Medicină informativă

Ulcerul varicos - se spala bine piciorul cu apa calda si sapun, dupa care se sterge cu un tampon de vata imbibat cu spirt medicinal. In jurul ranii se unge piciorul cu Triamcinolon - unguent care sa aiba pe cutie dunga rosie (nu verde sau neagra). Pe rana se prepara, Cloramfenicol pudra (care se scoate din capsule, nu solutie lichida din sticlute). Se leaga piciorul si se tine legat timp de doua zile, apoi se repeta operatia de mai sus, pana ce se inchide rana. In timpul tratamentului si dupa, piciorul trebuie ferit de efort mare. Tratamentul nu da rezultat la diabetici.

Foto: www.tratamenterani.ro

Ţiuitul urechilor - dispare în scurt timp, dacă în fiecare ureche introducem un tampon de vată, îmbibat cu zeamă de ceapă.

Otita parţial tratată duce la diminuarea auzului sau chiar surzire. Frunzele de podbal (tussilago farfara): o plantă care creşte pe locuri umede, uşor de recunoscut datorită faptului că are o singură floare, galbenă, care răsare din pământ înaintea frunzelor, fac minuni în bolile de urechi. Bine spălate în apă, frunzele de podbal se bagă în centrifugă, iar sucul obţinut se pune cu pipeta în urechi, seara la culcare, si de două ori pe zi. La fel de bun este şi Bitterul suedez care are, în plus, avantajul că întăreşte şi auzul. Băgaţi în urechi dopuri de vată îmbibate cu Bitter suedez după ce în prealabil v-aţi uns cu alifie de gălbenele.

Antraxul (medicina, sanatate, tratament, diete)

Antraxul este o boală infecţioasă acută, determinată de Bacillus anthracis, afectând în mod primar animalele şi îndeosebi ierbivorele, de la care poate fi transmis la om, sub două forme principale: cărbune extern sau cutanat (forma uzuală) şi cărbune intern (pulmonar, digestiv, meningian), de apariţie mai rară.

Etiologie
Bacillus anthracis (genul Bacillus; familia Bacilaceae) este un bacil lung (3-8 microni lungime), grampozitiv, imobil, cu capetele tăiate drept, izolat sau aşezat în lanţuri scurte. În organism şi pe geloză-sânge apare înconjurat de o capsulă. Nu este rezistent la căldură şi la agenţi chimici (moare într-o oră la 55*). În afară de forma vegetativă, bacilul cărbunos dezvoltă spori, însă numai în prezenţa oxigenului sau expunere la aer. Sporii sunt extrem de rezistenţi, rămânând în organismul animal, în produsele acestuia (păr, piele) sau în pământ timp de ani (chiar 40 de ani), mai ales dacă sunt feriţi de lumină. Astfel se explică persistenţa contaminării unor păşuni în anumite regiuni, unde vitele se infectează regulat. În laboratorul Institutului de igienă din Gotingen s-au găsit spori viabili, care au dezvoltat colonii după aproape 70 de ani de conservare. Pe frotiurile fixate şi colorate, după metodele obişnuite, sporii rămân viabili şi virulenţi, dând boală la şoareci. Sporii rezistă la căldură uscată la 150*, timp de ½-1 oră; sunt distruşi prin fierbere în 10 minute. Sporii sunt distruşi şi prin formol 10%, în 15 minute, însă rezistă la soluţii de sublimat sau de fenol 5%. Sunt mai sensibili la agenţi oxidanţi, fiind omorâţi în 15 minute de o soluţie 4% de MnO4K şi într-o oră de o soluţie 4% de peroxid de hidrogen.

Sensibilitatea la antibiotice. Bacilul cărbunos este sensibil la: penicilină, tetracicline, cloramfenicol (cu variaţii pentru unele tulpini), ampicilină, eritromicină, kanamicină, şi gentamicină. Este moderat sensibil la streptomicină.
Morbiditatea la om este mare în ţările agricole şi cu producţie de animale, în aceste ţări: 17/100000 de locuitori (Kenya), 25/100000 de locuitori (Portugalia). În ţara noastră morbiditatea prin cărbune este redusă, scăzând mult în ultimii ani: 0,4/100000 de locuitori, în 1975 (faţă de 1,6/100000 în 1961). În ţările cu caracter industrial, antraxul apare la muncitorii, care lucrează cu produse animale (păr, piei). Antraxul are un caracter de boală infecţioasă profesională, afectând pe lângă zootehnicieni şi agricultori, pe muncitorii care manipulează animale sau produsele acestora: lână, piei, păr.

Tratamentul antimicrobian reprezintă medicaţia de bază. Antibioticul de elecţie este penicilina G: 4 000 000-6000 000 U./24 de ore, timp de 7 zile. La cei sensibilizaţi la penicilină, se recurge la tetraciclină sau la eritromicină (2-3 g/24 de ore). În formele comune, medicaţia antimicrobiană este suficientă.
Serul anticărbunos se adaugă la antiboticoterapie, în cazurile grave, în doze de 200ml/24 de ore, timp de 2-3 zile. Înainte de apariţia antibioticelor s-a înregistrat cu doze mari de ser o mortalitate de numai 4,8%, pe 247 cazuri. În cazuri de meningită, serul s-a aplicat şi intrarahidian.

Drogurile cu acţiuni asupra sistemului nervos central, sunt numeroase. Cele cu acţiune directă se numesc psihotrope.

Acestea pot modifica activitatea mentală în trei direcţii: sedare (deprimante), stimulare (excitante) şi destructurare (devierea activităţii psihice normale).

Unii autori deosebesc două grupe A. şi B.

A. Psiholeptice, cu trei subgrupe:

- Substanţe sedative, hipnotice, anticonvulsivante barbiturice şi nebarbiturice

- Neuroleptice şi timoleptice (tranchilizate majore)

- Tranchilizante minore

B. Psihoanaleptice (stimulante psihice):

1.- Analeptice clasice (cafeină şi picrotoxina, Pentilentetrazol, Nicetamida etc).

- Analeptice moderne (BEmegrid Ahypnon, Megimid, Heptamyl etc).

2. Substanţe psihotone (psihoenergizante)

- Substanţe ale dispoziţiei (tiboanaleptice din seria Inhibitorilor de monoaminooxidaze - I.M.A.O)

- Amine sintetice simpaticomimetice (adrenalina, efredina, amfetamina)

- Psihotone sintetice cu acţiune simpatico mimetică redusă sau nulă (Centedrin, Lidepran)

- Psihotone de reglare metabolică (Meclofenoxat, Piritoxina, Encephabol, Nootro-pil, Vitamina B, C, etc).

 

Tachystain, Dihidrotahisterol cristalizat în soluţie uleioasă (flacoane de 15 ml) este indicat în tratamentul hipoparatiroidiei.

Biguanidele, active tot pe cale orală, sunt hipoglicemiante, favorizând oxidarea celulară a glucozei. 

Hormonii hipofizei anterioare: hormonul de creştere (deficitul produce nanismul hipofizar, iar excesul gigantismul); hormonul tireotrop (tireostimulina); hormonii gonadotropi şi hormonul adrenocorticotrop (ACTH), cu acţiune gluco - şi mineralocorticoida, cu efecte nedorite similare corticoizilor. Acesta se găseşte în flacoane de 50 u.i. şi se administrează numai parenteral sau i.v. (în doze de 12 - 15 u.i. la 6 ore); tetracosactid (Synachten depot) fiole de 1 mg.

Hormonii hipofizei posterioare sunt: hormonul antidiuretic (deficitul provoacă diabetul insipid); vasopresina, cu acţiune vasoconstrictoare şi ocitocina (Oxiton) -fiole de 1 ml (1 - 2 fiole/zi), cu acţiune în oprirea hemoragiei postpartum.
 Retrohipofiza, fiole de 1 g pulbere (prize nazale) se administrează în diabetul insipid.

Antidiabeticele utilizate in clinica, sunt fie preparatele de insulina, fie antidiabeticele orale.
Insulina este un hormon pancreatic secretat de celulele beta din insulele Langerhans. Este indispensabil in diabetul de tip I (insulino dependent). Exista insuline cu actiune rapida, insuline cu actiunea lenta si semilenta. Dintre cele cu actiune rapida, se foloseste:

• Insulina obisnuita, ordinara, in fiole de 5 ml (200 u.i/fiola si 40 u.i/ml). Se administreaza de obicei subcutanat, 1 u.i. insulina pentru 2 g glucoza urinara. Tot cu actiune rapida este si insulina Actrapid, mult mai bine purificata. De obicei se administreaza insulina de 3 ori/zi, dupa caz si doza, cu 15' inaintea meselor principale.
• Insulinele cu actiune prelungita pot fi cu activitate medie (10-14 h). Dintre acestea H.G. Insulina, Kombinsulina, Insulina Semilenta M.C. si Rapitard Insulina. Dintre cele cu actiune propriu-zis prelungita mentionam: Long Insulina si Insulina Novolenta. Dupa insulina pot apare accidente: hipoglicemii ce pot merge pana la coma hipoglicemica, infectii locale, reactii alergice si lipodistrofii.

Antidiabeticele orale, sunt folosite in diabetul de tip II (insulino independent). Se folosesc sub doua forme principale: sulfamide hipoglicemiante si biguanidele.
Sulfamidele hipoglicemiante au urmatoarele efecte secundare: hipoglicemii in special la batrani, reactii alergice, hipotiroidism, leucopenie, tulburari digestive. Ca mod de actiune stimuleaza celulele beta.

Biguanidele sunt utile tot in diabetul de tip II. Ca preparate sunt utilizate Meguanul, Glucophagelul si cu prudenta Buforminul sau Silubinul.

Hormonii tiroidieni stimulează metabolismul tisular şi servesc ca medicaţie de substituire în insuficienţa tiroidiană. Sunt contraindicaţi în insuficienţa cardiacă şi coronariană.
Preparate: Tiroida - drajeuri de 0,075 şi 0,125 g pulbere de glandă tiroidă (1-3 drajeuri, 4-5 zile pe săptămână); Tiroton (Liotironină) - comprimate de 20 micrograme.

Antitiroidienele sunt substanţe care inhibă formarea hormonilor tiroidieni:
Preparate: Metiltiouracil - comprimate de 0,005 g (8 comprimate/zi); Carbimazolul -comprimate de 0,005 g (1 - 3 comprimate/zi). Aceste substanţe atenuează hipertiroidia, inhibând sinteza hormonilor tiroidieni. Acţiunea lor este slabă asupra tiroidei normale.

Reacţii adverse: accidente alergice; deprimare a hematopoiezei (granulocitopenie, trombopenie); erupţii cutanate; febră, icter, tulburări digestive; hipertiroidie şi, uneori, au chiar acţiune guşogenă prin supradozaj.

Iodurile de potasiu şi de sodiu reduc volumul tiroidei şi atenuează hipertiroidia. Au acţiuni expectorante şi antiinflamatorii.

Reacţii adverse: iodism (cefalee, febră, erupţii cutanate, iritaţie digestivă catar al căilor respiratorii superioare şi al conjunctivei); fenomene de intoleranţă, uneori grave.
Radioiodul (I) are un puternic efect antitiroidian. Prezintă însă riscul cancerizării şi al hipotiroidismului.

Androgenii dezvoltă tractul genital masculin (medicaţie de substituire); favorizează coborârea testiculelor, în criptorhidie; combat anumite sângerări uterine şi tulburări de menopauză, întârzie dezvoltarea cancerului de sân la femeie; acţiune anabolizantă şi de retenţie hidrosalină.

Efecte secundare: virilizare la femei şi inhibare a spermatogenezei la bărbaţi (în doze mari); agravează insuficienţa cardiacă şi hipertensiunea arterială prin retenţie hidrosalină; favorizează dezvoltarea cancerului de prostată.
Preparate: Testosteron - fiole de 10 şi 25 mg (la 2 zile 1-2 fiole), Metiltestosteron -de 0,010 g (sublingual) comprimate; Testolent (fiole de 1 ml).

Estrogenii provoacă proliferarea miometrului şi a endometrului; dezvoltă glande mamare, împiedică dezvoltarea cancerului de prostată şi a cancerului de sân inoperabil, la femeile în vârstă; determină retenţie hidrosalină.

Efecte secundare: pot favoriza cancerele genitale şi de sân la femei; impotenţă şi ginecomastie la bărbaţi; metroragii la femei în menopauză (în doze mari); tulburări digestive.
Preparate: Dietilstilbestrol - comprimate de 0,001 g (1 - 3 comprimate/zi); Estradiol - fiole de 5 000 şi 25 000 u.i., i.m. profund; Estrolent +fiole de 1 ml (10 şi 25 mg/fiole); Ginosedol B - fiole de 1 şi 5 mg; Sintofolin - fiole de 1 şi 5 mg şi comprimate de 1 mg; Ambosex - comprimate; Destriol - comprimate; Presomen - fiole şi comprimate;

Progestativele determină modificări de secreţie la nivelul endometrului; inhibă secreţia de gonadotropine hipofizare.

Efecte secundare: tulburări concepţionale; efecte anticoncepţionale.
Preparate: Progesteron - fiole de 1 şi 2 ml; Acetoxiprogesterona - comprimate de 0,025 g Alilestrenol (Gestanon) - comprimate de 0,005 g (3 comprimate/zi timp de 5 - 7 zile, pentru combaterea iminenţei de avort) şi Orgametril - comprimate.