Mecanismul Supravietuirii Bacteriei in Timpul Tratamentului
Mecanismul prin care bacteria reuseste sa supravietuiasca tratamentului prelungit, ducand la recidiva, implica mai multi factori importanti.
1. Persistenta Bacteriana
Formarea de Biofilme: Se crede ca Mycobacterium avium poate forma biofilme — comunitati complexe de bacterii incorporate intr-o matrice protectoare — in plamani, mai ales in zonele afectate, cum ar fi bronsiectaziile. Aceste biofilme actioneaza ca un scut, protejand bacteriile de concentratiile de antibiotice care, in mod normal, ar fi eficiente.
Starea de Dormeza (Non-replicativa): Bacteria poate intra intr-o stare metabolica redusa, numita si stare non-replicativa sau de persistenta. In aceasta faza, bacteriile nu se divid activ, iar majoritatea antibioticelor actioneaza tocmai asupra celor care se inmultesc rapid. Prin urmare, bacteriile „adormite” scapa de tratament si pot fi reactivate mai tarziu, dupa incheierea terapiei.
2. Rezistenta la Antibiotice
Rezistenta Intrinseca si Dobandita:M. avium are o rezistenta naturala la multe antibiotice utilizate pentru alte infectii. In plus, tratamentele lungi si complexe — care includ adesea trei sau mai multe medicamente, precum macrolidele, rifampicina si etambutolul — pot duce la aparitia mutatiilor rezistente in timpul terapiei.
Patrunderea Slaba a Medicamentului: Structura speciala a peretelui celular al micobacteriilor limiteaza patrunderea anumitor antibiotice, reducand eficienta tratamentului.
3. Factori Legati de Gazda (Pacient)
Structura Pulmonara Deteriorata: Prezenta unor afectiuni pulmonare preexistente, precum bronsiectaziile, fibroza chistica sau boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC), creeaza nise greu accesibile pentru antibiotice si sistemul imunitar.
Sistem Imunitar Slabit: Pacientii cu un sistem imunitar compromis — din cauza altor boli, varstei inaintate sau tratamentelor imunosupresoare — sunt mai putin capabili sa elimine bacteriile care scapa de sub actiunea antibioticelor.
Semnificatia Rezultatelor din Genome Medicine
Cercetarile recente se concentreaza pe intelegerea, la nivel genetic si molecular, a modului in care M. avium se adapteaza pentru a supravietui. Descoperirile publicate detaliaza modificarile genetice si mecanismele moleculare prin care bacteria intra in starea de persistenta sau dezvolta rezistenta.
Aceste informatii sunt esentiale deoarece:
Identifica noi tinte terapeutice: O mai buna intelegere a mecanismelor de persistenta si rezistenta poate duce la dezvoltarea de noi medicamente menite sa atace bacteria „adormita” sau sa distruga biofilmele protectoare.
Imbunatatesc schemele de tratament: Medicii pot ajusta combinatiile si durata tratamentelor, crescand sansele de eradicare completa a infectiei.
Durata Tratamentului si Provocarile Sale
Tratamentul infectiei pulmonare cu M. avium este cunoscut pentru durata sa lunga — adesea intre 12 si 18 luni — din cauza naturii persistente si rezistente a microorganismului. Combinatia dintre biofilme, starea de dormeza si rezistenta antibiotica face ca aceasta infectie sa fie una dintre cele mai dificile de tratat complet.
Tusea de tip „tabagica” se refera la tusea cronica si persistenta observata la fumatori sau la persoanele care au fost fumatoare in trecut. Este adesea rezultatul iritatiei si inflamatiei cronice a cailor respiratorii cauzate de fumat.
Tratamentul tusei tabagice implica, in primul rand, renuntarea la fumat. Oprirea fumatului este cea mai importanta masura pentru a reduce tusea si pentru a preveni aparitia unor complicatii mai grave ale sistemului respirator.
Pe langa renuntarea la fumat, urmatoarele masuri pot ajuta la ameliorarea tusei tabagice:
1. Evitati fumul de tutun si alti iritanti. Este important sa evitati fumatul pasiv si sa evitati expunerea la alti iritanti cum ar fi poluantii atmosferici, produse chimice toxice sau pulberi in suspensie. Acest lucru poate reduce iritarea cailor respiratorii si intensitatea tusei.
2. Hidratare adecvata. Consumul unei cantitati adecvate de lichide poate ajuta la subtierea mucusului si la reducerea tusei. Este recomandat sa beti apa si alte lichide sanatoase, cum ar fi sucuri naturale sau ceaiuri calde neindulcite.
3. Medicamente expectorante. Medicamentele expectorante pot ajuta la subtierea si eliminarea mucusului din plamani si caile respiratorii, facilitand tusea productiva. Discutati cu medicul dumneavoastra pentru a afla daca aceste medicamente sunt potrivite pentru dumneavoastra si pentru a primi instructiuni de dozare adecvate.
4. Umidificare aerului. Utilizarea unui umidificator in camera poate ajuta la mentinerea nivelului de umiditate adecvat in aer, ceea ce poate reduce iritarea gatului si a cailor respiratorii.
Este important sa discutati cu medicul dumneavoastra pentru a obtine un plan de tratament adecvat si pentru a primi sfaturi personalizate in functie de starea dumneavoastra de sanatate si de nivelul de tuse tabagica.
Plante care pot ajuta la ameliorarea tusei tabagice
Exista cateva plante si remedii naturiste care pot ajuta la ameliorarea tusei tabagice. Cu toate acestea, este important sa retineti ca aceste remedii nu vor vindeca complet tusea si nu inlocuiesc renuntarea la fumat. Aceste plante pot fi utilizate ca adjuvante pentru a calma simptomele si a sprijini sanatatea sistemului respirator. Este recomandat sa discutati cu un specialist in plante medicinale sau cu un medic naturopat inainte de a utiliza orice remedii naturiste. Iata cateva plante care pot fi benefice in cazul tusei tabagice:
1. Cimbrul (Thymus vulgaris).Cimbrul are proprietati expectorante si antiseptice, putand ajuta la subtierea mucusului si la eliminarea lui din caile respiratorii. Puteti consuma ceai de cimbru sau puteti utiliza uleiul esential de cimbru in inhalatii sau masaje pe piept.
4. Roinita (Melissa officinalis). Roinita are proprietati calmante si antispastice, ceea ce poate ajuta la reducerea tusei si la relaxarea muschilor cailor respiratorii. Puteti consuma ceai de roinita sau puteti utiliza uleiul esential de roinita in aromaterapie.
Este important sa utilizati plantele in mod corespunzator si in dozele recomandate. De asemenea, este posibil sa aveti alergii sau interactiuni medicamentoase, asa ca este intotdeauna recomandat sa cereti sfatul unui specialist inainte de a utiliza orice remedii naturiste.
Complicatiile tusei tabagice
Tusea tabagica cronica poate duce la mai multe complicatii pe termen lung. Iata cateva dintre acestea:
1. BPOC (boala pulmonara obstructiva cronica). Fumatul cronic poate provoca inflamatie si leziuni ale cailor respiratorii, determinand dezvoltarea BPOC. Aceasta afectiune este caracterizata prin dificultati respiratorii, tuse cronica si productie excesiva de mucus. BPOC poate progresa in timp si poate afecta in mod semnificativ calitatea vietii.
2. Infectii respiratorii recurente. Tusea tabagica slabeste sistemul imunitar al cailor respiratorii, facandu-le mai susceptibile la infectii respiratorii, cum ar fi bronsitele si pneumoniile. Infectiile respiratorii recurente pot agrava simptomele si pot duce la deteriorarea continua a plamanilor.
3. Bronsiectazii. Fumatul cronic poate deteriora structura si functia bronhiilor, ducand la dilatarea si largirea acestora. Aceasta afectiune se numeste bronsiectazie si poate provoca tuse cronica, productie excesiva de mucus si infectii respiratorii frecvente.
4. Cancerul pulmonar. Fumatul este unul dintre principalii factori de risc pentru cancerul pulmonar. Tusea persistenta sau tusea cu sange pot fi semne ale acestei afectiuni grave. Este important sa se efectueze screening regulat si sa se solicite asistenta medicala in cazul tusei persistente sau a oricaror simptome suspecte.
5. Afectiuni cardiovasculare. Fumatul cronic poate creste riscul de boli cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arteriala, boala coronariana si accidentul vascular cerebral. Aceste afectiuni pot avea complicatii grave si pot pune viata in pericol.
Este esential sa se constientizeze si sa se ia masuri pentru a renunta la fumat si a preveni complicatiile asociate tusei tabagice. Consultati medicul dumneavoastra pentru a primi consiliere si sprijin in renuntarea la fumat si pentru a monitoriza si gestiona eventualele complicatii existente.
Aparatul de aerosoli a devenit foarte popular in ultimul timp, fiindca ajuta la tratarea bronsitei, gripei, sinuzitei, racelii si amelioreaza simptomele de astm. Acest aparat, cunoscut si sub numele de nebulizator, poate fi utilizat atat de adulti, cat si de copii.
Modul de functionare al aparatului de aerosoli este simplu de inteles: transforma medicamentul lichid in particule fine, care pot fi usor inhalate inclusiv de copii. Particulele fine sunt de fapt niste aerosoli artificiali, care tin locul aerosolilor naturali, aflati la malul marii. Astfel ca, aparatul de aerosoli se va dovedi foarte util daca stai departe de mare sau chiar pe timp de iarna, cand nu este vreme de mers la plaja.
In cazul in care te intrebai daca un nebulizator (aparat de aerosoli) este mai eficient in tratarea copiilor decat medicamentele administrate pe cale inhalatorie, sa stii ca este. Acest lucru se datoreaza faptului ca medicamentul aflat in stare gazoasa va ajunge din nebulizator direct in gat si va actiona local, fata de medicamentele inhalate care vor trebui sa treaca prin sistemul digestiv si sange. In comparatie cu medicamentele injectabile, aparatul de aerosoli nu este atat de deranjant pentru copii si poate fi folosit acasa, chiar daca parintii nu sunt specialisti in medicina.
De pe site-ul celor de la Ghindoc.ro am aflat ca exista 4 tipuri de aparate de aerosoli, fiecare avand anumite avantaje si dezavantaje. Aparatul de aerosoli cel mai putin recomandat este cel mecanic, deoarece este greu de folosit si nu este economic pe termen lung. Acesta este mai ieftin in comparatie cu celelalte aparate de aerosoli pentru copii, dar are un mod de utilizare diferit: trebuie sa fie actionat manual de catre un adult, astfel incat sa fie creeata o presiune interna care sa poata converti medicamentul din lichid in vapori. Cel de-al doilea tip de aparat de aerosoli care exista pe piata este electric si se numeste nebulizator cu compresie. Chiar daca este un aparat zgomotos si greu, este mai simplu de utilizat decat cel mecanic, pentru ca are in interior un piston care face ca medicamentul lichid sa fie transformat rapid intr-o burnita fina.
Un alt tip de aparat de aerosoli este cel cu ultrasunete. La acestea, medicamentul lichid pentru copii este transformat in vapori cu ajutorul unui cristal piezoelectric, care provoaca ultrasunete. Chiar daca modul de functionare poate parea complicat, asta nu iti creeaza niciun disconfort, ba din contra, un astfel de nebulizator ti-ar placea mult, fiind portabil si silentios.
Cel mai nou model de aparat de aerosoli pentru copii este cel cu vibratii. Vaporii extrem de fini de medicament se formeaza cu ajutorul unei membrane cu perforatii si a vibratiilor. Are un pret mai mare decat celelalte aparate de aerosoli pentru copii, dar merita, avand urmatoarele avantaje: este fiabil, portabil, eficient, silentios si performant. In afara de aceste informatii interesante si utile, am vazut ca cei de la Ghindoc.ro au analizat piata si au prezentat cateva aparate de aerosoli pentru copii cu pret decent.
Probabil ca la inceput copilul tau va fi dificil de convins sa faca tratament cu nebulizatorul, ceea ce este normal avand in vedere ca nu a mai folosit niciodata un asemenea aparat pentru aerosoli, dar il poti convinge usor sa il foloseasca. Prezinta-i mai intai noul aparat de aerosoli intr-un mod calm, astfel incat copilul sa stea cuminte in timpul tratamentului. Ai putea sa inventezi un joc distractiv, cum ca mergeti sa explorati spatiul ca niste astronauti si de asemenea, ai putea sa faci din asta o rutina, ca sa se obisnuiasca cu utilizarea mastii nebulizatorului. Totodata te-ar ajuta sa ai un aparat de aerosoli (nebulizator) creat special pentru copii, cu un design care sa ii fure privirea si sa fie silentios, cum sunt cele cu ultrasunete. Astfel, copilasul tau va sta cuminte si se va insanatosi rapid prin utilizarea unui aparat de aerosoli modern.
Afectiunile respiratorii sunt printre cele mai raspandite la copiii mici, iar disconfortul aparut ii face pe cei mici sa devina foarte agitati. In aceste momente administrarea medicamentelor devine astfel aproape imposibil de realizat iar singura metoda eficienta ramane nebulizatorul (aparatul cu aerosoli), deoarece aceasta este singura cale prin care medicamentele ajung direct la infectia localizata in caile respiratorii fara a patrunde in organism in cantitati foarte mari.
Sanatatea noastra este intotdeauna pe primul plan
Aerosolii sunt de fapt particule foarte mici de infuzie medicamentoasa ce sunt vizibile doar la microscop si sunt administrate cu ajutorul unui aparat special. Medicamentele sunt introduse in recipientul aparatului, impreuna cu o solutie (de dilutie), de acolo de unde sunt vaporizate.
Trebuie insa sa tinem seama de faptul ca cei mici sunt destul de sensibili la zgomotul produs de astfel de aparate (de obicei acestea se folosesc in timpul noptii) iar modul in care ne vom alege aparatul de aerosoli este deosebit de important.
Varianta ideala pentru fiecare raman nebulizatoarele cu ultrasunete, deoarece sunt mai mici si mai silentioase fata de varianta echipata cu compresor. Chiar daca acesta este ceva mai scump, faptul ca este mai mic si implicit mai usor de transportat, si mai silentios este un mare avantaj.
Este insa important sa fim atenti cu aceste nebulizatoare, intrucat aparatul cu ultrasunete este posibil sa nu poata fi folosit pentru anumite tipuri de medicamente.
Spre exemplu, acesta nu poate functiona cu uleiuri esentiale si solutii alcaline si poate neutraliza actiunea preparatelor hormonale.
Unul dintre lucrurile de care trebuie sa tinem seama este ca bebelusul de pana la 3 ani nu poate folosi piesa bucala a aparatului, de aceea este necesar sa ne asiguram ca din pachetul aparatului nu lipseste masca.
Aceasta trebuie sa fie mereu in contact cu fata copilului, deoarece cea mai mica distanta dintre aceasta si fata copilului poate sa duca la pierderea a 50% din substantele active din rezervorul nebulizatorului.
Un aparat pentru aerosoli bun este indispensabil
Viteza cu care este livrat medicamentul este de asemenea importanta in cazul unui nebulizator. Capacitatea celor mai bune aparate este cuprinsa intre 4–8 litri de substanta pe minut, iar aceasta viteza poate fi pastrata constanta curatand cu atentie in fiecare seara filtrul.
Un aparat de aerosoli este indispensabil indiferent de varsta celor din casa, deoarece infectiile respiratorii pot fi extrem de neplacute chiar si in cazul adultilor.
In plus, in afara eficientei cu care va actiona medicamentul vom beneficia si de o economie baneasca importanta deoarece cantitatea de medicament necesara va fi mult mai mica si vom preveni aparitia simptomelor adverse.
Volumul recipientului este si el un factor important de care trebuie sa tinem seama. Cu cat acesta este mai mare cu atat va fi mai bine, insa este necesar sa fim atenti sa nu depasim anumite limite, deoarece astfel aparatul va deveni mai greu de transportat. Ideale sunt aparatele pentru aerosoli cu un volum al recipientului cuprins intre 5 si 10 ml.
Rata de nebulizare ideala este situata in jurul valorii de 0.35 ml/minut. Particulele de substanta activa trebuie sa fie destul de mici pentru a fi inhalate fara dificultate si pentru a ajunge repede in plamani.
Modalitatea de alimentare a aparatului pentru aerosoli trebuie sa ne asigure un anumit grad de autonomie pentru folosirea acestuia. Intrucat dificultatile respiratorii nu isi aleg momentul de manifestare, acestea trebuie folosite si pe timpul zilei cand suntem la birou sau la cumparaturi, asa incat varianta ideala este un nebulizator ce este alimentat la priza dar poate functiona si cu baterii.
Odata cu sezonul rece sau intrarea in colectivitate un nou inamic da batai de cap parintilor: bronsiolita. Desi e o infectie comuna a cailor respiratorii, afecteaza bronhiile mici, le umple de mucus, ingreuneaza respiratia si creeaza celor mici o senzatie de disconfort profund, iar parintilor o stare de alerta generala. Bronsiolita afecteaza mai ales copii mici, ale caror cai respiratorii sunt inguste si se pot bloca mult mai usor.
Cauzele bronsiolitei
Bronsiolita acuta reprezinta o infectie virala, cel mai frecvent intalnit fiind virusul sincitial respirator (dar poate fi data si de adenovirus sau virusurile paragripale). Acest virus afecteaza mucoasa cailor respiratorii inferioare, rezultand inflamarea acesteia, urmata de dificultati de respiratie si putand ajunge chiar la insuficienta respiratorie.
Simptomele bronsiolitei
Copii prezinta nas infundat, secretii nazale apoase, tuse iritativa, in accese, febra si pot refuza alimentatia. Pe parcurs se poate instala wheezingul (respiratie zgomotoasa, dificila). Pentru a putea respira, copilul foloseste musculatura accesorie si astfel apare tirajul intercostal, subcostal, saturatia in oxigen scade si apare cianoza. Pe langa accesele de tuse iritativa pot fi prezente si varsaturi.
Riscurile bronsiolitei
Etapa de varsta cel mai frecvent afectata este intre trei si sase luni, pana la doi ani. Cel mai afectati sunt copii nascuti prematuri, dar si cei care nu au fost alaptati la san. Calea de transmitere a infectiei este aerogena, dar si prin obiecte contaminate cu secretii care contin virusul.
Complicatiile bronsiolitei
In evolutie aceasta infectie respiratorie se poate suprainfecta, acesta fiind cazul in care trebuie sa apelam la antibiotice. In rest, tratamentul este simptomatic, copilul trebuie bine hidratat, in caz de febra se administreaza simptomatice, se aspira secretiile inainte de alimentatie, se fac sedinte cu aerosoli. Temperatura in camera trebuie sa fie de 20°C, iar aerul umed.
La primele semne de boala este important sa ne prezentam la medicul pediatru pentru un diagnostic precoce si tratament adecvat, nu toate cazurile de infectii respiratorii putandu-se trata cu aerosoli. Spitalizarea este rezervata cazurilor moderate si severe, cand copilul nu se poate alimenta si este nevoie de rehidratare parenteral, aerosoli, corticoterapie.
Expert: dr. Simona Pecec, medic specialist pediatrie (www.klinica.ro).
Abcesul si gangrena pulmonara sunt cauzate de embolie septica, reflux gastroesofagolaringian (in narcoza sau interventii nazodentofaringiene), bronhopneumopatii stafilo- sau streptococice. Simptomele cardinale sunt:
→ Frisoane, febra, leucocitoza si neutrofilie.
→ Junghi toracic, dispnee, tuse.
→ Semne clinice de condensare pulmonara.
→ Vomica la 1-2 saptamani de la debut cu miros putred sau fetid in caz de gangrena.
Diagnostic paraclinic
→ Sputa cu leucocite alterate, fibre elastice, flora microbiana bogata, fara B.K.
→ Rx.: condensare pulmonara, iar dupa vomica, imagine hidroaerica cu nivel de lichid.
Diagnostic diferential
Trebuie diferentiate de caverna tuberculoasa (anamneza lunga, modificari pulmonare intinse bilaterale, B.K. prezent). Aspergilomul sau micetomul au aspect scopic de limba de clopot. Poate fi si consecinta unei tumori bronhopulmonare, de aceea control clinic si radiologic prelungit.
Tratament
Antibioterapie specifica dupa antibiograma. Instilatii endobronsice cu aceleasi antibiotice sau, la cele periferice, injectii transtoracice in abces dupa evacuarea puroiului. Drenaj postural dupa localizare (cele de baza cu flexiunea trunchiului in fata, cele de lob mijlociu sau inferior culcat pe partea sanatoasa, cu capul in jos). Corticosteroizi (doze mici) pentru prevenirea deformarilor bronsice.
Incidenta astmului este in crestere, in majoritatea tarilor dezvoltate. Conform cercetatorilor, unul dintre motive ar fi ca in prezent copiii sunt mult mai putin expusi la microbi, insecte si murdarie decat cei din generatiile anterioare, iar sistemul lor imunitar nu invata sa reactioneze corespunzator la substante care sunt, in esenta, inofensive. Daca suferiti de astm, puteti face cateva lucruri pentru a preveni crizele.
Controlati-va greutatea! Daca sunteti supraponderal, riscul de a avea simptome persistente de astm este cu 66% mai mare decat daca aveti o greutate normala. De ce? Probabil din cauza compusilor inflamatori eliberati de celulele de grasime. Cercetatorii au inceput sa studieze efectele scaderii in greutate asupra simptomelor de astm. Intr-un studiu efectuat in Italia, la 12 femei obeze cu astm, care suferisera o operatie de micsorare a stomacului si slabisera considerabil in urma acesteia, s-a constatat o ameliorare cu 31% a factorilor ce masoara dificultatea respiratiei si reducerea cu 18% a utilizarii medicamentelor pentru cazuri de urgenta, comparativ cu pacientele care nu slabisera.
Cereti medicului un plan personalizat! 55% dintre persoanele cu astm moderat sau sever nu-si tin boala sub control. O cauza majora a acestei situatii este lipsa unui plan personalizat de control al bolii. Un asemenea plan va informeaza cum si cand sa folositi medicamentele zilnice si pe cele destinate situatiilor de urgenta, precum si cand sa utilizati spirometrul pentru a va monitoriza functionarea plamanilor. De asemenea, va ajuta sa va dati seama cand trebuie sa cereti ajutor medical de urgenta. Conform studiilor, utilizarea acestor planuri reduce crizele de astm si riscul de deces din cauza astmului.
Invatati sa folositi corect inhalatorul! Circa o treime dintre suferinzii de astm nu stiu sa utilizeze cum trebuie un inhalator. Acest lucru mareste riscul crizelor de astm, al spitalizarilor si chiar pe cel al decesului.
Curatenie de primavara cu produse bio
In peste o jumatate dintre locuinte exista cel putin sase alergeni detectabili, iar in celelalte, cel putin trei. Cu cat nivelul alergenilor este mai ridicat, cu atat sunteti mai predispus la astm. Pentru indepartarea lor e bine sa folositi la curatenie produse bio. O casa in care se folosesc articole din ingrediente 100% naturale, fara compusi sintetici, este mai sigura pentru sanatate. Ingredientele din produsele bio reduc si ele riscul alergiilor, astmului sau altor afectiuni respiratorii. lata ce ar fi bine sa faceti:
Stergeti podelele zilnic, cu un mop umed.
Astupati toate crapaturile si gaurile din usi si pereti, din jurul ferestrelor si din pod, precum si pe cele de langa prize, comutatoare si instalatii sanitare.
Pastrati alimentele in recipiente bine inchise. Cutiile de carton nu sunt bune.
Preparati un spray natural din 60 ml ulei de eucalipt sau de menta la 4 litri de apa. Folositi-l in bucatarie, in exterior, in jurul tevilor de apa.
Presarati putin acid boric in locurile unde ati vazut gandaci.
Distrugeti gandacii cu un amestec de faina, cacao, ovaz, acid boric si ipsos.
Spalati asternuturile cu un detergent bio la temperaturi ridicate.
Asemenea unor baloane vechi sau sparte, milioanele de alveole din plamani nu mai functioneaza bine daca au fost lezate de fumul de tigara sau de factorii poluanti din mediu. Rezultatul: emfizem pulmonar. Va simtiti obositi si respirati greu, deoarece alveolele nu mai expulzeaza suficient aer statut din plamani. Pentru a preveni boala, este esential sa va protejati caile respiratorii impotriva fumului de tigara produs de dumneavoastra si de altii. Iata strategiile care va ajuta sa respirati mai usor:
Renuntati la fumat! Circa 90% dintre bolnavii de emfizem sunt fumatori. Daca fumati, riscul imbolnavirii de emfizem pulmonar este de 1 din 4. Fumul de tigara paralizeaza perisorii minusculi (cilii) care indeparteaza microbii din caile respiratorii, particulele si compusii iritanti. Ca urmare, factorii iritanti invadeaza alveolele de aer din plamani si, in cele din urma, le distrug. Riscul de emfizem este crescut si la cei care fumeaza trabucuri sau pipa. Renuntand la fumat, riscul producerii unor noi leziuni scade. La noua luni dupa ultima tigara, cilii functioneaza din nou normal. Desi renuntarea la fumat nu vindeca leziunile existente, incetineste evolutia bolii.
Evitati fumatul pasiv! Fumatul pasiv - acasa, la serviciu sau in oras - afecteaza plamanii sanatosi si mareste riscul crizelor de emfizem daca suferiti deja de aceasta boala. Cand cercetatorii americani au examinat plamanii a 61 de adulti, au descoperit ca 35% dintre cei expusi in mod regulat la fumul produs de altii prezentau semne de leziuni pulmonare incipiente.
Asigurati-va ca acasa respirati aer curat! Daca aveti deja emfizem, reduceti riscul crizelor evitand vaporii de vopsea si de parfum, mirosul de lumanari aprinse si de betisoare parfumate. Chiar si gatitul in casa va poate face sa tusiti sau sa respirati greu. Mentineti in locuinta o umiditate cuprinsa intre 40 si 50% si verificati lunar filtrele sistemului de aer conditionat. Curatati-le sau schimbati-le daca par murdare, pentru a avea parte de aer fara agenti iritanti.
Ce este dispneea? Respiratie fortata, ampla sau frecventa, uneori chinuitoare, care are de scop sa mareasca concentratia de O2 in aerul alveolar si in sange. Se produce in cazurile de limitare a aportului de O2 si de eliminare a CO2, adica in scaderea saturatiei de O2 in sangele arterial sub 80% si cresterea presiunii partiale de CO2 peste 40 mmHg in acelasi sector circulator. Hipoxemia si hipercapnia modifica rezerva alcalina si echilibrul acido-bazic.
Dispneea survine in pneumopatii (insuficienta respiratorie obstructiva sau restrictiva cu tulburari de ventilatie, difuziune si circulatie pulmonara), in cardiopatii (fie prin scurtcircuitarea si amestecul sangelui arterial cu cel venos, fie prin hiperutilizarea O2 in tesuturi), in arteriopatii (scleroza arterelor pulmonare, anevrism arteriovenos), in hemopatii (anemii, modificari de pH sau de hemoglobina), in encefalo- sau neuropatii (tumori, hemoragii, inflamatii).
Dispneea poate imbraca forme clinice variate:
→ Tahipneea sau accelerarea ritmului respirator peste 20/min.; daca aceasta tahipnee atinge 60/min. provoaca sufocarea prin hipoxie acuta, determinata de scurtarea timpului de contact alveolo-capilar al gazelor respiratorii.
→ Bradipneea este respiratia rara dar profunda care se intalneste in intoxicatiile acidotice.
→ Ortopneea este dispneea in pozitie sezanda cu toracele ridicat.
→ Respiratia Cheyne-Stokes are o amplitudine progresiv crescanda, apoi descrescanda pana la apnee; apare in inflamatiile sau intoxicatiile centrului respirator bulbar.
→ Respiratia Kussmaul, rara si profunda, se vede in coma diabetica.
→ Aritmia respiratorie - la uremici sau in alte intoxicatii sau infectii - are ritmul neregulat.
→ Respiratia Biot reprezinta o faza mai inaintata de intoxicatie a centrului respirator anuntand moartea iminenta.
Dispneea laringiana
Se produce la copii, acestia fiind mai expusi din cauza laringelui ingust cu foliculi limfoizi proeminenti si in lumen. Apare brusc, prin edem stenozant al mucoasei, dupa o boala infectioasa - rujeola, gripa, tuse convulsiva - sau alergica, precum si prin corpi straini inghititi.
Dispneea este predominant inspiratorie, facies vultuos si cianotic, transpiratii si cornaj (zgomot caracteristic, ca un suspin sau fluierat) iar, in faza inaintata, apare si tiraj (depresiunea spatiilor supraclaviculare, intercostale si epigastrice). Semnele de gravitate sunt: ortopneea, cianoza care se intensifica, dispneea se atenueaza prin epuizare si daca nu se intervine urgent urmeaza sufocarea si moartea prin asfixie.
Dispneea pulmonara
Este cauzata mai frecvent de astmul bronsic care realizeaza o stenoza functionala de natura alergo-hiperergica prin spasmul muschilor circulari, edemul mucoasei si mucusul abundent si vascos, concurand impreuna la stramtorarea lumenului si reducerea fluxului aerian. Debutul accesului este precedat uneori de stranut (coriza spastica), apoi respiratia devine rara, expiratia este prelungita, insotita de raluri ce se aud de la distanta, sete de aer, expectoratie perlata care nu usureaza respiratia; in sputa se gasesc eozinofile, cristale Charcot-Leyden, spirale Curschmann. Probele functionale respiratorii arata o scadere a VEMS (volumul de aer expirat in decurs de o secunda precedat de o inspiratie profunda) si cresterea aerului rezidual in alveole.
Dispneea din pneumotoraxul spontan apare brusc, creste in intensitate devenind uneori sufocanta - mai ales in pneumotoraxul cu ventil - cu junghi toracic difuz, care ingreuneaza si mai mult respiratia. Radioscopic: plamanul turtit spre hil, hipertransparenta omogena, cu disparitia umbrelor pulmonare, mediastinul deviat si balant in formele grave cu ventil. Se intalneste la tineri sau la cei de varsta mijlocie si este determinat de ruperea pleurei viscerale prin chist aerian, tubercul, caverne situate in vecinatate.
Infarctul pulmonar are debut brusc, dispnee si junghi moderat si este insotit de sputa sanguinolenta, rosie sau negricioasa; este cauzat de embolia pornita fie dintr-o flebita periferica, fie din cord.
Tuberculoza miliara sau granulia poate oferi uneori tabloul unei dispnei acute, chiar sufocante. Se recunoaste dupa datele clinice si anamnestice, leucopenie cu limfopenie, iar la radiografia pulmonara apar granulatii generalizate cu distributie apicocaudala (spre deosebire de carcinoza miliara, la care nodulii opaci sunt preponderent bazali) si uneori granulatii retiniene la examenul oftalmoscopic.
In edemul pulmonar acut dispneea este rapid progresiva mergand pana la forma sufocanta, cauzata de inundarea alveolelor cu lichid de edem. Survine in insuficienta cardiaca stanga, stenoza mitrala, infectii sau intoxicatii pulmonare, prin cresterea tensiunii capilare si a permeabilitatii epiteliului alveolo-capilar. Se caracterizeaza prin: dispnee intensa cu ortopnee, participarea muschilor respiratori auxiliari, sete de aer nepotolita, expectoratie abundenta sanguinolenta, galop cardiac, hipertensiune sau hipotensiune arteriala (in infarct miocardic).
Intoxicatia cu CO consecutiva formarii de carboxihemoglobina, care se disociaza greu si impiedica transportul normal de O2 se recunoaste prin: tegumente rosiatice, pupile largite in midriaza, convulsii si clonii musculare (traducand suferinta neuronilor din nucleii bazali encefalici, care sunt foarte sensibili la hipoxie). Diagnosticul de certitudine il da spectroscopia sangelui sau reactia chimica caracteristica (cu sol. tanin 1%). Tratamentul intoxicatiei cu CO constituie o urgenta medicala, numai astfel putandu-se evita gravele sechele neurologice.
Dispneea cardiaca
Apare in insuficienta ventriculara stanga si este cauzata de tulburarea circulatiei pulmonare cu staza, care are drept consecinta diminuarea elasticitatii, scaderea ventilatiei, hipoxemie si cresterea CO2 - excitantul centrului respirator bulbar. Formele clinice ale dispneei cardiace sunt...
Dispneea de efort care duce la cresterea parametrilor descrisi din cauza necesitatii marite de O2 a muschilor si a metabolismului.
Dispneea de decubit se explica prin trecerea sangelui acumulat in membrele inferioare si in plexurile abdominale - favorizata de pozitia orizontala - in cordul drept, determinand dilatarea atriului si cresterea stazei pulmonare.
Dispneea vesperala apare la aortici, hipertensivi, coronarieni, dupa efortul facut in timpul zilei, care determina cresterea transudatului alveolo-bronhial.
Dispneea paroxistica nocturna sau astmul cardiac apare noaptea dupa primul somn. Dispneea poate fi mai usoara sau mai grea.
Ortopneea, cand bolnavul se ridica la marginea patului, respiratia este grea, uneori zgomotoasa si se face cu ajutorul muschilor respiratori accesorii; printre factorii fiziopatologici care intervin in realizarea acestei forme mentionam: coronaroconstrictia - indusa de hipervagotonia nocturna si ridicarea diafragmului in clinostatism care reduce excursiile in sens vertical ale toracelui.
Edemul pulmonar acut este forma cea mai grea si mai periculoasa a dispneei cardiace. Bolnavul este gasit in ortostatism cu mainile inclestate pe pat sau pe scaun, respiratia devine suieratoare, clocotitoare si zgomotoasa, fata vultuoasa, cianotica si acoperita de broboane de sudoare; expectoratie abundenta, anxietate cu senzatia de moarte iminenta. La auscultatie: raluri umede care se ridica de la baze spre varf; cord tahicardic, uneori galop. Este rezultatul inundarii progresive a alveolelor si bronhiilor cu lichid de edem, produs de cresterea brusca a presiunii hidrostatice venocapilare si permeabilizarea filtrului capilaro-alveolar.
Tusea este un simptom al iritarii terminatiilor nervoase din mucoasa cailor respiratorii. In cazul copiilor mici este intotdeauna ingrijoratoare, desi cauza se poate dovedi nepericuloasa. Nu trebuie neglijata, deoarece poate fi un simptom al bronsitei, pneumoniei sau al altei boli care necesita tratament! De aceea este important sa invatam sa recunoastem tipul si cauzele tusei.
Tusea uscata, seaca
Tusea uscata este cauzata, cel mai frecvent, de raceala, gripa sau de o infectie a tractului respirator inferior. Daca este insotita de simptome precum durere in gat, secretii nazale, este vorba de o raceala, care este de obicei virala.
Acest tip de tuse poate persista chiar si timp de o saptamana dupa insanatosire. In cazul in care copilul nu are febra si se simte bine in general, nu exista motive de ingrijorare, tusea va disparea de la sine.
Tusea umeda, expectoranta
Tusea umeda este insotita de o cantitate ridicata de secretii si mucus, produse in trahee, uneori si in bronhiile mai mari. Copilul incearca sa elimine aceste lichide prin tuse.
Tusea expectoranta poate indica o bronhiolita, care este cel mai adesea un rezultat al unei infectii virale. In special copilul mic respira cu un efort evident, are respiratia accelerata, insotita de gemete, din cauza blocarii bronhiolelor de catre epiteliul descuamat al membranei.
Tusea dupa boala
Tusea poate sa persiste timp de mai multe zile dupa o raceala sau gripa. Copilul este deja sanatos, insa tusea nu il lasa sa doarma, il oboseste noaptea si dimineata si se declanseaza la fiecare modificare de temperatura.
Mucoasa distrusa de virusi este deosebit de sensibila, motiv pentru care trebuie avut grija ca pe perioada de reconvalescenta, copilul sa nu aiba contact cu persoane bolnave, deoarece se poate infecta din nou.
Tusea magareasca, convulsiva
Acest tip de tuse este foarte obositoare, ataca in serii succesive, este uneori insotita de raguseala si este mai agresiva noaptea. O astfel de tuse indica o inflamatie a laringelui, copilul se sufoca, ii este greu sa traga aer in piept, la inspirare se aude un suierat (uneori chiar de la distanta).
Copilului ii fac bine inhalatiile, iesirea la aer curat. Atunci cand acest lucru nu ajuta, trebuie solicitat ajutor medical, mai ales in cazul bebelusilor pentru ca au cai respiratorii inguste, iar un edem minor poate duce la o dispnee grava cu consecinte periculoase.
Tusea alergica
Este tipica pentru alergia inhalatorie. Este precedata de stranut convulsiv si secretii nazale apoase abundente. In cazul in care copilul tuseste mai ales acasa, noaptea sau dimineata, probabil are o alergie la ceva din mediul inconjurator (acarieni, pene, mucegai, blana de animale).
Tusea alergica este de obicei uscata si superficiala, nu este insotita de alte simptome de infectie.
Tusea cronica
Are loc frecvent in casele fumatorilor, iar cauza acesteia este iritarea cailor respiratorii. Fumul paralizeaza cilii, a caror sarcina este indepartarea bacteriilor, a virusurilor si a corpurilor straine din mucoasa cailor respiratorii.
Copilul, care este un fumator pasiv, se imbolnaveste mult mai des, deoarece sistemul sau respirator, expus permanent la lupta cu fumul, este sensibil in fata virusurilor si a bacteriilor.
Sfaturi utile:
Dati-i inainte de culcare un ceai de melisa - ar trebui sa il ajute in tusea uscata!
Siropurile pentru copii disponibile in farmacii au in primul rand actiune expectoranta, ar trebui prin urmare sa fie utilizate exclusiv in tusea umeda.
Umeziti aerul din camera copilului. Puneti pe calorifer prosoape umede, recipiente cu apa, folositi umidificatoare curatate bine!
Umeziti gatul uscat - aveti grija sa bea portii mici de apa! In tusea umeda va fi de ajutor un ceai cu suc de zmeura sau lamaie, deoarece inlesneste expectorarea secretiei dense.
Renuntati la fumat in prezenta copilului!
In cazul tusei alergice, aspirati frecvent, schimbati lenjeria de pat!
Utilizati comprese calde aplicate in zona gatului, sau unguente cu uleiuri esentiale pentru zona pieptului, cu rol de calmare a simptomelor!
In starea inflamatorie a gatului, insotita de durere si dificultati la inghitire, pot fi utile acadelele disponibile in farmacie, ale caror ingrediente, pe langa proprietatile bactericide, favorizeaza refacerea mucoasei si restabilirea functiei sale de protectie.
Hemoptizia (tusea cu sange) este un simptom important, polietiologic, care cere uneori investigatii multiple pentru stabilirea diagnosticului. Se poate confunda cu epistaxis (sangerare nazala), gingivoragie sau chiar cu o hematemeza, dar hemoptizia este precedata de o senzatie de caldura sau arsura retrosternala, are gust sarat, este aerata, cu reactie alcalina si neamestecata cu alimente.
Hemoptizia (tusea cu sange) este inofensiva cand provine din ruperea unui vas sanguin traheal din cauza unei tuse violente, fara alte leziuni parenchimatoase sau bronsice. Hemoptizia (tusea cu sange) apare frecvent in cursul tuberculozei pulmonare, dar nu este specifica acestei boli. Expectoratia cu sange se mai poate intalni in cursul bronsitelor fuzospirilare, micotice, spirochetozice, in sindromul Goodpasture, care este o alveologlomerulita hemoragica.
Hemoptizia (tusea cu sange) poate surveni - dar nu obligator - in cursul carcinomului bronsic; al bolilor cavitare pulmonare; in abcesul pulmonar, chistul aerian, chistul hidatic.
In toate hemoptiziile de origine pulmonara este absolut necesar sa se faca analiza sputei pentru B.K., micoze, spirochete, celule atipice precum si o radiografie pulmonara de fata si profil.
Infarctul pulmonar este caracterizat prin hemoptizie cu sange rosu sau negricios, junghi toracic uneori violent, dispnee, anxietate, iar ca semne obiective intarirea zgomotului II la focarul pulmonarei, galop; leucocitoza, ulterior cresterea bilirubinemiei si subicter conjunctival. Survine dupa o tromboflebita profunda (durere la calcai sau in gamba la bolnavi imobilizati sau la cardiaci, tegumentele usor cianotice, edem vizibil sau exprimat prin cresterea circumferintei gambei si impastarea musculara, durere la flexiunea fortata a piciorului - semnul Homans -, debut cu tahicardie, frisoane si febra moderata) sau din cauza unui embolus detasat din cavitatile drepte ale inimii (stenoza sau insuficienta mitrala, boli cardiace congenitale).
Hemoptizii pot apare in boli vasculare (anevrisme micotice, angiom sau scleroza arteriolelor pulmonare).
Hemoptizia (tusea cu sange) de origine cardiaca apare in stenoza mitrala prin ruperea anastomozelor dintre vasele bronsice (ale marii circulatii cu cele ale micii circulatii).
Numele generic al bolilor profesionale determinate de inhalarea si depunerea particulelor mici de substante minerale in plamani, bronhii si ganglioni, determinand o fibroza progresiva a acestor tesuturi.
Antracoza este boala lucratorilor din mine sau intreprinderi cu pulbere de carbune. Sideroza este produsa de inhalatia pulberilor de fier. Azbestoza si berilioza, rare la noi. Silicoza, boala pietrarilor si a cioplitorilor in piatra, cea mai raspandita pneumoconioza, este provocata de inhalarea bioxidului de siliciu.
Simptomele bolii apar progresiv, dupa multi ani de stationare in mediu poluat: dispnee, sufocatii, tuse cu sau fara expectoratie; astenie; usoara cianoza. Se asociaza uneori cu tuberculoza (silicotuberculoza), alteori cu artropatii (silicoartroza Caplan).
Radiografic: scleroza hilara si condensari rotunde, izolate sau confluente, mai ales in treimea mijlocie a plamanului, rar in cea inferioara; exceptional la varf. Probele functionale respiratorii arata, in stadiile avansate, o insuficienta mixta: restrictiva si obstructiva.
Diagnosticul diferential se face cu: sclerozele pulmonare interstitiale (sarcoidoza; sindromul Hamman-Rich); silicotuberculoza (examenul sputei si radiografii repetate o pot depista).
Hemoptizia reprezinta expulzia pe gura a unei cantitati de sange provenind din caile respiratorii. Diagnosticul hemoptiziei nu este totdeauna usor; in sprijinul acestuia vin cateva elemente ca: antecedentele pulmonare, precesiunea sau concomitenta cu alte manifestari toracopulmonare (dispnee, tuse, dureri toracice), gadilitura laringiana.
Sangele din hemoptizie este rosu, aerat, cu mici bule de spuma, sau amestecat cu sputa mucoasa sau mucopurulenta si prezinta o reactie alcalina. In zilele urmatoare bolnavul continua sa expulzeze prin tuse mici cantitati de sange inchegat. Examenele clinic si radiologic pot decela unele modificari stetacustice pulmonare, prezenta unor opacitati pulmonare.
O data diagnosticul de hemoptizie stabilit, vom admite in principiu originea pulmonara a hemoptiziei. Dar, vom tine seama ca desi tuberculoza pulmonara este una din cele mai frecvente cauze ale unei hemoptizii, nu este insa singura, aparitia hemoptiziei putand fi determinata de numeroase afectiuni: laringotraheobronsice, abces pulmonar, gangrena pulmonara, chist hidatic, cancer pulmonar.
Tratamentul hemoptiziei
Tratamentul hemoptiziei consta in: repaus absolut la pat, alimentatie lichida si rece, sedarea tusei (codeina, dionina, calmotusin) si hemostatice (clorura de calciu, clauden). Dupa stabilirea etiologiei se incepe tratamentul respectiv. Uneori acesta va reclama un examen complet, inclusiv endoscopia (laringo- si bronhoscopia) care nu va fi practicata decat atunci cand evolutia hemoptiziei o va permite.
Ce este expectoratia? Cate tipuri de expectoratii se intalnesc? Aflati raspunsurile in articolul de fata! Expectoratia este oglinda leziunilor traheobronhopulmonare. In compozitia ei intra secretia traheobronhopulmonara normala sau patologica (puroi, sange, tesut de necroza). Ea poate fi redusa cantitativ (de altfel unii bolnavi, mai ales copiii, o inghit, ceea ce justifica cautarea bacilului Koch in sucul gastric), sau dimpotriva in cantitate mare - bronhoree sau vomica. O expectoratie mucoasa, alba, aderenta la peretii vasului este produsa de glandele mucoase ale cailor respiratorii si se gaseste in traheobronsita incipienta; in formele mai avansate devine mucopurulenta. Acelasi aspect poate fi intalnit si in alte boli microbiene si in tuberculoza.
Tipuri de expectoratii
Expectoratia seromucopurulenta sau hemoragica, eliminata dimineata sau in anumite pozitii ale toracelui, in cantitate mare, care „umple gura” si care, colectata intr-un pahar conic, se desparte in 3 straturi - spumos, seros si purulent - este evocatoare de bronsiectazie; se insoteste, mai ales in formele congenitale sau vechi, de hipocratism digital, iar radioscopic apare sub forma unor benzi groase bazale ori unor imagini rotunde clare, cu linie de nivel. Bronhografia ofera semnul sigur vizualizand dilatarea cilindrica, sferica, sacciforma sau in ciorchine de strugure a bronhiilor.
Expectoratia purulenta, eliminata in cantitate mare (vomica) insotita de frisoane si febra, iar radioscopic de o imagine rotunda cu linie de nivel, este patognomonica pentru un abces pulmonar. Vomica se mai poate produce in abcesul subfrenic sau in pleurezia purulenta prin efractiunea pleurei viscerale si a bronhiei.
Expectoratia pseudomembranoasa (de fibrina coagulata) apare in unele bronsite cronice sau in difterie, iar cea membranoasa in chistul hidatic al plamanului, care este de obicei unic, localizat de predilectie la baza dreapta. Radioscopic apare ca o densificare rotunda, care trebuie diferentiata de un tuberculom, chist pulmonar, carcinom bronhial periferic, caverna. Intradermoreactia cu lichid hidatic si reactia Weinberg-Pirvu pozitive ajuta la precizarea diagnosticului.
Expectoratia ruginie apare mai ales in pneumoniile lobare pneumococice, iar in sediment se gaseste o flora microbiana in care predomina pneumococii.
Expectoratia perlata este caracteristica astmului bronsic iar la examenul microscopic se gasesc celule eozinofile, cristale Charcot-Leyden si cilindri Curschmann.
Expectoratia de culoarea coacazei sau net hemoragica se intalneste uneori in cancerul bronsic.
In toate bolile pulmonare sputa trebuie recoltata in vase curate si examinata microscopic pentru citologie si microbi dupa coloratia Gram si Ziehl-Neelsen. Cu acest prilej se stabileste si sensibilitatea microbiana la antibiotice (antibiograma). Uneori este nevoie de cultura, inoculare la cobai sau iepuri, sau de prelevarea sputei prin aspirat bronsic (mai ales in micozele bronsice sau pulmonare).
Act reflex sau voluntar declansat de iritatia mucoasei respiratorii si avand ca rezultat expulzarea aerului aflat in interiorul cailor respiratorii. Se deosebesc mai multe aspecte clinice ale tusei, care nu sunt lipsite nici de semnificatie diagnostica si nici de o sanctiune terapeutica imediata.
Tusea uscata este o tuse iritativa, datorita unei laringite (se insoteste de disfonie), unei pneumopatii france ori virotice (febra, frison, notiunea de epidemie, Rx.), unei bronsite, pleurezii mai ales uscate (matitate ori frecaturi la baza) sau unor leziuni bronsice tbc.
Aceasta tuse este daunatoare, deoarece in loc sa contribuie la toaleta bronhoalveolara prin indepartarea secretiilor patologice, disemineaza infectia si incarca si mai mult mica circulatie, obosind si epuizand bolnavul. Se cere calmata prin medicatie.
In prezenta tusei uscate, atentie particulara semnelor de sindrom mediastinal (neoplasm pulmonar; adenopatie mediastinala) mai ales atunci cand tusea survine la efort sau in anumite pozitii. Nu trebuie omise nici excitatiile extrarespiratorii ale zonelor tusigene (cardiopatii, faringe esofag, ureche, colecist, uter, ovar etc.) si mai ales de ordin neurotic, caci la multi bolnavi tusea nu reprezinta altceva decat un tic nervos.
Tusea productiva sau grasa este produsa de prezenta secretiilor patologice in caile respiratorii si de aceea ea insoteste majoritatea proceselor inflamatorii, acute sau cronice, ale acestor cai. Mucilaginoasele (demulcente) si expectorantele contribuie la ameliorarea ei.
Tusea chintoasa sau spastica se caracterizeaza prin succesiunea repetata a miscarilor reflexe de tuse. In afara tusei convulsive, usor de diagnosticat atunci cand apare repriza de tip convulsiv, ea mai poate fi intalnita in: virozele respiratorii (notiunea de epidemie); troheobronsita alergica (accese de dispnee expiratorie, testele cu acetilcolina, noradrenalina); corp strain intrabronsic (bronhoscopie); cancer bronsic. Acesta din urma este suspectat la bolnavii care au depasit varsta de 40-50 de ani; localizarea traheala sau la nivelul bronhiei primare explica lipsa unei expresii radiografice. Bronhoscopia este de rigoare.
Tusea voalata apartine fazei catarale a unor boli infectocontagioase pe care le anunta (rujeola, rubeola, crup difteric) sau laringitei ori tumorilor laringiene.
Tusea latratoare este privilegiul copiilor, in laringita striduloasa.
Tusea devine emetizanta atunci cand prin violenta ei provoaca vomitari; obnubilanta cand, de la prima chinta sau dupa o serie de chinte, conduce la o stare de obnubilare trecatoare, dar care poate imbraca aspectul de sincopa (ictus laringian) ca in astmul bronsic sau in insuficienta respiratorie pneumogena avansata (bronhoscopie, teste de ventilatie); bitonala, atunci cand este intretinuta de prezenta unor ulceratii sau paralizii laringiene.
Tusea mai poate fi matinala ca in bronsitele cronice si, in general, in toate sindroamele supurative bronhopulmonare, cand ea asigura un fel de toaleta bronsica, contribuind la eliminarea secretiilor acumulate in cursul somnului. Tusea are un caracter nocturn in edemul pulmonar.
Primavara, cand expunerea la schimbari de temperatura, polen si vant este mai mare, poate fi pentru foarte multi astmatici un calvar. Verdictul il dau datele statistice: peste 50% din cazurile de astm au o cauza alergica.
Astmul este o boala respiratorie cronica cauzata de inflamarea mucoasei ce imbraca partea interioara a bronhiilor plamanilor si dureaza toata viata.
Astmul alergic insa este o forma de astm episodica, una dintre manifestarile alergiei de tip sever si se declanseaza doar primavara, de multe ori la contactul cu polenul din atmosfera si toamna.
Care sunt indiciile astmului alergic?
Primele indicii ale astmului alergic, inaintea manifestarii simptomelor, constau in indigestie, constipatie sau diaree, tractul gastrointestinal fiind cel dintai afectat de contactul cu alergenul. Le urmeaza, la scurt timp si principalele simptome: respiratie sacadata si incapacitatea de a respira, stranut si tuse severa, dureri toracice.
Atacurile de astm alergic se manifesta mai ales dimineata devreme, cand cel suferind se trezeste brusc din somn, cuprins de panica. Nevoia acuta de aer si senzatia ca nu poate respira dau nastere dorintei de a iesi grabnic afara, aerul din camera parand irespirabil. Criza poate dura de la cateva ore la cateva zile.
Cum ne ajutam?
Cel mai bine ar fi sa depistati alergenul provocator al neplacerilor si sa evitati contactul cu acesta. Apoi, exista tot felul de pastile, picaturi si injectii pentru calmarea crizelor de astm. Cele mai indicate sunt insa spray-urile.
Marele lor avantaj: lipsa de toxicitate (faptul ca ar crea dependenta este, dupa cum sustin medicii, un mit). Pe langa acestea, de mare ajutor ar fi respectarea catorva masuri simple:
nu folositi odorizante de camera si detergenti cu miros puternic;
nu aduceti in casa flori cu mult polen sau miros puternic, precum crinii si tuberozele;
nu lasati fereastra deschisa, mai ales dupa ora pranzului si nici nu iesiti la plimbare in aceste ore ale zilei, cand cantitatea de polen din atmosfera este mai mare;
feriti-va pe cat posibil sa stati prea mult pe afara in zilele umede si reci!
Tusea este o reactie de protectie, de care organismul are nevoie pentru curatarea cailor respiratorii. Putem sa spunem ca este un rau necesar. Se cunosc multe cauze ce provoaca tusea, dintre care raceala este cea mai frecventa.
Remedii pentru tusea neproductiva
Tusea uscata apare la inceputul bolii. Este intotdeauna foarte obositoare si poate provoca hipertensiune arteriala, dureri de cap, sangerari nazale, astm si chiar o pierdere de cunostinta de scurta durata.
Se consuma seara lapte fierbinte amestecat in proportie de 1:1 cu apa minerala alcalina sau cu putin bicarbonat de sodiu. Elimina atacul de tuse si ofera 3-4 ore de somn odihnitor.
Se consuma fulgi de ovaz cu lapte, piure de cartofi cu mult lapte si o lamaie spalata bine, tocata cu tot cu coaja, amestecata cu miere de albine, dupa gust.
Doua cepe de marime medie se toaca marunt, se fierb intr-un pahar de lapte pana cand se inmoaie. Se infuzeaza timp de 4 ore, apoi se strecoara. Se beau cate 1-2 linguri, la fiecare 3-4 ore.
Se amesteca cate o lingurita de boabe de ovaz, secara, samburi de migdale. Se rasnesc si se oparesc cu 250 ml apa fierbinte. Se fierb pe aburi 5 minute, se strecoara. Se beau cu inghitituri mici trei pahare pe zi, cate unul, cu 40 minute inainte de fiecare masa.
Se amesteca in parti egale sunatoare, podbal si sovarf. Doua linguri pline de plante se pun pe foc, cu 500 ml apa calda. Se aduc pana la fierbere si se lasa 5 minute pe foc mic. In ceaiul strecurat se adauga 3 lingurite de miere de albine si jumatate de lingurita de scortisoara. Se beau cate 150 ml, de 3-4 ori pe zi, cu o ora inainte de masa. Persoanele cu hipotensiune nu adauga scortisoara.
Inhalatii in cantitati egale cu frunze de eucalipt, radacina de lemn-dulce si flori de galbenele. O lingura de amestec se opareste cu un pahar de apa clocotita, se infuzeaza acoperit 5 minute, apoi se inhaleaza aburii. Procedura este interzisa copiilor sub 7 ani si bolnavilor cu temperatura mare.
Se considera ca pacientul merge spre bine cand apare tusea cu sputa. In niciun caz nu trebuie inhibat procesul de expectoratie, altfel lichidul ce stagneaza adanc in bronhii poate duce la inflamatia plamanilor. In etapa asta se folosesc remedii care au efect de lichefiere a sputei si de curatare a tractului respirator, fapt pentru care se beau pana la 3 litri de apa si ceai cu suc de lamaie.
Pentru un efect expectorant: peste 2 linguri de muguri de pin se toarna trei cesti de apa clocotita. Se infasoara vasul bine si se lasa peste noapte. Se strecoara si se bea cate o jumatate de ceasca, de 4 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa. Persoanele cu boli inflamatorii ale rinichilor nu pot lua aceasta infuzie.
In stare avansata a tusei productive, avem nevoie de mai multe plante pentru cumularea efectului vindecator. Se amesteca cate 2 linguri radacini de lemn-dulce si de nalba mare, cimbru si rozmarin, cate o lingura de musetel si fructe de ienupar. Doua linguri de amestec se infuzeaza 30 de minute in termos, in 500 ml de apa. Se beau cate 100 ml, de 5 ori pe zi, dupa masa sau la intervale egale intre mese.
Un aliat de nadejde - ridichea neagra
Preparatele din ridiche au cele mai bune efecte antiinflamatoare, bactericide si expectorante. Folosirea lor este eficienta in orice tip de tuse, chiar si in cele persistente si cronice.
Sirop de ridiche: se prepara din sucul unei ridichi de marime medie, in care se adauga o lingura de miere de albine. Se lasa la temperatura camerei 4 ore. Se beau cate 2-3 linguri de 3-4 ori pe zi. Sucul de ridiche poate fi amestecat cu lapte (1:1); atunci se bea cate o lingura de 5-6 ori pe zi.
Autor: Elena Josan. Bibliografie: AS verde, nr. 125, ianuarie 2015. Foto: www.classicfm.com
