Ganglionii inflamati la copii necesita tratament? Cand consulti medicul?

 
Informatii despre ganglionii inflamati la copii

Cu siguranta, orice mamica e ingrijorata daca descopera ca micutul ei are, pe o parte a gatului, o umflatura, un nodul care il doare, caci se gandeste ca e posibil sa sufere de o boala serioasa. Din fericire, in majoritatea cazurilor, un ganglion marit este departe de a indica ceva grav.


Ce e normal?

Ganglionul este ca o mica uzina ce joaca rolul de filtru impotriva bacteriilor si virusurilor. In timpul unei amigdalite, de exemplu, ganglionii din zona gatului se vor activa. Ei vor filtra si distruge cat de multi microbi vor putea. Inflamarea unuia sau mai multor ganglioni poarta numele de adenita.






Este normal ca la copii, chiar si in afara perioadelor de boala, sa poata fi palpati cativa mici ganglioni (mai mici de 1 cm) mobili, elastici si nedurerosi, in regiunea gatului sau a pliurilor inghinale. Ei apar in urma repetatelor infectii ORL cu care se confrunta micutii (rinofaringite, amigdalite, adenoidite etc.) si nu sunt motiv de ingrijorare deoarece reprezinta modul in care organismul incearca sa distruga un focar infectios sau inflamator din apropierea acelui ganglion.

De exemplu, un ganglion de la gat, care devine palpabil si sensibil, este adeseori simptomul unei afectiuni benigne din sfera nas-gat-urechi (amigdalita, otita, rubeola, mononucleoza etc), iar un ganglion inghinal se poate inflama din cauza unei rani de la picior sau genunchi, a unui furuncul, panaritiu etc. Dupa vindecarea infectiei, ganglionii revin de obicei la volumul normal dupa trei saptamani.


Virus sau bacterie?

Cand ganglionii se inflameaza, ei cresc in volum si devin durerosi. Daca infectia este cauzata de un virus, este posibil sa se umfle mai multi ganglioni, iar daca infectia are la origine o bacterie, cel mai frecvent se inflameaza doar unul dintre ganglionii aflati in apropierea focarului de infectie, ganglion care, pe langa faptul ca devine rosu si cald, poate ajunge pana la o dimensiune de 4 cm. Nu este exclus ca in mijlocul ganglionului sa se formeze un abces (acumulare de puroi). Daca se intampla acest lucru, ar putea fi necesara drenarea abcesului printr-o mica interventie chirurgicala.








E nevoie de tratament?

Ce-i de facut daca, dupa o banala raceala sau angina, ganglionii copilului raman mariti o perioada mai lunga de timp? Nu exista motive de ingrijorare atat timp cat micutul se simte bine, nu da semne de boala, mananca, doarme, se joaca. La unii copii, ganglionii raman mariti cateva saptamani sau chiar luni dupa ce boala care i-a cauzat s-a vindecat.

In cazul in care ganglionii sunt tari, durerosi si continua sa-si mareasca volumul, ar fi bine sa mergi cu copilul la pediatru. De asemenea, cere sfatul medicului si daca observi ca micutului i s-au inflamat mai multi ganglioni deodata, in diverse locuri. Daca este necesar, medicul ii va recomanda copilului un tratament, tinand seama de cauza care a determinat inflamarea ganglionilor.

In cazul in care adenita este cauzata de o infectie bacteriana, medicul va prescrie antibiotice. In general, febra si durerea dispar in 48 de ore de la administrarea antibioticului, dar este important ca tratamentul sa fie administrat pana la final (probabil ca medicul va recomanda 7 zile de antibiotic).

Daca adenita are la origine un virus, nu exista un tratament specific, pediatrul va recomanda doar medicamente simptomatice, pentru a alina disconfortul copilului: febra, durere etc. Antibioticele sunt ineficiente impotriva virusurilor. Infectia se va vindeca de la sine in decurs de o saptamana, iar ganglionii vor reveni la talia normala in aproximativ o luna.

Adenita bacteriana nu este contagioasa, dar unele maladii cauzate de virusuri sunt contagioase, motiv pentru care ar fi mai bine ca, pana la vindecare, copilul sa stea acasa, pentru a nu transmite virusul si altor copii din colectivitate. Despre acest lucru ar fi insa mai bine sa discuti cu medicul pediatru.



Cand consulti medicul?

  • Cel mic pare ca este foarte bolnav sau starea lui generala da motive de ingrijorare.
  • Ganglionul se inroseste intens si este foarte dureros.
  • Ganglionul sau ganglionii il impiedica pe copil sa-si miste gatul sau sa inghita corect.
  • Copilul continua sa faca febra chiar si dupa doua zile de antibiotic sau ganglionul continua sa-si mareasca volumul.
  • Un ganglion cu dimensiune mai mare de 2 cm persista de mai mult de doua luni.







 

Aparatul pentru aerosoli este alegerea ideala pentru sanatatea noastra

 
Aparatul pentru aerosoli. Cum sa alegi cel mai bun aparat de aerosoli?

Afectiunile respiratorii sunt printre cele mai raspandite la copiii mici, iar disconfortul aparut ii face pe cei mici sa devina foarte agitati. In aceste momente administrarea medicamentelor devine astfel aproape imposibil de realizat iar singura metoda eficienta ramane nebulizatorul (aparatul cu aerosoli), deoarece aceasta este singura cale prin care medicamentele ajung direct la infectia localizata in caile respiratorii fara a patrunde in organism in cantitati foarte mari.


Sanatatea noastra este intotdeauna pe primul plan

Aerosolii sunt de fapt particule foarte mici de infuzie medicamentoasa ce sunt vizibile doar la microscop si sunt administrate cu ajutorul unui aparat special. Medicamentele sunt introduse in recipientul aparatului, impreuna cu o solutie (de dilutie), de acolo de unde sunt vaporizate.

Trebuie insa sa tinem seama de faptul ca cei mici sunt destul de sensibili la zgomotul produs de astfel de aparate (de obicei acestea se folosesc in timpul noptii) iar modul in care ne vom alege aparatul de aerosoli este deosebit de important.

Varianta ideala pentru fiecare raman nebulizatoarele cu ultrasunete, deoarece sunt mai mici si mai silentioase fata de varianta echipata cu compresor. Chiar daca acesta este ceva mai scump, faptul ca este mai mic si implicit mai usor de transportat, si mai silentios este un mare avantaj.

Este insa important sa fim atenti cu aceste nebulizatoare, intrucat aparatul cu ultrasunete este posibil sa nu poata fi folosit pentru anumite tipuri de medicamente.

Spre exemplu, acesta nu poate functiona cu uleiuri esentiale si solutii alcaline si poate neutraliza actiunea preparatelor hormonale.

Unul dintre lucrurile de care trebuie sa tinem seama este ca bebelusul de pana la 3 ani nu poate folosi piesa bucala a aparatului, de aceea este necesar sa ne asiguram ca din pachetul aparatului nu lipseste masca.

Aceasta trebuie sa fie mereu in contact cu fata copilului, deoarece cea mai mica distanta dintre aceasta si fata copilului poate sa duca la pierderea a 50% din substantele active din rezervorul nebulizatorului.


Un aparat pentru aerosoli bun este indispensabil

Viteza cu care este livrat medicamentul este de asemenea importanta in cazul unui nebulizator. Capacitatea celor mai bune aparate este cuprinsa intre 4–8 litri de substanta pe minut, iar aceasta viteza poate fi pastrata constanta curatand cu atentie in fiecare seara filtrul.

Un aparat de aerosoli este indispensabil indiferent de varsta celor din casa, deoarece infectiile respiratorii pot fi extrem de neplacute chiar si in cazul adultilor.

In plus, in afara eficientei cu care va actiona medicamentul vom beneficia si de o economie baneasca importanta deoarece cantitatea de medicament necesara va fi mult mai mica si vom preveni aparitia simptomelor adverse.

Volumul recipientului este si el un factor important de care trebuie sa tinem seama. Cu cat acesta este mai mare cu atat va fi mai bine, insa este necesar sa fim atenti sa nu depasim anumite limite, deoarece astfel aparatul va deveni mai greu de transportat. Ideale sunt aparatele pentru aerosoli cu un volum al recipientului cuprins intre 5 si 10 ml.

Rata de nebulizare ideala este situata in jurul valorii de 0.35 ml/minut. Particulele de substanta activa trebuie sa fie destul de mici pentru a fi inhalate fara dificultate si pentru a ajunge repede in plamani.

Modalitatea de alimentare a aparatului pentru aerosoli trebuie sa ne asigure un anumit grad de autonomie pentru folosirea acestuia. Intrucat dificultatile respiratorii nu isi aleg momentul de manifestare, acestea trebuie folosite si pe timpul zilei cand suntem la birou sau la cumparaturi, asa incat varianta ideala este un nebulizator ce este alimentat la priza dar poate functiona si cu baterii.
 

Grasimile in alimentatie, necesare sau daunatoare?

 
Grasimile in alimentatie sunt necesare sau daunatoare?

In ultimele decenii, oamenii devin tot mai grasi. Tendinta nociva, pornita din SUA si tarile puternic industrializate, se extinde si catre restul lumii, pe masura ce se raspandeste stilul de viata american, care poate fi rezumat la sedentarism si disparitia meselor traditionale in favoarea rontaitului aproape permanent.

Fenomenul produce ingrijorare, fiindca supraponderalitatea este urmata de o intreaga patologie cu evolutie tragica. Sa ne concentram asupra aspectelor pozitive, insa, care spun ca doar 30% dintre cazurile de obezitate pot fi puse pe seama unor tulburari ereditare, restul de 70% reprezinta strict consecinte ale unui stil de viata nesanatos. Or, daca stilul de viata a fost alterat in cursul ultimelor decenii, sta in puterea noastra sa-l modificam intr-o directie pozitiva.






Ca sa-l modificam, trebuie, inainte de toate, sa constientizam ca e ceva in neregula cu noi. Cu silueta noastra. Pentru femei, mai ales pentru cele tinere, aceasta este o problema. Silueta pe care am pierdut-o. O pierdere de frumusete, de atractivitate, prin urmare de incredere in sine, de unde se poate ajunge la o depresie in toata regula.


Daca vorbim despre sanatate, un supraponderal nu poate ramane sanatos pe termen lung. Medicii sustin ca 10 grame de grasime sunt necesare - si suficiente - in dieta zilnica. Asta ar insemna o lingurita de unt... Cantitatea se refera la un adult sanatos, care nu trebuie sa piarda in greutate.

Trebuie diferentiate insa si tipurile de grasimi, astfel cele mai periculoase sunt cele de origine animala, iar grasimile din lactate sunt mai periculoase decat cele din carne. Conform ultimelor teorii, slanina este mai putin daunatoare decat smantana sau cascavalul. Iar din perspectiva transformarii lor in colesterol, bomba o reprezinta combinatia de unt cu faina si zahar, adica prajiturile si patiseriile.






Pericolul dulce este cu atat mai mare fiindca atunci cand mananci o prajitura nu prea poti sa eviti grasimea si sa consumi doar partea negrasa, pe cand atunci cand ai in farfurie o ceafa de porc, poti foarte bine sa decupezi grasimea si sa mananci restul. La capitolul grasimi bune trebuie trecute pestele gras (somon, ton, macrou) si uleiurile vegetale (mai ales uleiul de masline, presat la rece). Daca trebuie sa ne batem capul atat de mult cu tipurile de grasime, cu metodele de obtinere a produsului - ulei presat la rece, nu la cald, somon salbatic, nu de crescatorie etc. - nu ar fi mai simplu sa eliminam cu totul grasimile din alimentatie?


Nu, fiindca grasimile sunt necesare bunei functionari a organismului uman, ele dau energie. Pana si atat de hulitul colesterol este necesar, el fiind implicat in alcatuirea peretilor celulelor. De aceea, daca se impune sa reducem consumul de grasimi, pentru a nu ramane lipsiti de energie - oricum o sa fim prost-dispusi, fiindca trebuie sa ne lipsim de mancarurile preferate - trebuie sa inlocuim grasimile animale cu hidrocarburile cu ardere lenta, precum cartoful, orezul, pastele. Asta e chiar nostim, o viata intreaga ni s-a spus ca trebuie sa evitam hidrocarburile, daca vrem sa ne pastram silueta, acum aflam ca nu e chiar asa... Stiinta nutritiei pare sa se contrazica pe masura ce cercetarile si descoperirile avanseaza.

Raspunsul la intrebarea din titlu este da, grasimea e necesara, dar cu masura. Ca orice altceva in viata, de altfel.

Foto: cyd.ro







 

Sarcina - intrebari si raspunsuri

 
Sarcina - intrebari si raspunsuri

Vestea ca ar putea fi insarcinata este, cu adevarat, o bucurie pentru fiecare femeie. Dr. Radu VLadareanu, seful clinicii de obstetrica-ginecologie de la Spitalul Elias, ne face cateva recomandari pentru a ne asigura ca sarcina va decurge normal, iar copilul si mama vor fi sanatosi.


La ce riscuri se poate expune o gravida care nu respecta protocolul de examinare din timpul sarcinii?

„Sunt multe de spus despre acest protocol, este un subiect vast, insa, in linii mari, trebuie sa subliniez necesitatea consultului ginecologic prenatal inca din primul trimestru, de cand testul de sarcina este pozitiv. Gravida trebuie luata in evidenta tocmai pentru ca medicul curant sa ii indrume pasii in epopeea celor 40 de saptamani de sarcina. In cadrul primei vizite la ginecolog se va confirma sarcina, varsta exacta pentru aprecierea corecta a datei probabile a nasterii, numarul de embrioni (in cazul sarcinii gemelare) si viabilitatea ei. De asemenea, i se va explica gravidei ce analize trebuie sa efectueze in sarcina, ritmul de consultatii si ecografii fetale. Evident, in cazul unei gravide care nu-si urmareste sarcina, pot aparea o serie de afectiuni asociate sarcinii sau chiar preexistente ei, care nu sunt diagnosticate. Aceste afectiuni pot fi ale gravidei si au consecinte asupra fatului, precum infectiile vaginale sau sistemice, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat sau hipotiroidia. Cele fetale se refera la anomaliile cromozomiale care trebuie excluse prin efectuarea unor investigatii la 12 saptamani de sarcina (bitest si morfologie de trimestrul I), restrictii de crestere fetala, malformatii fetale, anomalii ale cantitatii de lichid amniotic sau ale aspectului placentei.”






Care sunt analizele pe care trebuie sa le efectueze viitoarea mama?

„Asa cum am mentionat la intrebarea precedenta, investigatiile trebuie efectuate inca din primul trimestru al sarcinii si ele constau in investigatii din sange, urina si secretia vaginala si, de asemenea, investigatii imagistice - ecografii fetale. Analizele de laborator uzuale vizeaza verificarea starii de sanatate materna, iar acea baterie de analize se efectueaza in fiecare trimestru al sarcinii. Se efectueaza hemoleucograma, glicemie, uree, creatinina, acid uric, bilirubina totala, sideremie, proteinemie, transaminaze hepatice, hormonii tiroidieni, probe de coagulare, grup de sange si Rh, serologie pentru HIV, virusuri hepatitice si sifilis, sumar urina si urocultura. De asemenea, la inceputul sarcinii se efectueaza din sange complexul TORCH si Listeria, analize infectioase din secretia vaginala, precum examenul microbiologic, Mycoplasma, Ureaplasma si Chlamydia.”




De ce trebuie sa se fereasca in mod expres proaspata mamica?

„In primul rand, trebuie sa evite efortul fizic timp de sase saptamani in perioada lauziei si sa incerce sa alapteze chiar daca uneori este un proces dificil, dar ajuta la revenirea organismului dupa sarcina. Mama trebuie sa se odihneasca, sa se hraneasca sanatos, asa cum a facut-o pe tot parcursul sarcinii, sa se hidrateze cu minim trei litri de apa pe zi, mai ales daca alapteaza, sa continue cu vitaminele pe toata perioada alaptarii pentru a preveni anumite carente (vitaminele nu inlocuiesc o hrana sanatoasa si variata). Intrucat lauzele prezinta o scadere fiziologica a imunitatii, le recomand sa evite locurile aglomerate care pot creste riscul contactarii unor virusuri respiratorii.”


Cum poate fi tratata depresia postnatala?

„Depresia postnatala nu este o tulburare psihica propriu-zisa, ci este urmarea lipsei de afectiune din partea partenerului de viata in conditiile venirii pe lume a unui nou membru. Starea este accentuata de oboseala, deficitul de somn, de aparitia unor afectiuni ale lauzei sau nou-nascutului, sau cand lauza este sau pare depasita de probleme. Recunoasterea precoce a semnelor si simptomelor acestei afectiuni de catre personalul medical din sectiile de obstetrica-ginecologie, de medicul de familie sau de membrii familiei, instituirea unui tratament corespunzator psihologic (suport afectiv si moral) si uneori medicamentos evolueaza cu un prognostic favorabil la mama si creeaza conditii optime de dezvoltare a nou-nascutului.”






Care sunt vitaminele si mineralele necesare in perioada alaptatului?

„Sunt foarte multe preparate pe piata farmaceutica, majoritatea avand un continut asemanator. Administrarea acestor vitamine se face inca din perioada sarcinii si ea trebuie continuata pe toata perioada alaptarii. Lauza are nevoie obligatoriu de vitaminele din complexul B, vitamina C si oligoelemente. Ca regula generala, cele mai multe suplimente prenatale contin o cantitate mai mare de acid folic, fier si calciu decat multivitaminele obisnuite. Femeile gravide si lauzele au nevoie de o cantitate mai mare din acesti nutrienti fata de femeile obisnuite. Mai amintesc o data ca o dieta sanatoasa si variata este cea mai buna cale prin care ii pot fi furnizate organismului mineralele si vitaminele ce nu ar trebui sa lipseasca pe parcursul sarcinii si lauziei. Chiar daca o persoana mananca sanatos, ar putea manifesta dezechilibre ale unor nutrienti esentiali, iar aceste vitamine pot ajuta la acoperirea acestor lipsuri.”




Multe mamici se sperie de aparitia colicilor. Ce le sfatuiti?

„Procesul de alimentare corecta pentru a evita colicile abdominale este, in esenta, acelasi, indiferent daca lauza hraneste copilul natural sau cu biberonul deoarece, in primul minut de hranire, bebelusul inghite o cantitate mare de aer. Trebuie hranit mai des si in cantitati mai mici, dar la cerere. In cazul in care este hranit cu o formula de lapte pentru sugari, trebuie consultat medicul pediatru in cazul in care se impune schimbarea acesteia. Trebuie incercata folosirea unei tetine cu o gaura mai mica pentru a evita hranirea prea rapida a sugarului. Mama trebuie sa se asigure ca bebelusul a scos aerul din stomac (eructatie) dupa ce a mancat sau chiar in timpul mesei. In cazurile in care mama alapteaza natural, trebuie verificata si dieta ei pentru a evita anumite alimente precum varza, conopida, fasolea, mazarea, dar si consumul excesiv de lapte de vaca - este recomandat consumul a 300-500 ml lapte zilnic. Mai sunt recomandate baile fierbinti, caldura locala sau masajul bland la nivelul abdomenului copilului, administrarea unor ceaiuri anticolici, de musetel sau roinita, sau administrarea unor medicamente care contin simeticona, care absoarbe gazele intestinale.”


Ce facem daca bebelusul refuza laptele matern?

„Nou-nascutul nu va refuza niciodata laptele matern decat daca mama prezinta hipogalactie, adica o secretie lactata insuficienta, deci copilul nu se satura si plange, sau daca mama prezinta o anomalie a formei mamelonului (mamelon ombilicat), ceea ce impiedica un supt facil. Toate acestea pot fi rezolvate cu rabdare, cu un aport hidric suficient, cu odihna, cu utilizarea unui mamelon artificial din silicon.”

Foto: mamiciclub.ro







 

Sofranul, cel mai scump condiment

 
Sofranul, cel mai scump condiment din lume

In antichitate, sofranul costa greutatea lui in aur. Si astazi el ramane cel mai scump condiment din lume - in unele tari i se spune chiar „aurul rosu”. Astazi, sofranul autentic poate fi cumparat in magazinele gourmet cu 25 euro/gramul, iar la piata cu 8 euro. De ce costa atat de mult? Fiindca presupune foarte multa munca!

Sofranul infloreste o data pe an, toamna; florile sale sunt mici, seamana cu brandusele noastre; condimentul se prepara din niste crengute ale pistilului. Ca sa obtii un kilogram de sofran, trebuie sa recoltezi intre 150-200.000 de flori, de pe o suprafata de un hectar. Recoltarea si extragerea se pot face numai manual, iar productivitatea unui om este de 60-80 grame pe zi. Intai se culeg florile, se lasa sa se usuce, apoi, cand sunt uscate, se extrage partea de pistil.






90% din productia mondiala provine din Iran, restul din India, Grecia, Spania, Maroc si Afganistan. Evident, tinand cont de pretul muncii, sofranul din Spania este mult mai scump decat cel din Asia, aproape dublu. Pe de alta parte, sofranul iranian este de calitate superioara, ceea ce ii ridica pretul. Cele mai bune sortimente se numesc „sargol” si „asofran”.

Gustul sau usor amarui nu ar putea explica notorietatea si pretul sofranului. Insa inca din antichitate a fost extrem de cautat si se bucura de renumele ca ar putea aduce veselia. Conform unei legende, Zeus ar fi dormit pe un pat presarat cu sofran, obicei preluat de aristocratia elena si romana. Tot in vechime, pe voalul mireselor se picura sofran. Imparatul roman Eliogabal s-ar fi scaldat in apa in care se turnase o mana de sofran. Anticii stiau ei ce stiau!

Oamenii de stiinta au confirmat virtutile sale: condimentul combate depresia cu aceeasi eficienta ca si Fluoxetinul. In plus, atenueaza manifestarile sindromului premenstrual si contribuie la diminuarea senzatiei de foame, fiind un adjuvant de baza in curele de slabit; amelioreaza microcirculatia si astfel contribuie la imbunatatirea vederii. In plus, sofranul este apreciat pentru capacitatea sa de a colora in galben mancarurile (paella, risotto alla milanese etc.) si tesaturile.


Falsificari

Fiind un produs de lux, inca din antichitate a existat tentatia falsificarii sale si tot de atunci dateaza primele legi care ii pedepseau pe falsificatorii de sofran. Astazi, cea mai raspandita inselatorie este de a vinde sofranul spaniol drept iranian sau, mai rau, de a comercializa curcuma in loc de sofran. Pentru a proba autenticitatea condimentului se poate recurge la un test foarte simplu: se adauga putina soda caustica intr-o solutie de sofran; daca e sofran adevarat, lichidul ramane galben; daca e curcuma, se coloreaza in rosu. Cunoscut de secole, la acest test recurgeau negustorii inca din Evul Mediu.

Sofranul fals sau saflor este de fapt un ciuline (Carthamus tinctorius) folosit pe timpuri la vopsirea matasii. Totusi, puterea sa de colorare este mai redusa decat a sofranului autentic si este lipsit de mirosul specific. Puteti deosebi si cu ochiul liber sofranul autentic de alte plante, cu conditia sa vi se prezinte sub forma de planta uscata, nu de pulbere. Pistilul sofranului atinge 2-3 centimetri si este rulat in forma conica. Daca il cumparati impachetat, pe plic ar trebui sa fie precizata puterea de colorare, concentratia aromei (safranal) si a gradului de amaraciune (pirocrocina).

Curcuma, inlocuitorul sofranului, se extrage din radacina unei plante care poate atinge un metru inaltime. Pulberea obtinuta se numara printre ingredientele folosite la fabricarea prafului de curry. Datorita capacitatii sale colorante, a fost folosit timp de secole pentru vopsirea matasii si a altor tesaturi.