Medicină informativă

 

16. Discutii cu pacientul asupra istoricului bolii si explicarea planului de tratament
17. În afectiunile acute, de orice cauza, este absolut indicat ca pacientul sa fie mai întâi
Îndrumat spre cabinetul medicului specialist, în aceste cazuri masajul putând fi executat fara riscuri, ca tratament adjuvant al celui medicamentos sau chirurgical
18. Rezultatul tratamentului depinde în mare masura de devotamentul celui care îl
Executa; alegerea tehnicii de tratament necesita întelegerea bolii si posibilitatilor de rezolvare terapeutica ale acesteia
19. Respectarea intimitatii pacientului, confidentialitatii
20. Încapere calda, linistita, confortabila;
21. Crearea unei atmosfere adecvate, în care lumina, culorile, sunetele, mirosurile si chiar temperatura înconjuratoare trebuie sa tinda spre armonie (cromoterapia, aromoterapia, meloterapia, vor crea un spatiu terapeutic reechilibrant);
22. Înlaturarea obiectelor metalice – valabila atât pentru pacient cât si pentru terapeut;
23. Igiena riguroasa a terapeutului – îmbracaminte curata, unghii scurte, parul legat etc;
24. Examinarea preliminara a picioarelor – în vederea depistarii eventualelor leziuni
Cutanate, modificari osoase sau tegumentare; igiena riguroasa a picioarelor si mâinilor pacientului;
25. Pozitia: 1) pentru masajul palmar: pacientul – semisezând într-un fotoliu; terapeutul
– Pe un scaunel, la un nivel mai jos; 2) pentru masajul plantar: pacientul – decubit dorsal, cu picioarele depasind marginea patului sau într-un fotoliu, cu picioarele sprijinite pe un scaunel; terapeutul – pe un scaunel, la picioarele pacientului
26. Durata sedintei: între 30 - 45 de minute; fiecare punct reflexogen: 30 secunde –
1 minut pentru reflexologia generala, 3 -5 minute pentru organele afectate (individualizat în functie de bioritmurile specifice si starea organelor, întrucât nu este indicat sa dislocam mai multe toxine decât poate elimina rinichiul sau detoxifia ficatul); frecventa: câte o sedinta în fiecare zi, timp de 10 zile, apoi pauza 2-3 zile, se poate relua o cura de câte o sedinta zilnic, timp de 10 zile (în cazul bolilor cronice); ulterior, 2-3 sedinte pe saptamâna, timp de o luna, apoi o sedinta la 2 saptamâni sau chiar o sedinta pe luna, de întretinere; masajul se executa cu 1-2 ore înainte de mese sau cel putin la 2 ore dupa masa.
- Înainte de a începe sedinta de reflexoterapie, se pot face câteva exercitii de respiratie profunda, ceea ce relaxeaza si mai mult

- Ulterior putem învata pacientul un exercitiu de vizualizare, în care, dupa inducerea starii de relaxare, îl putem orienta verbal catre vizualizarea unei lumini pure, alb-argintie, intensa, pe care din centrul pieptului sau o va face sa se împrastie si o va conduce mental, pentru a radia corpul întreg, formând un glob protector de lumina în jurul întregului corp. Aceasta lumina îi poate crea o stare de caldura, lumina, bucurie, bunastare, orice îsi doreste pacientul.
- Urmeaza sedinta propriu-zisa: pentru început se apuca glezna pacientului cu ambele mâini si se trage gamba, energic dar nu violent, cu o gradare usoara si fara zdruncinari, apoi, tot usor, se slabeste priza. Aceasta elibereaza tensiunea la baza gleznelor, precum si canalele energetice care leaga corpul de picioare. Urmeaza rotatii ale gleznei în ambele sensuri, o mâna aflându-se deasupra gleznei pentru a bloca partea superioara a articulatiei, iar cealalta va strânge bine piciorul în zona plantara, dând miscare activa operatiunii.
- Apoi se apuca degetele la baza lor si, cu o anumita presiune, se trag în sus, eliberând astfel tensiunile retinute în degete (mai ales în cel mare, pentru eliberarea tensiunilor mentale si pentru relaxare profunda).
- Manevrarea picioarelor încep cu piciorul stang al pacientului (partea receptiva)
27. se foloseste o mâna pentru a exercita presiune pe punctele reflexogene, iar cu cealalta mâna se tine piciorul care trebuie masat. Directia de masat este dinspre degete spre calcâi. Masajul punctelor dureroase se alterneaza din când în când cu masajul de relaxare al întregului picior. Masajul circular în sensul acelor de ceasornic stimuleaza functiile corpului, iar cel în sens contrar le încetineste.
28. Presiunea de lucru – se adapteaza bolnavului si starii de boala, dar în nici un caz nu
Trebuie sa produca durere, urmarind reactiile fetei, mâinilor, degetelor, piciorelor, vocale; trebuie mentinuta o presiune constanta pe toata durata sedintei, suficienta pentru a trece de epiderma. În caz contrar, nu se obtin efecte reflexe.

- Este foarte importanta urmarirea gesturilor pacientului, limbajul pe care corpul îl arata, starile tensionale ale pacientului si ale picioarelor.
29. Ordinea ariilor de masat: se începe cu inima, apoi stimularea organelor de eliminare
(rinichi, ureter, vezica urinara, uretra) în ideea ca astfel se stimuleaza eliminarea toxinelor; se continua cu stimularea zonelor corespunzatoare sistemului nervos si endocrin care pot fi la originea dezechilibrelor raspunzatoare de starea de boala, apoi cu masarea altor organe de eliminare (intestin subtire, intestin gros); se maseaza apoi zonele corespunzatoare organelor implicate în afectiunile în cauza, iar în final circulatia limfatica.
30. Instrumente de lucru: degetele sunt cel mai eficient instrument, cel mai accesibil si
Mai putin costisitor. Totusi, când un anume punct este masat timp de mai multe minute, aplicarea unei presiuni constante poate deveni obositoare. În acest caz si numai în acest caz se poate utiliza capatul neascutit al unui creion sau al unui stilou. Se mai pot folosi bile, mingi de golf sau sticle goale pentru a le rula cu picioarele. Mersul descult, pe plaja, pe iarba sau în apa, are efect atât de stimulare al punctelor reflexogene, cât si de captare în mod direct a energiei pamântului, care revitalizeaza si ajuta la eliminarea multor deseuri din talpa. Purtatul încaltarilor prevazute cu „tepi” de cauciuc de dimensiuni inegale, stimuleaza de asemenea zonele reflexe ale piciorului. Pentru a stimula vârful degetelor, se pot folosi cârlige de rufe, care sa exercite o presiune constanta, timp de câteva minute.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

 

 15.Reflexoterapia – masajul punctelor diagnosticate ca fiind sensibile/dureroase.
Masajul se execută cu policele (degetul mare de la mână) sau cu articulaţiile interfalangiene, fără a avea obiecte metalice pe mâini şi fără a folosi obiecte intermediare (beţişoare, pix, creion, etc.). Masarea zonelor reflexogene afectate, pe parcursul mai multor şedinţe, implică fisurarea cristalelor de toxine pe care fluxul sanguin le va trimite spre organele de eliminare, îmbunătăţind astfel starea de sănătate.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

Reflexologia nu este o metodă de tratament universală, a tuturor bolilor, cum s-ar putea înţelege la o primă vedere de către persoanele neiniţiate, ci este o metodă de reechilibrare energetică care înseamnă revenirea la parametrii normali ai homeostaziei corpului. Întrucât starea de boală presupune tulburarea verigilor neuro-vegetativo-endocrine, tehnica masajului reflex tinde să restabilească mecanismele afectate. Reflexoterapia îşi dovedeşte eficienţa prin reducerea stresului, aducând pacientul într-o stare de predominare a parasimpaticului. Pe lângă aceastea, nu trebuie uitat că atât starea de boală, cât şi vulnerabilitatea organismului (energetică/somatică/psihică) sunt rezultatele unor procese de durată (zile, luni, ani), astfel încât nu este rezonabil să se aştepte rezolvarea acestora după doar o oră de masaj.
Pe de altă parte, este necesar ca cel puţin în perioada terapiei reflexologice şi 3-4 săptămâni după tratament să fie adoptat un regim exclusiv naturist (fără cafea, tutun, alcool, carne, alimente intens preparate termic), completat printr-un aport suficient de lichide (apă plată, apă de izvor, apă distilată, ceai), necesar eliminării toxinelor. Se vor consuma în medie 2-3 litri de lichid în 24 de ore, repartizate în cantităţi mici şi repetate.
În timpul tratamentului nu se va mânca cu cel puţin 2 ore înainte şi 2 ore după fiecare şedinţă reflexogenă. Se permite însă consumul de lichide pe durata şedinţei, pentru a putea dirija circulaţia sanguină să acţioneze în zonele reflexogene aflate în tratament şi în organele corespondente acestor zone.
Aceste măsuri de cele mai multe ori sperie pacientul, care abandonează „lupta”, chiar înainte de a începe.

Reflexoterapia are şi unele restricţii, cum ar fi:
9.bolile infecţioase
10.afecţiunile acute, susceptibile de a fi supuse unei intervenţii chirurgicale (abdomen acut, ocluzie intestinală, apendicită acută, etc)
11.afecţiuni locale ale zonelor reflexogene ( traumatisme, eczeme, malformaţii)
12.sarcini cu risc, sau în lună mare (se va evita masajul zonelor reflexogene corespnzătoare organelor genitale, care ar putea provoca un avort)
13.tumori maligne cu metastaze     
14.starea maseurului: încordare, nervozitate, oboseală
15.Se indică reducerea presiunii de lucru la persoane foarte vârstnice, foarte tinere, foarte bolnave, pre- şi postchirurgical, cardiaci şi diabetici
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

Avantajele metodei
- pot benificia de această metodă toţi oamenii care aderă la protecţia împotriva îmbolnăvirii

1.nu foloseşte echipamente speciale;
2.poate fi folosită oriunde, de către oricine (dar nu oricum...);
3.este blândă şi sigură ( complet lipsită de toxicitate);
4.acţionează subtil şi eficient;
5.nu tratează simptomatologia bolilor, ci CAUZA lor;
6.nu interferă cu tratamentele medicamentoase;
7.reduce tensiunile nervoase;
8.ameliorează circulaţia;
9.echilibrează metabolismele dereglate.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

Definiţie: ca ramură a medicinei orientale, reflexologia este o tehnică de masaj al punctelor reflexogene ale organismului, situate pe suprafaţa corpului, la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă; fiecare organ îşi are o zonă de proiecţie la nivelul picioarelor, mâinilor, limbii, urechii, ochiului, etc., reflexoterapia vizând restabilirea echilibrului energetic al tuturor organelor.
Funcţia reflexă, activitate esenţială a sistemului nervos, contribuie la realizarea unităţii funcţionale dintre organe şi la menţinerea echilibrului între organism şi mediul înconjurător.
  
Scurt istoric
Dintotdeauna, civilizaţiile străvechi au încercat să vindece bolile care le afectau, prin tehnici de masaj, folosirea plantelor medicinale şi a dietei. Ca metodă empirică de tratament, reflexoterapia a fost practicată cu cinci milenii în urmă, fiind cunoscută în toate focarele de civilizaţie ale lumii antice – Egipt, China, Japonia, India. Filosofia medicinei chinezeşti se rezumă la teoria Yin şi Yang, în care Yin este feminitatea, pasivitatea, receptivitatea, energia lunară, iar Yang este masculinitatea, activitatea, emisivitatea, energia solară. Yin şi Yang reflectă opoziţia dintre noapte şi zi, alternanţa dintre întuneric şi lumină, a frigului cu căldura, etc. Yin şi Yang cresc şi descresc într-o mişcare de flux şi reflux care afectează întreaga natură, formând Tao – legea unică ce configurează Universul ca un tot perfect.
După cum afirmă medicina chineză, există practic o ,,roată a succesiunii afecţiunilor organice“, astfel încât un organ odată afectat, în timp va determina şi afectarea celorlalte organe căci organismul uman este un sistem viu, iar un sistem viu înseamnă mai mult decât suma componentelor puse în contact. Să facem un experiment mintal simplu: dacă avem la dispoziţie componentele fizice care alcătuiesc organismul uman (inimă, plămâni, ficat, rinichi, etc.) şi încercăm să le asamblăm, vom crea un om ?
Bine-nţeles că nu. Deci, există o structură mult mai subtilă a fiinţei umane, există o legătură indisolubilă a componentelor corpului fără de care noi n-am putea fiinţa. Şi orice perturbare a acestei anatomii subtile va atrage după ea o succesiune de noi perturbări, astfel încât nu putem afirma că un organ afectat nu va determina şi afectarea organelor cu care este în conexiune permanentă.
,,Cunoaşte-te pe tine însuţi“ , spunea Socrate, căci, pentru a înţelege pe deplin absolutul, e necesar, în primul rând, să înţelegem propria noastră natură. Şi tot cu aceeaşi intenţie, marele învăţător Isus Hristos spunea ,,Vegheaţi , vegheaţi neîncetat ”. Boala este, de fapt, o îndepărtare de esenţa propriei fiinţe; un om bolnav nu mai este el însuşi, nu se mai cunoaşte pe sine, îşi este sieşi străin. În consecinţă, adevărata vindecare presupune regăsirea de sine, cunoaşterea naturii profunde a fiinţei.
Formele subtile ale fiinţei umane se nasc primele şi sunt ultimele care dispar; cu cât principiile sunt mai subtile, cu atât sunt mai durabile. De fapt, în jurul oricărui om şi oricărui corp din univers există un halou de formă ovoidă, vizualizat de clarvăzători. Acest halou, pe care-l denumim aură, nu e decât un fluid energetic ce înconjoară corpul fizic ca un nimb strălucitor şi colorat. De altfel, Kirlian a evidenţiat această aură energetică, folosind o peliculă de film mai specială, pe care a pus o amprentă. Pe film a rămas conturul amprentei, înconjurată pe o anumită distanţă de un halou luminos.  Apariţia bolilor poate fi considerată ca o perturbare primordială în structura acestei bariere subtile a organismului, fenomenul  putând fi explicat pe baza principiului rezonanţei (din latină ,, resonare” = a răsuna, a repeta un sunet sau o vibraţie). Rezonanţa este fenomenul prin care energia caracterizată printr-o anumită frecvenţă a unui sistem vibrator se transmite la distanţă altui sistem vibrator aflat practic în repaos energetic pe acea frecvenţă . Pentru realizarea acestui transfer de energie şi informaţie de la focarul vibrator la cel aflat în repaos este necesar ca cele două sisteme să aibă caracteristici identice sau cel puţin foarte apropiate. Cu alte cuvinte, pentru ca o boală să pătrundă într-un organism, e necesar ca energia transmisă de acea boală să aibă un spectru de vibraţie foarte apropiat de cel prezent în aura energetică a organismului respectiv. Fenomenul e simplu şi real. Altfel, cum am putea înţelege de ce, deşi stând în acelaşi mediu, unii fac o boală, iar alţii nu? Tocmai datorită faptului că unii rezonează cu focarele emiţătoare din univers, în timp ce alţii nu. Tot astfel ne putem explica de ce unele persoane ne atrag (au desigur frecvenţe de vibraţie foarte apropiate de ale noastre), în timp ce alte persoane pur şi simplu ne displac, fără a şti de ce. Desigur, această aură poate fi influenţată în mod conştient, prin exerciţii cu caracter energetic sau meditaţii.
În Occident, primele măsuri de reflexoterapie apar în 1917, când doctorul William Fitzgerald (specialist ORL) îşi publică lucrarea „Zone Therapy”, în care prezintă manevre de reflexoterapie la nivelul mâinii. Ideile sale sunt continuate de alţi medici entuziaşti pentru ca, în anii '30, să apară primele teorii asupra reflexoterapiei la nivelul piciorului, fundamentate de Eunice Ingham, colaboratoare a medicului Joe Shelby.  Prin cărţile sale („Stories the Feet can Tell”-1938, „Stories that Feet have Told”-1951) E. Ingham a promovat totodată deschiderea reflexoterapiei către publicul larg, militând pentru difuzarea acesteia ca tehnică utilă, la îndemâna oricui.
În etapa ulterioară, reflexologia se dezvoltă şi se organizează ca ofertă terapeutică viabilă, prin crearea de şcoli naţionale sau internaţionale de masaj, căpătând explicaţii ştiinţifice prin numeroase studii şi recuperând conexiunile cu alte metode tradiţionale de tratament, care au evoluat în paralel (masajul clasic, acupunctura, presopuctura etc).
Se ştie că unii filozofi au dat omului numele de microcosmos sau mic univers. Microcosmosul – fiinţa umană şi Macrocosmosul – Universul, sunt în totalitate solidare. Chiar dacă omul modern are tendinţa să minimalizeze importanţa acestei legături, aceasta nu arată decât ignoranţa sa. Omul s-a îndepărtat de animale, plante, pietre, încetând să mai creadă că direcţia din care bate vântul sau direcţia în care zboară păsările ar putea fi semne ce anunţă schimbările de timp; ei preferă să se ghideze după anunţurile de la radio sau televiziune. Datorită acestei dizarmonii, şi Universul răspunde cu ostilitate omului. Chiar dacă avem tendinţa să minimalizăm această legătură, ea nu-şi va reduce din importanţă, şi asta pentru că omul cuprinde în el materia fizică a regnului mineral, vitalitatea vegetalului, senzaţia şi dorinţa animalului, intelectul simplu corespunzând animalelor superioare actualmente dispărute, legătura care lipseşte între regnul animal şi regnul uman şi sufletul, care singur constituie omul veritabil. Astfel, omul sintetizează în el universul .
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

27.masarea ţesuturilor de la suprafaţa întregului corp, adică a tuturor segmentelor şi regiunilor anatomice într-o anumită succesiune; există o oarecare libertate în ceea ce priveşte alegerea ordinii segmentelor masate (nerespectarea ordinii clasice nu va fi considerată o greşeală).
28.preferabil se începe masajul din poziţia decubit ventral (regiunea dorsală, lombară - 20-25 minute, după care spatele se acoperă şi se trece la fese, coapse şi gambe – 15 minute) continuându-se în decubit dorsal (laba piciorului, gambe, genunchi, coapse – 15 minute, apoi perete abdominal şi torace – împreună 15 minute) (pentru a evita schimbările dese şi discontinuitatea). În succesiunea descrisă, pacientul se întoarce o singură dată. Apoi pacientul se ridică în şezut şi se face masajul braţelor – 15 minute şi masaj cervical – 5 minute. În total 1oră şi jumătate.
29.este o procedură de durată, solicitantă pentru maseur.
30.se poate renunţa, acolo unde este cazul, la unele procedee ca baterea, frământarea, vibraţiile, eliminând astfel manevrele neesenţiale şi timpii morţi, executând un masaj general mai restrâns.
31.se recomandă în scop igienico-profilactic tuturor sedentarilor, celor imobilizaţi pentru refacerea potenţialului biologic şi a capacităţilor funcţionale diminuate.
Sursa: DR. VALY  VOLOSAN
MEDIC  SPECIALIST  MEDICINA  DE  FAMILIE
ATESTAT  IN  ACUPUNCTURA
LECTOR  MASAJ  SI  REFLEXOTERAPIE

 

Celulita reprezinta:
a) Arderi defectuoase în ţesuturi;
b) Grăsime repartizată neuniform sub piele;
c) Noduri formate, compuse din grăsimi, apă şi toxine;
d) Circulaţie proastă a sângelui.
Cauzele celulitei şi acumulării grasimii:
a) La supraponderali - depunere de grăsime în celule şi în spaţiul dintre celule;
b) Toxinele interioare blochează materialele rezultate din ardere;
c) Deranjamentul hormonal provoacă depunere de grăsime şi apă, pe fese, în interiorul şi exteriorul coapselor, pe abdomen, pe spate;
d) Proasta funcţionare a ficatului, rinichilor, o alimentaţie neraţională, puţine lichide, puţină mişcare, constipaţie, proasta circulaţie a sângelui.

Masajul anti-celulitic este una dintre cele mai bune solutii de a scapa de “coaja de portocala". Influentele masajului anti-celulitic asupra organismului se explica in buna masura prin actiunea directa asupra straturilor superficiale ale corpului. Cu ajutorul acestui masaj se stimuleaza supletea si elasticitatea pielii si a tesuturilor subcutanate si se activeaza circulatia sangelui.
!!! Masajul anticelulitic nu este un masaj de relaxare - se actioneaza insistent, uneori chiar dureros, asupra zonelor afectate de celulita.
Acest tip de masaj se efectueaza local, in zonele afectate de celulita, folosindu-se creme reductoare sau uleiuri specifice, pentru a spori efectul. De asemenea, hidratarea corespunzatoare (minim 2 l lichide pure pe zi), dieta si exercitiul fizic completeaza reusita tratamentului.

Abdomen   
neteziri
frământat (cută mare)
ciupit
plescăit
pensat
neteziri
Se repetă de mai multe ori aceeaşi succesiune, pe o durată de 15-20 minute.

Coapse şi fesieri
neteziri
frământat
tapotament
ciupit
rulat
pensat
neteziri
25 minute la coapse, 25 minute fesieri
În total 70 minute


Rezultatele masajului anticelulitic:
• Netezirea si uniformizarea pielii.
• Micsorarea circumferintei corporale si accelerarea disparitiei grasimilor suplimentare. Acest efect se masoara în centimetri.
• Diminuarea si disparitia celulitei.
• Tratarea eficienta a celulitei si a vergeturilor.
• Dezintoxicare intensiva a organismului.
• Intensificarea circulatiei sanguine.
• Înlaturarea depunerilor minerale suplimentare.
Sursa: DR. VALY  VOLOSAN
MEDIC  SPECIALIST  MEDICINA  DE  FAMILIE
ATESTAT  IN  ACUPUNCTURA
LECTOR  MASAJ  SI  REFLEXOTERAPIE

 

Poziţia pacientului – decubit ventral cu capul uşor flectat şi cu fruntea rezemată pe dosul mâinilor sau în poziţie şezând pe un scaun.
Tehnică
– netezire iniţială de la inserţiile muşchilor cervicali pe occiput spre umeri şi omoplaţi cu ambele mâini simetric (se începe cu rădăcinile palmare continuându-se cu palmele şi vârful degetelor îndepărtate ca un evantai);
- fricţiunile se aplică liniar sau circular, primele două tipuri, dinspre coloană spre exterior, şi de sus în jos;
- frământatul se aplică pe zonele musculare de sus în jos, doar cută mică;
- tapotament numai cu partea cubitală, cu presiune mai mare pe degete;
- urmează vibraţiile cu vârful degetelor;
- elongaţii
- mişcări pasive ale capului
- se încheie cu netezire.

MASAJUL FACIAL – manevre de netezire, fricţiune, frământare în cută pe fiecare zonă în parte (de la unghiul extern al ochiului înapoi şi în sus spre regiunea temporală, înapoi şi în jos spre regiunea auriculară, din mijlocul frunţii orizontal spre regiunea temporală, de la bărbie oblic spre ureche şi unghiul extern al ochiului, orizontal de la maxilarul inferior spre ceafă), ciupit, plescait, tapotament cu varful degetelor, vibratii.
Sursa: DR. VALY  VOLOSAN
MEDIC  SPECIALIST  MEDICINA  DE  FAMILIE
ATESTAT  IN  ACUPUNCTURA
LECTOR  MASAJ  SI  REFLEXOTERAPIE

 

Poziţia pacientului – pe un scaun scund, iar fruntea şi bărbia sprijinite pe un plan sau pe propriile mâini; maseurul va sta în faţa pacientului (pentru masajul regiunii occipitale, laterale) sau în spatele pacientului (pentru masajul frunţii)
Tehnică – neteziri, fricţiuni, vibraţii adaptate ca intensitate şi durată regiunii masate; netezire cu faţa palmară a degetelor răsfirate dinspre regiunea mediană a frunţii înspre lateral, înspre creştet şi ceafă, cu mişcări lente şi apăsate; fricţiuni lente şi circulare pe toată suprafaţa; vibraţii punctiforme cu o singură mână.
Sursa: DR. VALY  VOLOSAN
MEDIC  SPECIALIST  MEDICINA  DE  FAMILIE
ATESTAT  IN  ACUPUNCTURA
LECTOR  MASAJ  SI  REFLEXOTERAPIE