Lista bolilor ce pot fi tratate cu suc de varza

 
Sucul de varza - indicatii terapeutice
La fel ca si celelalte sucuri prezentate pana acum, este obtinut prin stoarcerea prin centrifugare a frunzelor de varza proaspete si bine spalate. Are prin excelenta efecte tonice, purificatoare, antiinflamatoare, fiind recomandat in mai mult de cincizeci de afectiuni. Se remarca prin faptul ca deblocheaza tranzitul intestinal, prin efectul sau de stimulare si de normalizare a digestiei si, nu in ultimul rand, prin actiunea sa anticancerigena. Iata cateva din recomandarile terapeutice ale sucului de varza:

Constipatie, prevenirea viermilor intestinali - se bea dimineata si seara cate o jumatate de pahar - un pahar de suc de varza. Pentru un gust mai bun, se adauga cateva picaturi de suc proaspat de lamaie.






Cancer al tubului digestiv - se combina un pahar de suc de varza cu doua pahare de suc de morcov. Se bea intreaga cantitate pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza trei luni, timp in care se va mentine o alimentatie strict vegetariana si preponderent crudivora.

Cancer la gat - se aplica tratamentul de la cancerul cu localizare pe tubul digestiv. Suplimentar, se face, de trei ori pe zi, cate o gargara cu suc proaspat de varza.

Diabet - se bea jumatate de pahar de suc de varza dimineata si la pranz. Acest remediu are un efect foarte interesant de stabilizare a valorilor glicemiei.






Adenom de prostata - se face o cura de trei luni, in care se bea cate o jumatate de pahar de suc de varza, de trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara. Tratamentul cu suc de varza are efecte puternic antiinflamatoare asupra prostatei si a traiectului urinar.

O combinatie pentru a slabi rapid: 200 ml suc de varza + 200 ml grepfrut. Se bea din acest amestec cate un pahar, cu 5-10 minute inaintea fiecarei mese. Este o combinatie mai putin obisnuita intre un suc alcalin (cel de varza) si un suc acid (cel de grepfrut), care are un puternic efect inhibitor al apetitului alimentar si favorizeaza ajungerea rapida la satietate pentru o perioada lunga de timp. Un tratament dureaza doua luni si se poate relua la nevoie dupa o pauza de 10 zile.




 

Paducelul – cum se foloseste si ce boli trateaza? Informatii complete

 
Paducelul – cum se foloseste si ce boli trateaza?
Nu se poate sa nu va fi intalnit niciodata, in drumetiile prin natura, cu paducelul. Este cea mai decorativa planta a lunii mai! O adevarata mireasa a padurii, invelita in voaluri albe si parfumate, impodobita cu puzderie de buchetele de flori. Poate nu i-ati stiut numele, dar imaginea aceea de basm v-a ramas cu siguranta in memorie. Tufele de paducel cresc oriunde, in luminisul padurilor, in tufarisurile salbatice, pe marginea araturilor si prin parcuri, urcand de la campie si pana la 1600 de metri altitudine. In conditii bune de viata, paducelul traieste pana la 500 de ani, semn de mare putere si energie.

La tara, paducelul e adus adeseori din padure si transformat in gard verde. Pe langa florile albe si parfumate, care fac sa nunteasca vazduhul in luna mai, paducelul are ramuri tepoase si dese, oferind protectie gospodariilor taranesti si, totodata, un adapost ideal pentru pasarile marunte, care pot cuibari linistite, ocrotite de marile pasari de prada, speriate de ghimpi. Ca sa nu mai vorbim despre fructele rosii de paducel, care le ofera acelorasi zburatoare hrana bogata la vreme de toamna. O tufa de paducel plantata in gradina ofera o priveliste incantatoare in luna mai, iar toamna si iarna bucura ochiul cu fructele ei purpurii. Dar frumusetea paducelului e neinsemnata in comparatie cu forta lui de medicament natural.






Istoria paducelului

Cunoscut de daci, de romani si de greci, paducelul a fost botezat cu numele sau latinesc de marele Dioscoride. Crataegus inseamna tarie si stabilitate, iar oxyacantha aminteste de spinii sai. In Romania, arbustul e cunoscut si sub numele de gherghin, malaes si maracin. Dacii, ca si romanii de mai tarziu, ii foloseau florile in infuzii, contra insomniilor, in boli de inima si ficat, iar decoctul de fructe era folosit contra diareei si a bolilor de rinichi. De 1 Mai, stramosii nostri prindeau ramuri inflorite de paducel la porti, numindu-le si armindeni, un leac de alungat duhurile rele din preajma casei si, odata cu ele si spiritul bolilor. Dupa cum spun legendele, paducelul isi are originea in toiagul Sfantului Iosif, din lemnul lui tare ca piatra facandu-se in vechime si batele ciobanesti.


Insusirile botanice ale paducelului

Paducelul face parte din familia rozaceelor si este o tufa sau un arbust ce poate atinge o inaltime de 5-10 metri. Are frunze dese, in forma de inima (un semnal pentru virtutile lui medicale), flori albe, dispuse in inflorescente, care toamna se transforma in fructe rosii si fainoase, dupa care pasarile se dau in vant. Pentru botanisti, paducelul este o adevarata minune. In America exista peste 1000 de specii de paducel.






Partile folosite ale plantei

Farmacia naturii foloseste deopotriva, in scopuri terapeutice, frunzele, florile si fructele rosii de paducel. Florile si frunzele pot fi culese din mai si pana in iunie. Inflorescentele trebuie culese inainte de a se deschide complet, ca sa nu se scuture la uscat. Fructele se aduna din octombrie si pana in noiembrie. Pentru prepararea tincturii de paducel se folosesc fructe proaspete.


Insusirile medicale ale paducelului

Primele relatari despre paducel, ca planta buna pentru inima si circulatia sangelui, le gasim la herboristul francez Quercetansu, care folosea paducelul ca leac contra batranetii, tratandu-l, se pare, cu mult succes pe regele Henric al IV-lea. In urma cu 100 de ani, curele de regenerare cu paducel ale medicului irlandez Dr. Green au scos planta din uitarea in care cazuse, dandu-i o celebritate necunoscuta pana atunci. Numit si „ingerul inimii“, paducelul a patruns ca remediu in toate farmaciile timpului si in cabinetele medicale. Insusirea lui principala consta in puterea de calmare a inimii si largirea vaselor de sange. Mai ales preventiv, planta are o actiune de exceptie, prezentand marele avantaj ca poate fi luata in doze mari, fara risc.






Folosirea paducelului

  • Remediu de exceptie pentru inima - mai ales in cazul persoanelor varstnice, care se plang de inima „slaba“ si tulburari de circulatie. Recomandari: batai de inima neregulate, intepaturi, aritmii, senzatie de teama, puls neregulat, insuficienta respiratorie, hipo si hipertensiune, angina pectorala, slabiciune dupa boli infectioase, epuizare, ameteli, insomnie, stres, tulburari de climateriu. Mod de administrare: infuzie si tinctura de paducel. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de flori si frunze de paducel, peste care se toarna o cana de apa clocotita. Se lasa acoperita 10 minute. Se strecoara. Se bea pe parcursul unei zile, putin cate putin. Tinctura - 20 grame frunze, flori si fructe maruntite se acopera cu 100 ml alcool de 70 de grade. Se lasa la macerat 10 zile, agitand zilnic vasul. Se beau 10-15 picaturi inainte de mese. In caz de criza de inima se poate lua o doza dubla sau tripla de preparat.
  • Diaree, boli de rinichi si ficat - decoct din flori uscate. Se pune la fiert o lingurita de planta cu o cana de apa, vreme de 3 minute. Se lasa sa se raceasca. Se strecoara. Se bea o cana dimineata si una seara.

Vin de paducel pentru inima

Reteta: doi pumni de boabe proaspete de paducel se zdrobesc si se vara intr-o sticla. Se toarna deasupra o jumatate de litru de vin rosu (natural). Se lasa trei saptamani la macerat, scuturand sticla in fiecare zi. Se strecoara, se trage din nou la sticla. Se beau dupa mese, cate 1-2 paharele de lichior. Intareste inima.






Tratamente externe cu paducel

  • Bai intaritoare cu paducel - se ia un pumn de planta maruntita (frunze, fructe si flori) si se fierbe scurt intr-un litru de apa. Se strecoara, se amesteca cu un pumn de sare grunjoasa si se toarna in apa din baie. Substantele continute in paducel au o actiune de inviorare a organismului, ceea ce imbunatateste activitatea inimii si circulatia sangelui.
  • Bataturi - se prepara un decoct din 2-3 linguri de frunze si flori maruntite, fierte in 200 ml apa. Se fierbe 10 minute la foc mic. Se acopera si se lasa la racit 20 de minute. Se aplica pe bataturi comprese cu lichid sau cataplasme cu plantele fierte.

Paducelul in insuficienta cardiaca

Paducelul este un remediu de exceptie, mai ales in combaterea insuficientei cardiace cronice. Prin asta se intelege o activitate diminuata a muschiului inimii. Simptomele sunt multe si diferite, in functie de gravitatea bolii, de gradul de vatamare a inimii: slabiciune generala, oboseala, apatie, palpitatii, somn nelinistit, picioare si degete umflate, greutate la respirat. In toate aceste cazuri, pe langa medicamentele recomandate de medic, paducelul este un aliat de exceptie. Obisnuiti-va sa-l folositi zilnic, cel mai simplu sub forma de tinctura (se gaseste in farmacii si magazinele naturiste, preparata la „Dacia Plant“ Sebes, Alba). Veti alunga spectrul bolii departe de dvs.






Paducelul in combinatii cu alte plante

  • Ceai pentru slabiciune la inima. Ingrediente: flori si frunze de paducel (1 lingura), flori de arnica (1 lingura), frunze de talpa-gastii (1 lingura), frunze de melisa (1 lingura), passiflora (1 lingura). Mod de preparare si folosire: se opareste 1 lingurita de amestec cu o cana de apa clocotita. Se lasa la infuzat 5 minute, se strecoara si se bea de trei ori pe zi, la jumatate de ora dupa mesele principale. Ceaiul se prepara de fiecare data proaspat. Intareste inima, largeste vasele de sange, linisteste si relaxeaza.
  • Amestec de tincturi pentru slabiciune la inima. Ingrediente: tinctura de paducel (20 ml), tinctura de melisa (10 ml), tinctura de talpa-gastii (10 ml), tinctura de arnica (5 ml). Mod de preparare si administrare: se amesteca tincturile si se dilueaza cu putina apa. Se iau de trei ori pe zi cate 15-25 de picaturi, inaintea meselor principale. Au efect intaritor si calmant.
Asul verde nr. 72, 2010; foto: www.dreamstime.com




 

Cum recunosti ciupercile bune

 
Cum recunosti ciupercile bune

O singura ciuperca necomestibila le poate otravi pe celelalte. Atentie! Alege-le pe cele bune, dupa caracteristicile lor.

Primul sfat: controleaza cu mare grija caracteristicile speciei pe care o recoltezi sau o cumperi, iar pentru cea mai mica indoiala, renunta sa consumi ciuperca respectiva. Ciupercile de padure crude nu se pastreaza mai mult de 24 de ore, deoarece se degradeaza si pot deveni toxice. Inainte de a le gati, pentru mai multa precautie, se fierb, iar apa se arunca. Iata caracteristicile a 5 dintre cele mai cunoscute specii de ciuperci comestibile.






Ghebe, opintici, halimas

Palaria: 5-12 cm diametru, brun-galbuie, mai inchisa in centru, cu numerosi solzi cafenii. Marginea palariei e rasucita in jos, subtire si striata.

Lamelele: albe, apoi crem si adesea patate cu brun.

Piciorul: lung de 5-12 cm, gros de 1-2 cm, de aceeasi culoare ca palaria, cilindric, adesea curbat, striat la varf, usor umflat la baza, plin, striat longitudinal, fibros, elastic.

Inelul membranos: gros, alb, patat cu galben la margine.

Carnea: alba sau galbuie, cu miros usor si gust amar. Creste in tufe de 20-30 exemplare.


Bureti galbiori, bureti galbeni, galbenele

Palaria: 5-10 cm diametru, galben viu; la inceput e sferica, apoi in forma de palnie, carnoasa, neteda, cu marginea rasfranta, ondulata si uneori crapata.

Lamelele: aceeasi culoare cu palaria, sunt groase, bifurcate.

Piciorul: inalt de 3-4 cm si gros de 2 cm, aceeasi culoare ca palaria, cilindric, gros, ingustat la baza, tare, plin, carnos.

Carnea e galbena, elastica, tare, fibroasa, cu miros de caisa coapta si gust dulce. Creste in grupuri numeroase, in paduri de foioase si conifere.






Rascov (de fag), pita padurii, bureti dulci

Palaria: 5-16 cm diametru, convexa, apoi ia forma de palnie, galben-portocalie, cu zone concentrice mai inchise, se pateaza cu verde.

Lamelele: portocalii patate cu verde la atingere, fragile, adesea bifurcate la baza.

Piciorul: 3-8 cm inaltime si 1-3 cm grosime, de aceeasi culoare cu palaria, alb in interior, tare, plin.

Carnea: alba sau galbena, devine portocalie in contact cu aerul, apoi verde, casanta, cu miros placut si gust dulce. Latexul: rosu portocaliu. Creste in paduri de conifere.


Hribi, manatarci, nitarci, pitoance

Palaria: 10-22 cm diametru, brun-deschis sau brun-cenusie, bombata, vascoasa pe timp umed, mata si foarte carnoasa.

Tuburile sporifere simple, albicioase, apoi galbene sau galben-verzui, lungi.

Piciorul: 10-15 cm inaltime, 4-6 cm grosime, brun-deschis, ornamentat cu o retea sub palarie.

Carnea sub cuticula e rosietica, in rest e alba, tare, cu gust si miros placut, creste pe sol, izolat sau in grupuri, in paduri de foioase si de conifere, in luminisuri.






Pastrav, burete negru, gainusa-padurii

Palaria: 5-15 cm diametru orizontala, in forma de scoica sau de ureche, carnoasa, neteda, cu marginea rasucita, brun-cenusie decolorandu-se cu varsta.

Lamelele: albicioase sau usor galbui, largi.

Piciorul: 2-4 cm inaltime, 1-3 cm grosime, albicios, cilindric, uneori lipseste.

Carnea: alba, cu miros si gust placut, dulce. Creste in tufe mari, pe trunchiuri vii sau taiate ale unor arbori foiosi, producand un putregai alb al lemnului. Se culege toamna.

Lumea femeilor.




 

Raceala? Sau gripa? Afla care este diferenta dintre ele!

 
Informatii medicale despre raceala si gripa

Pentru prevenirea si tratarea corecta a afectiunilor specifice sezonului rece, este esential sa se faca distinctia dintre manifestarile tipice gripei si cele ale racelii. Desi de cele mai multe ori este confundata gresit cu raceala, gripa cauzeaza simptome a caror gravitate este mult mai mare, unul dintre ele fiind febra crescuta.


Gripa

Este o afectiune virala in care incubatia este relativ scurta, in medie doua zile. Aceasta debuteaza brusc cu febra ridicata (39-39,5°C) si stare generala alterata. Este insotita de frisoane, dureri musculare generalizate, cefalee intensa, dureri oculare, somnolenta. Tusea este, de cele mai multe ori, uscata si epuizanta si poate uneori sa persiste si cateva saptamani dupa ce celelalte simptome au disparut. Exista situatii in care virusul coboara la plamani si gripa degenereaza in pneumonii, bronsite sau chiar insuficiente respiratorii.






Simptomele gripei:

• febra mare, peste 39 de grade, care survine rapid si brusc;

• frisoane;

• dureri de cap puternice;

• dureri de gat;

• stare generala alterata;

• lipsa poftei de mancare;

• dureri musculare si articulare.


Tratamentul antiviral specific:

Se bazeaza pe administrarea de antivirale si poate fi recomandat doar de catre medic, in termen de 24-48 de ore de la debutul bolii. Tratamentul medicamentos, pentru ameliorarea simptomelor, in cazul gripei cu forme usoare poate fi alcatuit din: antipiretice si analgezice (de tip paracetamol, ibuprofen) pentru reducerea febrei si pentru calmarea durerilor, antitusive, decongestionante nazale si suplimente alimentare pe baza de . Insa cea mai simpla si eficienta metoda de lupta impotriva gripei, este aplicarea tratamentului preventiv de vaccinare antigripala. Vaccinarea trebuie facuta anual, preferabil in lunile octombrie-noiembrie, deoarece din momentul vaccinarii imunitatea se dezvolta in aproximativ doua saptamani.


Cum sa-ti revii cat mai repede dupa o gripa:

Nimanui nu ii place sa se lupte cu un virus gripal si sa cada la pat din cauza lui. Cu totii vrem sa revenim cat mai repede in activitate si sa ne vedem de treburile noastre. Insa, nu de putine ori, dupa ce scapam de o gripa, ne este mai dificil decat in mod obisnuit sa ne regasim tonusul firesc. Ca sa grabim procesul de refacere, sunt insa sfaturi (non-medicamentoase) pe care si medicii, si nutritionistii ni le ofera.






1. Dormi cat de mult poti! Stiu, nu asta voiai sa auzi. Insa, de multe ori, este tot ce iti doresti sa faci in timpul unei gripe si intelept este sa nu ignori acest imbold. E bine sa ai pe cineva in preajma, totusi, ca sa se asigure ca esti in regula.

2. Bea multa apa! O gripa iti deshidrateaza puternic organismul, asa ca trebuie sa ai tot timpul la indemana lichide pe care sa le consumi. Foarte important e si sa mananci.

3. Protejeaza-ti flora intestinala! De regula, flora intestinala contribuie la apararea organismului, cu scopul de a evita invadarea lui cu ceea ce medicii numesc „microorganisme patogene” sau microbi. Cand aceasta bariera naturala este perturbata de atacurile unui virus gripal, este primordial sa refacem flora intestinala cu ajutorul tulpinilor microbiotice. Poti apela si la suplimente alimentare, dar un iaurt natural e mult mai indicat.

4. Evita consumul excesiv de zaharuri rapide, amidon rafinat, grasimi saturate si carne! Zaharurile lente sunt recomandate pentru ca sunt bogate in prebiotice si fibre solubile. Acestea favorizeaza cresterea lactobacililor („bacteriile bune”). Opteaza pentru amidon nerafinat si fibre vegetale. Le gasesti in special in anghinare, usturoi, praz, ceapa, rosii si banane.






5. Mizeaza pe micronutrienti! Dupa cum subliniaza Laurence Benedetti, nutritionista, membra a Institutului European de Dietetica si Nutritie, citata de Top Sante, „vitaminele, mineralele si acizii grasi esentiali joaca un rol fundamental in buna functionare a celulelor. Dupa o infectie, vitamina C si zincul prezinta interes maxim, fiindca ele contribuie la intarirea apararii naturale a organismului si il protejeaza de stresul oxidativ generat in eliminarea agentilor patogeni straini”. Zincul este un antioxidant ce faciliteaza intarirea diferitelor bariere ale organismului (intestinale, respiratorii). E util ca supliment alimentar in aceasta perioada, insa nu exagera: administrarea a mai mult de 50 mg pe zi poate sa aiba efectul opus celui scontat si sa faca mai mult rau decat bine. In aceeasi masura si fierul este util. Se recomanda un aport zilnic de 9 mg la barbati, respectiv 16 mg la femei. Nu uita de Omega-3 care ajuta la atenuarea inflamatiei. De gasit in uleiul de rapita, in nuci si pestele gras (macrou, somon, sardine).

6. Nu neglija plantele si fructele! Sunt recomandate echinacea, frecvent folosita pentru a stimula mecanismele de aparare ale organismului si de tratare a primelor semne ale virozelor, dar si coacazele negre, care au actiune antiinflamatoare. Aceste fructe contribuie si la reducerea durerilor in gat si a tusei care insoteste frecvent gripa. Daca iti place gustul, bea suc de coacaze de mai multe ori pe zi, sau dilueaza siropul concentrat in putina apa calduta, dar nu fierbinte. Ia in calcul si plantele „adaptogene”, adica acele plante care cresc capacitatea corpului de a se adapta la diferite solicitari. De pilda, ginsengul sau rhodiola reechilibreaza destul de eficient organismul.






Raceala

Este o boala comuna, care poate fi cauzata de peste 200 tipuri de virusi si cu care se confrunta majoritatea oamenilor, mai ales in perioada sezonului rece. Racelile implica de cele mai multe ori congestie nazala, stranut si scurgeri ale nasului. In functie de virusul care provoaca simptomele, pot aparea: dureri de gat, dureri de cap, respiratie dificila, tuse, dureri musculare, uneori febra. Aceste simptome apar la doua-trei zile de la infectie si dureaza intre 2 si 14 zile, in majoritatea cazurilor peste jumatate din bolnavi vindecandu-se in cel mult o saptamana. Complicatiile pot sa apara si in cazul unei simple raceli, daca aceasta este asociata cu infectii bacteriene ale gatului (amigdale) sau a sinusurilor.






Tratamentul racelii:

Una dintre cele mai frecvente greseli este utilizarea de antibiotice in tratamentul racelilor. Este important de stiut ca administrarea de antibiotice ajuta in infectiile antivirale numai in cazul in care exista o suprainfectie bacteriana. Tratamentul trebuie sa fie individualizat in functie de simptomele asociate care pot sa apara. De cele mai multe ori se recomanda antipiretice, decongestionante nazale si un aport suplimentar de vitamine si minerale.


Masuri profilactice. Atat in cazul gripei cat si al racelii, pe langa tratamentul simptomatic, se recomanda respectarea unor masuri igieno-dietetice:

• evitarea contactului cu persoanele infectate;

• spalarea mainilor inainte de fiecare masa si dupa contactul cu persoanele contaminate;

• odihna;

• hidratare adecvata (minimum doi litri de lichide pe zi — apa, ceai, supe);

• alimentatie sanatoasa (consum de fructe si legume, bogate in vitamine);

• miscare fizica regulata;

• evitarea stresului;

• evitarea aglomeratiei si a colectivitatilor mari de oameni;

• mentinerea unei umiditati corespunzatoare si aerisirea camerei/biroului in care iti desfasori activitatea.

Prin ameliorarea simptomelor cu remediul potrivit, pacientul se va simti mai bine si va fi capabil sa-si continue activitatile cotidiene, lasand gripa sau raceala sa-si urmeze cursul firesc.






Vaccinurile

Se schimba si nu pot folosite decat pentru un singur sezon, pentru ca tipurile de tulpini care compun vaccinul sufera mutatii anual. In fiecare an, Organizatia Mondiala a Sanatatii stabileste tulpinile de virusi care au probabilitatea cea mai mare de a circula in sezonul rece al anului urmator. Indicatiile pentru vaccinare ale OMS si Ministerului Sanatatii (potential crescut in a contamina cu virusul gripal): persoanele peste 65 de ani a caror imunitate este mai scazuta, bolnavii cronici cu afectiuni cardiace sau respiratorii, cu diabet zaharat, sindroame de imunodeficienta, bolnavii de cancer, gravidele, copiii intre 6 si 24 de luni si personalul medical. Vaccinarea poate fi facuta la cerere de orice persoana interesata sa previna aparitia gripei.

Blu; Oana Vulpe, farmacist manager Sensiblu; imagine: mamadeprofesie.ro




 

Ce boli trateaza cimbrul?

 
Ce boli trateaza cimbrul?
Cu aroma sa intensa si usor intepatoare, cimbrul este un excelent medicament oferit de natura, de mare ajutor mai ales in sezonul infectiilor respiratorii.

Despre cimbru, o planta cu origini mediteraneene, egiptenii spuneau ca ne poate face invincibili in fata tuturor bolilor. Probabil ca stiau ei ce stiau, pentru ca aceasta planta poate fi utilizata in remedii cu uz intern sau extern, pentru prevenirea, calmarea sau combaterea multor afectiuni.






Exista doua soiuri de cimbru:
- cimbrul de cultura, cu aroma intensa, folosit in special ca planta medicinala;
- cimbrul de gradina, cel pe care il punem in mancaruri, mai putin aromat, dar utilizat si el in medicina populara.

Ca remediu naturist, cimbrul are cea mai mare eficienta in tratarea afectiunilor cailor respiratorii (raceala, stari gripale, bronsita, tuse, astm), dar nu este de neglijat nici ca adjuvant in caz de boli digestive sau ale aparatului genito-urinar.

Reduce nivelul colesterolului rau (LDL) si impiedica formarea cheagurilor de sange. Iata cum se utilizeaza remediile pe baza de cimbru de cultura, in cazul celor mai raspandite afectiuni:






Raceala si gripa...

In tratamentul virozelor respiratorii acute, se foloseste tinctura de cimbru - o lingurita de 4-6 ori pe zi, timp de doua saptamani. Simptome precum febra, starea de oboseala, tusea, durerile in piept sunt mult atenuate in timpul tratamentului.

In cazul crizelor de tuse convulsiva si productiva, infuzia fierbinte are efect expectorant si calmant rapid. Se beau cateva inghitituri ori de cate ori este nevoie de calmarea tusei.


Bronsita cronica, astm...

Timp de o luna, se ia de trei ori pe zi, pe stomacul gol, cate o lingurita rasa cu pulbere de cimbru. Puteti face si bai de aburi cu ceai de cimbru, pentru inhalarea vaporilor si descongestionarea cailor respiratorii.

Pentru astm, pneumonie si infectii respiratorii care recidiveaza, foarte util este tratamentul cu ulei volatil - 2-3 picaturi de patru ori pe zi, timp de zece zile.
Sunt eficiente tratamentul cu ulei volatil mentionat anterior, dar si gargara cu infuzie rece de cimbru, de doua ori pe zi, timp de cinci minute.






Ce boli trateaza cimbrul? Colita, enterocolita, colon iritabil...

Cimbrul calmeaza spasmele digestive, inlatura balonarea, echilibreaza flora bacteriana si are efect antiinflamator la nivelul intestinului gros. Remediul potrivit in aceste cazuri este pulberea de cimbru, din care se ia cate o jumatate de lingurita rasa, de patru ori pe zi, timp de o luna.

In problemele digestive mai severe, tratamentul se completeaza cu administrarea de ulei volatil, in cura de cate patru picaturi de doua ori pe zi.


Hipertensiune arteriala...

Administrarea tincturii de cimbru de cultura (cate o lingurita de 3-4 ori pe zi, timp de zece zile) reduce presiunea arteriala. Daca aveti probleme cu tensiunea, este recomandat si consumul regulat de cimbru de gradina, drept condiment.






Paraziti intestinali...

Ii veti da gata pe acesti musafiri nepoftiti cu ajutorul unui tratament cu ulei volatil de cimbru: se amesteca cinci picaturi cu o lingura de ulei de masline sau de floarea-soarelui. Din aceasta compozitie, luati de doua ori pe zi: dimineata, pe stomacul gol, si seara, inainte de culcare. Tratamentul dureaza o luna, iar parazitii sunt eliminati prin scaun.

Tot uleiul volatil actioneaza de minune in cazul infectiilor urinare. Se tine o cura de doua saptamani in care se iau cate trei picaturi, de 3-4 ori pe zi. Efectul antimicrobian si antimicotic al acestui ulei duce la eliminarea impuritatilor de la nivelul rinichilor, uretrei si vezicii urinare.


Tromboze...

Impotriva formarii cheagurilor de sange actioneaza infuzia rece de cimbru, combinata cu 2-3 picaturi de ulei de cimbru. Se beau 2-3 cani pe zi, timp de trei saptamani.






Tratamente externe cu cimbru...

Cimbrul are efecte benefice in tratamente externe, in caz de micoze, reumatism sau circulatie sangvina deficitara.

• Pe locul dureros sau infectat, se pun comprese cu tinctura de cimbru.
• Cataplasmele fierbinti cu cimbru redau flexibilitatea articulatiilor.
• Spalaturile cu tinctura sau cu infuzie rece de cimbru previn suprainfectarea ranilor.
• Masajul cu ulei de cimbru este benefic in paralizie, scleroza in placi, atrofie musculara, reumatism, entorse.


Remedii din cimbru de cultura...

Sunt diverse - alegeti si preparati-l pe cel potrivit afectiunii care va supara! Pentru eficienta maxima, in unele cazuri remediile se combina intre ele.

Cum se prepara pulberea din cimbru? Se obtine prin macinarea fina a tulpinii de cimbru de cultura (puteti folosi rasnita de cafea). Pulberea se pastreaza la racoare, la loc intunecos, in borcane inchise ermetic. Folositi-o in decurs de o saptamana, intrucat contine uleiuri volatile care se evapora rapid!

Cum se prepara infuzia din cimbru? Ceaiul se face din 6-8 linguri cu cimbru maruntit lasate peste noapte la macerat intr-un litru de apa. Amestecul se filtreaza, fara a se arunca lichidul rezultat. Planta obtinuta in urma filtrarii se fierbe cateva minute si apoi se lasa la racit. Lichidul obtinut in urma filtrarii si cel preparat prin fierbere si racire se amesteca si rezulta infuzia rece. Puteti sa preparati si infuzie fierbinte dintr-o lingurita cu pulbere de cimbru la o cana de apa fiarta. Filtrati si beti ceaiul cate este cald.






Ulei volatil. Pe acesta il puteti cumpara de la farmacie sau plafar, intrucat procesul de obtinere este unul mai laborios si necesita procedee industriale.

Cum se prepara tinctura din cimbru? Peste 20 de linguri cu pulbere de cimbru, se adauga 500 ml de alcool alimentar. Se amesteca pana la omogenizare si apoi se lasa 10-12 zile la macerat intr-un borcan. Dupa acest interval, preparatul se strecoara, iar in lichidul rezultat se toarna 10-15 picaturi de ulei volatil de cimbru. Tinctura astfel obtinuta se pastreaza in recipiente mici din sticla inchisa la culoare.

Atentie! Ingerarea remediilor pe baza de cimbru este interzisa femeilor insarcinate si suferinzilor de insuficienta pancreatica.

Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 12 (70), 2013.




 

Incarcerarea herniara: cauze, simptome, tratament

 
Ce este incarcerarea herniara? De ce apare incarcerarea unei hernii?
Incarcerarea unei hernii este o criza brusca, acuta, de ireductibilitatea a acesteia. Pentru a pune un diagnostic precoce in aceste cazuri, primul gest consta in cercetarea orificiilor herniare obisnuite (inghinal, crural, ombilical), fara insa a omite posibilitatea unei hernii interne sau a uneia anormale, cu continut deosebit.

In mod obisnuit sindromul ocluziv din incarcerarea unei hernii se prezinta astfel: un vechi purtator de hernie care obisnuia sa si-o reduca singur, este surprins in mod brusc de dureri la nivelul herniei si de imposibilitatea de a reduce aceasta formatie tumorala. Ireductibilitatea insotita de dureri locale, cu iradieri de-a lungul cordonului sunt manifestari completate de o senzatie de greata si uneori de varsaturi reflexe.






In orele urmatoare se constituie sindromul ocluziv (oprirea tranzitului intestinal si a gazelor).

In raport cu gradul de strangulare si de ischemie a ansei intestinale apar semnele intoxicatiei stercoremice: dureri abdominale difuze cu contractura peretelui abdominal, insotite de o stare generala alterata (facies pamantiu, respiratia Cheyne-Stokes, puls precipitat, tensiune arteriala prabusita).

Aceasta peritonita toxica herniara poate duce la pierderea bolnavului, prin fenomene de intoxicatie si colaps, in a 4-a sau a 5-a zi de la aparitia incarcerarii.






Daca in fata acestei simptomatologii nu constatam totusi semne de ireductibilitate subita, o tumoare herniara sub tensiune si un pedicul dureros la nivelul orificiilor obisnuite, suntem datori sa trecem in revista urmatoarele posibilitati:
  • Hernia cu sacuri diverticulare in care diverticulul sacului contine portiunea de intestin incarcerat. Clinic, aceasta hernie se traduce printr-o tumoare de consistenta moale, reductibila, indaratul careia se simte o alta tumoare dura, sub tensiune, dureroasa.
  • Hernia properitoneala care contine doi saci: unul intrainghinal, iar altul intraabdominal.
  • Hernia ombilicala sau cicatriceala creeaza dificultati de diagnostic deoarece sacul herniar este divizat in compartimente, iar partea cea mai mare a herniei se poate reduce; nu exista durere, nici tensiune, iar incarcerarea, desi profunda si acoperita de anse, nu se poate palpa.
  • Hernia crurala incarcerata poate insela, mai cu seama in „ciupiturile laterale”, din pricina durerilor care abia au inceput ca si dispar, iar semnele de ocluzie lipsesc, pana ce deodata se produce peritonita in urma gangrenarii peretelui strangulat al ansei.
  • Herniile cu continut anormal (vezica urinara, apendice, diverticul Meckel, ovar, trompa) prezinta o suprapunere de semne de peritonita, datorita procesului de inflamatie a acestor organe.
  • Herniile: obturatoare (dureri in partea interna a triunghiului Scarpa, care merg pana aproape de spina pubelui), ischiatica (durere in partea superioara a fesei, la care se asociaza semne de strangulare interna si de sciatica), diafragmatica (dureri in epigastru, cord deviat la dreapta, punga de aer in hemitorace care merge pana la clavicula), lombara, ventrala, perianala si labiala sunt rare, dar trebuie avute totusi in vedere.
Kelotomia este tratamentul acestor hernii.

Foto: www.ziaruldeiasi.ro




 

Tratamentul natural al afectiunilor reumatice

 
Tratamentul natural al afectiunilor reumatice
Bolile reumatice afecteaza oameni de toate varstele, inclusiv tineri si copii. In Romania, de exemplu, se estimeaza ca una din trei persoane adulte sufera de o forma sau alta de reumatism, iar aproape un sfert din cheltuielile pe medicamente sunt pentru bolile articulare. Din pacate, medicamentele de sinteza sunt axate, in cea mai mare parte, doar pe combaterea durerii, medicina oficiala neoferind solutii pentru combaterea cauzelor acestor afectiuni. In schimb, medicina naturista are un arsenal mult mai variat si mai eficient in lupta cu bolile reumatice, asa cum vom vedea.


Cuprins articol:







Plante medicinale administrate intern

  • Alga calcaroasa (Lithothamnium calcareum) - studii facute pe pacienti cu diferite forme de reumatism (osteoartrita, artrita reumatoida, spondilita anchilozanta, artroza etc.) au aratat faptul ca este foarte eficienta in tratamentul acestei categorii de afectiuni. Se stiu inca foarte putine despre felul in care acest remediu diminueaza inflamatia articulatiilor, ajuta la refacerea tesuturilor cartilaginoase si combate procesele autoimune din organism, dar este cert ca alga calcaroasa este un ajutor extraordinar pentru pacientii cu boli reumatice. O cura de douasprezece saptamani, timp in care se administreaza cate 2-3 grame pe zi din acest remediu, duce la diminuarea durerilor articulare, imbunatateste treptat mobilitatea membrelor si creste capacitatea de efort. De exemplu, in cazul pacientilor cu osteoartrita la genunchi, capacitatea lor de deplasare s-a marit la sfarsitul curei cu alga calcaroasa, in medie, cu 90%. Aceasta, in timp ce, datorita diminuarii durerii, aceiasi bolnavi de reumatism au reusit si reducerea dozei de analgezice si antiinflamatoare cu 50-100%.
  • Scoarta de salcie (Salix sp.) - in reumatism, extractul din aceasta planta este unul din cele mai puternice remedii antidurere, surclasand multe din antiinflamatoarele de sinteza. De exemplu, intr-un studiu german facut pe pacienti cu osteoartrita care au luat extract de salcie (800-1200 mg pe zi), dupa doua saptamani de tratament s-a observat, la peste 70% dintre ei, disparitia sau diminuarea durerilor articulare, marirea mobilitatii, disparitia unor simptome neplacute, cum ar fi senzatia de arsura sau de usturime la nivelul incheieturilor.
  • Gheara-diavolului (Harpagophytum procumbens) - fie ca este vorba de osteoartrita, de artroza, de poliartrita reumatoida, aceasta planta si-a dovedit eficienta, sub forma efectului antidurere. Nenumarate studii clinice facute din 1958 si pana astazi au aratat, fara dubiu, faptul ca gheara-diavolului administrata intern reduce durerile articulare pana la disparitie, imbunatateste mobilitatea articulara, diminueaza intensitatea si frecventa crizelor reumatice. Mai mult, aceasta planta are efect antioxidant, reducand procesele degenerative de la nivelul articulatiilor. Se administreaza, la fel ca si salcia (cu care se gaseste adesea in combinatie, in asa-numitele aspirine naturale), conjunctural, pentru combaterea durerilor, in cure de 10-30 de zile.
  • Coada-calului (Equisetum arvense, E. maxima) - are un triplu efect in bolile reumatice: detoxifica organismul (stopand procesele degenerative si autoimune), stimuleaza productia de colagen (substanta-cheie in mentinerea si refacerea articulatiilor) si reduce inflamatia. Este eficienta mai ales datorita continutului sau mare de siliciu in forma biologica, substanta care ajuta la stoparea proceselor degenerative la nivelul tesuturilor moi din articulatii. Se administreaza sub forma de extract de coada-calului, din care se ia cate 1 gram pe zi, in cure de doua luni. Eficienta sa este impresionanta.

Cartilajul de rechin

Contine substante care intra in compozitia tesuturilor articulare, dar si cu efect antiinflamator si de reglare a reactiilor sistemului imunitar. Ca atare, cura cu acest ingredient natural mentine articulatiile in conditii optime de functionare. De asemenea, s-a demonstrat ca acest produs previne artrita reumatoida, dar si alte afectiuni articulare, prin aportul asa-numitelor polizaharide, care ajuta la pastrarea structurii normale a tesuturilor care „captusesc” articulatia si prin mentinerea unei lubrifieri foarte bune la nivelul acesteia. Se recomanda cura cu cartilaj de rechin simplu, fara alte adaosuri, din care se administreaza cate 3-4 capsule zilnic, vreme de 2-3 saptamani.






M.S.M.

Este denumirea comerciala a unei substante organice complexe (metil-sulfonil-metan), care se gaseste in unele celule ale organismului uman, dar si in fructe, legume, peste si in produsele marine. Din pacate, prin gatire (termica), aceasta substanta care ajuta la mentinerea elasticitatii tesuturilor este distrusa si, in absenta ei, creste rigiditatea articulara. In practica medicala, s-a observat ca M.S.M. ajuta la reducerea durerilor cauzate de artrita, reumatism articular, osteoartrita, dar ajuta si la recapatarea mobilitatii articulare si a capacitatii de efort. Se administreaza in cure de minimum 30 de zile, timp in care se iau intre 1,5 si 6 grame pe zi, singura sau in combinatii. Cea mai eficienta este combinarea M.S.M.-ului cu plante antidurere (salcie, gheara-diavolului) sau cu cartilajul de rechin, acestea potentandu-si reciproc efectele.


Trei aplicatii externe

  • Tinctura de untul-pamantului - se obtine din radacinile unei plante ierboase (Tamus communis) care dezvolta sub pamant niste radacini uriase si cu o consistenta cremoasa, intrucatva apropiata de cea a untului, de unde si numele. Aplicat pe piele, extractul alcoolic de untul-pamantului are un efect rubefiant, calmeaza durerile articulare si diminueaza inflamatia. Se foloseste sub forma de comprese, care se pun pe locul afectat si se tin vreme de o ora pe zi.
  • Unguentul de tataneasa si rasina - intrucat acest preparat nu il gasim in comert, va prezentam modul de a-l obtine casnic. Se prepara din sapte linguri de untura, doua lingurite de pulbere de radacina de tataneasa, o lingura de rasina de brad cat mai curata si cate o lingurita de miere zaharisita si ceara de albine (ambele le gasim in piete, la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas la foc mic untura si se incalzeste pana devine lichida. Se adauga pulberea de tataneasa, rasina si ceara, lasandu-se cateva minute pe foc si amestecand incontinuu. Apoi se ia vasul de pe foc, se strecoara continutul si se adauga mierea, lasandu-se sa se raceasca. Cat mai este cald unguentul, se toarna intr-un borcan cu capac, se lasa sa se raceasca, apoi se baga in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni. Se aplica pe articulatiile afectate, seara. Are efecte antiinflamatoare si calmante.
  • Cataplasma cu varza - este un tratament extrem de simplu si cu efecte terapeutice inexplicabil de puternice (din punct de vedere stiintific), in cazul bolilor articulare. Se face foarte simplu: o foaie de varza se zdrobeste bine pe o planseta de lemn, cu ajutorul unui batator de snitele, apoi se aplica imediat pe locul afectat si deasupra se pune un tifon. Se tine vreme de minimum o ora, dupa care pielea de pe locul tratat se lasa la aer sa se usuce.

Baile de plante

Iata reteta generala de preparare a bailor de plante: 5 maini de planta se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de opt-zece ore (de dimineata pana dupa amiaza). Dupa trecerea acestui interval, preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, aflata la o temperatura de 38-39 de grade Celsius. Baia de plante dureaza 20-30 de minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora. Aceasta procedura se face de 1-3 ori pe saptamana.





Iata doua recomandari de plante cu efecte deosebite atunci cand sunt folosite sub forma de bai:
  • Cetini de brad (Abies alba) - datorita uleiurilor volatile pe care le contin, au efecte excelente, antiinflamatoare si antialgice. Sunt recomandate mai ales pe timpul iernii, cand se numara printre putinele remedii vegetale pe care le gasim in natura. Efecte similare are si pinul (Pinus sylvestris), care reduce inflamatiile si durerile la nivelul articulatiilor, creste rezistenta la frig, previne aparitia durerilor reumatice la schimbarile bruste de temperatura si umiditate.
  • Ciocul-cucoarei (Geranium pratense) - este o planta din aceeasi familie cu faimosul naprasnic, numai ca, spre deosebire de acesta, are florile albastre si considerabil mai mari, iar frunzele sale sunt mai putin fine. Folosita sub forma de bai (preparate in modul descris mai sus), este unul din cele mai puternice remedii de medicina populara contra reumatismului. Se foloseste mai ales in perioadele friguroase, umede sau cu mult vant, pentru a preveni crizele reumatice. Se pot face bai cu pulberea de planta uscata amestecata cu apa, dar si cataplasme, care se pun pe articulatiile sau pe zonele afectate.

Veninul de albine

Are efecte exceptionale in tratarea artritei si a poliartritei reumatoide, precum si intr-o serie de alte boli articulare. Cea mai simpla si totodata cea mai eficienta metoda de „administrare” este inteparea controlata de catre albina, a unor puncte. Este o terapie destul de dura, care se face doar sub indrumarea unui cadru medical specializat, pentru ca efectele adverse pot fi foarte periculoase. In tara noastra, acest tratament se face de domnul doctor Stangaciu.

O alternativa nu la fel de eficienta, dar mai blanda, a tratamentului cu intepaturi de albina este aplicarea pe zonele dureroase a unguentului romanesc Apireven, pe care il gasim in farmacii. Este un produs pe baza de venin de albine, extract de ardei iute si camfor, cu excelente efecte calmante si antiinflamatoare.






Alimentatie

Regimul alimentar in tratarea afectiunilor articulare respecta cateva din principiile clasice ale naturismului, in primul rand, trebuie exclusi „daunatorii”, care in cazul bolilor articulare sunt: carnea, in general, si carnea rosie (de porc, de vita, de oaie, vanat) in special, mezelurile, alcoolul, zaharul alb, alimentele cu aditivi alimentari (in special cele cu conservanti, coloranti, afanatori si amelioratori de gust), conservele de orice fel. Apoi, trebuie crescuta in alimentatie proportia fructelor si legumelor proaspete, care este bine sa reprezinte cel putin 50% din hrana consumata zilnic. Foarte bun este regimul vegetarian. Pe langa produsele de origine vegetala, este obligatorie si introducerea, macar din cand in cand, a galbenusului de ou, a produselor lactate naturale si a polenului de albine.

Dintre alimentele-medicament in cazul bolilor articulare, mentionam:
  • Radacina si frunzele de telina - sunt un excelent depurativ si au efecte intineritoare. Sunt utile mai ales in cazul problemelor articulare care apar la persoanele in varsta.
  • Sucul proaspat de cartofi - se obtine cu storcatorul electric centrifugal, din cartofii cu tot cu coaja, bine spalati in prealabil. Are efecte antiinflamatoare puternice, similare cortizonului.
  • Morcovul - are efect vitaminizant, depurativ. Se administreaza de regula sub forma de suc proaspat, care se consuma in combinatie cu sucul de cartof, caruia ii face gustul mai suportabil. La trei sferturi de pahar de suc de morcov se pune un sfert de pahar de suc de cartofi.
  • Coaja de mar - are in compozitia sa cateva substante cu efecte asupra sistemului endocrin, care o recomanda cu precadere in tratarea bolilor de uzura, categorie din care fac parte si cea mai mare parte a afectiunilor articulare.
  • Orzul verde - se administreaza sucul din mladitele proaspete, obtinut casnic, cu ajutorul storcatorului centrifugal. Se consuma minimum 100 ml (jumatate de pahar) zilnic. Este, de asemenea, un puternic reintineritor, stimuland intre altele regenerarea tesuturilor articulare.
  • Nucile, arahidele si susanul - sunt extrem de hranitoare. Contin aminoacizi si acizi grasi care ajuta la refacerea cartilajelor. Se consuma, pe termen lung, de persoanele cu probleme articulare.

Namolurile

In tratamentul afectiunilor articulare se folosesc in special namolurile sapropelice. Ce sunt acestea? Substante complexe, care se formeaza numai in lacurile cu salinitate foarte ridicata si care au o compozitie mixta, minerala si organica, ultima componenta, cea organica, provenita din alge, bacterii si alte organisme, fiind si cea mai importanta din punct de vedere terapeutic. Ungerea zonelor afectate cu aceste namoluri are ca efect imediat cresterea locala a temperaturii tesuturilor, amplificarea irigarii cu sange, reducerea inflamatiei, calmarea algiilor, iar pe termen lung, recapatarea mobilitatii articulare sau vertebrale. De regula, aceste aplicatii, care pot creste semnificativ tensiunea arteriala, pot da reactii cutanate si alte simptome neplacute, se fac la recomandarea si sub supravegherea medicilor si a personalului calificat. Aplicatiile externe cu namol au o eficienta impresionanta, fiind recomandate in mai toate formele si in toate stadiile bolii reumatice, singura conditie fiind ca afectiunea sa nu fie in faza acuta. Aplicatii cu namol se pot face la noi in tara in statiunile Techirghiol, Eforie, Mangalia, Lacul Sarat, Amara, Sarata Monteoru.






Kinetoterapia

Este de o importanta fundamentala pentru reusita tratamentului bolilor scheletului, in general si ale articulatiilor, in special. Aceasta, pentru ca o afectiune articulara apare si evolueaza mai ales atunci cand segmentele respective sunt insuficient utilizate sau cand sunt prea mult ori gresit solicitate. Corectarea acestor probleme se face cel mai eficient cu ajutorul gimnasticii medicale. De altfel, recuperarea bolnavilor articulari se poate face doar cu mult exercitiu fizic, acesta fiind singurul mijloc prin care se recapata mobilitatea si functionalitatea segmentului afectat. Trebuie sa stim insa ca terapia prin miscare, in cazul persoanelor cu boli ale articulatiilor, se face doar cu ajutorul unui specialist, adica al unui kinetoterapeut autorizat. Asemenea specialisti gasim in sectiile de fizioterapie ale spitalelor judetene, precum si in bazele de tratament din statiunile cu traditie in tratarea bolilor locomotorii, cum ar fi: Baile Herculane, Baile Felix, Amara, Mangalia, Techirghiol, Eforie, Sarata Monteoru, Olanesti, Calimanesti etc.

Autor: Ilie Tudor. Bibliografie: AS verde, nr. 125, ianuarie 2015. Foto: www.garbo.ro




 

Maini si picioare reci - tratamente interne si externe

 
Maini si picioare reci - tratamente interne (fiertura, tinctura) si externe (frectii, bai)
In general, senzatia de maini si picioare reci apare ca urmare a circulatiei deficitare a sangelui. In cazul in care nu s-a depistat nicio alta afectiune mai complicata, pentru rezolvarea problemei se pot administra urmatoarele remedii populare.


Cuprins articol:


Tratamente interne pentru maini si picioare reci

  • Fiertura de cartofi. Spalati patru cartofi foarte bine si curatati-i. Coaja cartofilor si o jumatate de litru de apa se pun la fiert, la foc mic, timp de 15 minute. Se strecoara decoctul si se bea cald, de trei ori pe zi, cate o jumatate de cana, cu o ora inaintea meselor principale. Tratamentul dureaza doua saptamani.
  • Citrice cu miere. Doua lamai si doua portocale bine spalate se dau prin masina de tocat, cu tot cu coaja. Se adauga doua linguri de miere, se amesteca bine, vasul se acopera si se lasa intr-un loc racoros, timp de 24 de ore. Se administreaza de trei ori pe zi, cate doua lingurite, cu cel putin o jumatate de ora inainte de a manca. Durata tratamentului este de o luna de zile; se face o pauza de doua saptamani, apoi se poate relua.
  • Tinctura de usturoi. Un borcan de o jumatate de litru se umple (o treime) cu catei de usturoi pisati. Se adauga vodca, pana la umplerea completa a borcanului, se acopera cu un capac si se lasa la macerat timp de doua saptamani, intr-un loc intunecos. Periodic, se agita borcanul. Se administreaza dimineata si seara, pe stomacul gol, cate cinci picaturi, dizolvate in trei linguri de apa fiarta si racita. Durata tratamentului este de o luna de zile.






Tratamente externe pentru maini si picioare reci

  • Frectii cu ardei iuti. Intr-un recipient din sticla de culoare inchisa, peste trei ardei iuti tocati marunt se toarna o jumatate de litru de vodca. Se adauga o lingura de sare si una de praf de mustar. Recipientul se inchide cu capac, se agita foarte bine si se lasa la macerat intr-un loc racoros, timp de sapte-zece zile, pana ce lichidul capata o culoare rosiatica. Tinctura rezultata se strecoara si se utilizeaza pentru frectionarea mainilor si picioarelor, seara, inainte de culcare. Nu trebuie sa insistati foarte tare, tinctura se absoarbe repede in piele. Dupa aplicare, se incalta sosete de lana si mainile se introduc sub plapuma.
  • Bai cu pin. Peste doi pumni de ace de pin se toarna doi litri de apa clocotita. Se pune la fiert timp de cinci minute, se trage de pe foc, se acopera si se lasa la infuzat aproximativ doua ore. Se adauga cinci linguri de sare si se amesteca pana la incorporarea perfecta. Preparatul se toarna, in mod egal, in doua lighene. Intr-un lighean, peste decoct, se adauga doi litri de apa fierbinte, iar in celalalt lighean - doi litri de apa rece. Pentru inceput, se scufunda picioarele in ligheanul cu apa fierbinte (atat cat suporta organismul fiecaruia), timp de doua minute, apoi, treptat, incepeti sa turnati peste ambele tibii apa rece din celalalt lighean. Procedura se practica de doua-trei ori pe saptamana, pana ce simptomele dispar.
Va recomandam sa cititi si: Sindromul mainilor reci

Autor: Natasa Galche. Foto: www.tonica.ro




 

Nasul cainilor poate mirosi cancerul. Are peste 300 de milioane de senzori!

 
Nasul cainilor poate mirosi cancerul
In august 2009, labradorul doctoritei Claire Guest (cofondator al Medical Detection Dogs) a inceput sa se comporte ciudat. Chiar daca era un caine bland de obicei, el a inceput sa o impinga cu botul in piept in mod repetat. Derutata de comportamentul ciudat al cainelui ei, dr. Guest si-a facut o serie de analize in zona respectiva a corpului si a depistat ca avea cancer la san intr-un stadiu incipient.

De ce ar vrea un caine sa miroasa cancerul? Raspunsul ar fi ca, daca este ceva in neregula cu noi, acest lucru va afecta si cainele. Daca suntem bolnavi, acest lucru ar putea afecta in mod direct capacitatea noastra de a oferi hrana si adapost pentru caine. Astfel, cainele observa micile modificari in organism care ar putea semnifica faptul ca avem probleme.






Nasul unui caine are peste 300 de milioane de senzori

Studiile efectuate la Spitalul Universitar Milton Keynes - Buckinghamshire din Marea Britanie au aratat ca multe boli au compusi organici volatili, pe care cainii ii pot detecta si diferentia cu succes. Nasul unui caine are peste 300 de milioane de senzori, in comparatie cu doar 6 milioane cat are omul.

Nasul uman are doar 3 centimetri patrati de membrana olfactiva, in timp ce unele rase de caini (rasa Bloodhound, de exemplu) pot avea pana la 150 centimetri patrati de material sensibil la miros. Cainii au, de asemenea, in creier de 40 de ori mai multe celule care proceseaza mirosul decat oamenii. Totodata, cainii au si o extraordinara memorie olfactiva, ei putand recunoaste, de exemplu, ca o pisica a trecut printr-o anumita zona in urma cu o zi si pot sti chiar ce a mancat pisica respectiva.

Se pare ca daca sunt pregatiti, cainii au rate de detectare mai mari decat majoritatea testelor existente, ei putand detecta echivalentul unei picaturi de sange in doua bazine de inot de dimensiuni olimpice. Dupa o pregatire de sase luni, sunt capabili sa adulmece urmele celulelor canceroase din probele de urina, de exemplu.






Formarea cainilor (cum ar fi rasele Cavalier King Charles Spaniel, Border Collie, Portuguese Water Dog, labradori, ciobanesti germani, ciobanesti australieni) pentru a mirosi cancerul se face in acelasi fel in care sunt instruiti pentru a detecta bombele, prin asocierea mirosului-tinta cu o recompensa de mare valoare.

De asemenea, cainii trebuie sa fie instruiti pentru a ignora mirosul specific sanatos sau mirosul altor boli. Tu ce parere ai despre asta, cainele tau crezi ca ar putea sa iti diagnosticheze bolile?

Va recomandam sa cititi si: Cat este de sanatos sa avem un caine?

Bibliografie: Ziarul de Sanatate, nr. 2/2016




 

Leacuri pentru retentie de apa: retete combinate, bai pentru edeme

 
Leacuri pentru retentie de apa

Retete combinate

Orice munca facuta in echipa este mai eficienta. De asemenea si retetele cu mai multe plante rezolva mai eficient problemele de sanatate, actionand simultan asupra organelor.

Merisor, strugurii-ursului si rostopasca. Un remediu diuretic cu multiple efecte pozitive se obtine din amestec de frunze de merisor de munte (o lingura), strugurii-ursului (o lingurita) si rostopasca (o lingurita). Plantele se pun pe foc in 450 ml de apa fierbinte, se fierb 5 minute dupa primul clocot si se infuzeaza timp de o ora in termos. Infuzia se bea in 2 zile, cate 200 ml pe zi, cate 2 linguri la fiecare ora. Se fac nu mai mult de 5 cure, cu durata de 7 zile pe an. Preparatele ce contin strugurii-ursului sunt contraindicate femeilor insarcinate sau care alapteaza si copiilor pana la 12 ani.






Ruscuta. Daca retinerile de lichid au legatura cu afectiuni cardiace, sunt recomandate retete ce contin o planta care salveaza deseori vietile bolnavilor ce au trecut prin tragedia infarctului miocardic. Planta se numeste ruscuta de primavara (Adonis vernalis). Ea poate fi consumata in cantitati foarte mici, sub forma de pulbere, dar si in combinatie cu alte plante. Va propun doua combinatii cu ruscuta.

1. Se amesteca cate 25 g de ruscuta, radacina de osul-iepurelui, fructe de maces si 50 g frunze de mesteacan. O lingura de plante plina varf se infuzeaza 6 ore in 300 ml apa rece, apoi se aduce pana la fierbere si se incalzeste fara sa fiarba, pe un foc foarte slab, inca 15 minute. Dupa racire, se strecoara si se bea cu inghitituri mici, pe parcursul zilei.

2. Cate o lingura de ruscuta, flori de sanziene, drobita, crengute sau frunze de ienupar si o lingurita flori de lacramioare se pun cu 1,5 litri de apa rece si se tin pe foc, pana se evapora 1/3 de lichid. Se infuzeaza acoperit cu capac, pana la racire. Se beau cate 1-2 linguri la fiecare 2 ore (de la ora 9 pana la 21).






Ceai din sase plante. Pentru ascita se amesteca cate 4 linguri de vasc, menta, scoarta de soc, radacina de cicoare si cate 3 linguri cimbru si pochivnic. Plantele se trec prin masina de tocat sau se taie marunt cu foarfeca, se amesteca bine. Trei linguri de plante se infuzeaza pe timp de noapte in 3 pahare de apa rece. Dimineata se pun pe foc mic intr-un vas mai mare, cu apa fierbinte si se fierb acoperit, timp de 3 ore. Se infuzeaza 30 de minute. Se bea infuzia, strecurata, in 4 reprize in timpul zilei, cu o ora inainte de masa.

Pentru eliminarea lichidului din cavitatea abdominala se face decoct din urmatoarele plante: cate 3 linguri pastai de fasole, muguri de mesteacan, flori de albastrita, matase de porumb, 5 linguri fructe negre de scorus. Trei linguri de amestec se infuzeaza 12 ore in 450 ml apa fiarta si racita, apoi se pun pe foc, se aduc pana la fierbere si se mai infuzeaza timp de 7 ore, in termos. Se beau cate 100 ml lichid, de 4 ori pe zi, indulcit cu miere de albine.

Flori de soc. Daca va treziti dimineata cu ochii umflati, beti in timpul zilei decoct din flori de soc. O lingurita de flori se pune pe foc in 200 ml de apa, se aduce lichidul pana la fierbere si se lasa sa se raceasca acoperit cu capac. Se bea in 3-4 transe, de preferat cu 15-20 de minute inainte de masa. Nu se recomanda sa-l beti dupa ora 17, deoarece are un efect diuretic puternic.






Bai pentru edeme

Compresa cu apa sarata. In situatia cand rinichii sunt suprasolicitati si nu-si indeplinesc functiile, pielea preia o parte din eliminarea lichidelor prin transpiratie. Cea mai simpla varianta este aplicarea pe tot corpul a unei comprese mari cu tesatura imbibata cu apa sarata (5 lingurite la 1 litru de apa). Bolnavul dezbracat se infasoara in tesatura umeda, deasupra se inveleste in folie de plastic si intr-o plapuma ca sa transpire abundent.

Bai uscate. Batranii faceau bai uscate cu frunze de mesteacan sau de liliac in perioada calda a anului. O cada se umple cu frunzele proaspat culese, se acopera cu o prelata pentru o ora, ca sa incalzeasca masa verde. Bolnavul se culca in frunze, astfel ca sa fie acoperit tot corpul, in afara de cap si cada se inveleste iar cu prelata, pentru producerea de transpiratie abundenta. Durata procedurii este 1-1,5 ore, dar nu mai mult.






Trei plante cu aceleasi puteri. In perioada rece a anului se fac bai cu decoct din frunze de mesteacan, sanziene sau din radacina de brusture. Sunt trei plante cu mare putere de eliminare a lichidului din corp. In 3 litri de apa se fierb 15 minute, 5-6 frunze de plante sau 150-200 g de radacina tocata marunt. Decoctul se toarna in cada cu apa calda, in care bolnavul sta 30-45 de minute, dar nu mai mult de o ora.

Nu am specificat durata curelor, deoarece situatiile difera de la caz la caz. Un organism reactioneaza mai repede, altul are nevoie de repetari multiple. Un sfat comun: folositi o schema din 3 retete pe care sa le faceti in cure de cate 3 saptamani, una dupa alta. Cand terminati ultima cura, incepeti iar cu prima reteta.

Asul verde nr. 103, 2013. Imagine: www.stirimondene.eu




 

Boli ce pot fi ameliorate cu pelin: constipatii, hemoroizi, hepatita infectioasa

 
Boli ce pot fi ameliorate cu pelin: constipatii, hemoroizi, hepatita infectioasa
Principiile amare din compozitia pelinului fac din Artemisia absinthium una dintre cele mai folosite plante din medicina naturista.


Amar ca fierea, e o specie perena robusta, cu flori numeroase pe ramurile superioare. Raspandit peste tot in zona temperata, la deal si la ses, pelinul are efecte vindecatoare ce se manifesta complex in multe afectiuni.


Are proprietati aproape miraculoase pentru ficat, printre altele intensificand procesul de eliminare a toxinelor. Tratamentele cu pelin nu trebuie sa depaseasca doua saptamani.






Bubele si eruptiile purulente se cicatrizeaza daca faceti tratamente cu pelin. Aplicati cataplasme timp de o saptamana, fiindca pelinul este un bun dezinfectant. Pentru cataplasme, amestecati planta macinata cu apa calduta pana ce se formeaza o pasta, puneti-o intr-un tifon si apoi aplicati pe locul afectat.


Tratamente cu pelin pentru constipatie si dispepsii: 1-2 cani cu infuzie de pelin pe zi (o lingurita cu planta la o cana cu apa), timp de maximum trei zile.


Tratamente cu pelin pentru detoxificare. Bauta zilnic pe stomacul gol, infuzia curata stomacul, rinichii si ficatul. Astfel, multe probleme (dureri, inflamatii, anemie etc.) vor fi uitate, fiindca pelinul intareste organismul si il scapa de deseurile care ii fac rau.






Tratamente cu pelin se fac si in cazul febrei, guturaiului, gripei si chiar pneumoniei. Aceste afectiuni sunt atenuate cu macerat la rece din pelin. Preparati-l astfel: puneti o lingurita cu pulbere de pelin intr-o cana cu apa plata, lasati la macerat sapte ore, apoi filtrati. Luati 3-6 lingurite din preparat la fiecare jumatate de ora.


Greturile persistente sunt invinse daca faceti tratamente cu pelin. Beti zilnic, din doua in doua ore, patru linguri cu ceai. In cateva zile, veti scapa complet de ele si veti avea din nou pofta de mancare. Disfunctiile biliare la care se asociaza migrenele sunt si ele diminuate de consumul de ceai combinat de pelin, anghinare si musetel.






Hemoroizii sunt redusi prin tratamente cu pelin. Faceti bai de sezut sau spalaturi cu infuzie combinata. Calmeaza inflamatia, favorizeaza cicatrizarea si reduc riscul de suprainfectie.


Inflamatiile stomacului pot fi ameliorate daca faceti tratamente cu pelin, mai exact cu tinctura de pelin care se prepara astfel: doua linguri cu pelin macerate in 500 ml de alcool timp de trei zile. Scapati de suferinte daca beti de doua ori pe zi cate 12 picaturi diluate in apa.


Tratamente cu pelin se fac si in cazul hepatitei infectioase. Jumatate de pahar cu planta macerata sapte zile in ½ litru de otet de mere si strecurata. Beti cu apa cate o lingurita cu o jumatate de ora inainte de pranz, timp de o saptamana.






Lipsa de vlaga si starea de slabiciune din convalescenta devin amintire daca faceti tratamente cu pelin. Luati zilnic cate 20 de picaturi de tinctura pana la refacerea fortelor.


Mirosul urat al gurii este combatut prin tratamente cu pelin. Mai exact cu pulbere de pelin luata astfel: combinati in proportii egale cu pulbere de menta si luati cate o lingurita din acest amestec de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tineti sub limba zece minute, apoi inghititi cu apa. Pentru a obtine pulberea, planta se macina fin cu rasnita de cafea, apoi se cerne.


Tratamentele cu pelin neutralizeaza acidul gastric. Ceaiul de pelin este eficient in boala de reflux si in digestia grasimilor.






Si pentru oxiuriaza si giardiaza se pot face tratamente cu pelin. Oxiuriaza si giardiaza se trateaza prin clisme cu pelin, o metoda usoara de a scapa de viermii intestinali. Pelinul este printre cele mai utilizate plante contra parazitilor digestivi.


Plantele amare, precum pelinul, dar si gentiana sau tintaura, sunt asociate cu rezultate excelente in anorexie, alaturi de un regim indelungat pe baza de fructe.


Sucul gastric si, implicit, digestia sunt activate de ceaiul de pelin. De asemenea, planta contine materii nutritive.






Atentie!
  • Reactii adverse se manifesta la femeile gravide, cele care alapteaza, la bolnavii cu afectiuni psihice grave sau acute, in boli intestinale acute. In aceste cazuri, pelinul este contraindicat.
  • Tonic nervos, pelinul sub forma de ulei esential are efect contrar daca nu e bine dozat, putand provoca halucinatii si convulsii, scaune involuntare, inconstienta si chiar deces.
  • Utilizarea indelungata a preparatelor pe baza de pelin, in special a bauturilor alcoolice, este periculoasa pentru sistemul nervos central.
  • Zaharul sau alti corectori de gust nu trebuie adaugati in preparatele pe baza de pelin, fiindca diminueaza efectele benefice ale plantei.
Autor: Lidia Nastase. Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: commons.wikimedia.org