Apendicita acuta – cum recunosti simptomele?

 
Articol despre apendicita acuta: simptome, evolutie, diagnostic
Apendicita acuta, definita ca inflamare a apendicelui vermiform, reprezinta in continuare, in ciuda progresului medicinei, una dintre cele mai frecvente urgente si cauze de durere abdominala, cu o morbitate ce creste odata cu intarzierea diagnosticului.

Exista mai multi factori ce pot duce la aparitia apendicitei, dar cel mai important este reprezentat de obstructia lumenului apendicular. Incidenta aparitiei apendicitei acute este mai crescuta la populatia a carei alimentatie este saraca in fibre alimentare, fiind mai crescuta la barbati decat la femei, raportul acestora fiind de 3:2, la adultii tineri.


Simptomele apendicitei

Cel mai frecvent simptom al apendicitei este reprezentat de durerea abdominala, ce debuteaza in zona periombilicala sau epigastrica, iar apoi migreaza in jos, spre partea dreapta a abdomenului. In timp, durerea se agraveaza si apar alte simptome precum varsaturile, greata si lipsa apetitului. De obicei, febra nu este prezenta in acest stadiu.

In cazul in care apendicita nu este tratata imediat, durerea creste in intensitate, fapt ce se datoreaza complicatiilor precum sepsisul, perforatia si peritonita. Cu toate acestea, diagnosticarea apendicitei acute poate reprezenta uneori o adevarata provocare, deoarece poate mima alte afectiuni abdominale.


Evolutia apendicitei

Apendicita poate evolua astfel:

Apendicita catarala (apendicita diagnosticata la debut).

Apendicita flegmonoasa.

Apendicita gangrenoasa (cu evolutia cea mai grava, putand duce la perforatie si chiar deces).

O posibilitate mai rara de evolutie a apendicitei este reprezentata de plastronul apendicular (blocul apendicular sau apendicita acuta blocata) - o forma de peritonita localizata.


Diagnosticul diferential

Exista boli care pot mima o parte dintre simptomele apendicitei acute: boala inflamatorie pelvina, endometrioza, torsiunea de ovar, diverticulita, boala Crohn, colica biliara si renala, ulcerul perforat etc.

Diagnosticul pozitiv se stabileste cu ajutorul examenului fizic, analizelor de laborator, ecografiei abdominale si cu ajutorul tomografiei computerizate. Diagnosticul corect si descoperit la timp, precum si interventia chirurgicala prompta scutesc pacientii de complicatii.


Cum se trateaza?

In ciuda progresului medicinei, tratamentul apendicitei a ramas strict chirurgical si este reprezentat de apendicectomie, care se poate realiza prin metoda clasica sau laparoscopica (minim-invaziva).

Dr. George Sireteanu, medic specialist chirurgie generala Metropolitan Hospital, Bucuresti. Foto: jurnalul.ro


 

Hepatita A la copii – simptome si tratament

 
Articol despre hepatita A la copii
Hepatita A la copii sau „boala mainilor murdare”, este cea mai intalnita forma de hepatita si este cauzata de virusul hepatitei A (HAV), transmis prin materiile fecale ale persoanelor infectate.


Transmiterea virusului

Este fecal-orala, datorandu-se unei igiene precare a mainilor dupa folosirea toaletelor. Virusul se poate transmite prin ingerarea unui aliment contaminat si chiar prin apa.

De aceea, este esentiala respectarea regulilor de igiena, mai ales in mediile supra-aglomerate: crese, gradinite si scoli. Copiii trebuie obisnuiti de mici sa se spele bine pe maini, cu apa si sapun inainte de mese, cand se intorc de la joaca sau din colectivitate.


Infectia cu virusul hepatitei A

Este usoara, fiind putine cazurile cand se extinde pana la sase luni si nu provoaca ficatului boli cronice. Poate de aceea sunt multe persoane care au avut aceasta boala fara sa manifeste vreun semn. Cele mai frecvente simptome in cazul copiilor sunt: stare generala de rau, lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi, diaree, dureri de cap sau eruptii cutanate.

Se recomanda vizita la medic pentru stabilirea diagnosticului si recomandari medicale. Pot fi intalnite si forme severe ale infectiei, caracterizate de aparitia: halenei, icterului (coloratia galbena a tegumentelor sau a albului ochilor), gustului amar in gura, urinei hipercrome (inchise la culoare). In acest caz medicul recomanda internarea micutului pacient.


In cazul hepatitei A

Nu exista un tratament specific, de cele mai multe ori copiii isi revin complet dupa boala in cateva saptamani sau luni, fara complicatii. In perioada de boala, odihna joaca un rol important in refacerea organismului, consumul de lichide, fructe si legume bine spalate, consumul de proteine usor digerabile (lactate), evitarea medicamentelor cu metabolizare hepatica si tratament simptomatic.



Igiena, principala masura de preventie

Este foarte important sa prevenim imbolnavirea si transmiterea bolii prin respectarea masurilor de igiena, spalarea mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei, curatarea toaletelor si chiuvetelor cu solutii antiseptice, spalarea temeinica a fructelor si legumelor inainte de consumare si vaccinarea, atunci cand calatorim in zone ale lumii cu conditii sanitare precare.


Dr. Simona Pecec, medic specialist pediatrie Klinica Doamna Ghica. Foto: farasuparare.ro


 

Igiena cainilor - sfaturi practice

 
Articol despre igiena cainilor
Pesticidele utilizate impotriva parazitilor cainilor si pisicilor contin, adeseori, produse chimice puternice. Colierele antipurici, de pilda, degaja vapori toxici pe care ii inhaleaza atat omul, cat si animalul. Rezultat: voma, letargie, diaree, pierderea apetitului, iritatii cutanate. Solutia: folositi produse naturale preparate in casa.


Puricii:

  • Colier anti-purici. Cumparati o banda din fetru pentru pus la gatul animalelor (se gaseste la magazinele specializate) sau confectionati-o acasa, apoi inmuiati-o o noapte in ulei de usturoi. (Cativa catei pisati se lasa la macerat in untdelemn.) Lasati colierul sa se usuce, apoi puneti-l la gatul animalului dumneavoastra. Efectul anti-purici dureaza patru saptamani, dupa care banda trebuie din nou imbibata.
  • Perii anti-purici. Exista perii anti-purici cu dinti fini si desi. Ele permit eliminarea puricilor adulti, dar si excrementele lor si resturile de sange fixate in blana, din care se alimenteaza larvele. Inmuiati peria in apa cu clabuci de sapun, ori de cate ori o treceti prin blana, apoi aruncati-o in WC.
  • Puneti zilnic in mancarea animalelor o gelula de usturoi (se gaseste la farmacii) pentru a le apara de purici si tenie.
  • Puneti zilnic o lingurita de otet de mere in apa de baut.
  • Pentru a elimina puricii din cosul animalelor, spalati-l regulat.
  • Aspirati regulat locul in care doarme animalul dumneavoastra, pentru a indeparta ouale de purici si a impiedica o noua infestare.


 

Pisica: gestatia si nasterea

 
Articol despre gestatia si nasterea la pisici

Gestatia

Pisica este un animal extrem de prolific. Durata gestatiei este de 62-65 zile, cu o medie de 63 de zile. Numarul mediu de pui este de 4, dar nu putine sunt cazurile in care pisica poate da nastere si la 10 pui.

In timpul gestatiei si mai ales in ultima parte a ei, este bine de stiut ca aspectul pisicii, dar si comportamentul acesteia, se modifica. Primul care se modifica este comportamentul alimentar: pisica mananca mai mult, chiar si alimente pe care inainte le refuza. Este indicat ca pe intreaga perioada a gestatiei, hrana sa fie completata cu vitamine si calciu.

Comportamentul pisicii gestante se modifica si el: pisica devine mult mai afectuoasa fata de stapan, a carui companie o cauta insistent, devine mai linistita, cautand locuri retrase din casa, unde isi pe trece mult timp odihnindu-se si unde nu ii place sa fie deranjata de alte pisici. Pe masura ce gestatia avanseaza, corpul femelei sufera si el modificari: abdomenul se mareste in volum, iar mameloanele se umfla si devin mai proeminente.


Nasterea

Iminenta nasterii este anuntata prin cateva modificari importante ale comportamentului femelei. Astfel, cu una, doua zile inainte de fatare, pisica devine nelinistita si incepe sa caute prin casa un loc retras si sigur, ferit privirilor indiscrete. Daca vrem sa nu nasca intr-un dulap sau in sertarul comodei, o putem ajuta pregatindu-i noi un culcus format din prosoape moi, carpe curate, intr-un loc cat mai linistit al casei.

In preajma fatarii, pisica (mai ales cea aflata la prima nastere) devine foarte afectuoasa cu stapanul, miorlaind insistent pentru ca el sa ii fie in preajma la producerea evenimentului.

Un alt semn important al iminentei nasterii este acela ca, inainte cu 24 ore de fatare, temperatura rectala scade cu 1-1,5°C, ajungand la 37-37,5°C.


Puiul de pisica

La nastere, pisoii au 70-120 g si vin pe lume cu pleoapele lipite si canalele auditive inchise. La 10-12 zile, deschid ochii si incep sa auda (in jurul varstei de 14 zile). In primele 2-3 zile, pisica mama nu isi paraseste puii aproape deloc (nici pentru a se hrani sau a-si satisface nevoile fiziologice). Abia dupa a 2-a - a 3-a zi isi va parasi cuibul pentru a se hrani, dar este in permanenta la panda, incordata, pregatita sa atace orice intrus.

Alimentatia puilor este formata in exclusivitate de laptele matern. Puii sug aproape continuu, cu pauze de 2-3 ore, in care dorm.

La varsta de 30 de zile, cu pasi nesiguri, incep sa paraseasca cuibul, pentru a-si insoti mama si a explora vecinatatile cuibului, cu acea curiozitate specifica acestui minunat animal, care este pisica.

Autor: Dr. Ionut Danut Lungu, medic primar veterinar. Foto: blog.petsmag.ro


 

Sanatatea pisicilor: vaccinarile si deparazitarea

 
Articol despre vaccinarile si deparazitarea pisicilor

Vaccinarile si deparazitarea

La animale, ca si la oameni, este mai usor de preintampinat o suferinta decat de vindecat. Iata de ce va sfatuiesc calduros ca, imediat ce ati luat un pisoi, unul din primele drumuri (daca nu chiar primul!) sa fie la un medic veterinar care, in mod ideal, ar trebui sa ramana medicul curant al sau.

La fel ca si cainele, pisica trebuie obligatoriu vaccinata, deparazitata, sa i se intocmeasca un carnet de sanatate si, periodic, sa i se evalueze starea de bine. Spre deosebire de caine, pisicii trebuie sa i se efectueze primul vaccin la varsta de 2 luni.

Acesta este un vaccin polivalent, impotriva bolilor infecto-contagioase majore ale acestei specii: rinotraheita infectioasa, panleucopenia, caliciviroza. Acest vaccin va fi efectuat numai de catre medicul veterinar, dupa o evaluare de ansamblu a starii de sanatate. Acest lucru este necesar deoarece numai animalele perfect sanatoase pot fi vaccinate.

Prima vaccinare se va face, deci, la varsta de 2 luni, ea fiind precedata in mod obligatoriu de o deparazitare interna si externa efectuata inainte cu 2 saptamani (in jurul varstei de 6 saptamani). Deparazitarea interna se face in scopul de a indeparta eventualii paraziti (ascarizi, tenii etc). La fel de importanta este si deparazitarea externa (indepartarea puricilor, capuselor etc.).

A doua vaccinare se va face, obligatoriu, dupa 30 de zile (la varsta de 3 luni). Acest al doilea vaccin este tot un vaccin polivalent, identic cu primul. Tot acum se poate efectua si vaccinarea antirabica obligatorie.

Urmatorul vaccin se va face la un an de la precedentul, in fiecare an de viata al pisicii. Este absolut eronat ca vaccinarea sa fie intrerupta la varsta de 4-5 ani. Pisica trebuie vaccinata anual toata viata. Chiar de la prima vizita, medicul veterinar va va elibera un carnet de sanatate in care se vor trece toate vaccinarile, deparazitarile, consultatiile, eventualele interventii chirurgicale si tratamente efectuate.


Cum recunoasteti o pisica bolnava?

Prima garantie a unei convietuiri fericite cu un animal este capacitatea de a va da seama cat mai repede daca este bolnav. Acest lucru este extrem de important, avand in vedere ca vindecarea, ba in unele cazuri chiar prognosticul vital, depind de momentul in care proprietarul se prezinta cu animalul bolnav la medicul veterinar.

Pisicile sanatoase au pofta de mancare, se spala si torc, sunt jucause, au scaun si urineaza normal, blana le este stralucitoare, parul nu cade in cantitati mari, nu au secretii patologice la nivelul ochilor, al nasului, urechilor, nu vomita, au temperatura in limite normale, nu stranuta si nu tusesc.

Primul semn de boala care trebuie sa alarmeze este refuzul hranei. De asemenea, toate tulburarile digestive care pot aparea (voma, diaree sau constipatie) reprezinta semne ale diferitelor boli mai mult sau mai putin grave.

Daca pisica dumneavoastra incepe sa stranute, sa tuseasca, sa respire dificil, trebuie sa stiti ca aceste simptome pot fi expresia unor afectiuni respiratorii si/sau cardiace grave.

Absenta urinarii mai mult de 24 de ore (mai ales in cazul masculilor) trebuie sa va determine ca imediat sa apelati la ajutorul unui medic. Exista boli grave ale aparatului urinar la pisici si in special la motani, indiferent daca sunt sau nu castrati, care pot duce la moartea animalului, atunci cand nu se intervine medical foarte urgent. In acest caz, motanul nu mai urineaza deloc (sau extrem de putin, avand un jet de urina foarte subtire) sau se asaza in pozitia de urinat, dar fara a reusi sa urineze si miauna insistent. Toate acestea pot fi semnele unui sindrom urologic sau ale cistitei.

In cazul afectiunilor dermatologice, unele dintre cele mai frecvente semne sunt: pruritul (mancarimea), caderea abundenta a parului, aparitia diferitelor leziuni la nivelul pielii. Parul si pielea animalelor reprezinta „oglinda” starii de sanatate a organismului. Diferitele afectiuni parazitare, digestive etc. sunt doar cateva dintre bolile care se pot exprima si prin afectiuni dermatologice. In mod normal, blana pisicii trebuie sa fie stralucitoare, perii sa nu fie friabili sau incalciti si sa nu cada abundent. In caz contrar, trebuie consultat medicul.

In cazul aparitiei unei secretii negricioase, abundente, la nivelul urechilor, secretie ce este insotita si de prurit, pisica scarpinandu-se violent si insistent, producandu-si chiar leziuni de grataj (de scarpinat), poate fi vorba de o afectiune a urechii de natura parazitara numita „raie auriculara”, in mod normal, urechea pisicii trebuie sa fie curata si libera de secretii.

Un alt indiciu sigur ca pisica dumneavoastra este bolnava este acela ca inceteaza sa mai toarca si sa se spele.

Deloc de neglijat este temperatura. Masurarea temperaturii se poate face acasa, folosindu-se un termometru de uz uman. Valorile temperaturii vor oferi intotdeauna indicii precise in ceea ce priveste starea de sanatate a pisicii. Valorile fiziologice (normale) ale temperaturii la pisica variaza intre 38 si 39,2 grade C. Scaderea sub limita inferioara (cu exceptia femelelor in apropierea nasterii, la care temperatura scade pana la 37,5-37°C) sau depasirea valorii superioare reprezinta, intotdeauna, un motiv de a a apela urgent la medicul veterinar. Temperatura medie normala este de 38,5 grade C.

Autor: Dr. Ionut Danut Lungu, medic primar veterinar.