Malformatiile cavitatii bucale

 
Malformatiile cavitatii bucale
Patologia malformativa a cavitatii bucale recunoaste ca cele mai frecvente anomalii buza de iepure (cheiloschizis) si fanta velopalatina care poate interesa numai lueta (lueta bifida) sau/si palatul moale (stafiloschizis), precum si bolta osoasa (uranostafiloschizis), gura de lup (cheilognato-uranostafiloschizis) reprezentand asocierea la buza de iepure a despicaturii palatului moale si a boltii palatine.

Constituirea buzei de iepure si a despicaturii palatine se petrece in momente diferite ale embriogenezei, cercetarile genetice demonstrand ca aceste doua anomalii sunt independente.

Buza de iepure se instituie de obicei in cea de a 8-a saptamana de viata intrauterina, iar despicatura palatina in cea de a 10-a saptamana. Din aceasta cauza buza de iepure se poate insoti sau nu de despicatura velopalatina.

Aceste doua malformatii pot sa apara astfel ca tipuri izolate sau asociate, dupa cum ele pot fi intalnite si in cadrul unor sindroame genetice, conditionate de o mutatie genica sau de o aberatie cromozomiala. De asemenea, ele mai pot fi consecinta si a actiunii unor factori teratogeni sau a interactiunii dintre unii factori de mediu si cei ereditari, conditionate poligenic, cum se intampla in cele mai multe dintre cazuri.

Buza de iepure si despicatura palatina se intalnesc asociate in cel putin 50 de sindroame, din care 30 sunt sigur ereditare, cu mod de transmitere cunoscut, dominant sau recesiv autozomal, sau legate de sex.


Buza de iepure


Este anomalia cea mai frecventa. Incidenta despicaturii palatine izolata este estimata in jur de 1 caz la 2 500 de nasteri. Buza de iepure este de asemenea mai des intalnita la copiii de sex masculin intr-un raport de 3:1, spre deosebire de despicatura palatina izolata, mai frecventa printre fete, intr-o proportie, se pare, aproape asemanatoare.

Anomalia se datoreaza unui defect, conditionat poligenic in cele mai multe din cazuri, exprimat prin lipsa coalescentei mugurilor maxilari cu cei nazali interni, rasfranta asupra dezvoltarii regiunii subnarinare.

Ca tipuri anatomice, buza de iepure poate varia de la forma ce desemneaza o linie fina cicatriceala, usor retractila, pornita lateral de marginea filtrumului, de la nivelul buzei superioare spre orificiul narinar, invocand vindecarea anomaliei in perioada intrauterina, pana la forma completa, care despica in sus buza superioara, mucoasa gingivala, tegumentele regiunii dintre nas si buza superioara si chiar pragul orificiului narinar, separand aceasta zona in doua parti distincte.

In formele simple despicatura intalnita va afecta numai buza superioara si eventual o parte din portiunea regiunii subnazale, respectand mucoasa arcadei dentare.

De cele mai multe ori buza de iepure este unilaterala, in peste 70% din cazuri, de obicei de partea stanga. Formele bilaterale, desi sunt mai rare, se asociaza in majoritatea cazurilor si cu despicatura velopalatina, intre cele doua despicaturi situandu-se un rest atrofic de buza ce acopera tuberculul median.

In aceste forme este afectat si cartilagiul nazal, precum si dentitia din zonele arcadei dentare superioare respective.

Buza de iepure cu despicatura situata median este o forma foarte rara, considerandu-se ca o anomalie independenta genetic.


Despicatura sau fanta velopalatina

Aceasta malformatie cunoaste un alt moment embriologic de determinare, mai intarziat fata de buza de iepure, ceea ce explica de ce se poate asocia acesteia sau sa apara ca o anomalie izolata, existand intre ele totodata si unele deosebiri etiologice, daca se tine seama cel putin de distributia lor familiala si predominenta lor in raport de sex.

Cele mai multe dintre cazuri sunt conditionate poligenic, recunoscand, ca si buza de iepure, aceleasi modalitati multiple de aparitie, formele izolate asociindu-se totusi mai frecvent cu alte malformatii. Si in conditii de experiment, dupa administrari de cortizonice, poate fi mai usor indusa, desi la om riscurile reaparitiei si recurentelor sunt mai mici.

Din punct de vedere anatomic, despicaturile velopalatine se datoreaza lipsei de coalescenta a lamelor palatine si pot prezenta unele aspecte variate, rezultate din comunicarea sau nu a cavitatilor bucale cu cavitatea nazala, uni sau bilateral. De asemenea ea poate sa se asocieze buzei de iepure uni sau mai ales bilaterale, dupa cum fanta poate interesa numai lueta sau/si palatul moale si uneori oasele palatine.


Gura de lup

In conditiile asocierii cu buza de iepure a fantei velopalatine, malformatia constituita este cunoscuta sub aceasta denumire, modificarile morfologice instituite prezentandu-se sub unele forme cu despicaturi mai mult sau mai putin intinse.

Aceasta anomalie, cand este completa, realizeaza cele mai mari dificultati in alimentatia sugarului, constituindu-se in acelasi timp si forma anatomo-clinica cu cele mai mari riscuri pentru activitatea respiratorie si infectiile secundare otice sau pulmonare.


Aspecte anatomo-clinice si functionale ale acestor tipuri de anomalii

Buza de iepure si fanta palatina, ca entitati izolate dar mai ales asociate, ridica unele aspecte de o deosebita importanta prin riscurile si repercusiunile lor, imediate si in timp exercitate asupra unor activitati si dezvoltarii insasi a copilului.

Lasand de o parte aspectele estetice nedorite, a caror valoare nu trebuie neglijata, sunt de retinut, prin gravitatea si frecventa lor posibila, incidentele, accidentele si complicatiile lor imediate cu riscul lor permanent si anume marile dificultati in alimentatia si nutritia acestor copii, riscul aspirarii continutului alimentar cu consecintele sale, precum si infectiile secundare ale cailor respiratorii superioare si al complicatiilor otice sau pulmonare.

Totodata aceste anomalii pot fi cauza importanta a unor tulburari privind activitatea respiratorie, a dezvoltarii ulterioare a limbajului si desfasurarii normale a vorbitului prin dificultatile si modificarile de ordin fonetic de care se fac vinovate.

Alte consecinte tot atat de insemnate sunt si cele care privesc aparitia, implantarea si dezvoltarea dentitiei, precum si dezvoltarea ulterioara a intregii cavitati bucale.


Tratamentul lor

Buza de iepure incompleta sau simpla pare a fi cel mai bine tolerata, pana la alegerea momentului optim de corectare a anomaliei pe cale chirurgicala.

Indiferent de tipul morfologic al acestor anomalii, in ingrijirile si asistenta medicala acordate se va tine seama de masurile necesare asigurarii unei alimentatii corecte si de indepartare a riscurilor legate de aspiratiile si infectiile posibile.

Tratamentul corespunzator, in toate cazurile, este cel chirurgical, corectiv, alegerea momentului optim, a timpilor si tehnicilor operatorii depinzand de forma anatomica a anomaliilor prezentate.

Pentru buza de iepure simpla, uni sau bilaterala, interventia se poate practica dupa varsta de 6 luni, unele riscuri ridicindu-le, pentru anestezia generala, copiii cu diateza exudativa.

Fanta palatina ce intereseaza palatul moale se opereaza de obicei in jurul varstei de 1 an si 6 luni.

Buza de iepure bilaterala completa, ca si cele asociate cu fanta velopalatina, se corecteaza chirurgical in doi timpi, la un interval de 3-4 luni, prin refacerea initiala a buzei si a portiunii anterioare a palatului, in jurul varstei de 6-8 luni si apoi a boltei si palatului moale. Nu rareori in aceste cazuri sunt necesare si alte interventii corective ulterioare, in perioada scolara, a cavitatii faringelui si chiar a piramidei nazale.

Copiii cu vicii de implantare dentara sau alte anomalii ale dentitiei trebuie sa beneficieze de asistenta stomatologica si ortodontica, dupa cum cei cu tulburari fonetice vor fi asistati prin cabinetul de logopedie.

Nu trebuie neglijate nici eventualele tulburari de ordin psihic cu care de obicei se confrunta acesti copii.


In cadrul malformatiilor cavitatii bucale si a componentelor sale pot intra in discutie si alte anomalii congenitale mai mult sau mai putin frecvente, care sa afecteze intr-o mai mica sau mai mare masura activitatea acestui organ si sa se insoteasca sau nu si de alte tulburari.

Pot fi citate astfel unele fistule congenitale, buza dubla, anomaliile de crestere si dezvoltare ale maxilarelor si dintilor, sau cele ale limbii.


Sindromul Pierre Robin

Este anomalia cea mai frecventa a mandibulei, de o deosebita importanta pentru tulburarile pe care le poate determina mai ales asupra activitatii respiratorii din perioada primelor luni. Este determinat de hipoplazia mandibulei (micrognatie) insotita si de macroglosie cu glosoptoza, precum si uneori, chiar de despicaturi velopalatine.


Sindromul Franceschetti-Klein

Este o alta anomalie genetica transmisa dominant, mult mai rar intalnita si mai putin severa decat sindromul Pierre Robin, care se defineste ca o disostoza mandibulofaciala.

Unele din hipoplaziile mandibulare pot fi si unilaterale, afectand, odata cu dezvoltarea arcadelor dentare si a dentitiei, ocluzia cavitatii bucale, pe langa dezavantajul estetic pe care il invoca.


Anomaliile dentare

Pot fi de numar, pozitie si structura, interesand dintii din prima sau cea de a doua dentitie. Ele pot sa se asocieze altor anomalii, ca manifestari concomitente sau consecutive, dupa cum pot evolua ca entitati de sine statatoare. In originea lor se pot recunoaste unii din factorii cu caracter familial sau cauze teratogene, cu deosebire tetraciclina.

Anomaliile limbii mai cunoscute sunt: micro, macro si aglosia, limba scrotala si glositele marginale exfoliative sau rombice.


Macroglosia

Ca malformatie congenitala, poate fi determinata de angioamele limfatice sau vasculare, unele chisturi intralinguale, prin hipertrofia musculaturii sale din cursul unor boli generale, sau ca urmare a proceselor de neurofibromatoza din cursul bolii Recklinghausen.

Aparitia hipertrofiei din perioada de nou-nascut necesita un tratament chirurgical de urgenta in vederea indepartarii marilor dificultati pe care le poate determina in alimentatia copilului.

Foto: www.descopera.ro
 

Informatii despre vitamina C

 
Informatii despre vitamina C
Vitamina C este numita si acid ascorbic. Vitamina C este una dintre vitaminele indispensabile organismului si trebuie procurata prin dieta zilnica.
  • Vitamina C sporeste imunitatea.
  • Vitamina C este importanta pentru activitatea cerebrala.
  • Vitamina C mentine tineretea si asigura longevitatea.
  • Vitamina C previne artroza.
  • Vitamina C ajuta la vindecarea pacientilor cu rani, arsuri si gingii sangerande.
  • Vitamina C actioneaza ca laxativ natural.
  • Vitamina C mentine scazut nivelul colesterolului din sange.
  • Vitamina C determina scaderea tensiunii arteriale, inclusiv a celei diastolice.
  • Vitamina C ofera protectie impotriva agentilor cancerigeni si impiedica formarea nitrozaminelor (substante cancerigene).
  • Vitamina C actioneaza ca laxativ natural.
  • Vitamina C ajuta la absorbtia in organism a fierului din surse vegetale, fiind utila in prevenirea anemiei la vegetarieni.
  • Vitamina C este factor antistres.
  • Vitamina C reduce efectele unui mare numar de alergeni.
  • Vitamina C combate oboseala.
  • Vitamina C accelereaza cicatrizarea postoperatorie.
  • Vitamina C administrata in doze mari, poate salva vieti in cazul bolilor infectioase grave.
 

Spasmul piloric - manifestari clinice, tratament

 
Spasmul piloric - manifestari clinice, tratament
Spasmul piloric, anomalie functionala, neurogena a pilorului (orificiu intre stomac si duoden), prezinta numeroase asemanari cu stenoza hipertrofica congenitala de pilor, datorita carora sunt autori care le-au grupat in aceeasi entitate anatomo-clinica, denumind-o boala pilorica.

Asa cum subliniaza si L. Turcanu, D. Castello si P. G. Baroncelli, in baza unor studii efectuate pe un lot insemnat de copii purtatori ai acestor doua anomalii, ajung la concluzia ca atat stenoza hipertrofica de pilor cat si spasmul piloric recunosc un cadru unitar etiopatogenic, precum si o parte comuna din manifestarile lor, diferentierile si varietatea aspectelor clinico-radiologice datorandu-se particularitatilor anomaliilor morfofunctionale prin care ele se evidentiaza.

Spasmul piloric, ca stenoza functionala, poate fi astfel intalnit ca o entitate izolata, intr-o incidenta mult mai mare decat stenoza hipertrofica, dupa cum el poate fi prezent ca o componenta constanta a stenozei hipertrofice. Frecventa spasmului piloric pare a fi de peste 5 ori mai mare.


Manifestarile clinice ale spasmului piloric


Debutul clinic al formelor izolate este lipsit de „intervalul liber” de la nastere, caracteristic stenozei. El se anunta prin varsaturi a caror aparitie este semnalata imediat sau in zilele urmatoare.

In afara debutului lor precoce, varsaturile din spasmul piloric mai prezinta si alte caracteristici prin care, diferentiindu-se de stenoza pilorica, vin in sprijinul diagnosticului si al atitudinii terapeutice.

O particularitate insemnata este redata de frecventa lor mai mare, prezente aproape sau chiar la fiecare masa, dupa cum cantitatea lor este mult mai redusa. Niciodata volumul lor nu va ajunge sau depasi cantitatea de lapte ingerat, proba dublei cantariri, inainte si dupa mese, demonstrand in mod sugestiv acest aspect.

Varsaturile survin de obicei in timpul sau imediat dupa mese, cu acelasi caracter exploziv, „in jet”, fara continut biliar, precedate sau insotite si urmate de o stare de agitatie a sugarului, care se va linisti dupa ce spasmul va ceda.

In perioadele de agitatie pot fi observate si unele din miscarile peristaltice ale stomacului, de intensitate redusa si de scurta durata insa.

Sugarul mai poate prezenta o constipatie sau de multe ori si o diaree cu caracter prandial. Mictiunile sale sunt mai reduse si in cantitati mai mici.

Starea generala a sugarului cu spasm de pilor este mai putin modificata. Lipsesc manifestarile grave ale sindromului de deshidratare.

De asemenea si evolutia dezvoltarii lui este intr-o mai mica masura influentata. Astfel, curba greutatii este foarte rareori stationara. De cele mai multe ori ea inregistreaza insa un ritm mai lent de crestere, spasmul piloric reprezentand o cauza importanta a distrofiei sugarului.

Aspectele radiologice intalnite in cursul spasmului piloric sunt semnificative pentru diagnostic, diferentiindu-se in mod pregnant de stenoza hipertrofica de pilor.

Tranzitul baritat va pune in evidenta, intr-o prima etapa, caracterul stenozant al anomaliei functionale, prin impiedicarea totala a trecerii prin pilor a substantei de contrast, dar nu pentru multa vreme, dupa care are loc deschiderea lui larga si intregul continut gastric sa fie evacuat rapid in duoden, existand astfel o alternanta de faze, de inchidere completa si deschidere brusca a pilorului. Acest aspect caracteristic, de evacuare gastrica prin alternanta celor doua faze bine distincte, a fost definit de Barret ca „lege a totului sau nimic”.


Tratamentul spasmului piloric

Tratamentul spasmului piloric este medical, vizand pe de o parte o anumita grija in organizarea programului si a tehnicii alimentatiei sugarului, iar pe de alta parte, cu bune rezultate, in administrarea unei medicatii spasmolitice, in mod asemanator tratamentului medical din stenoza hipertrofica de pilor.

Foto: www.rasfoiesc.com
 

Usturoita - intrebuintari si remedii

 
Usturoita - intrebuintari si remedii
Usturoita (Alliaria officinalis) o intalnim prin padurile de foioase, in locuri umbroase si livezi.

Usturoita este numita si buruiana de rana, floare de lingoare, frunza-voinicului, galbenele, iarba taieturii, buruiana de buba rea, iarba de boli, radacina de lingoare, iarba de rana, iarba de toate boalele, buruiana de perit, aisoara, usturoaie, vindecatoare ori voinicica.

Tulpina usturoitei poate atinge 80 cm, iar catre varf se ramifica. Frunzele usturoitei sunt destul de mari si prezinta zimti adanci. Florile usturoitei au culoarea alba si cate 4 petale. Ele se dezvolta catre varful tulpinii.

De la usturoita pot fi folosite partile aeriene, recoltate in lunile aprilie-mai. Frunzele crude pot fi aplicate pe bube si umflaturi si se folosesc in tratarea sifilisului (se fierb si, cu decoctul obtinut, se fac spalaturi). Pentru a nu-si pierde calitatile terapeutice nu folositi planta uscata!


Prepararea infuziei, tincturii, sucului si decoctului de usturoita


Intern, folositi sub forma de infuzie si tinctura. Pentru infuzie, adaugati o lingurita de usturoita proaspata la 250 ml apa clocotita. Acoperiti pentru 10 minute, apoi strecurati. Consumati 2 cani pe zi, fara sa mariti doza.

Tinctura o preparati din 30 g de usturoita maruntita, amestecati cu 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Pastrati-o timp de 15 zile, dupa care strecurati. Luati cate 10-20 picaturi, de 2-3 ori pe zi, diluate in putina apa.

Extern, aplicati usturoita zdrobita pe locurile vatamate sau sucul stors din planta proaspata, in afectiuni precum abcesele, artrozele, cangrenele, ranile, ulceratiile, eczemele, inflamatiile externe, furuncule. In functie de toleranta, puteti folosi si tinctura, in diferite dilutii.

Pentru obtinerea decoctului, puneti o mana de usturoita zdrobita in 2 litri de apa. Fierbeti timp de 15 minute. Strecurati si folositi pentru bai ale picioarelor, in cazul verucilor, al afectiunilor unghiilor sau altor afectiuni cutanate. Aceasta fiertura poate fi aplicata pe locul afectat, cu un tampon de vata, de doua-trei ori pe zi.


Atentie

Usturoita contine zaharoza, celuloza, saruri minerale, caroten, saponine si un ulei eteric asemanator celui existent in usturoi. Usturoita se utilizeaza la tratarea urmatoarelor afectiuni: abcese, artroza, astm, furuncule, cangrene, diaree, eczeme, hipertensiune, inflamatii externe, rani, traumatisme si ulceratii.

Administrata intern intr-o cantitate prea mare, produce gastroenterite, nefrite si colici.
 

Chlamydioza, boala infertilitatii

 
Chlamydioza, boala infertilitatii
Chlamydioza este doua ori mai frecventa decat gonoreea, de sase ori mai des intalnita decat herpesul genital si de 30 de ori mai raspandita decat sifilisul, sustin epidemiologii.

Si e cea mai tacuta dintre bolile venerice, de cele mai multe ori bacteria ce o cauzeaza, Chlamydia trachomatis, nedand nicicum de veste asupra prezentei ei in organism.

Infectia, care se transmite numai prin contact sexual, afecteaza la femei uretra, vaginul si colul uterin, iar la barbati - uretra. Lucru valabil la ambele sexe, Chlamydia poate infecta nu doar organele urogenitale, ci si rectul, suprafetele oculare si pleoapele.


Cum se manifesta chlamydioza

Luni sau chiar ani intregi, nu da niciun semn. La un moment dat, isi fac aparitia primele simptome.

La femei, secretii vaginale galbui, neobisnuite, uneori vascoase si urat mirositoare, sangerari anormale, intre menstre sau dupa contact sexual, dureri aparent fara cauza in partea de jos a abdomenului, arsuri in timpul urinatului, noduli sau vezicule in zona genitala sau anala, dureri la contactul sexual.

La barbati, scurgeri purulente din penis, mai ales dimineata, dureri sau arsuri in timpul urinatului, noduli si mancarimi in zona genitala ori anala. Confruntarea cu asemenea neplaceri ar trebui sa-l determine pe cel in cauza sa solicite un consult medical.


Complicatiile chlamydiozei

Netratata la timp, chlamydioza nu ramane fara urmari:
  • infertilitate cauzata de boala inflamatorie pelvina;
  • conjunctivita, daca atingi ochii cu mana contaminata;
  • inflamarea conductelor scrotale la barbati;
  • sarcina extrauterina si nastere prematura.

Cum va aparati de chlamydioza

  • daca aveti o viata sexuala activa, faceti o data pe an testul pentru Chlamydia;
  • faceti-l si cand sunteti insarcinata sau doar planuiti sa deveniti mama. Copiii infectati din nastere fac usor pneumonie si conjunctivita, complicatiile acesteia ducand chiar la orbire.
Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.dobra-rada.pl