Medicina informativa

Insomnia: capsule cu planta Rhodiola rosea, trandafir salbatic din Siberia, combat nervozitatea de peste zi, depresia.

Amestec din plante uscate, talpa gastei, flori de paducel, radacina de valeriana, in cantitati egale. Peste 1 lingura de amestec se pun 200 ml. apa clocotita, se infuzeaza 1 ora, se bea calduta cate 50 ml. de 4 ori/zi inainte de mesele principale si inainte de somn.

Cura de lavanda (tinctura), 1 lingurita de 3 ori/zi.

Gripa, guturai: tinctura muguri plop negru in alcool 90, timp de 10 - 12 zile - macerat, 50 - 100 pic. de 4 ori/zi, nu se iau cu apa, se depreciaza, se iau pe paine sau zahar.

Untul de lamaie, 1 lamaie se pune in apa fierbinte 1 min., se toaca prin masina de tocat impreuna cu coaja, se amesteca cu 100 g. unt, se adauga 1 - 2 linguri de miere, se foloseste in cantitati mari in timpul epidemiilor de gripa.

Guturai, sensibilitate la raceli: sirop de catina, se iau preventiv 5 - 6 lingurite/zi, pe stomacul gol, timp de minimum 3 saptamani.

In cazul in care afectiunea este declansata, se iau 10 - 12 lingurite/zi, pentru a ajuta organismul sa se apere.

Picurati in fiecare nara o picatura de ulei de menta, de 2 ori/zi. In acelasi timp se unge cu ulei fruntea, tamplele, urechile, ceafa, partile exterioare ale nasului. Uleiul de menta se poate amesteca si cu camfor.

Se face un amestec din seminte de armurariu, limba mielului, albastrele, silur, radacina de papadie, si coada soricelului in parti egale, se maruntesc prin masina de cafea, se ia 1 lingurita de pulbere de 4 ori/zi, pe care o tineti sub limba timp de 15 min. apoi se inghite cu apa plata.

Aceste plante au rol de antiinflamatoare, actionand asupra ochilor si regleaza glanda suprarenala (care produce cortizonul). Local se pot pune comprese cu macerat rece din musetel, coada soricelului, silur, albastrele. Inainte de a face maceratul se spala plantele (se pun intr-o sita si se lasa cateva min. la jetul de apa).

Epilepsie: cure succesive de 40 zile, cu 10 - 20 zile pauza, se ia pe nemancate 1 lingurita de pulbere de branca ursului de 3 - 4 ori/zi, cu ceai de sunatoare sau busuioc. Supradoza da reactii alergice, vasodilatatie periferica si hipotensiune.

Este o boala in care bolnavul respecta cu strictete indicatiile medicului, poate duce o viata normala, iar crizele pot fi inlaturate de multe ori pentru toata viata.

Alcoolul, agraveaza frecventa si intensitatea crizelor. Efortul fizic si psihic prea mari sunt contraindicate. Se respecta timpul necesar de odihna si somn. Tratamentul prescris se ia toata viata in ritmul recomandat, deoarece intreruperea brusca, poate declansa noi crize. Uneori insuflatia aerului in spatiul arahnoidian, poate inlatura pentru mult timp crizele. Deci bolnavii de epilepsie nu sunt invalizi, daca se trateaza corect si duc o viata cumpatata, boala se tine in frau.

Bila de bou, care se gaseste in fiere si se ia de la abator. Se scoate cu o seringa 5 ml. bula, 1 varf de cutit de bicarbonat, 75 ml. apa distilata, 10 pic. suc de lamaie, se pun la fiert, amesteca bine, se dau in cateva clocote.

Amestecul se pastreaza la frigider, se face mereu proaspat.

Durere de cap, lovituri, vase sparte, cheaguri: miere si tamaie pisata in parti egale se unge capul despartind parul in carari. Se lasa sa se usuce mierea, apoi se spala cu apa calduta.

Cura cu lavanda ulei (se obtine numai industrial, se gaseste in magazinele naturiste), 1- 2 pic, cu putina miere.

Ca tratament indelungat se recomanda pulberea de lavanda (vezi ficat, dischinezie biliara), 1 lingurita de 3 - 4 ori/zi, pe stomacul gol.

Uleiul de lavanda obtinut prin macerare in ulei de masline, (nu este toxic), se foloseste la masarea tamplei, fruntii si gatului, indeparteaza cu usurinta durerea de cap.

Mestecarea catorva tulpini de marar verzi combate durerea de cap, astenia si stresul.

Depresia, anxietatea, stresul: tratament cu lavanda tinctura (intr-un borcan se pune ¾ planta, se completeaza cu alcool de 70, se lasa la macerat 14 zile, agitand din cand in cand borcanul) 1 lingurita la ½ pahar de apa de 3-4 ori/zi, pe stomacul gol, timp de 3 luni.

Sunatoarea este considerata remediul clasic antidepresiv, redand buna dispozitie si alungand gandurile rele, efectul ei este egal cu antidepresivele de sinteza. Mod de folosire: 1 lingurita de planta la 1 cana de apa clocotita, de 3 ori/zi.

Ginsengul amelioreaza starile de oboseala si de stres, urmand o cura de 6-8 saptamani. Planta contine vitamina B1, B2.

Valeriana contine substante active extrase din radacina, care linistesc nervii si relaxeaza. Efectul calmant si somnifer vine din uleiurile eterice. Se gaseste sub forma de tinctura, ceai, drajeuri.

Medicamente cu substante active 100% naturale, Rhodiolin (Rhodiola Roseea) si Noni lichid (morinda citrifolia), se va vindeca sistemul nervos si inunitar, Strong Bones 2 capsule/zi cu 30 min. inainte de masa.

Macerat rece din petale de trandafir, de 3 ori/zi, cate o cana, timp de o luna.

Caderea parului: 1 lingura gaz lampant, 1 lingura otet de mere, 1 ou, 1 capatana usturoi pisat, se amesteca, se face parul carari si se unge. Se lasa sa actioneze 3 ore, apoi se spala cu sampon. Tratamentul se face o data pe saptamana.

Cura cu otet de lavanda (10 linguri de planta maruntita cu ½ litru de otet, se macereaza 10 zile la temperatura camerei), se maseaza la radacina parului.

Radacina de brusture pusa la macerat cu alcool, timp de 10 zile, se maseaza capul usor, zilnic timp de o luna.

Amestec de ceapa cu miere, la 4 parti de pasta de ceapa cruda se adauga 1 parte de miere. Se intinde amestecul pe cap, se lasa timp de 1 ora, apoi se spala capul cu apa calduta. Daca parul este uscat, se poate pune in amestec putin ulei de masline.

Amestec de suc de castraveti cu miere, previne caderea parului si contribuie la scaderea colesterolului. 1 pahar de suc de castraveti cu 1 lingura de miere se ia pe stomacul gol dimineata si seara inainte de culcare.

Sampon cu miere, 30 g. flori de musetel puse in 100 ml. Apa fierbinte, se infuzeaza 1 ora, se strecoara si se adauga 1 lingurita de miere, parul se umezeste cu aceasta infuzie, dupa 30-40 min. se limpezeste cu apa calduta, se repeta la 10 zile.

200 ml. gaz lampant, 4 oua, 200 ml. alcool 90, 200 ml. ulei de ricin, 200 g. usturoi pisat, vitamina B6 - 4 fiole de 5 ml, 4 linguri sare de mare. Se pun la macerat, timp de 2 saptamani. Preparatul se foloseste de 2 ori/sapt., se frectioneaza parul la radacina si dupa 4–5 ore se clateste cu ceai de radacina de brusture sau urzica.

Astenia, oboseala: tinctura de smirna 20 – 30 pic, diluate in putina apa, de 4 – 6 ori/zi. Efect inviorator puternic, stimuland circulatia cerebrala, favorizand activitatea intelectuala. Se va folosi numai smirna procurata din farmaciile si magazinele naturiste.

Macerat de isop, (1 lingurita planta intr-un pahar de apa, la temperatura camerei, se macereaza de seara pana dimineata) ½ litru indulcit cu miere. Tratamentul dureaza 21 zile. Cu actiune tonica asupra psihicului, favorizeaza concentrarea si alunga gandurile negre.

Ulei de somon (omega 3), reduce nivelul colesterolului, fluidific  sangele, regleaza tensiunea, ajuta inima sa functioneze normal. Ceai de sunatoare si tei indulcit cu miere, ajuta pentru un somn linistit.

Arteroscleroza, fragilitate vasculara: pulbere de catina 1 lingurita de 4 ori/zi, pe stomacul gol, ajuta la elasticitatea si integritatea vasculara. Efecte miraculoase se obtin cu ajutorul amestecului format din, 1 lingurita pulbere de catina, una de polen si una de miere, 4 lingurite/zi, timp de 2 luni. S-au recuperat destul de repede si pacientii cu accidente vasculare.

Afte si abcese:  frunze de morcov 100 g. Intr-un litru de apa se fierb si se face gargara pentru a cicatriza.

Accident vascular: (reteta  manastireasca), radacina spanz de marimea palmei, se toaca, se pun 2 litri de apa calduta, se lasa la caldura camerei la macerat pana face floare deasupra, se filtreaza. Se inmoaie un tifon pus in 4 in lichid, se pune pe cap, se acopera cu un fes timp de 1 ora, apoi se usuca parul la aer. Tratamentul se face o data pe zi timp de 7 zile.

De multa vreme n-a fost iarba atat de inalta si atat de plina de flori! Ploile din anul acesta au facut adevarate minuni. In padurea din spatele casei mele, (care de fapt este un bloc din Brasov, dar asezat in plina natura), rasar in fiece zi fel de feluri de plante, daruri nesperate de frumusete si sanatate, lasate noua de Creator. Mergand intr-o zi la izvor, langa un soc gata sa dea in floare, am zarit o panseluta salbatica. Subtirica, fragila, se bucura din toate puterile ei de viata, inaltandu-si petalele galbene catre soarele stralucitor. Cunoscuta sub numele de trei-frati-patati (sau barba-imparatului), ea este una din plantele medicinale specifice inceputului verii, harazita sa ne apere de “febra fanului”, cum i se spune alergiei in popor. Copie fidela a panselei mari, de gradina, are petalele mai pestrite si mai firave, fiind daruita insa cu har ceresc. Si in natura, ca si in viata, modestia ascunde virtuti.

Mic istoric

Zice-se ca au fost odata trei feciori de imparat frumosi si viteji, care s-au pornit cu totii la lupta, sa biruiasca un balaur infricosator, care inspaimanta de ani de zile pe supusii tatalui lor, furandu-le copiii, pustiindu-le holdele si intunecandu-le soarele. Numai ce au ajuns in vizuina fiarei, si au inceput a se lupta cu ea, de s-a oprit soarele pe cer, ca sa se uite. Cand erau gata sa-l rapuna, balaurul le-a spus ca, daca nu l-or lasa in viata, mare napasta se va abate asupra lor. Dar ei aveau inimi viteze si nu s-au dat inapoi, omorandu-l. Si numai ce si-a dat suflarea jivina, ca toata fata si pielea li s-a umplut de bube, si din frumusetea lor stralucitoare nu a mai ramas nimic. Cum nu se mai puteau arata asa in lume, ei s-au pus in genunchi si au inceput a se ruga cu lacrimi la bunul Tata din Ceruri sa le curme suferinta. Iar Dumnezeu le-a ascultat ruga si i-a transformat pe cei trei frati intr-o floare cu tulpina frageda, cu miros abia simtit si suav ca tineretea lor, care vindeca toate bolile pielii. Acea floare se cheama si acum trei-frati-patati. Si daca tot v-am spus povestea ei, sa vedem unde o gasim, cum o culegem si cum o putem folosi pentru a ne redobandi sanatatea.

Descrierea plantei

Originara din Europa, Asia Occidentala si Africa de Nord, panseluta salbatica (trei-frati-patati) creste spontan pe campii si pe pajisti, in locuri virane si la margini de drum. Mare iubitoare de lumina, uneori formeaza adevarate lanuri colorate si parfumate. In zona campiei, florile au culoare galben deschis (ca lamaia), cu pete albe catre interior. La munte, culoarea ei specifica este albastru spre violet, cu mijlocul galben. Floricelele cresc cate una singura pe tulpina, iar frunzele sunt ovale, cu marginea dintata.

Recoltarea

De la trei-frati-patati se foloseste numai partea aeriana. Tulpina, cu frunze si flori, se taie cu un cutit, pentru ca, prin smulgere, planta ar fi distrusa. Dupa culegere, planta se usuca la umbra, in straturi subtiri. Timpul optim de recoltare: lunile iulie, august si septembrie.

Fiind o planta foarte bogata in apa, dupa uscare, dintr-un brat de tulpini n-o sa va ramana mai mult de o mana de planta. Si inca un amanunt: in timpul uscarii, veti auzi niste fosnete si pocnete stranii. Nu cumva sa credeti ca v-a intrat in casa un strain! Pur si simplu capsulele plantei explodeaza.

Moduri de preparare

• Infuzie. Se macina planta cu o rasnita de cafea sau se piseaza bine in piua ori in mojar; se iau patru linguri de planta si se pun intr-un sfert de litru de apa (o cana de ceai) la inmuiat, de seara pana dimineata, cand se filtreaza maceratul rezultat, care se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o cana de apa clocotita; se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura camerei, dupa care se filtreaza. La sfarsit, se combina infuzia cu maceratul la rece, iar preparatul obtinut se bea pe parcursul unei zile. Acest remediu este unul din cele mai puternice depurative cunoscute in fitoterapia noastra, mobilizand toxinele si accelerand eliminarea lor pe toate cele trei cai: transpiratie, urina si prin scaun. In bolile mai usoare, se beau doua cani pe zi din acest remediu, pe stomacul gol, dimineata. In bolile mai grele, se beau patru cani pe zi. O cura dureaza minimum 21 de zile.

• Decoctul. In tusea grea (cu multe secretii), in astmul in faza acuta, precum si in bronsita, cele mai bune rezultate le da decoctul de planta. Acesta se obtine la fel ca ceaiul descris mai sus, doar ca, in loc sa oparim planta cu o cana de apa dupa filtrare, o vom fierbe vreme de 5 minute la foc mic.

Boli care se vindeca cu trei-frati-patati:

• Alergie la polen si praf - Toti cei care stranuta la contactul cu polenul sau cu praful, care au urticarii pe piele, senzatii de sufocare, carora le curg nasul si ochii, ar trebui sa incerce macar o cura de trei saptamani cu ceai de trei-frati-patati. Se beau 2-4 cani pe zi, pe stomacul gol, iar efectul este foarte posibil sa va surprinda intr-un mod foarte placut: aceasta planta nu numai ca previne reactia alergica, dar poate chiar stopa un proces alergic deja declansat (in cateva ore).

• Astm si bronsita alergica - La fiecare schimbare de anotimp, se face o cura in care se bea ceai de trei-frati-patati, cate o cana, de 3 ori pe zi. Ceaiul se bea indulcit cu miere de salcam. Atunci cand boala este in faza acuta, se bea decoct de trei-frati-patati, care are darul de a debloca rapid caile respiratorii.

• Psoriazis si alte dermatoze alergice - Mereu cand vine vorba despre psoriazis, mi-aduc aminte de o doamna pe care am cunoscut-o in anii de studentie, cand abia incepeam sa patrund tainele ierburilor de leac. Ii sunt foarte recunoscator acelei doamne, deoarece cazul ei mi-a dat foarte multa incredere in plante si in puterea tamaduitoare a naturii, incredere de care aveam mare nevoie la inceput. In cazul ei, boala a debutat foarte repede: au aparut pe corp un fel de pete rosii, care dupa aceea au prins cruste, iar in cateva luni s-au extins si au cuprins 70% din corp. Diagnosticul: psoriazis. A fost internata in spitalul de boli de piele vreme de cateva luni, a facut tot felul de tratamente, dar nici un rezultat. Disperata de starea in care ajunsese, satula sa tot umble pe holurile spitalului “pictata” cu solutii de toate culorile curcubeului, care nu aveau nici un efect, s-a hotarat sa urmeze un tratament inedit: nu a mai mancat nimic vreme de 7 zile, a baut numai ceai de trei-frati-patati (doi litri pe zi) si s-a rugat, seara de seara, la lumina stelelor care se vedeau prin geamul salonului de spital si care-i tinea loc de lumanari. Doctorul care o trata i-a spus sceptic: “Fa-o si pe asta, oricum nu mai ai ce pierde”. Nu mica a fost mirarea aceluiasi medic cand, dupa o saptamana, corpul pacientei sale a inceput sa se curete de la sine si sa ramana de parca nici nu ar fi existat boala vreodata. Pacienta a urmat apoi o cura alimentara cu vegetale (fara carne si bautura), a mai luat din cand in cand din ceaiul miraculos... Au trecut de atunci aproape 20 de ani, iar boala aceea cumplita a ramas un vis, nu a mai revenit niciodata.

• Acnee - Este o afectiune care raspunde extraordinar de bine la tratamentul cu regim vegetarian (mai ales cu cruditati) si ceaiuri depurative. Cum aceasta iarba este o adevarata regina printre plantele de dezintoxicare, va recomandam o cura de 30 de zile, cu un litru de ceai baut zilnic, pe stomacul gol, adaugand, pentru cei care au avut probleme hepatice, o jumatate de lingurita rasa de iarba de rostopasca, la litrul de ceai. Dupa primul tratament, faceti o luna de pauza si, chiar daca nu au aparut rezultatele pe care le asteptati, mai faceti apoi 30 de zile de cura. Efortul va merita!

• Rinita si rinosinuzita alergica - Indiferent daca este vorba de o afectiune pe fond alergic sau pe fond infectios, cura cu ceai de trei-frati-patati (2-4 cani pe zi) va va ajuta. Faceti, asadar, un tratament intern cu acest ceai, la care adaugati aspiratiile nazale facute astfel: in jumatate de pahar cu decoct foarte concentrat (aveti reteta mai sus), puneti un sfert de lingurita de sare grunjoasa si amestecati bine; puneti in causul palmei aceasta solutie si aspirati-o cu o nara, pana simtiti ca locul s-a curatat bine, apoi continuati cu cealalta nara. Rezultatele va vor uimi.

• Boli grave, produse de intoxicare (reumatism degenerativ, cancer cu diverse localizari, dereglari endocrine) - In toate aceste afectiuni, tratamentul consecvent cu plante purificatoare inseamna, nu este o exagerare, ca ati rezolvat pe jumatate lucrurile, oricat de grave ar fi. Se fac cure indelungate cu ceai de trei-frati-patati, care va fi folosit in locul apei de baut. Acest tratament, in aparenta banal, va declansa procese de purificare foarte puternice, va pregati terenul pentru alte remedii specifice bolii respective si, nu in ultimul rand, va elimina efectele nefaste ale medicamentelor chimice pe care eventual le-ati luat.

Uz extern

Pentru tratarea dermatozelor si a bubelor dulci, se face infuzie din 4 linguri de planta maruntita, la o cana de apa clocotita. Se lasa acoperit 30 de minute. Se strecoara; se aplica comprese.

Putine alte plante din fitoterapeutica romaneasca sunt atat de divinizate, dar si atat de hulite ca ea. De cand s-a zvonit ca ar avea efecte cancerigene, marilor firme de preparate din plante li s-a interzis pana si fabricarea nevinovatelor unguente. Suntem in fata unui scenariu stupid. Folosita de sute de ani in medicina populara din tara noastra, tataneasa este, in realitate, o planta-minune, o planta cu virtuti terapeutice de exceptie. Cu o conditie: o administrare corecta, bazata pe dozaje care sa elimine orice urma de risc.

Tataneasa, in medicina veche romaneasca

In limba dacilor, tataneasa se numea prodiarnela, fiind folosita inca de acum cateva mii de ani pentru tratarea ranilor si a fracturilor, precum si pentru diferitele actiuni interne. De la daci se pare ca a invatat aceasta planta celebrul medic roman Dioscoride, care a inclus-o apoi in nu mai putin celebrul sau tratat “Materia medica”, in acest fel denumirea data supravietuind pana in zilele noastre. Poate nici o iarba de leac nu a fost atat de pretuita si iubita in popor ca tataneasa, care, fara discutie, intra in clasamentul primelor zece plante tamaduitoare folosite de romani. Utilizarea tatanesei in scopuri terapeutice este mentionata de etnobotanisti, practic, in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac extern contra fracturilor, a scrantiturilor si a plagilor de toate felurile. Pe cale interna, se administra contra herniei (daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani). Tataneasa amestecata cu miere era data celor bolnavi de tuberculoza (“hectica”) si de astm (“suspin”). Decoctul de radacina era baut in loc de apa de bolnavii de gastrita hiperacida si de ulcer.

Legaturile cu tataneasa erau folosite in Oltenia contra durerilor de cap, in Apuseni la scrantituri si dureri de oase, in Nordul Moldovei in gastroenterita, in Banat contra durerilor de stomac, splina, rinichi. Zeci de retete cu tataneasa au fost consemnate de catre culegatorii de traditii populare, retete care vom vedea ca se regasesc si in medicina moderna.

Tataneasa in terapia moderna

Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne. Alantoina, considerata actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in amestec. Ceaiurile cicatrizant gastric, calmant gastric, folosite pe scara larga la noi in tara vreme de 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratarea gastritei hiperacide si a ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani (la nivel mondial), existand peste 200 de preparate farmaceutice pe baza ei.

Retete cu tataneasa

• Pulbere de tataneasa - Radacinile uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de trei ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime.
Tratamentul intern cu tataneasa se face vreme de maximum doua luni, dupa care se face o pauza de 14-21 de zile.

• Macerat la rece de tataneasa - La o cana de apa se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa, macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, expectorante - deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol.

• Decoct de tataneasa - Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.

• Tinctura de tataneasa - Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 750 (trei parti alcool alimentar de 960 si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare.

• Alifie de tataneasa - Cea mai buna alifie de tataneasa se obtine casnic, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-o alta oala curata, in care se adauga si un bob de ceara de albine de marimea unei alune, dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este gata sa se intareasca, se adauga 3-4 linguri cu varf de pulbere de tataneasa, obtinuta prin macinare, urmata de cernere cu sita pentru faina alba. Se amesteca pana la omogenizare completa, dupa care se lasa sa se raceasca si se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate, de 2-3 ori pe zi.

Cateva din bolile care se vindeca cu tataneasa

• CANCER - Tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, cum ar fi cancerul la intestin, prostata si stomac, in care s-au obtinut rezultate spectaculoase. Se administreaza decoctul, 1-3 cani pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la trezire, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict necesar sa nu se consume carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure de patru saptamani, cu 12 zile pauza. Pe ansamblu, tratamentul dureaza sase luni. Acelasi tratament ne-a fost semnalat ca fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.

• GASTRITA HIPERACIDA si ULCER - In aceste afectiuni, un tratament intern de 2-4 saptamani cu pulbere de tataneasa este cu adevarat miraculos. Principiile active ale tatanesei protejeaza si ajuta la refacerea peretilor stomacului, alina durerea si reduce frecventa puseelor de gastrita, pana la vindecarea completa. Se ia o lingurita de pulbere de radacina de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Daca vreti sa obtineti rezultate si mai bune, puneti la fiecare doza de tataneasa cate o jumatate de lingurita rasa, dintr-o planta calmanta, cum ar fi florile de tei sau de salcam.

• DURERI DE GAT, BRONSITA, BOLI PULMONARE TRENANTE - Se tine in gura o bucatica de radacina de tataneasa, sugand-o ca pe o bomboana (pentru o eficienta mai mare, poate fi folosita direct pulberea de tataneasa, care este mult mai solubila). In acest fel, se extrag principii active care regenereaza epiteliul, calmeaza tusea, favorizeaza expectoratia si grabesc vindecarea. Acelasi tratament este deosebit de eficient in tusea seaca si iritanta, in faringite si amigdalite acute si cronice.

Utilizari externe

• Cancer de piele, plagi si alunite cu risc de malignizare. Se aplica tinctura de tataneasa de 3-4 ori pe zi pe locul afectat. Pentru a spori aderenta acestui extract pe tesutul tratat, se adauga in el cateva picaturi de tinctura de propolis. Tinctura se picura cu o pipeta, “scaldand” bine toata suprafata tratata, de mai multe ori, pana ce pe locul afectat se formeaza o pelicula groasa. (Recomand in cunostinta de cauza eficienta tincturii pe care am folosit-o si eu, cu succes, in vindecarea unei alunite pe cale de a se canceriza.)

• Entorse, luxatii si fracturi - Pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tataneasa sau se face un masaj foarte usor cu alifie de tataneasa. Prin acest tratament facut zilnic, vreme de macar o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza cu pana la jumatate.

• Hemoroizi - Se aplica pe locul afectat, de doua ori pe zi alifia de tataneasa, al carei mod de preparare a fost descris mai sus.

• Arsurile de gravitate mica, ranile, ranile vechi ori care se vindeca greu, cicatricele inestetice se trateaza eficient prin pensulari cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu decoct de tataneasa, facute de doua ori pe zi pe locul afectat.

Tataneasa - un pericol?!

In ultimii ani se vehiculeaza ideea ca anumite plante medicinale traditionale, printre care la loc de “frunte” se afla tataneasa, ar avea efecte cancerigene. Argumentele aduse in discutie sunt urmatoarele: 1. Animalele furajate cu cantitati mari de tataneasa au avut tulburari hepatice, unele au prezentat chiar tumori hepatice. 2. Au fost izolati anumiti compusi ai tatanesei - asa-numitii alcaloizi pirolizidinici - ai caror efecte mutagene si cancerigene au fost demonstrate prin teste de laborator. In baza acestor doua fapte, s-a facut o adevarata campanie prin care s-a sustinut ca “tataneasa este cancerigena”. O campanie care insa nu “sta in picioare” atunci cand se pun cateva intrebari:

1. Care au fost dozele, calculate pe kilogram-corp, administrate animalelor din experimente? Daca a fost administrat 1 g de tataneasa/kilogram-corp, animalelor furajate cu tataneasa din experimentele mentionate, atunci acest fapt nu are nici o validitate din punct de vedere al medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz ar trebui sa-i administram unui adult cu greutate normala 75 g de tataneasa (o punga si jumatate de la Plafar!) pe zi, asa incat sa apara efectele cancerigene mentionate.

2. De ce sunt trecute sub tacere substantele anticancerigene din tataneasa? Desprinsi de “contextul” plantei ca intreg, planta care contine zeci si sute de substante active, intr-adevar alcaloizii in cauza ar putea avea efect cancerigen. “Problema” este ca nu sunt administrati alcaloizii simpli, ci planta intreaga, planta care contine principii active cu efecte antitumorale foarte puternice.

3. Care este gradul de intensitate al presupusei actiuni cancerigene a tatanesei? Singura referire cat de cat precisa pe care o gasim in literatura noastra despre gradul de toxicitate al tatanesei este in cartea lui Mark Mayell - “Ghid naturist de prim-ajutor” (Editura “Colosseum” 1996), in care se afirma: “In cercurile fitoterapeutice internationale, se sugereaza ca potentialul cancerigen al unei cesti de ceai de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina”.

Va lasam sa trageti concluziile

Presupunand ca tataneasa ar fi, intr-adevar, o planta cancerigena, ar fi trebuit ca accidentele provocate de folosirea ei sa fie popularizate la nivel mondial. Unde sunt statisticile privitoare la bolile sau mortalitatea provocate de utilizarea interna a tatanesei? Ele nu exista! Din ‘85, cand au luat nastere curentele de opinie “anti-tataneasa”, nu a aparut si, probabil, nu va aparea vreodata vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa utilizata in doze normale este cancerigena si mutagena. Este foarte posibil sa apara insa studii statistice care sa arate ca tataneasa este un... anticancerigen redutabil. Asta, da! Ca si in cazul altor plante puternice: spanz, naprasnic, rostopasca, marul-lupului, problema consta in dozaj, deci in modul de administrare, lucru valabil si pentru multe dintre medicamentele de sinteza, care contin in ele procente mult mai mari de nocivitate, decat nevinovata tataneasa.

De altfel, marile concerne farmaceutice recurg la mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru a-si vinde produsele, subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai ieftine, accesibile si intr-o diversitate care in mod normal ar anula orice concurenta. Stim, desigur, ca timpul va scoate adevarul la iveala, dar acest timp trece in defavoarea celor in suferinta.

1. Turtite din grau
Ingrediente: 500 g grau curat, 1 lingurita sare grunjoasa, 150 ml apa.
Mod de preparare: Se macina fin graul (cu o rasnita electrica sau cu o moara casnica de uruiala), obtinandu-se faina integrala, din care se face o coca cu apa si sare. Se lasa la inmuiat 30 de minute, apoi se fac turtitele, care se coc in tigaie fara ulei, la foc mic.

2. Grau, hrisca sau mei copt
Ingrediente: 300 g grau, hrisca sau mei, 1 lingurita sare grunjoasa. 

Mod de preparare: Se spala bine graul si se pune in tigaie sau ceaun de fonta cu apa si sare, atat cat sa-l acopere. Se lasa la foc iute pana se evapora apa si se amesteca continuu pana graul isi schimba culoarea si este usor de mestecat. Hrisca si meiul pot fi coapte fara a fi umezite in prealabil.

3. Terci de grau
Ingrediente: 200 g faina de grau integrala, 400 ml apa si un varf de cutit sare grunjoasa.
Mod de preparare: Se pune apa cu sare la fiert. Cand clocoteste, se toarna (in ploaie) faina de grau integrala, pana se obtine consistenta dorita. Se fierbe 20-30 de minute.

4. Supa de orez cu galuste de grau
Ingrediente: 100 g faina de grau integrala, 100 g orez, jumatate de lingurita de sare, 500 ml apa.
Mod de preparare: Din graul macinat, putina apa si sare se face o coca moale si se lasa la inmuiat 30 de minute. Se fac galuste mici care se pun in apa clocotita cu sare, se fierb 10 minute, apoi se adauga orezul si se mai fierb 20 de minute.

5. „Lapte” de grau
Ingrediente: 40 g grau si 300 ml apa.
Mod de preparare: Se macina graul (la rasnita de cafea), se pune intr-o cana mare si se toarna apa fierbinte; se agita si se lasa la racit. Inainte de a se consuma, se amesteca continutul.

6. „Pilaf” simplu
Ingrediente: 100 g orez, 300 ml apa, 1/2 lingurita sare grunjoasa. 

Mod de preparare: Se spala bine orezul si se pune la fiert cu apa si sare intr-un vas de fonta, la foc moderat, 20 de minute.

7. Hrisca cruda
Ingrediente: 200 g hrisca.
Mod de preparare: Se spala boabele de hrisca, se pun intr-un vas si se acopera cu apa. Dupa 1-2 ore hrisca se inmoaie, se umfla si se poate consuma. Hrisca poate fi inlocuita cu grau, cu conditia sa fie pus la inmuiat cu o seara inainte.

8. Pasta de orez
Ingrediente: 200 g orez, 400 ml apa, 1/2 lingurita sare grunjoasa. 

Mod de preparare: Se macina orezul cu o rasnita de cafea. Se pune apa cu sare la fiert. Cand clocoteste, se adauga faina de orez. Se fierbe 15-20 minute.
Exemplu de dieta:
Mic dejun: 1-2 cani „lapte” de grau.
Ora 10: 3-5 linguri hrisca cruda.
Dejun: 1) supa de orez cu galuste de grau; 2) pilaf simplu cu faina de grau copt sau turtite de grau.
Ora 17: 3-5 linguri de mei copt.
Cina: 1) terci de grau; 2) pasta de orez cu turtite de grau.

9. Placinta de grau cu orez fiert
Ingrediente: 500 g faina de grau integrala, 200 g orez, 1 lingurita de sare grunjoasa.
Mod de preparare: Se prepara o coca cu apa calduta si sare din grau integral si se fierbe orezul separat cu putina sare. Se intinde coca cu un facalet pentru a obtine o foaie de placinta, dar ceva mai groasa decat cea de la patiserie. Se pune orezul fiert la mijloc si se ruleaza foaia de placinta. Se presara putina faina integrala pe tava, se aseaza 3 rulouri si se coc la foc iute 10-20 de minute. Se taie in felii groase si se mananca in decurs de 7-10 ore.

10. Fulgi din cereale (grau, orez, secara, ovaz)
Se cumpara de la supermarket sau magazine naturiste si se consuma ca atare, uscate, sau inmuiate in apa, simple sau combinate si in cantitatea pe care o dorim.

11. Turtite multicereal
Se prepara ca si cele din grau. Pentru a pregati coca, pe langa faina integrala din grau, se folosesc suplimentar mei macinat si fiert, hrisca macinata inmuiata cu apa 2-3 ore sau orez macinat si fiert, amestecate in proportii egale sau dupa imaginatia de moment.

Evident, fiecare va adapta aceste retete dupa necesitatile personale sau dupa sfatul medicului si se pot face chiar asocieri partiale cu unele legume si fructe de sezon.

Face parte din medicina traditionala japoneza si a fost indelung practicata de cunoscutul terapeut George Oshawa (1893-1966), celebru prin lucrarile sale despre macrobiotica, stiinta unei alimentatii corecte, bazata pe consumul echilibrat de alimente incarcate cu energii masculine (Yang) si feminine (Yin). Practicantii macrobioticii (milioane, in Occident, America, Australia si Canada), vad in alimentatie principalul drum catre o sanatate perfecta. Se spune, de altfel, ca insusi Oshawa s-ar fi vindecat singur de tuberculoza prin alimentatie macrobiotica.

In ce priveste dezintoxicarea cu cereale, ea se bazeaza pe: grau, orez, mei sau hrisca, cumparate, daca este posibil, de la tarani, cat mai sanatoase si bine coapte, obtinute din locuri unde nu s-au folosit ingrasaminte chimice. Cura de dezintoxicare cu cereale dureaza 10 zile, folosindu-se retete rapide, usor de preparat. Cerealele enumerate vor fi consumate in orice cantitate (se poate manca din ele pe saturate), in mai multe mese pe zi. Singurele adausuri permise: apa si sarea grunjoasa. Practicata experimental si in unele spitale din Romania, dezintoxicarea cu cereale a dat rezultate spectaculoase in vindecarea unor boli aparent incurabile.

Ceea ce se stie mai putin despre aceste cereale este ca ele au o compozitie chimica remarcabila, nu au aproape deloc grasimi, contin toti nutrientii necesari unei persoane adulte si chiar graul are aceeasi cantitate de proteine ca si pulpa de porc. Un studiu amplu, realizat la o universitate de medicina din statul Texas (SUA), arata ca un regim cerealier integral scade cantitatea de radicali liberi din sange. Asa se explica efectele anticancerigene ale curei cu cereale, dovedite in decursul anilor, la foarte multi subiecti care au recurs din disperare la o asemenea dieta extrema.

In aceasta perioada, in acele bradului este secretata o foarte mare cantitate de uleiuri aromatice cu efecte vindecatoare exceptionale. Aflate la indemana, e pacat sa nu le folosim.


Sirop din ace de brad. Se prepara din acele de brad desprinse de pe cetini cu ajutorul unui cutit, spalate si strivite ulterior pe o planseta de lemn, cu un sucitor. Se umple un borcan pe un sfert cu aceste ace de brad, dupa care se adauga deasupra miere, pana se umple complet. Se inchide ermetic. Se tine pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura vreme de trei saptamani, dupa care siropul obtinut se filtreaza. Are un miros foarte puternic de brad (mult mai puternic decat cel preparat din muguri). Se va folosi in urmatoarele afectiuni:

• Tuse persistenta, imunitate scazuta a segmentului respirator. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de sirop de ace de brad, de 6 ori pe zi. Tratamentul dureaza minimum 7 zile si are efecte antiinfectioase, imunostimulente si regenerative puternice.

• Apetit alimentar excesiv. Se administreaza cu cinci minute inainte si dupa masa, cate o lingura de sirop de ace de brad, fara apa. Acest preparat este foarte bun si ca desert, intrucat inhiba pentru o perioada destul de mare apetitul pentru dulciuri.

• Oboseala intelectuala. Se iau 1-2 lingurite de sirop de ace de brad, atunci cand trebuie facut un efort mental prelungit. Mierea din sirop redreseaza rapid glicemia si hraneste creierul, in timp ce uleiul volatil din ace are efecte tonice psihice si cerebrale.


Baie aromatica din cetini de brad. Cinci maini de cetini de brad maruntite (ace cu crengute cu tot) se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de opt-zece ore (de dimineata pana dupa-amiaza). Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita) si se vor pune in apa de baie, care va fi la o temperatura de 38-39 de grade Celsius. Baia dureaza 20-30 de minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca, la loc foarte calduros, timp de o jumatate de ora. Iata cateva recomandari ale acestei bai:

• Artrita, poliartrita reumatoida. Se fac de 2-3 ori pe saptamana aceste bai cat mai fierbinti, care au efecte foarte puternice, mai ales in perioadele reci ale anului.

• Prevenirea racelilor si gripelor. Se fac de 1-2 ori pe saptamana bai cu cetini de brad. Uleiurile volatile degajate din acele de brad au efecte exceptionale asupra intregului aparat respirator, fiind un excelent mijloc profilactic, dar si pentru tratarea in faza incipienta a gripei si guturaiului.

• Oboseala fizica si psihica. Se fac bai calde cu cetini de brad, la sfarsitul zilei. Medicul Bach (fondatorul terapiei florale) spunea despre cetinile de brad ca sunt un excelent tonic psihic, util in starile de oboseala, epuizare, dar si impotriva... descurajarii, auto-condamnarii si deznadejdii.

Fara a tine seama de capriciile si paradoxurile iernii, care pare ca nu poate sa-si intre in drepturi, lipsindu-ne de ninsori si zapezi, natura isi urmeaza netulburata tainicul sau curs. In aparenta lor incremenire, copacii isi dezvolta mugurii care vor erupe in primavara, in vreme ce radacinile acumuleaza intruna seve, pentru anotimpul exploziei vegetale. In padurile de la munte, brazii si pinii secreta acum, spre sfarsitul lui ianuarie, maximumul de uleiuri aromate si volatile - care ii vor ajuta sa treaca cu bine prin iarna. Dincolo de incremenirea aparenta a anotimpului, lumea vegetala are „abilitatea” de a se mentine intr-o continua transformare, mereu atenta la primejdiile din exterior. Din acest proces continuu de adaptare si de transformare a plantelor rezulta si o multitudine de remedii puternice, pe care noi, oamenii, le putem folosi pentru a ne ocroti sanatatea. Doua dintre ele, rasina si cetinile de brad - sunt cele mai accesibile medicamente vegetale proaspete ale acestui sezon.


Unde gasim si cum recoltam rasina?
Rasina de brad se acumuleaza pe trunchiul arborelui, acolo unde acesta a fost ranit, ea avand un rol de dezinfectant si de cicatrizant. Ca atare, o vom putea recolta de pe orice traseu turistic montan, deoarece - veti vedea - in aceste zone, brazii sunt, din pacate, adesea scrijeliti si au scurgeri mari de rasina.

Rasina se desprinde de pe trunchi cu ajutorul unui cutitas, doar de acolo unde stratul este gros si nu mai este nevoie sa razuim trunchiul, pentru a nu-l rani in plus si pentru a nu lua si bucati de scoarta, care ulterior ne vor deranja in procesul prepararii. Rasina se poate depozita in pungi de plastic, dar nu mai mult de cateva zile, deoarece le va dizolva, sau in cutii metalice, in cazul in care vrem sa o tinem o perioada mai lunga de timp (termenul sau de valabilitate este de 3-4 ani).


Preparate pe baza de rasina:
• Tinctura. Se obtine foarte simplu, amestecand un pahar (200 ml) de alcool alimentar tare, de 80-90 de grade, cu 3-4 linguri de rasina. Amestecul se pune intr-un borcan care se va inchide ermetic si se lasa minimum 3 zile intr-un loc caldut, agitandu-l periodic, asa incat rasina sa se dizolve cat mai bine. Apoi preparatul se filtreaza, iar tinctura rezultata se depoziteaza in sticlute care vor fi inchise si ele ermetic. Tinctura de rasina de brad este un remediu cicatrizant, antiinfectios si antiinflamator comparabil cu propolisul, dar mult mai bine tolerat de catre organism.

• Unguent. Se prepara din sapte linguri de untura, o lingura de rasina de brad cat mai curata si cate o lingurita de miere zaharisita si de ceara de albine (ambele le gasim in piete, la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas la foc mic untura si se lasa pana devine lichida, dupa care se adauga rasina si ceara, care se lasa si ele sa se dizolve complet, dupa care se ia vasul de pe foc, se adauga mierea si se lasa sa se raceasca. Cat mai este cald, unguentul se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni.

• Ulei cu rasina. Intr-o oala cu apa clocotita, tinuta pe foc mic, se pune un vas cu 100 ml (jumatate de pahar) de ulei de masline, care se lasa sa se incalzeasca. Dupa ce uleiul a devenit fierbinte, se pune o lingura de rasina si se amesteca bine pana se dizolva complet, dupa care se filtreaza, se lasa sa se raceasca si se pune intr-o sticla care va fi inchisa ermetic. Cu acest ulei se fac frictionari pentru combaterea afectiunilor respiratorii si se aplica pe arsuri de gravitate mica si pe contuzii, pentru o vindecare rapida.


Rasina in tratamente interne:
• Cistite, cistite cu hemoragie, infectii renale. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de tinctura de rasina de brad, dizolvata in jumatate de pahar de apa. Preparatul se administreaza pe stomacul gol, in cure de minimum 14 zile, avand efecte antiinfectioase, cicatrizante si regenerative epiteliale foarte puternice. De asemenea, rasina de brad (si intr-o masura si mai mare cea de pin) are efecte de stimulare a diurezei si a activitatii rinichilor, similare tincturii de ienupar, dar fara actiunea iritativa a acesteia.

• Tuse. Se ia de 3-4 ori pe zi cate o lingurita de tinctura de rasina, amestecata cu o lingura de miere lichida. Este un excelent calmant, dezinfectant si stimulent imunitar pentru zona gatului.

• Tabagism. Se administreaza, o data la patru ore, o jumatate de lingurita de tinctura de rasina de brad, amestecata cu o lingurita de miere de salcam. Acest preparat decongestioneaza arborele bronsic de secretii si, se pare, reduce dorinta de a fuma, fiind de ajutor celor care vor sa renunte la acest viciu extrem de periculos pentru sanatate.

• Balonare si colici abdominale, care apar in contact cu frigul. Se administreaza inainte de a iesi din casa o lingurita de tinctura pusa pe o bucatica de paine uscata.

• Infectii intestinale, colita de fermentatie. Vreme de trei saptamani se administreaza inainte de fiecare masa o bucatica de paine uscata, pe care s-a pus o lingurita de tinctura de rasina. Se iau minimum trei doze pe zi.


Rasina in tratamente externe:
• Racelile de tot felul. Se face un masaj al intregului corp, insistandu-se asupra zonei toracice, cu ulei de rasina preparat dupa metoda de mai sus. Este un remediu popular, care se foloseste atat pentru prevenirea imbolnavirilor, cat si pentru vindecarea rapida.

• Amigdalita. Se face gargara cu doua lingurite de tinctura de rasina dizolvata in putina apa. Aceasta procedura are un efect antimicrobian si stimulent imunitar rapid, fiind recomandata si in faringita, traheita, faringo-amigdalita etc.

• Negi. O bucatica de rasina se pune pe locul afectat si se acopera cu un plasture care sa o fixeze. Rasina se tine 24 de ore, dupa care se schimba, tratamentul facandu-se 7 zile la rand.

• Rani. Se cicatrizeaza mult mai repede si fara urme, daca se trateaza cu tinctura de rasina. Aceasta se aplica folosind un tampon de vata, cu care se inmoaie locul afectat, curatat bine in prealabil.

• Arsuri. Atunci cand sunt de gravitate mica, se trateaza cu unguentul de rasina, a carui reteta am prezentat-o anterior. Arsurile de gravitate mai mare se trateaza intr-o prima faza cu tinctura de rasina, pentru a preveni infectia, dupa mai multe zile folosindu-se unguentul.

• Eczeme infectioase uscate. Se trateaza cu comprese cu tinctura de rasina, care se tin timp de un sfert de ora, pentru a inmuia tegumentele, dupa care se lasa sa se usuce, iar deasupra se pune o pelicula de ulei de rasina. Acelasi tratament se aplica in cazul contuziilor (vanatailor), efecte mai bune obtinandu-se prin utilizarea unguentului in locul uleiului.


Precautii si contraindicatii:
La anumite persoane, rasina poate provoca reactii alergice, atat administrata intern, cat si in contact cu pielea. Din acest motiv, inainte de a incepe un tratament cu acest produs, este necesar sa facem un test, administrand intern sau aplicand pe piele cateva picaturi de tinctura si vazand care este reactia. Daca apar senzatii neplacute de iritatie, inflamatie, daca se declanseaza catar respirator sau apare inrosirea pielii, nu va fi facut tratament cu rasina. Rasina dizolva substanta din care este alcatuita dantura, motiv pentru care nu se administreaza pe cale bucala decat sub forma de tinctura.

Este bine sa tineti cont de cateva sfaturi simple, referitoare la prepararea mancarii:
- Nu fierbeti niciodata verdeturile, ci adaugati-le la cateva minute dupa ce mancarea a fost scoasa de pe foc. In felul acesta se va pierde mai putin din aroma si puterea lor tamaduitoare.

- Pentru a nu pierde nimic din proprietatile terapeutice ale verdeturilor prin preparare termica, taiati zarzavaturile foarte fin si adaugati-le in mancare, doar inainte de a o consuma.

- Nu pastrati mult timp zarzavaturile in apa, dupa ce le-ati cumparat, deoarece isi pierd rapid continutul de vitamine.

- Pentru a pastra mai mult timp zarzavaturile, puneti-le in frigider (nu in congelator), intr-o punga de plastic bine inchisa. Astfel verdeturile pot fi pastrate 2-3 zile fara sa-si piarda foarte mult din proprietati.

- Mancarurile cu zarzavaturi crude trebuie mestecate indelung (de minim 30 de ori), altfel ele vor trece prin organism complet nedigerate si, in consecinta, fara sa aiba actiune terapeutica.

Se mixeaza o mana de frunze proaspete (de telina, de patrunjel sau de marar) la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa se macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat, obtinut din zarzavaturi, este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi cate 4-6 linguri diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

In medicina chineza se spune ca nu exista aliment mai eficient pentru intinerirea corpului si a mintii ca frunzele de telina. Ele dau vioiciune, calmeaza „focul interior” care mistuie resursele vitale, dau vigoare trupului si, nu in ultimul rand, retrezesc virilitatea si erotismul. Aceeasi parere o aveau si medicii greci si romani, care puneau frunze proaspete de telina in vin, pentru marirea puterii fizice si a capacitatii de procreare.

Vindecatorii populari romani foloseau telina verde ca pe un mic panaceu, util copiilor (pentru a-i face sa creasca repede si a-i feri de boli), adultilor (contra bolilor de rarunchi si a oboselii), batranilor (contra reumatismului, senilitatii si a altor neajunsuri). Deopotriva aliment si medicament, frunzele de telina au o serie de proprietati terapeutice remarcabile, recunoscute si de medicina moderna, dupa cum vom afla in continuare:

• Telina si bolile de piele. Frunzele de telina sunt un excelent diuretic si depurativ, precum si un fin reglator hormonal, intrunind multe din calitatile necesare tratarii unor boli de piele cu o cauzalitate complexa, cum ar fi: psoriazisul, sclerodermia, vitiligo, anumite forme de acnee, dermatozele alergice. Se tin cure de 2-3 saptamani, timp in care se consuma la fiecare masa salate asezonate cu telina verde din belsug.

• Telina si bolile cauzate de intoxicatii. Zece-cincisprezece linguri de suc de telina consumate zilnic, in cure de doua saptamani, sunt un excelent depurativ de primavara, care accelereaza puternic procesul de eliminare a substantelor toxice din corp. Acest tratament este indicat in mod special persoanelor care lucreaza intr-un mediu poluat, celor care au consumat sau consuma carne, alimente cu aditivi alimentari, tutun sau medicamente de sinteza cu efecte adverse puternice.

• Telina si echilibrul hormonal la femei. Studii facute in China, Japonia, Rusia au pus in evidenta faptul ca o dieta in care se consuma multe legume si zarzavaturi proaspete, in special telina in cantitati mari prelungeste tineretea biologica a femeii, combate foarte eficient dismenoreea si infertilitatea. Sucul de telina este un puternic remediu contra menopauzei premature, precum si contra tulburarilor care apar la debutul climaxului.

• Telina si potenta . Nu exista in medicina populara romaneasca un remediu sexual mai raspandit ca sucul proaspat de telina. Putini stiu insa ca cel mai eficient nu este sucul obtinut din radacina, ci din frunze. Din acesta se consuma cate o jumatate de pahar pe zi, in cure de 3-4 saptamani.

• Telina si reumatismul. Salatele cu multa telina taiata marunt sunt un excelent preventiv si adjuvant in tratamentul reumatismului si al gutei. Ele au efect antiinflamator, depurativ si chiar usor calmant pentru durere. Extern, se face urmatorul tratament contra reumatismului: frunzele de telina oparite cu apa clocotita se lasa sa se raceasca un pic si se pun pe articulatiile dureroase, se invelesc cu un celofan si pe deasupra cu o tesatura de lana. Se tine aceasta cataplasma vreme de doua ore. Este un tratament valabil si in vitiligo si in cancerul de piele.

Frunzele patrunjelului, cu mirosul lor extrem de placut si care actioneaza ca un veritabil declansator al poftei de mancare, sunt si o redutabila colectie de vitamine si minerale. Ele contin mai multa vitamina C decat lamaile, fiind bogate si in vitamina K, in beta-caroten, in magneziu si calciu. Medicii Antichitatii spuneau ca la inceput de vara mestecatul de patrunjel verde fereste de insolatie, de infectiile digestive si de durerile de cap. 

In medicina araba, la fel ca si in arta culinara a Orientului Mijlociu, patrunjelul verde juca un rol foarte important, fiind considerat un adevarat elixir de sanatate pentru stomac si pentru intreg tubul digestiv. Medicii arabi din Evul Mediu sustineau chiar ca patrunjelul confera un anumit gen de imunitate la otravire si la intoxicatiile lente de tot felul. Cercetarile moderne arata o puternica actiune a acestui zarzavat la nivelul ficatului si al splinei, precum si asupra sistemului endocrin si a celui digestiv.

Patrunjelul si pofta de mancare
Cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor grav bolnavi, care nu pot manca din cauza starilor de voma persistente.

Patrunjelul si bolile hepatice
Studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusurilor care ataca ficatul. Se recomanda asadar bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel (obtinut prin centrifugare), cate cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinta pe stomacul gol, inainte de masa.

Patrunjelul si respiratia
Patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant excelent asupra cailor respiratorii medii si superioare. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena, precum si celor cu boli respiratorii cronice.

Patrunjelul si infectiile
In medicina araba, patrunjelul verde taiat fin si amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa (eventual cateva felii de rosii) este folosit ca salata, care se administreaza celor care au boli infectioase recidivante. Studii recente facute la o universitate din Turcia au pus in evidenta ca acest remediu activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus, combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite. Preventiv, mancati si dvs. dimineata, la micul dejun, paine unsa cu putin ulei de dovleac sau masline, presarata din abundenta cu patrunjel tocat. Daca va permite stomacul, adaugati si un catel de usturoi ras.

Patrunjelul contra cancerului
Salatele cu mult patrunjel si sucul de patrunjel sunt excelenti adjuvanti in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.

Precautii la consumul de patrunjel
Femeile gravide nu vor consuma acest zarzavat, care in cantitati mari favorizeaza aparitia contractiilor uterine, avand un efect abortiv.

Este probabil zarzavatul cu cea mai lunga „cariera” din lume, folosirea sa ca adaos in mancaruri, dar si ca medicament fiind mentionata intr-un papirus egiptean vechi de peste 4000 de ani. Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani) si in cea indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care era un remediu de prim ajutor contra tulburarilor digestive si a durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara romaneasca sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse „boli femeiesti” ori pentru „boli de pantece”.

Secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a acelui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza:

Mararul si bolile digestive
Mararul verde are darul de a ne feri de o multime de probleme, cum ar fi: indigestia, hipoaciditatea sau balonarea. Mararul este de un real folos si in colite, intrucat substantele aromate pe care le contine impiedica bacteriile sa se dezvolte in intestin. Persoanele care se confrunta cu aceste probleme ar trebui sa consume mancaruri condimentate cu mult marar sau sa manance salate de marar, cu ulei de masline si suc de lamaie, iar vara, sa adauge in compozitie si rosii.

Mararul si sistemul nervos
In medicina traditionala a multor popoare europene, mararul este renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini de marar verzi combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati, combate astenia nervoasa.

Mararul si aparatul urinar
Consumarea a patru linguri de suc proaspat de marar (obtinut prin centrifugare), de 3-4 ori pe zi, in cure de doua saptamani, este un puternic stimulent al activitatii rinichilor, ajuta la prevenirea si combaterea calculozelor, fiind si un bun adjuvant in combaterea cistitelor si infectiilor renale. Acest remediu este cu atat mai indicat cu cat nu are reactii adverse si poate fi administrat pe perioade lungi.

Mararul si starile post-graviditate
Frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand recapatarea tonusului psihic.

Mararul si feminitatea
Frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la cresterea naturala a sanilor, incetineste foarte mult procesele de imbatranire. Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada, cand planta are maximum de forta terapeutica, fiind un adevarat elixir de frumusete.

Il stim atat de bine ca aliment, incat ideea ca ar putea fi si medicament ni se pare mai mult o figura de stil. Ba fiert in supe, ba tocat in salate, s-a banalizat prea tare, ca sa-l mai poti privi cu respect. Si totusi, va trebui sa reconsideram patrunjelul, acordandu-i importanta pe care o merita. Putine medicamente din lume se pot compara ca eficienta cu aceasta leguma, care, corect preparata si administrata, are o actiune terapeutica extrem de intensa. Atat de intensa, incat laboratoarele unor universitati si firme farmaceutice prestigioase din lume l-au luat in studiu pentru a-i afla tainele. Iar ceea ce s-a descoperit despre el merita toata atentia. De aceea, il vom scoate din supa si-l vom pune acolo unde-i e locul: intre miracolele naturii, care cresc pana si in gradina cu zarzavat.


Ce folosim de la patrunjel?
Totul! Radacina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al ficatului si antiviral. Frunzele si tulpinile neutralizeaza si ajuta la eliminarea toxinelor din organism, improspateaza respiratia, dizolva si ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi si la ficat. Fructele (semintele) de patrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimuleaza puternic glandele sexuale si au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat alcoolismul. Iata, in continuare, cateva preparate din patrunjel.

• Suc de frunze. Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de patrunjel este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi, cate 4-6 linguri de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

• Suc de radacina. In functie de mijloacele avute la dispozitie, se poate prepara in doua moduri:
1. Cu storcatorul centrifugal. Este cea mai simpla metoda si presupune sa avem un storcator de fructe centrifugal (cum se gasesc in comert). Radacinile de patrunjel se spala bine, eventual frecandu-le cu o perie aspra, dar fara a le razui cu cutitul, intrucat astfel s-ar pierde anumite vitamine si enzime pretioase continute de coaja subtire de la suprafata. Dupa spalare, se taie bucati, apoi se pun in centrifuga (nu se tin inainte in apa sau la frigider). Sucul care rezulta se consuma imediat sau se pune intr-o sticla cu dop si se lasa la racoare. Se bea in maximum 30 de minute de la preparare, diluat in proportia de 1:3 in suc de morcov.

2. Prin tocare urmata de filtrare manuala. Radacinile de patrunjel se spala si se taie marunt, dupa care se trec prin masina manuala de tocat carne. Pasta astfel obtinuta se filtreaza printr-un tifon pus in doua, asa incat sucul obtinut in final sa fie cat mai limpede. Sucul se pune deoparte, iar reziduul rezultat se foloseste in scopuri culinare sau se arunca. Administrarea se face, de asemenea, la scurta vreme (maximum 30 de minute) dupa obtinerea sucului.

• Pulbere. Se obtine din seminte de patrunjel, prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin sfaramarea in piua (urmata de cernere prin sita pentru faina alba). Dupa macinare, pulberea se pastreaza la frigider intr-un borcan bine inchis, pentru a nu se evapora uleiurile volatile. Se administreaza jumatate de lingurita rasa, de 2-3 ori pe zi.

• Cataplasma. Radacina de patrunjel se da prin razatoarea fina si apoi se inveleste intr-un tifon. Se aplica pe locul afectat vreme de 30-60 de minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer. De regula, aplicatiile se fac zilnic, vreme de minimum 7 zile.


Boli care se vindeca prin tratamentul intern cu patrunjel:
• Hepatita virala. Studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusurilor care ataca ficatul. Se recomanda asadar bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, cate cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinta pe stomacul gol, inainte de masa.

• Alcoolism. Intr-un litru de apa se pun patru radacini de patrunjel, coaja de la o lamaie si coaja de la un grapefruit. Se fierbe tot acest amestec pana scade la jumatate, se ia de pe foc si se adauga doua linguri de seminte de patrunjel. Se lasa acoperit sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se pastreaza la frigider si se ia de patru ori pe zi cate o lingura din acest preparat, pana la epuizarea intregii cantitati. Acest remediu reduce nevoia de alcool, inlatura unele sechele hepatice si nervoase ale alcoolismului, dand chiar o intoleranta la acest drog. Ca paleativ contra intoxicatiei alcoolice acute (betiei) si a urmarilor ei, se consuma mari cantitati de patrunjel frunze, care se mesteca bine, inainte de inghitire.

• Celulita, acumulare de apa in tesuturi. Se face o cura de suc de radacina de patrunjel, minimum trei saptamani, timp in care se bea un pahar pe zi. Suplimentar, se face un masaj energic pe zonele afectate cu suc de patrunjel proaspat.

• Litiaza renala si biliara. Se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi.

• Anorexie. Cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata persistente.

• Halena. Patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant excelent asupra cailor respiratorii medii si superioare. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena, precum si celor cu boli respiratorii cronice.

• Infectii recidivante, imunitate slabita. In medicina araba, patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie, ulei de masline si putin usturoi (eventual cateva felii de rosii), este folosit ca salata ce se administreaza celor care au boli infectioase recidivante. Studii recente facute la universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar facut din patrunjel activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus, combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite.

• Boala canceroasa. Salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze si radacina de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar, sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.

• Sterilitate masculina, impotenta. Se face un tratament de 40 de zile, timp in care se administreaza, de patru ori pe zi, cate o jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, inainte de masa. Pentru efecte rapide, se ia o doza unica din urmatorul preparat: doua lingurite de pulbere de patrunjel si un varf de cutit de piper negru se amesteca bine pana cand se omogenizeaza. Remediul se ia pe stomacul gol. Acelasi tratament este extrem de eficient contra frigiditatii.


Tratamentul extern cu patrunjel:
• Hernie. O suta de grame de radacini de patrunjel se fierb vreme de 15 minute intr-o jumatate de litru de bors. Se scot apoi radacinile, se zdrobesc, se pun intr-un tifon si se aplica sub forma de cataplasma pe zona afectata. Zeama rezultata in urma fierberii patrunjelului in bors se bea pe parcursul unei zile.

• Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor. Se aplica o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative.

• Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza). Se pune pe locul afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel, fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte, ajuta la oprirea lactatiei.

• Nevralgie. Se combina sucul de radacina de patrunjel in proportie egala cu alcool de 70 de grade. Se inmoaie degetul aratator in acest preparat si se ung traseele nervoase afectate, precum si gingiile.


Precautii:
• Sucul de patrunjel (radacina sau frunze) are o actiune terapeutica atat de intensa, incat nu se foloseste niciodata nediluat, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combina foarte bine.

• In doze mai mari de 200 ml la adulti si de 60 de ml la copii, sucul de patrunjel poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitate nervoasa, anumite deranjamente digestive.

• O doza mai mare de 8 grame de seminte produce vertij, spasme, deranjamente digestive puternice.


Contraindicatii:
Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat.