Produse Apicole Naturale

Ce este iridologia?

 
Ce este iridologia?
Ochii, oglinda sufletului, sunt ca o carte deschisa si cand vine vorba de starea de sanatate, nu doar de cea emotionala. Ce este iridologia? Dupa cum ii spune si numele, iridologia este o stiinta ce are la baza studiul irisului. Exista de cateva mii de ani, insa tehnicile folosite au evoluat enorm fata de vremea lui Hipocrate.

Daca mergeti la o consultatie de acest fel, specialistul intr-ale iridologiei va citeste in ochi impulsurile nervoase transmise de toate organele din corp, iar descifrand semnalele, descopera zonele cu anumite probleme care le impiedica sa functioneze tocmai bine - de aceea, necesita o atentie sporita.

Cum decurge examinarea ne-a explicat dr. Ruxandra Constantina: „Consultatia consta in examinarea si fotografierea irisului, urmate de studierea lui. La nivelul irisului exista o proiectie a organelor noastre interne, a sistemului nervos, a vaselor sangvine si limfatice. Asadar, iridologia nu studiaza bolile ochiului (de acestea se ocupa oftalmologia). Ca atare, trebuie sa fim foarte atenti cui ne adresam cand dorim sa efectuam o astfel de investigatie”.


Irisul, plin de mistere...

Culoarea deschisa sau inchisa, dar si multe alte marcaje insesizabile cu ochiul liber dezvaluie detalii fascinante despre fiecare persoana, inclusiv informatii incredibile, precum proasta colaborare dintre doua organe, nivelul de stres la care sunteti supusi, afectiunile congenitale sau gradul de intoxicare a organismului.

Forma si pozitionarea pupilelor, petele aparute pe iris, modificarile de relief si alte minuscule anomalii observate cu ajutorul iridoscopului ori al unui aparat fotografic profesional pot ajuta specialistul sa descopere cauzele reale ale unor suferinte care va chinuiesc poate de ani intregi si sa le gaseasca leacul.


Ce NU face iridologia...

Au existat de-a lungul timpului o multime de mituri legate de aceasta stiinta - ca urmare, a fost prost inteleasa de multi. Iridologia nu scoate la iveala lucruri despre personalitatea unui individ, nu descopera cu precizie bolile de care suferiti, cum ar fi pietrele la rinichi sau prezenta vreunei bacterii in organism, nu este indicata indeosebi celor cu afectiuni oculare, pentru ca nu se ocupa in mod special de bolile ochiului.

In schimb, ofera un tablou complet asupra starii voastre de sanatate, iar daca vreo parte a corpului se afla in suferinta, acest lucru nu trece neobservat. Indiciile pe care le infatiseaza irisul sunt pretioase si, completate, la nevoie, de analize si investigatii medicale clasice, reprezinta o buna metoda de diagnostic, dar mai ales de prevenire a unor complicatii previzibile, ajutand specialistul sa fie cu un pas inaintea bolii.


Iridologia poate detecta tendinta de a dezvolta anumite afectiuni chiar si cu zece ani inainte ca acestea sa se manifeste.



Ce este iridologia si cum ne poate proteja sanatatea?
  • Iridologia este o parte a medicinei naturopate ce permite o evaluare a starii de sanatate a corpului nostru fizic, psihic, emotional; ea nu pune diagnostice, dar, practicata de medici sau naturopati cu experienta, este un aliat de nadejde in evitarea aparitiei unor tulburari si afectiuni, in prevenirea dezvoltarii unor complicatii in cazul unor boli deja existente.
  • Iridologia permite detectarea sau confirmarea unor predispozitii deja cunoscute sau suspectate, rezistenta organismului la diferite agresiuni, capacitatea de recuperare dupa o boala, diversele tulburari functionale si organice ale organelor si, nu in ultimul rand, starea psihoemotionala (tendinta spre anxietate, depresie etc).
  • Iridologia ne ajuta in primul rand sa prevenim aparitia unor boli, prin adoptarea unui stil de viata sanatos, prin recomandari referitoare la alimentatie, ceea ce permite ca eventualele predispozitii sa ramana in stare latenta. Totodata, daca este descoperit un teren sensibil, gratie unor masuri profilactice, va putea fi controlat.
  • Iridologia trebuie practicata doar de catre medici naturopati, singurii care pot da diagnostice si prescrie terapii naturale.

Autor: Andreea Cohut. Expert: dr. Ruxandra Constantina, medic specialist medicina de familie, competenta apifitoterapie, biorezonanta, iridologie. Foto: www.bzi.ro


 

Tratament pentru paralizia cerebrala

 
Tratament pentru paralizia cerebrala
85-90% din cazurile de paralizie cerebrala sunt congenitale, iar pentru aceasta boala nu exista un tratament, ci doar tehnici de recuperare si de prevenire sau control al complicatiilor.

Speranta vine de la celulele stem recoltate din sangele cordonului ombilical. Este o noua abordare terapeutica pentru regenerarea tesutului nervos.

„Anul trecut, trei copii bolnavi de paralizie cerebrala au beneficiat de transfuzie cu sange din cordonul propriu. Ne-am bucurat enorm sa aflam ca tratamentul a inregistrat rezultate, iar copiii se simt mult mai bine acum”, a declarat dr. Speranta Arciudean, sefa Departamentului Medical Cord Blood Center Group.

Tratamentul a inregistrat rezultate incurajatoare, copiii tratati prezentand imbunatatiri ale miscarii si vorbirii, iar asta le da incredere medicilor ca in viitor vor putea trata toti bolnavii de paralizie cerebrala.

Foto: adevarul.ro


 

Abdominoplastia, periculoasa sau nu?

 
Abdominoplastia, periculoasa sau nu?
Abdominoplastia este o procedura chirurgicala care va scapa de colaceii nedoriti. Abdominoplastia are si dezavantaje: cicatrice, dureri dupa anestezie, disconfort la schimbarea presiunii atmosferice si pot aparea tulburari metabolice.

„Un fenomen mai nou studiat este cel al legaturii intre abdominoplastie si incarcarea grasa a ficatului. Dupa operatie, tendinta este de a exista in continuare un aport alimentar excesiv, care nu se mai depune pe abdomen, ci se depoziteaza in ficat, crescand astfel riscul de ciroza. De aceea, noi ii sfatuim pe cei pe care ii operam sa consulte un nutritionist, sa-si revada stilul de viata, sa reduca aportul de grasimi si sa faca miscare.”, avertizeaza conf. dr. Ion Daniel.

Cu toate acestea, medicii sunt de parere ca beneficiile operatiei legate de aspectul estetic (se indeparteaza 10-20 cm de tesut adipos) si functional sunt mai importante decat riscurile si complicatiile interventiei, pe care de altfel le presupun toate interventiile chirurgicale.

Foto: www.telegrafonline.ro


 

Dulcolax – prospect

 
Dulcolax
Cititi cu atentie si in intregime acest prospect, deoarece el contine informatii importante pentru dumneavoastra. Acest medicament este disponibil fara prescriptie medicala. Cu toate acestea, este necesar sa utilizati DULCOLAX cu atentie, pentru a obtine cele mai bune rezultate.

- Trebuie sa va prezentati la medic daca simptomele dumneavoastra se inrautatesc sau nu se imbunatatesc dupa 5 zile.

- Daca vreuna dintre reactiile adverse devine grava sau daca observati orice reactie adversa nementionata in acest prospect, va rugam sa-i spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.


1. CE ESTE DULCOLAX SI PENTRU CE SE UTILIZEAZA?

DULCOLAX este un laxativ cu actiune locala, care produce stimularea miscarilor peristaltice ale intestinului si diminuarea consistentei fecalelor.

DULCOLAX se utilizeaza:

- La pacienti cu constipatie.

- Pentru pregatirea investigatiilor medicale, inainte si dupa operatii si afectiuni care necesita defecatie/facilitarea evacuarii materiilor fecale.


2. NU UTILIZATI DULCOLAX...

- Daca sunteti alergici (hipersensibili) la bisacodil sau la oricare dintre celelalte componente ale DULCOLAX.

- Daca suferiti de ileus (oprire temporara a miscarilor peristaltice ale intestinului) sau obstructie intestinala.

- Daca suferiti de abdomen acut chirurgical, incluzand apendicita, boli inflamatorii intestinale acute.

- Daca corpul dumneavoastra a pierdut multe lichide.

- Daca aveti dureri abdominale severe asociate cu greata si varsaturi, care pot fi semne ale unei afectiuni severe.

- Daca aveti afectiuni ereditare rare care pot fi incompatibile cu unul dintre excipientii produsului, de intoleranta la unul dintre excipientii produsului.

Aveti grija deosebita cand utilizati DULCOLAX!

Daca dumneavoastra va este necesara administrarea zilnica de laxative sau pe perioade indelungate, atunci trebuie sa-i spuneti medicului dumneavoastra pentru a investiga cauza constipatiei, deoarece administrarea excesiva perioade indelungate poate produce un dezechilibru hidroelectrolitic si valori scazute ale potasiului din sange (hipokaliemie).

Daca observati aparitia senzatiei de sete sau scaderea cantitatii de urina, care pot fi semne ale deshidratarii datorate pierderii de lichide si pot fi periculoase pentru varstnici sau pentru pacienti cu probleme renale, trebuie sa opriti administrarea DULCOLAX si sa va contactati medicul.

Pot aparea urme de sange in scaun, dar acestea sunt in general usoare si dispar de la sine. Au fost raportate ameteli si/sau sincope la pacienti tratati cu DULCOLAX. Aceste evenimente pot fi corelate cu constipatia si nu neaparat administrarii de DULCOLAX.

Nu trebuie administrate laxative la copii fara recomandarea medicului.

Utilizarea altor medicamente...

Va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului daca luati sau ati luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fara prescriptie medicala si medicamentele pe baza de plante.

Administrarea concomitenta a diureticelor („pastile de apa”) sau a steroizilor poate creste riscul de aparitie a dezechilibrului electrolitic la doze mari de DULCOLAX.

Dezechilibrul electrolitic poate conduce la o sensibilitate crescuta la glicozidele cardiace (o clasa de medicamente utilizate pentru tratamentul insuficientei cardiace si a batailor neregulate ale inimii, de exemplu digoxina).

Drajeurile au un invelis special si din acesta cauza nu trebuie administrate impreuna cu produse care reduc aciditatea tractului gastrointestinal superior, cum sunt antiacidele sau cu inhibitori ai pompei de protoni.

Utilizarea DULCOLAX cu alimente si bauturi ...

Drajeurile au un invelis special si din acesta cauza nu trebuie administrate impreuna cu produse care reduc aciditatea tractului gastrointestinal superior de exemplu lapte.

Sarcina si alaptarea...

Similar celorlalte medicamente, DULCOLAX trebuie administrat in timpul sarcinii sau alaptarii numai cu recomandarea medicului.

DULCOLAX poate fi utilizat in perioada alaptarii.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor ...

Nu s-au efectuat studii privind efectele DULCOLAX asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, din cauza spasmelor abdominale asociate constipatiei, puteti prezenta ameteli sau/si lesin. Daca manifestati spasme abdominale trebuie sa evitati activitati potential periculoase cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

Informatii importante privind unele componente ale DULCOLAX...

Un comprimat gastrorezistent contine 33,2 mg lactoza, rezultand 66,4 mg lactoza pe doza zilnica maxim recomandata pentru tratamentul adultilor si copiilor cu varsta de peste 10 ani. Pentru examinare radiologica aceasta va rezulta in 132,8 mg per doza zilnica maxim recomandata. Pacientii cu rare afectiuni ereditare de intoleranta la galactoza, de exemplu galactozemie, nu trebuie sa ia acest medicament.

Un comprimat contine 23,4 mg sucroza (zaharoza), rezultand in 46,8 mg sucroza (zaharoza) per doza maxima recomandata zilnic pentru tratamentul constipatiei la adulti si copii cu varsta de peste 10 ani. Pentru examinare radiologica aceasta va rezulta in 93,6 mg per doza maxima recomandata zilnic la adulti. Pacientii cu rare afectiuni ereditare de intoleranta la fructoza nu trebuie sa ia acest medicament.


3. CUM SA UTILIZATI DULCOLAX?

Utilizati intotdeauna DULCOLAX exact asa cum scrie in acest prospect sau asa cum v-a spus medicul dumneavoastra. Trebuie sa discutati cu medicul dumneavoastra sau cu farmacistul daca nu sunteti sigur.

Pentru tratamentul de scurta durata a constipatiei cu DULCOLAX...

Adulti si copii cu varsta peste 10 ani: 1-2 drajeuri gastrorezistente (5-10 mg bisacodil) pe zi, administrate seara, inainte de culcare.

Copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 10 ani: 1 drajeu gastrorezistent (5 mg bisacodil) pe zi administrat seara, inainte de culcare.

Pentru pregatirea procedurilor diagnostice si preoperator...

Pentru administrarea DULCOLAX in vederea pregatirii pacientului pentru proceduri diagnostice, in tratamentul pre- sau postoperator si in afectiuni care necesita facilitarea evacuarii colonului, DULCOLAX trebuie administrat sub supraveghere medicala.

Adulti si copii cu varsta peste 10 ani...

Pentru evacuarea completa a colonului, doza de DULCOLAX recomandata la adulti este de 2 drajeuri (10 mg) dimineata si 2 drajeuri (10 mg) administrate in seara de dinaintea examinarii, inainte de culcare, urmate de un un supozitor in dimineata examinarii.

Copii cu varsta de 4-10 ani...

La copii cu varsta de 4 ani si peste, se recomanda 1 drajeu gastrorezistent DULCOLAX 5 mg seara si un laxativ de uz pediatric cu actiune imediata (de exemplu un supozitor) in dimineata urmatoare.

Mod de administrare...

Drajeurile trebuie luate seara pentru a avea activitate intestinala in dimineata urmatoare. Acestea trebuie inghitite intregi, cu o cantitate adecvata de lichid (dar nu lapte).

Drajeurile gastrorezistente nu trebuie administrate impreuna cu produse care reduc aciditatea tractului gastrointestinal superior, cum sunt laptele, antiacidele sau inhibitori ai pompei de protoni, pentru a nu dizolva prematur invelisul enteric.

Daca utilizati mai mult decat trebuie din DULCOLAX...

Daca utilizati mai mult decat trebuie din DULCOLAX, informati-l pe medicul dumneavoastra sau pe farmacist.

Daca luati doze mari, pot sa apara scaune lichide (diaree), crampe abdominale si pierderi de lichide, de potasiu si de alti electroliti.

Similar altor laxative, supradozajul cronic cu DULCOLAX, poate produce diaree cronica, dureri abdominale, hipokaliemie, hiperaldosteronism secundar si calculi renali.

Afectarea tubilor renali, alcaloza metabolica si slabiciune musculara, secundara hipokaliemiei au fost, de asemenea, descrise asociate abuzului cronic de laxative.

Daca uitati sa utilizati DULCOLAX...

Daca ati uitat sa luati o doza, luati-o cat de repede va amintiti, dar nu luati o doza dubla pentru a compensa doza uitata.

Daca luati doze mari, se pot produce scaune lichide (diaree), crampe abdominale si pierderi de potasiu si de alti electroliti.

Daca incetati sa luati DULCOLAX...

DULCOLAX trebuie luat numai la nevoie si trebuie intrerupt dupa ameliorare.

Daca aveti orice intrebari suplimentare cu privire la acest produs, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului.


4. REACTII ADVERSE POSIBILE...

Ca toate medicamentele, DULCOLAX poate provoca reactii adverse, cu toate ca nu apar la toate persoanele.

- Tulburari ale sistemului imunitar: reactii de hipersensibilitate (rare); inflamarea pielii si a mucoaselor, care pot produce dificultati in respiratie (cu frecventa necunoscuta); reactii anafilactice, alergice, cu progres rapid, care pun viata in pericol (cu frecventa necunoscuta).

- Tulburari metabolice si de nutritie: deshidratare (cu frecventa necunoscuta); ameteli (mai putin frecvente); sincopa (rare).
Ametelile si sincopa pot fi asociate constipatiei (efort de defecatie, durere abdominala) si nu neaparat utilizarii bisacodilului.

- Tulburari gastrointestinale: crampe abdominale (frecvente); dureri abdominale (frecvente); diaree (frecvente); greata (frecvente); disconfort abdominal (mai putin frecvente); varsaturi (mai putin frecvente); scaun cu sange (mai putin frecvente); disconfort la nivelul anusului si al rectului (mai putin frecvente); inflamatia intestinului (cu frecventa necunoscuta).


5. CUM SE PASTREAZA DULCOLAX?

A nu se lasa la indemana si vederea copiilor. Acest medicament nu necesita conditii speciale de pastrare.

Nu utilizati DULCOLAX dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj, dupa EXP. Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.


6. INFORMATII SUPLIMENTARE...

Ce contine DULCOLAX?

- Substanta activa este bisacodil. Un drajeu gastrorezistent contine bisacodil 5 mg.

- Celelalte componente sunt: nucleu-lactoza monohidrat, amidon de porumb uscat, amidon solubil, glicerol 85%, stearat de magneziu, strat de drajefiere-stearat de magneziu, sucroza, talc, guma acacia, dioxid de titan (E 171), copolimer acid metacrilic-metacrilat de metil (1:1) (Eudragit L100), copolimer acid metacrilic-metacrilat de metil (1:2) (Eudragit S100), ulei de ricin, macrogol 6000, oxid galben de fer (E 172), ceara alba, ceara Carnauba, shellac.

Cum arata DULCOLAX si continutul ambalajului...

DULCOLAX se prezinta sub forma de drajeuri gastrorezistente rotunde, biconvexe, de culoare galben bej, cu suprafata neteda, lucioasa; nucleu de culoare alba.

Tratamentul supradozajului (urmatoarele informatii sunt destinate numai personalului medical calificat):

Dupa ingerarea formelor orale de DULCOLAX, absorbtia poate fi minimizata sau prevenita prin inducerea vomei sau a lavajului gastric. Pot fi necesare inlocuirea fluidelor si corectarea dezechilibrului electrolitic. Acest aspect este foarte important la pacientii varstnici sau foarte tineri. Poate fi utila administrarea de antispasmodice.


Avertisment!
Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse!


 

Alternative la medicamente scumpe

 
Alternative la medicamente scumpe
In aceasta lista gasiti alternative la medicamentele scumpe:
  • Nurofen - Ibuprofen
  • Mezym – Pancreatin
  • Nospa – Drotaverin clorhidrat
  • Panadol – Paracetamol
  • Bepanten – Dexpantenol
  • Biseptol – Cotrimaxazole
  • Voltaren – Diclofenac
  • Rinostop – Xilometazolina
  • Zirtec – Stim
  • Zovirax – Aciclovir
  • Imunal – Tinctura de echinacee
  • Loperamid – Imodium
  • Cavinton – Vinpocetina
  • Clacid - Claritromicina
  • Lazolvan – Ambroxol
  • Lamizil – Micofin
  • Maxidex – Dexametazon
  • Mydriacil – Tropicamid
  • Miramistin – Clorhexidina
  • Meloxicam – Movalis
  • Neuromultivit – Pentovit
  • Omez – Omeprazole
  • Panangin – Asparcam
  • Sumamed – Azitromicina
  • Trihopol – Metronidazol
  • Troxevazin – Troxerutin
  • Ultop – Omeprazol
  • Fastum gel – Ketoprofen
  • Fiplepsin – Carbamazepin


 

6 pasi pentru picioare mai frumoase si mai sanatoase

 
6 pasi pentru picioare mai frumoase si mai sanatoase
  • SPALATI-VA FRECVENT PE PICIOARE SI STERGETI-LE BINE! Zilnic, picioarele noastre sunt captive in interiorul unei perechi de pantofi. Umiditatea si transpiratia reprezinta un teren fertil pentru dezvoltarea ciupercilor, iar atunci cand nu va spalati picioarele, lasati microbii sa se acumuleze. De aceea, este bine sa va spalati pe picioare zilnic, chiar si de doua ori pe zi. Alternati apa calda cu cea rece pentru a deschide porii si spalati cu grija pielea dintre degete. Stergeti foarte bine picioarele inainte sa va puneti o pereche noua de sosete din bumbac si nu uitati sa acordati atentie sporita si pielii dintre degete.
  • EXFOLIATI-VA PIELEA USCATA DE PE PICIOARE! Este indicat ca in fiecare seara sa oferiti picioarelor voastre un tratament de exfoliere. Nu va trebuie decat apa, sapun si o piatra abraziva. In anotimpurile calduroase, cand picioarele transpira, acestea trebuie spalate mai des pentru a preveni infectiile si calcaiele crapate.
  • FOLOSITI DOAR PROPRIILE OBIECTE DE IGIENA PERSONALA! Pentru a preveni micoza piciorului este bine sa avem propriile obiecte de ingrijire personala: prosop, papuci, burete de baie sau trusa de pedichiura. Este foarte important ca nici unul dintre aceste obiecte sa nu fie imprumutat unei alte persoane, fie ea ruda sau prieten apropiat.
  • NU UMBLATI DESCULTI IN LOCURI PUBLICE! Oriunde v-ati afla, igiena ramane o modalitate simpla si eficienta de a va pastra picioarele sanatoase. Evitati pe cat posibil sa umblati desculti atunci cand sunteti la piscina, la strand sau in vestiarul salii de fitness. Este obligatoriu sa faceti dus la plecare si, eventual, sa aplicati preventiv un spray sau o crema antimicotica pe picioare. Asigurati-va ca aveti picioarele uscate inainte de a va incalta.
  • IN SEZONUL CALD, PURTATI INCALTAMINTE CARE PERMITE PICIOARELOR SA RESPIRE! Vara, purtati incaltaminte comoda si de calitate, care lasa picioarele sa se aeriseasca. Sa stiti ca, desi slapii sunt foarte comozi, nu este tocmai indicat sa-i incaltati daca urmeaza sa mergeti mult pe jos, prin zone nu tocmai curate, pentru ca nu pastreaza o distanta prea mare intre talpi si asfalt, iar microbii pot intra usor in contact cu pielea. Umiditatea, in combinatie cu praful, bacteriile si caldura dau nastere la infectii fungice. Mentineti picioarele sanatoase si ingrijite cu un antiperspirant si o pudra antimicotica pentru incaltaminte.
  • IN SEZONUL RECE, PURTATI SOSETE DIN BUMBAC SI SCHIMBATI-LE ZILNIC! Iarna, picioarele sufera din cauza umezelii si din cauza faptului ca nu au cum sa respire prin ciorapii grosi si incaltamintea inchisa. Transpiratia picioarelor este un adevarat pericol pentru sanatatea lor intrucat favorizeaza dezvoltarea bacteriilor. Pentru prevenirea transpiratiei excesive, alegeti incaltaminte comoda, preferabil din piele naturala si purtati sosete din bumbac. O idee buna ar fi ca la finalul unei zile sa va lasati ghetele undeva afara ca sa se usuce si sa prinda aer proaspat.
Foto: reparatiiincaltaminte.wordpress.com


 

Purpura abdominala

 
Purpura abdominala
Acest sindrom abdominal dureros provocat de o diateza hemoragica se intalneste la copii si adulti tineri in cursul purpurei reumatismale (Schonlein si Henoch).

Criza abdominala dureroasa poate fi precedata de o stare de indispozitie generala cu vagi dureri musculare, inapetenta si febra.

Dar inceputul durerii abdominale este brusc, cu caracter de colica intestinala extrem de violenta, insotita adesea de varsaturi, constipatie sau diaree cu enteroragii.

La examenul atent se poate pune in evidenta: eruptia cutanata, manifestarile de artropatie reumatismala, semne de fragilitate capilara, prezenta unui focar de infectie, o eozinofilie sanguina.

Bolnavul trebuie internat pentru supraveghere si tratament intr-un mediu spitalicesc: tratament cu corticoizi, asanarea focarului de infectie, masuri adecvate in caz de complicatie (invaginatia intestinala, perforatie, hemoragie intestinala masiva, infarct intestinal).

Foto: ehealthwall.com


 

Ce este celialgia?

 
Ce este celialgia?
Ce este celialgia? Celialgia este o durere acuta cu substrat in sistemul nervos abdominal si care se datoreaza unor cauze diverse: aortita abdominala, tumori si inflamatii retroperitoneale, periviscerite, hipertiroidism, boala Addison, nevroza, stari toxicoinfectioase cronice (tuberculoza, lues).

Durerea este epigastrica, profunda, cu sediu maxim in regiunea solara, deseori transfixianta si pulsatila. Lipsesc, bineinteles, semnele de iritatie peritoneala, febra si alterarea starii generale.

Diagnosticul il face saracia simptomatologiei si eliminarea cauzelor majore. Tratamentul este banal: antalgice si tranchilizante.

Foto: blog.avicenna.ro


 

Ce este hematemeza?

 
Ce este hematemeza?
Ce este hematemeza? Eliminarea prin varsaturi a unei cantitati variabile de sange provenind din tubul digestiv. Pledeaza pentru hematemeza datele anamnestice (antecedente gastrice sau hepatice), semnele de debut (greata), faptul ca expulzarea sangelui se face prin varsaturi, in sacade de voma, aspectul macroscopic al sangelui (sange alterat, digerat, negru, neaerat, amestecat cu mucus filant si uneori cu resturi alimentare).

Diagnosticul de hematemeza devine cert, daca reactia acestui produs este acida si daca in orele si zilele urmatoare scaunul este negru (melena).


Varietatile etiologice mai frecvente ale unei hematemeze sunt:

- Ulcerul gastroduodenal (50-60% din cazuri), pentru care pledeaza antecedentele digestive (dureri postprandiale, periodicitatea lor, foamea dureroasa). Uneori hematemeza poate marca debutul unei boli ulceroase. Un tranzit baritat si gastroscopia, practicate in serviciile chirurgicale in chiar primele 24 de ore ale hematemezei, pot face diagnosticul.

- Cancerul si polipoza gastrica determina hematemeze mici cu sange digerat („varsaturi in zat de cafea”). Se caracterizeaza prin anorexie, scadere ponderala, anemie, achilie.

- Gastritele toxice si medicamentoase, cu incidenta rara, provoaca hematemeze abundente. Ele survin dupa intoxicatii voluntare (postcaustice), dupa terapie antiinflamatorie (corticoizi, aspirina, fenilbutazon).

- Diatezele hemoragice (coagulopatii, purpura Henoch) determina rareori hematemeze; ele sunt insa abundente. Testele de craza sanguina confirma diagnosticul.

- In bolile hepatice, hematemeza se datoreaza unei insuficiente hepatice acute (caracter terminal in cursul comei hepatice) sau, mai frecvent, unui sindrom de hipertensiune portala. Aceste hematemeze se datoreaza ruperii varicelor esofagiene; ele sunt masive, cu sange rosu, recidivante in timp. Diagnosticul se pune pe coexistenta unei hepatosplenomegalii dure, circulatiei colaterale, ascitei. Radiografia esofagiana dupa bariu, pune in evidenta varicele.

- Trombozele venei porte (pileflebite, cu febra, durere subhepatica violenta, splenomegalie, ascita, circulatie colaterala) sau ale venei splenice (splenomegalia dureroasa, instalata brusc) sunt afectiuni mai rare care pot provoca hematemeze.

- Bolile vasculare: ateroscleroza gastrica, anevrismul aortic, hipertensiunea arteriala, angiomatoza familiala Rendu-Osler sunt implicate si ele, uneori, in etiologia hematemezelor.

Tratamentul care incepe cu internarea in spital, de preferat in sectia de terapie intensiva, se continua cu: repaus absolut la pat, suprimarea alimentarii orale, hidratare cu lichide reci date cu lingurita, clisma picatura cu picatura si perfuzie i. v. de solutii izotone glucozate si clorurate, inlocuirea sangelui pierdut (se transfuzeaza o cantitate de sange egala cu cea expulzata prin varsaturi si scaune), medicatie hemostatica.

Daca hematemeza are un caracter persistent, progresiv (T.A. sub 8 mm Hg, puls 100-120', hematocrit sub 25) iar reanimarea intensiva nu poate stapani situatia (hemoragie cu „robinet deschis”) se va proceda astfel:
- pentru cateva ore se introduce o sonda gastrica cu balonas (tip Sengstajen-Blackmore) care realizeaza o hemostaza provizorie;
- daca sangele nu s-a oprit se intervine: exereza in caz de ulcer, ligatura varicelor sau anastomoza portocava, splenorenala, in caz de ciroza etc.

Foto: ampress.ro


 

Ce este fibrilatia atriala?

 
Ce este fibrilatia atriala?
Ce este fibrilatia atriala? Fibrilatia atriala apare cel mai frecvent in boli mitrale (stenoze), miocardoscleroze si tireotoxicoze (mai ales adenom toxic); se mai intalneste in endomiocardite acute difuze, pericardite constrictive, boli congenitale precum si ca urmare a excesului de cafea sau tutun. Poate fi fibrilatie paroxistica - cand apare si dispare brusc fara motiv cunoscut - sau continua, care este, in general, o faza evolutiva a celei dintai.


Cuprins articol:


Simptomele fibrilatiei atriale

In formele cu contractii ventriculare de frecventa normala pot lipsi, astfel incat bolnavul nu se sesizeaza; in cele tahicardice apar curand semne de insuficienta cardiaca stanga:

- dispnee de efort, in cazuri avansate si de repaus;

- ameteli, uneori stari lipotimice;

- palpitatii, dureri precordiale;

- somn tulburat, cu accese de sufocare (astm cardiac);

- la auscultatie: zgomote cardiace neregulate, fara raport intre lungimea pauzei si intensitatea lor;

- efortul accentueaza neregularitatea zgomotelor cardiace (in extrasistolie ritmul devine mai regulat);

- nu toate sistolele ventriculare se transmit la puls, unele nu pot deschide valvulele sigmoide, asa ca numarul lor la cord este mai mare decat cel obtinut la numaratoarea pulsului radial sau carotidian;

- tensiunea arteriala este mai greu de stabilit; ea difera de la o revolutie cardiaca la alta, fiind in functie de intensitatea contractiei si de trecerea undei sanguine la periferie.


Diagnosticul fibrilatiei atriale

Diagnosticul de certitudine se stabileste prin electrocardiograma (ECG) care arata disparitia undei P (corespunzatoare sistolei atriale) si inlocuirea ei prin mici oscilatii inegale si neregulate (corespunzatoare unor fasciculatii a miocardului atrial, ineficiente functional) numite unde f; complexele ventriculare sunt variabile si inegal distantate.

Fibrilatia atriala se poate complica cu embolia in arterele cerebrala, splenica, mezenterica, renala (predominant de partea stanga) sau membre si cu insuficienta cardiaca. Embolia porneste din trombul atrial format din cauza stazei si a leziunilor endocardului local.

Insuficienta cardiaca este consecutiva scurtarii diastolei (mai ales in formele tahicardice) si dizarmoniei atrioventriculare. Ambele determinand scaderea debitului sistolic, marirea travaliului si epuizarea rezervelor energetice.


Tratamentul fibrilatiei atriale

Tratamentul urmareste evitarea celor doua complicatii grave enuntate si revenirea la un ritm sinuzal.

1. In formele vechi si la batrani se combate numai tahicardia.

2. Defibrilarea medicamentoasa sau electrica se face in fibrilatiile mai recente si se insoteste de obicei cu terapia anticoagulanta, pentru evitarea emboliilor.

3. Terapia anticoagulanta are drept scop mentinerea timpului de protrombina la 20-25%. In aceste conditii se evita depunerea pe trombusul alb de elemente sanguine noi emboligene.

4. Defibrilarea electrica este metoda cea mai sigura, cu cele mai bune rezultate si minimum de riscuri, in special daca se asociaza cu anticoagulante care evita embolia de regularizare (la trecerea in ritm sinuzal si aparitia sistolelor atriale, care pot in acel moment sa arunce fragmentul emboligen in circulatie).

5. Suprimarea cafelelor sau a nicotinei, care sunt factori ajutatori sau chiar determinanti ai bolii.

6. Tratamentul etiologic suprima cauza fibrilatiei atriale. Comisurotomia in stenoza mitrala si suprimarea prin enucleare chirurgicala a unui adenom toxic tiroidian, urmate la nevoie de o defibrilare electrica aduce un ritm sinuzal definitiv si fara recidive.