandim, sa gandim, sa gandim. Trebuie sa va ganditi la calorii sau la zone sau la ora la care vi se permite sa mancati o jumatate de biscuit.

Va ganditi atat de mult la lipsa mancarii incat, atunci cand ajungeti la masa, dezvoltati doar doua seturi de standarde: fie va continuati dieta, fie o abandonati. Morcovi sau fursecuri, castravete sau salam picant. Totul sau nimic.

Intr-un fel, ne gandim prea mult la greutate si la ceea ce mancam si nu ne gandim destul la motivul si la modul in care mancam. Cand hotaram sa slabim, scoatem la iveala cea mai puternica arma pe care ne-ar placea sa credem ca o avem — creierul nostru — si lansam un atac psihologic care tinteste disciplina („Pot rezista acestui aliment!”) si mandria personala („Sunt suficient de inteligent pentru a evita acest fel de mancare!”).






Adevarul este ca exista stimuli emotionali foarte puternici care ne determina sa mancam si care duc la esecul majoritatii dietelor. Din multe puncte de vedere, creierul nostru ne saboteaza cele mai bine intentionate eforturi de a tine regim.

Incercand chiar lucrul care are ca scop sa ne ajute sa slabim — o dieta - ne-am creat un sistem pagubos al esecului care ne invarte intr-un cerc al vinovatiei. Si ce nu este de invinovatit? Expertii dau vina grasimii noastre sociale pe painea gratuita pe care o primim la restaurant si pe portiile mari de mancare.

Noi dam vina pentru grasimea noastra pe restaurantele fast-food (pentru grasimi), copertile revistelor (pentru imaginile corporale nerealistice care ne determina sa ne inecam amarul pierderii stimei de sine in imense prajituri cu branza consumate zilnic, saptamanile de lucru epuizante (pentru ca ne determina sa stam jos toata ziua), fotolii comode si pufoase ca norii si emisiunile de la TV (care ne determina sa stam jos toata noaptea) etc.

Dar, adanc in intestine (dincolo de chiflele lipicioase pe care le-ati mancat acum doua saptamani) se afla singurul lucru pe care il invinovatiti pentru dimensiunile burtii: Dumneavoastra. Dati vina pe dumneavoastra.

Va spuneti ca nu restaurantele sau fabricantii de alimente sunt de vina pentru ca se alege praful de eforturile dumneavoastra de a slabi, ci mintea dumneavoastra. Intreaga batalie a curelelor rupte se transforma in aprige procese de constiinta de genul „daca nu as”, va spuneti ca numai dumneavoastra sunteti de vina pentru incapacitatea de a controla ce alimente va indesati pe esofag an dupa an, zi dupa zi, masa dupa masa, inghititura dupa inghititura.

Nu faceti altceva decat sa va invinovatiti creierul. Ne bizuim pe mintile noastre sa reziste tentatiilor, sa faca alegeri inteligente, sa manance corect, sa stie mai bine si sa ia decizii sanatoase. Astfel, in mod natural, ne bizuim pe mintile noastre pentru a combate emotiile pe care credem ca ar trebui sa fim capabili sa le controlam — stresul, anxietatea, depresia.

Atunci cand renuntam la o dieta si ne umflam ca niste baloane atingand dimensiuni atat de mari incat nu mai incapem pe usi, in mod automat ne gandim ca ceva nu este in regula cu noi, ca mintile noastre nu sunt suficient de puternice pentru a castiga in fata taliei noastre.






Care este motivul esecului nostru? Cercetatorii afirma ca mintea dumneavoastra este bulversata, dar nu din cauza actiunilor dumneavoastra. Mai pe intelesul tuturor, supraalimentatia poate functiona asemanator dependentei de droguri; de fapt, studiile au aratat ca persoanele obeze au in creier centri ai recompensei similari celor identificati la dependentii de droguri.

Sa presupunem ca sunteti stresat. Amintiti-va hipotalamusul si de substantele chimice care se modifica in functie de dispozitia dumneavoastra in momentele de stres. Daca sunteti stresat, va activati neurotransmitatorii dintr-o parte a creierului, numita locus coeruleus. Ca raspuns, organismul incearca sa calmeze acei neurotransmitatori si sa combata stresul.

Unii oameni apeleaza la tigari, altii la mancare etc. Atunci cand combateti stresul cu alimente, va activati si centrul recompensei de la nivelul creierului. Iar apoi, dupa ce senzatia initiala de bine dispare, va veti indrepta din nou catre aceleasi lucruri care v-au determinat sa va simtiti bine, calm si relaxat: mancarea. Iata motivul pentru care stresul si anxietatea va impiedica, din punct de vedere neurochimic, sa respectati planul.

Extrem de interesant, in apropierea hipotalamusului, acolo unde sunt produse substantele chimice ale foamei si satietatii — NPY si CART — exista o zona a creierului numita corp mamilar (pentru ca, din punct de vedere al aspectului fizic, seamana cu o pereche de sani). La acest nivel este stocata memoria alimentara, astfel incat atunci cand primiti semnale care va spun ca va este foame, va accesati si memoria alimentara si poftiti dupa alimente pe care le-ati mancat in trecut — si care ar putea fi alimente rele.

In plus, regiunea parietala a creierului — centrul de control al miscarilor limbii, buzelor si gurii — actioneaza diferit la persoanele obeze fata de cele normale. Radiografiile cerebrale arata ca la persoanele grase, aceasta zona se activeaza cand apare tentatia cu zaharuri. La persoanele slabe aceasta regiune ramane inactiva, demonstrand modul pe care zaharurile il joaca in alimentatia emotionala a unor oameni, dar nu si a altora.

Daca v-ati izbit de probleme legate de talie, probabil ca ati localizat toate responsabilitatile succesului sau esecului dietetic in creierul dumneavoastra, care are o greutate de 1,5 kg. Pur si simplu mult prea multi hormoni si neurotransmitatori nu au alta sarcina decat aceea de a va indemna la cozonac. Daca va asteptati ca vointa sau stapanirea de sine sa depaseasca mesajele acestor substante e ca si cum ati incerca sa opriti un tren cu degetul mic de la picior.

Bibliografie: Ghid de functionare pentru o talie de invidiat.








Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa