Erizipelul: cauze, simptome, tratament

 
Fara imagine

Erizipelul este o dermohipodermita (celulita) caracterizata prin instalarea brusca, in cateva ore, a unei infiltratii eritemato-edematoase, de intindere variabila, bine circumscrisa, insotindu-se de frison si febra ridicata si de alterare a starii generale.


Etiopatogenie

Erizipelul este relativ rar intalnit la copil; agentul patogen este un streptococ patogen, virulent. Uneori, are aparenta unei boli primare (infectie hematogena), de cele mai multe ori insa are ca punct de plecare o plasa traumatica, o leziune eczematoasa, lupusul tuberculos, un intertrigo micotic, o rinita vestibulara. Copiii atinsi sunt adesea subnutriti, hipogamaglobulinemici.

Limfedemul cronic congenital (B. Milroy-Medge) sau dobandit este unul din factorii predispozanti la erizipelul recidivant.

Unii autori incearca sa demonstreze existenta unui deficit imunitar la cei cu erizipel recidivant.


Simptomatologie

Dupa o incubatie apreciata in jur de 3—5 zile, isi face aparitia brusca un placard eritematos si edematos infiltrat, cu suprafata lucioasa, bine delimitat, cu periferia usor proeminenta, cu contur neregulat sau tendinta la extensie. Leziunea cutanata se insoteste de febra ridicata si frison, stare generala proasta, cefalee, la copiii mici de vomismente si, uneori, de convulsii.

Localizarile de electie la copilul mai mare sunt membrele inferioare, fata si pielea capului, iar la copilul mic peretele abdomenului.

In formele severe, pot aparea bule, sau zone hemoragice necrotice. In formele recidivante, se ajunge, de obicei, la o stare elefantiazica a regiunii afectate.

Mecanismul bolii, inca incomplet elucidat, ar rezida intr-o crestere a susceptibilitatii imunalergice fata de toxina streptococica si nu intr-o virulenta crescuta a germenului (incercarile de izolare a acestuia din leziune raman, de regula, negative). Prognosticul este in general bun, mortalitatea survenind la copii mici totusi intr-un procent de peste 30%, daca nu se intervine prompt.

Erizipelul se diferentiaza uneori greu de o celulita streptococica nesupurativa (dermita streptococica erizipelatoida), care are o simptomatologie mai putin zgomotoasa. La copilul mic se localizeaza frecvent in regiunea perianala.


Tratament

Se recomanda instituirea cat mai grabnica a unei antibioterapii cu penicilina cristalina G, ampicilina, eritromicina etc. In cazurile in care leziunile cedeaza greu, obisnuim sa asociem (la copiii mai mari) o corticoterapie in doze mijlocii.


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa