Flebita: sfaturi utile post criza

 
Flebita: sfaturi utile post criza
Flebita (afectiune cunoscuta si sub denumirea de tromboza venoasa) apare atunci cand un cheag se formeaza pe o vena. Ca urmare, circulatia sanguina este obstructionata, intr-o proportie mai mare sau mai mica, iar peretii vasului respectiv se inflameaza. In noua cazuri din zece, flebitele survin la nivelul membrelor inferioare. In trecut am discutat si despre remedii naturiste impotriva flebitei.


Cuprins articol:


Simptomele flebitei

Simptomele flebitei sunt durerile de picioare, resimtite mai ales in timpul mersului si inflamarea gambei. Daca va confruntati cu astfel de manifestari si in plus aveti varice, consultati de urgenta medicul, caci pot aparea complicatii foarte severe, cum ar fi o embolie, determinata de migrarea cheagului pana la inima sau la nivelul plamanilor.


Diagnosticul flebitei

Diagnosticul flebitei se pune cu ajutorul unei ecografii Doppler.

  • Daca flebita este profunda, tratamentul consta in administrarea de heparina cu greutate moleculara mica, sub forma unei injectii subcutanate pe zi. De asemenea, terapia mai cuprinde administrarea de antivitamina K pe cale orala, un alt anticoagulant, activ pana la sase zile. Cura dureaza minimum trei luni daca trombusul este situat la coapsa, sase luni, daca obtureaza o vena de sub genunchi, si un an in caz de embolie. Tratamentul este insotit de analize periodice ale sangelui.
  • Daca flebita este superficiala, terapia consta in administrarea de heparina, pentru a se evita extinderea problemei. Daca exista riscul ca trombusul sa migreze, operatia este iminenta.

Conduita dupa externare

  • O data accesul de flebita incheiat, sangele va redeveni fluid in timp, datorita unui tratament cu antivitamine K, care se urmeaza trei-sase luni.
  • De asemenea, se impune purtarea unui ciorap special, care sa nu permita venelor sa se destinda, sa le ajute sa-si revina la forma initiala. Atentie! Trebuie sa fie mai strans la glezne si gambe si mai lejer pe coapse. Cereti sfatul unei farmaciste in privinta alegerii unor astfel de ciorapi, caci, daca sunt prost adaptati (daca comprima abdomenul, de pilda), pot face mai mult rau decat bine. Purtati-i intre sase luni si un an.
  • Cand stati intinsi pe pat, tineti membrele inferioare putin mai ridicate fata de restul corpului, pentru a facilita drenajul sanguin.
  • Consumati in fiecare zi o cantitate sporita de lichide, caci, ajuta la fluidificarea sangelui. Preferati mai ales apa, totusi nu cu un continut prea mare de minerale.
  • O compresie naturala este asigurata si de muschi. Prin urmare, trebuie sa intretineti masa musculara: plimbati-va mai mult pe jos, fara insa sa va fortati; odihniti-va la cel mai mic simptom dureros. Mergeti cu picioarele prin apa - ajuta foarte mult la mentinerea sanatatii venelor.
  • Mancati alimente bogate in vitamina E: avocado, nuci, migdale, pesti din marile reci.
  • In sfarsit, masarea picioarelor, de la glezne spre coapse, folosind o crema cu efect venotonic, este de efect.

Factori care pot influenta recidiva

  • Greutatea excesiva a corpului.
  • Fumatul.
  • Unele medicamente. Anumite produse farmaceutice, precum cele destinate tratarii epilepsiei si antibioticele, inhibitoare ale antivitaminelor K, sunt de evitat, cel putin o perioada de timp, cat considera medicul care va supravegheaza.
  • Alimentele bogate in vitamina K: fasole verde, broccoli, varza etc.
  • Hainele stranse pe corp.
  • Sporturile care cresc presiunea sanguina: tenis, volei, baschet...

Bibliografie si credite

  • Foto: www.bioterapi.ro
  • Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 5 (177), 2013.



 

Adevaruri despre femei si maladiile inimii

 
Adevaruri despre femei si maladiile inimii
  • Renunta greu la fumat. Numarul de fumatori in randul barbatilor s-a diminuat pe parcursul ultimilor ani, lucru ce nu s-a constatat la femei. Un sfert dintre ele continua sa fumeze, in conditiile in care tabagismul creste de doua ori riscul de dezvoltare a unei maladii cardiovasculare in raport cu barbatii.
  • Hipertensiunea este un important factor de risc. Date recente furnizate de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) arata ca hipertensiunea joaca un rol major in aparitia bolilor cardiovasculare grave la femei. Riscul este mai mare de 3,5 ori fata de barbati.
  • 40% dintre femei sunt hipertensive. Studii de ultima ora au pus in evidenta faptul ca aproximativ 40% dintre femei sunt hipertensive, avand o presiune arteriala mai mare de 154/9 cm coloana de mercur.
  • Diabetul agraveaza situatia. Femeile diabetice prezinta un risc de imbolnavire cardiovasculara de trei ori mai mare fata de cele care nu sufera de aceasta afectiune. Probabilitatea dezvoltarii unei maladii circulatorii este cu atat mai mare cu cat, pe fondul dezechilibrului metabolic deja existent, pacientele continua sa fumeze.
  • Miscarea are rol profilactic. Practicarea cu regularitate a unei activitati fizice joaca un rol esential in prevenirea bolilor cardiovasculare. Sportul moderat ajuta la restabilirea nivelului colesterolului si trigliceridelor, mareste fluxul sanguin, intareste inima. Cele mai recomandate sunt mersul pe bicicleta, inotul si joggingul.
  • Alcoolul are efecte nefaste. Numeroase femei aflate in campul muncii obisnuiesc sa consume cantitati destul de mari de alcool, fapt ce duce la acumularea de kilograme si la cresterea tensiunii arteriale. De asemenea, favorizeaza aparitia anomaliilor de ritm cardiac. Asadar, fiti rezonabile si incercati sa nu depasiti doua pahare de vin pe zi.
  • Terapiile substitutive sunt controversate. Tratamentele hormonale de substitutie continua sa faca obiectul unor discutii aprige in ce priveste riscul dezvoltarii maladiilor cardiovasculare. Astfel, utilizarea timp indelungat a acestor tipuri de medicamente se pare ca favorizeaza aparitia amintitelor boli.
  • Trebuie tinut cont de ereditate. Femeile care si-au pierdut unul sau amandoi parintii, inainte ca acestia sa implineasca varsta de 60 de ani, din cauza unor boli cardiovasculare prezinta un risc de trei ori mai mare sa cada victime unui infarct fata de cele care nu au avut astfel de antecedente in familie.
  • Se poate vorbi despre o „discriminare cardiovasculara”. Exista, fara indoiala, o favorizare a barbatilor in ce priveste tratarea maladiilor cardiovasculare, ceea ce conduce la rezultate terapeutice mai putin favorabile in cazul femeilor afectate de astfel de boli. Acestea trebuie sa beneficieze la randu-le de un diagnostic precis si de o abordare inteligenta a bolii, care sa permita stabilirea unui tratament optim.
Foto: avoidbypasssurgery.com


 

Remedii sigure pentru afectiunile copiilor

 
Remedii sigure pentru afectiunile copiilor
In medicina traditionala, empirica, se folosesc din timpuri indepartate zeci (poate chiar sute) de remedii obtinute din plante, utilizate cu succes in diferitele afectiuni care apar preponderent la copii. De decenii bune, putem vorbi si despre intrebuintarea stiintifica a vegetalelor in scop terapeutic pediatric.

In prezent, s-au pus la punct chiar anumite „banci de date naturiste pentru parinti”, in care ierburile medicinale sunt clasificate, computerizat, pe specii, functie de indicatiile curative, de comunitatile umane si/sau zonele geografice.

De mentionat ca astfel de plante pot fi utilizate fara risc la copii, al caror organism este in plina dezvoltare (si aici includem si sistemul fiziologic defensiv), numai cu respectarea stricta a modului de prelucrare si de administrare.


Cuprins articol:


Uz intern

  • Raceala insotita de tuse rebela. Infuzie sau decoct din flori de tei, patlagina ori musetel, singure sau in asociere cu lemn-dulce, lumanarica, pin, nalba mare, ciubotica-cucului, anason (ultimele patru indicate in special in tusea cu expectoratie bogata). In farmacii exista siropuri sau comprimate antitusive din aceste vegetale.
  • Bronsita astmatiforma. Si in astmul bronsic infantil, la baza tratamentului stau tot cateva plante care contin xantine (substante spasmolitice). Administrate corect, pot combate puseul acut al bolii. Dintre acestea mentionam: Ephedra, arborele de cafea si Tea chinensis. In plus, se fac inhalatii cu uleiuri volatile din pin, menta, eucalipt, lavanda.
  • Gingivite, stomatite, gastrite, gastroenterite, colici abdominale, varsaturi, enterocolite, parazitoze intestinale. In suferintele ce implica traseul pe care hrana il parcurge in organism, se folosesc frecvent la copii, chiar incepand de la varsta primelor luni (cazul tratamentului colicilor intestinale), preparate fitoterapeutice sub forma de infuzie, decoct, macerat la rece, pe baza de musetel, sunatoare, salvie, sulfina, coriandru, menta, melisa, anason, turita mare, trandafir (in special sub forma mierii de trandafir). Chiar si constipatia se poate combate cu ajutorul plantelor cu efect bland asupra tubului digestiv: volbura, cupa vacii, porumbar, cicoare, seminte de in. Atentie! Preparatele din crusin, desi sunt foarte eficiente la adulti, sunt contraindicate fara discutie la copii!
  • Recuperare post-hepatita acuta. Copiii pot beneficia de efectul hepatotrofic al unor ceaiuri din armurariu, cimbrisor, schinel sau anghinare.
  • Boli cardiovasculare juvenile. Preparatele fitoterapeutice in aceste situatii sunt sigure doar daca se realizeaza intr-un laborator farmaceutic (substantele active implicate sunt extrem de puternice, o dozare incorecta putand fi fatala). In aceasta categorie terapeutica intra Digoxinul, obtinut din degetelul rosu sau din cel lanos, sau tonicele cardiace obtinute din saschiu, paducel, talpa-gastei, valeriana, levantica, castan salbatic.
  • Afectiuni renale. Desi la copii astfel de boli sunt relativ rare, unele preparate pot fi de folos: din muguri de plop, din nalba mare, din frunze de mesteacan, de cimbrisor, din fructe de ienupar, din matase de porumb, din merisor sau din coada-calului. In enurezisul infantil, se indica infuzii din coada-soricelului, sunatoare, musetel, mesteacan, turita mare, urzica.
  • Boli ale sistemului nervos. Se pot administra si la copii unele ceaiuri, comprimate ori capsule cu plante avand actiune neurotrofica: paducel, talpa-gastei, aloe vera, ginkgo biloba, ginseng.
  • Dereglari de nutritie si metabolism. Fitoterapia este recomandata ca tratament complementar in diabetul juvenil, implicand preparate din Galega, Juglandis, Bardanae, soia, linte, ghimbir, afin, brusture.

Uz extern

  • Baile, avand mod de aplicare lesnicios, se recomanda in terapeutica juvenila in cazul unor tulburari endocrine, in diverse dermatoze, in tulburari circulatorii periferice, in convalescenta dupa unele boli severe, in special infectocontagioase. Plantele ori uleiurile esentiale cu care se efectueaza imbaierea vor fi alese in functie de efectul dorit (revulsiv, calmant, trofic s.a.m.d.). Se practica fie sub forma de bai generale (in cada sau copaita), fie doar partiale, la micutii cu debilitate fizica, rahitism sau cu unele boli de piele. Ca plante sunt recomandate: fanul, frunzele de nuc, radacinile de osul-iepurelui, frunzele de cimbru etc.
  • Alte preparate din vegetale (infuzie, macerat, unguent, gel) se pot aplica pe cale externa la copii in cazul unor leziuni ale pielii, fiind indicate: papadia, musetelul, urzica moarta alba, arnica, galbenelele.
Foto: www.parenting-journals.com


Va invitam sa cititi si:



 

Nu neglijati dieta copilului bolnav!

 
Nu neglijati dieta copilului bolnav!
Nu este de conceput ca din dieta curenta a unui copil ce a implinit un an sa lipseasca morcovii, ardeii grasi, tomatele, cartofii, mararul, patrunjelul, soia, pastarnacul, toate fructele autohtone si cele exotice disponibile.

Unele pot fi administrate ca atare, fie singure, fie in salate, altele trebuie supuse prelucrarii termice, iar din altele se pot face sucuri, jeleuri, dulceturi s.a.m.d.

Binevenite sunt si alte legume, insa numai dupa o varsta mai mare a minorului si daca acesta beneficiaza de o stare de sanatate deplina; este cazul spanacului, urzicilor, cepei, usturoiului, vinetelor, prazului, ciupercilor.

Daca plantele enumerate sunt recomandate in scop nutritiv strict, iar altele se adauga unor preparate pentru a imbunatati gustul, exista anumite vegetale-medicament, recomandate in cantitate mai mare cand copilul este bolnav. Sa dam cateva exemple:
  • Morcovii sunt de baza pentru tratarea puseelor diareice ale copiilor mai mari de patru luni. De asemenea, este stiut ca mucilagiul de orez este neintrecut pentru a „strange la burta”. In scop asemanator, in unele tari cu clima calda, se foloseste pulberea de roscove (denumita comercial Arabon).
  • Patrunjelul este folosit in primul rand pentru efectul sau diuretic, imbunatateste digestia si combate durerile gastrice.
  • Semintele de dovleac in stare cruda, eventual zdrobite si amestecate cu putina miere poliflora si lapte, se administreaza in mod traditional pentru a vindeca unele parazitoze intestinale.
  • Pulpa de ananas contine enzime-catalizatori ai reactiilor din organism, putand contribui la combaterea unor alergii.
  • In ce priveste constipatia, se stie ca apa in care au fost lasate la macerat peste noapte cateva prune uscate poate regla tranzitul intestinal. Fireste, aportul consecvent de fibre nedigerabile, provenite atat din fructe si legume, cat, mai ales, din cereale (de preferat nedecorticate) este esential in profilaxia acestei stanjenitoare probleme.
  • Mango, bogat in carotenoide si bioflavonoide, este bun contra oboselii, retonifica, il ajuta pe copil sa-si revina mai rapid din convalescenta si potenteaza sistemul imunitar.
  • Probabil nu stiati, dar spanacul, precum si alte alimente cu un continut ridicat de zinc pot imbunatati capacitatea auditiva, o deficienta in aceasta „zona” fiind deseori asociata cu o carenta in mineralul amintit. Pot chiar inlatura tinitusul.
  • Citricele si fructele de padure autohtone, foarte bogate in acid ascorbic natural - denumit si vitamina antiinfectioasa - se recomanda insistent pentru potentarea rezistentei organismului copiilor la atacurile diverselor infectii, in special in „sezoanele de trecere”.
Foto: www.domnite.ro


Va invitam sa cititi si:



 

Malocluzia: cauze, implicatii, tratamente

 
Malocluzia: cauze, implicatii, tratamente
O ocluzie (inchidere) deficitara intre maxilar si mandibula ar putea sta la originea unui dezechilibru general in corp. Nu ignorati unele simptome ce apar cu preponderenta dimineata, caci nu este exclus ca de vina sa fie tocmai acest neajuns.

V-ati trezit adesea cu spatele intepenit sau ametiti de o migrena? Vi se intampla sa acuzati in zori dureri de brate sau in ceafa, fara un motiv anume? Aveti frecvent senzatia ca percepeti zgomote suparatoare fara sa le cunoasteti insa sursa?

Probabil, toate aceste probleme care va amarasc viata pornesc de la nivelul cavitatii bucale, mai precis sunt determinate de pozitia anormala a dintilor superiori fata de cei mandibulari (nu „calca” cum trebuie unii pe altii atunci cand gura este inchisa).

Interdependenta intre dantura si celelalte structuri organice nu este nici pe departe un concept nou. Hippocrate si reprezentantii medicinei traditionale chineze au sugerat de acum mii de ani o atare legatura. In prezent, orice stomatolog sau tehnician dentar trebuie sa aiba solide cunostinte in ceea ce priveste ocluzologia cavitatii bucale.


Cuprins articol:


Ce este malocluzia?

Pentru ca o ocluzie dentara sa fie functionala, optima, cateva conditii trebuie indeplinite. Mai precis, premolarii si molarii celor doua arcade dentare au un contact perfect unii cu ceilalti atunci cand gura este inchisa (cuspizii - varfurile - a ceea ce popular numim masele patrund in fose - mici depresiuni), iar incisivii superiori ii acopera pe cei inferiori, se sprijina intr-o maniera armonioasa pe ei (marginea incizala a frontalilor mandibulari vine in contact cu fata posterioara a celor de sus).

Vorbim de malocluzie, de muscatura anormala, daca vreti, cand, din varii motive, raportul descris anterior nu e respectat. Este de ajuns ca un singur dinte sa fie in relatii „necordiale” cu vecinii pentru a se ajunge la malocluzie, iar consecintele nu sunt de ici, de colo...


De ce apare malocluzia?

Cel mai frecvent, la adulti cauzele sunt de natura stomatologica: carii netratate; disfunctii dentare necorectate la vreme; extractii; fracturi ale oaselor maxilare prost inchise; obturatii de canal nesatisfacatoare, ce duc la inflamatii sau chiar tumori locale; coroane sau punti dentare gresit efectuate, prea mici ori suprainaltate, nemorfologice; eruptia unui molar de minte intr-o pozitie nefireasca s.a.m.d.

O malocluzie poate avea si „radacini” precoce: pozitie fetala gresita; traumatisme locale de natura obstetricala (la nastere) sau suferite in frageda copilarie, urmari ale accidentelor auto ori de alta natura; probleme ortodentice juvenile; proteze de corectie neadaptate fiziologic sau prost echilibrate; plombaj defectuos; inghesuire dentara; strungareata prea accentuata; pierderi premature ale dintilor de lapte ori permanenti; dinti supranumerali sau absenta congenitala a unora...

De asemenea, obstructia cailor respiratorii superioare din pricina polipilor sau amigdalelor mari poate determina o inchidere disfunctionala a gurii.


Simptome matinale precum migrenele, durerile de ceafa sau de spate, daca apar cu regularitate, trebuie sa va trimita de urgenta la un specialist, care sa confirme ori sa infirme legatura dintre ele si malocluzie.


Implicatiile malocluziei sunt serioase

In primul rand are de suferit dantura. Contactele vicioase, anormale, duc la abrazari puternice ale anumitor dinti, la masticatie unilaterala, la migrari, chiar la dureri si devitalizare (dintii folositi mai putin se mortifica in timp, devin cenusii, insensibili).

Daca maxilarul inferior este deplasat ca urmare a unei malocluzii, mobilitatea mandibulara este restrictionata, muschii din zona (gat, umeri, cap...) stau in tensiune, aparand frecvent spasme chinuitoare.

Articulatia temporomandibulara (pentru a o simti, plasati degetele aratatoare la baza lobilor urechilor si deschideti gura) va functiona gresit, putandu-se instala veritabile entorse. Acestea se tradeaza prin trosnituri ale maxilarelor, dureri, imposibilitate de a deschide suficient gura sau crispari sonore.

O ocluzie deficitara poate antrena dezvoltarea unei afectiuni la nivel cranian (crize migrenoase, cefalee, tinitus) sau al coloanei vertebrale (incet, incet, chiar postura corpului se modifica).


Bruxismul



Prezenta consecventa a unui simptom matinal (sau a mai multor manifestari nefiresti) trebuie sa fie primul semnal de alarma. S-a constatat ca, in marea majoritate a cazurilor, un soc afectiv sau emotional (cearta puternica, divort, doliu, pierderea locului de munca) constituie element declansator a ceea ce specialistii numesc bruxism.

Nu pot fi insa excluse nici cauze precum: stresul prelungit si intens, in special mental; dereglarile hormonale; la copii nervozitatea excesiva, de obicei insotita de enurezis nocturn; foarte rar tratamentele stomatologice - de la simple obturatii, pana la microproteze, proteze partiale, totale, scheletate - ce creeaza interferente si ticuri.

Semnele evocatoare ale bruxismului apar cu precadere dimineata dintr-un motiv cat se poate de simplu: in timpul somnului sau in stare de veghe, unele persoane, din nevoia inconstienta de a se elibera de tensiunile nervoase, au tendinta de a strange, de a scrasni din dinti.

Fenomenul declanseaza, la trezire, manifestari ca oboseala musculara a gatului si articulatiei mandibulare, dureri craniene si de coloana, limitarea miscarii pe laterala a maxilarului inferior etc. Bineinteles, in timp, si cavitatea bucala are de suferit: apar fisuri in smalt, unii dinti se mortifica, altora li se sterge relieful ocluzal, gingiile se inflameaza si sangereaza...


Posibile tratamente pentru malocluzie

Studiile arata ca aproximativ 35% dintre pacientii care se plang de dureri de spate fara o cauza evidenta sufera in realitate de malocluzie. 90% dintre cazurile de migrene matinale cunosc rezolvare abordand problema stomatologic. In schimb, daca in doua luni de tratament nu se observa ameliorari, trebuie cautat, factorul generator in alta parte.

Desi cele mai multe malocluzii se amelioreaza prin simple corectii ale morfologiei dentare, unele reclama o abordare mai ampla...

In prima faza, medicul supune pacientul la unele teste de postura. Analizeaza persoana, care sta in picioare, fiind atent la alinierea umerilor, la pozitia bazinului, chiar a genunchilor... Cu ajutorul radiografiilor, evidentiaza locatia mandibulei in raport cu craniul.

Pornind de la rezultatele obtinute si dupa prelevarea amprentei dentare, in colaborare cu un tehnician, realizeaza o proteza ce va contribui la redresarea oaselor maxilare. Aceasta este confectionata dintr-un material transparent, de cele mai multe ori din rasini acrilice si sarmulite otelite si se aplica pe mandibula. Trebuie purtata zi si noapte, cel putin doua luni. Rolul sau: determina reasezarea danturii, trateaza articulatia dintre cele doua maxilare si diminueaza tensiunile musculare.

In paralel, nu ar strica aportul unui osteopat, care lucreaza la nivelul coloanei vertebrale, pentru a-i inlesni adaptarea la noua pozitie a cavitatii bucale determinata de proteza. Sunt necesare mai multe sedinte.

Dupa indepartarea protezei, ocluzia optima trebuie stabilizata. Exista doua optiuni: un tratament ortodontic sau unul pe baza de compozit. Dispozitivele de contentiune sunt folosite pentru mentinerea, fixarea pozitiilor corecte ale dintilor.


Remedii homeopatice contra durerilor la masticatie si de ceafa

  • In caz de dureri la masticatie: Aranea diadema 5 Ch, trei granule, inainte de mese.
  • Daca durerile iradiaza din maxilare catre ceafa: Phosphorus tri-iodatus 5 Ch, cate trei granule, dimineata si seara.
  • Daca durerile iradiaza in toata fata: Mezereum 5 Ch, cate trei granule, de doua-trei ori pe zi.

Bibliografie si credite

  • Foto: opera-dental.ro
  • Bibliografie: Medicina naturista, nr. 5 (177), mai 2013.