Rozmarinul: proprietati, preparate, tratamente interne si externe

 
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o planta mediteraneana aromata, cu miros puternic, usor piperat ce creste in zone cu clima blanda, unde iarna temperaturile nu coboara sub zero grade. Din fericire, poate fi cultivata in gradina si chiar in casa, pe balcon sau pe marginea ferestrei. Rozmarinul iubeste lumina din rasputeri.

Ca forma, rozmarinul e o tufa inaltuta, care in conditii bune de viata poate creste pana la 50 de centimetri. Cu ramurile lui acoperite de ace, seamana cu un bradut de Craciun, pe care in loc sa arda lumanarele, palpaie flori albe, violacee si albastrii.

In limba latina, Rozmarin vine de la ros si marinus si inseamna roua de mare. Officinalis desemneaza folosirea sa ca planta medicinala.


Cuprins articol:


Scurt istoric

In Grecia antica rozmarinul era planta zeitei Afrodita. Prin calugarii misionari, rozmarinul a trecut Alpii, raspandindu-se in intreaga Europa. In secolul 16, si-a dobandit celebritatea sub numele de „Aqua Reginae Hungaricae”. Regina Elisabeta a Ungariei, care folosise rozmarinul ca leac, nu doar ca se vindecase cu ajutorul lui de guta, dar intinerise asa de tare la chip, incat regele Poloniei a cerut-o de nevasta, desi avea 72 de ani.


Proprietati medicale

Forta rozmarinului rezida in uleiurile eterice pe care le contine: cineol, borneol, camfor, terpene. Este bogat si in flavonoide, acid glicolic si carbonic. O zestre aleasa care ii confera insusiri remarcabile: stimuleaza puternic circulatia sangelui, dezinfecteaza, mareste volumul urinei, tonifica inima si regenereaza organismul dupa boli.


Preparate din rozmarin

  • Infuzie de rozmarin - 1 lingurita cu varf de pulbere de planta uscata se opareste cu o cana de apa. Se lasa la infuzat 15 minute, apoi se strecoara. Se beau 2 cani pe zi.
  • Tinctura de rozmarin - peste o lingura de ace uscate si maruntite se toarna 100 ml alcool de 70 de grade. Sticla se astupa si se lasa la intuneric o saptamana, agitandu-se in fiecare zi. Se strecoara si se pune in alta sticla de culoare inchisa. Se iau 20-40 de picaturi pe zi, vreme de o luna.
  • Vin de rozmarin - 1-2 pumni plini de frunze proaspete de rozmarin se pun intr-un litru de vin alb, vreme de o saptamana. Se filtreaza. Se iau zilnic 1-2 paharele pline, dupa masa.
  • Uleiul volatil - se cumpara de la farmacii si magazinele naturiste. Trebuie sa fie un produs pur, „esential”. Se iau maximum 1-2 picaturi. In doze mai mari devine toxic.
  • Baie cu rozmarin - se adauga in apa din baie (36-37 de grade) un decoct din 5 linguri de planta sau 5 picaturi de ulei esential. Baia dureaza 10 minute, dupa care se recomanda repaus la pat.
  • Decoct de rozmarin - 1 lingurita de planta se fierbe 2 minute, pe foc mic. Se infuzeaza 10 minute. Se beau 1-2 cani pe zi.

Tratamente interne cu rozmarin

  • Stari de convalescenta, surmenaj psihic si intelectual - 2 cani de infuzie pe zi.
  • Ascita, boli de rinichi - 2 cani de decoct pe zi.
  • Boli de inima, tonifierea organismului - vin tonic. Se beau 2 paharele de vin, dupa mesele principale.
  • Hipertensiune arteriala - 20-40 picaturi de tinctura pe zi, diluate in apa sau ceai. Se iau vreme de o luna.
  • Scleroza cerebrala si prevenirea ei: tinctura, cate 5 picaturi, de doua-trei ori pe zi.

Tratamente externe cu rozmarin

  • Reumatism - bai locale si totale cu decoct sau ulei de rozmarin.
  • Hemiplegii si paraplegii spastice - o baie generala, timp de 15 minute, cu decoct sau ulei de rozmarin, urmate de repaus la pat timp de o ora.
Bibliografie: AS verde, nr. 89, noiembrie 2011. Foto: phytoimages.siu.edu



Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa