Osteoporoza de postmenopauza

 
Osteoporoza de postmenopauza
Osteoporoza este o boala osoasa generalizata care consta in reducerea masei osoase si alterarea structurii oaselor, astfel crescand si riscul de aparitie a fracturilor. Cele mai predispuse la aparitia fracturilor sunt oasele vertebrale, capul femural si oasele antebratului.


Cuprins articol:


Factorii favorizanti:

  • factorii genetici si demografici (varsta inaintata, istoric familial pozitiv, rasa caucaziana, subponderabilitatea);
  • factorii hormonali (afectiuni ovariene);
  • stilul de viata (sedentarism, abuz de alcool, tutun, cafea);
  • alimentatia (aport insuficient de alimente bogate in calciu si proteine);
  • medicamentele (compusi steroidieni, antiepileptice, heparina, protectoare ale mucoasei gastrice, citostatice).

Cauzele pierderii osoase

Tesutul osos are densitatea maxima la sfarsitul celei de-a treia decade a vietii, apoi ea scade incepand cu sfarsitul celei de-a patra decade sau la inceputul celei de-a cincea. Oasele incep sa-si piarda calciul mai repede decat il pot inlocui, oasele devenind mai subtiri.

La femei, scaderea densitatii osoase este accelerata in primii trei-sapte ani dupa instalarea menopauzei, din cauza scaderii productiei de estrogeni, care au rol in fixarea calciului in oase. Exista mai multe tipuri de osteoporoza:
  • tipul I - osteoporoza postmenopauza - reprezinta 95% din cazuri si este cauzata de deficitul de estrogeni;
  • tipul II - osteoporoza senila, apare dupa varsta de 70 ani si este de doua ori mai frecventa la femei decat la barbati;
  • osteoporoza persoanelor tinere - reprezinta 5% din cazuri, dar este adesea foarte severa.

Diagnosticul

Pentru diagnosticare sunt utile urmatoarele investigatii:
  • radiografia - evidentiaza modificari, daca densitatea osoasa s-a redus cu peste 30%. Se efectueaza radiografii ale cutiei toracice si ale coloanei vertebrale lombare;
  • osteodensitometria (masurarea densitatii osoase) se masoara astfel: la o valoare de pana la 1,5 este normala, intre 1,5 si 2,5 se defineste osteopenia, iar valorile mai mari de 2,5 sunt specifice osteoporozei;
  • testele de laborator: hemoleucograma, examenul complet al urinei, calcemia, fosfatemia, nivelul fosfatei alcaline.

Tratamentul

  • Ca medicamente, trebuie suplimentat aportul de calciu si vitamina D, fluor. Pentru dureri se recomanda analgezicele. Terapia de substitutie hormonala se recomanda pentru prevenirea scaderii densitatii osoase.
  • Ca masuri in dieta, trebuie crescut aportul de alimente bogate in calciu (lapte, iaurt, broccoli, conopida, zarzavaturi cu frunze verzi, migdale etc). De asemenea, trebuie evitate alimentele care reduc absorbtia calciului (carnea rosie, excesul de alcool si cafea). Se recomanda cresterea cantitatii de estrogeni prin aport de soia.
  • Exercitiile fizice trebuie practicate cu regularitate. Orice exercitii care solicita oasele (mersul pe jos, joggingul, tenisul, gimnastica aerobica) duc la diminuarea pierderilor de masa osoasa.
Cel mai frecvent fracturile se produc in jurul varstei de 50 ani la nivelul antebratului, in jurul varstei de 60 ani la nivelul vertebrelor, iar in jurul varstei de 70 ani la nivelul capului femural.

Foto: www.exmedica.ro


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa