Toxoplasmoza

 
Toxoplasmoza

Date generale

Toxoplasmoza este o parazitoza relativ frecventa, care la nou-nascut se prezinta sub o forma clinica mai grava, iar la copilul mai mare si la adult sub o forma latenta, usoara, adeseori trecuta cu vederea.


De cine este determinata?

Agentul etiologic al toxoplasmozei este un protozoar de 6—8 microni Toxoplasma gondi, la care trofozoitii paraziteaza celulele sistemului reticuloendotelial in interiorul carora se multiplica. Chisturile mai mari (15—100 microni) rezulta din aglomerarea a sute de trofozoiti.


Manifestarile clinice

In general boala se poate prezenta ca o toxoplasmoza castigata (dobandita), de regula mai usoara, sau congenitala, adeseori mai grava. In toxoplasmoza dobandita boala poate imbraca forme limfoganglionare, exantematice, encefalitice, oculare, viscerale etc. care au o evolutie frecvent favorabila. Nu acelasi lucru se poate spune despre toxoplasmoza congenitala, care se insoteste de implicatii patologice severe si importante. Astfel daca trecerea toxoplasmelor in organismul fetal se face de exemplu in primele luni ale gestatiei, fatul moare si va avea loc avortul sau se naste un copil cu malformatii. Din aceasta cauza, pe buna dreptate, toxoplasmoza congenitala este considerata, ca una din cele mai frecvente cauze ale anomaliilor congenitale grave si ale mortinatalitatii prin infectii. De asemenea, in nasterea prematura fatul poate muri prin leziuni grave si diverse malformatii (hidrocefalie, microcefalie, anencefalie, mongoloism, malformatii cardiovasculare etc). Malformatiile oculare din asemenea cazuri (microftalmia, iritele, iridociclitele, cataractele etc), sunt si acestea severe si numeroase.

In formele subacute, ca si in cele cronice, boala imbraca un caracter clinic mai atenuat. Totusi se pot remarca si la acestea accese epileptice sau epileptiforme, convulsii si tulburari psihice. Un loc important il pot ocupa tulburarile cardiovasculare, manifestarile oculare si semnele de inapoiere ale dezvoltarii mintale. Prin toate acestea, toxoplasmoza congenitala este considerata ca o boala grava si cu un prognostic destul de rezervat.


Diagnosticul

In toxoplasmoza, in special in cea dobandita, manifestarile bolii sunt atat de variate incat stabilirea unui diagnostic clinic este aproape imposibila. Punerea in evidenta a parazitului printr-un examen direct (in sange, sputa, lichid cefalorahidian, exudat amigdalian, suc ganglionar etc.) daca nu este chiar imposibila, este oricum, exceptionala. Parazitii sunt de obicei in numar mic, fiind destul de greu de identificat. De aceea, in practica, diagnosticul bolii se face mai frecvent prin examene serologice, din care mai folosite sunt reactia de hemaglutinare indirecta si mai ales reactia de imunofluorescenta indirecta, pe care am introdus-o si noi in practica laboratorului de parazitologie. In prezent rezultate superioare in diagnosticul toxoplasmozei se pare ca vor putea fi obtinute prin metodele imunoenzimatice de tip ELISA.


Tratamentul

In tratamentul toxoplasmozei se beneficiaza de pe urma unor preparate care dau rezultate destul de satisfacatoare. Astfel, pirimetamina, asociata cu sulfamide (Sulfadiazina), administrata in doze corespunzatoare si pe perioade mai lungi se bucura de un nume bun. O grija deosebita se acorda in tratamentul toxoplasmozei femeii gravide, ca si in tratamentul leziunilor oculare sau al bolii intalnite la imunocompromisi.


Cum se raspandeste toxoplasmoza?

Rolul de principal rezervor de infectie al toxoplasmozei revine pisicii, singurul animal la care parazitul inscrie un ciclu evolutiv complet. In intestinul pisicii proaspat infestata, parazitul se multiplica si se transforma in gametociti masculi si femeii, care dupa fecundare vor da nastere oochistilor. Acestia ajunsi odata cu dejectiile pisicii in mediul exterior, isi vor continua evolutia, transformandu-se in oochisti cu sporozoiti. Oochistii sub aceasta forma, rezistand destul de bine la conditiile de mediu extern si pastrandu-si infectiozitatea, vor putea, pe o cale sau alta, ajunge in organismul omului sau la alte gazde.


Modalitati de imbolnavire

Boala poate ajunge la om pe cale orala, prin intermediul fructelor sau zarzavaturilor, cand acestea sunt consumate fara a fi bine spalate. Infestarea se mai poate face si prin carnea care contine chisturi, consumata insuficient fiarta sau fripta. Oochistii mai pot ajunge in organismul omului si prin intermediul mainilor nespalate, contaminate in urma contactului cu solul poluat sau cu pisicile infestate. In afara de aceasta cale digestiva care asigura transmiterea toxoplasmozei castigate, mai exista in aceasta parazitoza si calea de transmitere transplacentara, de la mama la fat, care asigura transmiterea toxoplasmozei congenitale. In sfarsit, in cazuri rare, toxoplasmoza se poate transmite prin transfuzii de sange (facute cu sange de la persoane in stadiul de parazitism) sau prin infectii de laborator.


Masuri de prevenire si de combatere

In prevenirea toxoplasmozei sunt recomandate masuri de igiena individuala (intretinerea igienica a mainilor) si masuri de igiena alimentara (spalarea corecta a fructelor si zarzavaturilor, tratarea termica suficienta a carnii etc). Masuri speciale sunt recomandate in profilaxia toxoplasmozei congenitale. La gravidele la care infectia a survenit in primele trei luni de sarcina, avortul terapeutic poate fi indicat. La celelalte se poate institui un tratament cu spiramicina. Supravegherea femeii gravide s-a dovedit de o eficienta deosebita in profilaxia bolii.

Foto: euforia.tv


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa