Medicină informativă

 

Creşte riscul de tulburări respiratorii


Femeile care fumează în timpul sarcinii îşi expun bebeluşii unor grave probleme cardiovasculare şi pulmonare. Un nou studiu care a inclus peste 1.000 de copii participanţi demonstrează cum fumul de ţigară afectează fătul, modificându-i ADN-ul şi expunându-l la dezechilibre pulmonare grave, inclusiv la astm. În cercetările din timpul studiilor, copiii din 13 comunităţi ale Californiei de Sud au fost examinaţi pulmonar. Peste 10% dintre copiii expuşi fumatului matern au prezentat mai târziu afecţiuni respiratorii.


Ţigările pot duce la avort


Din cauza cantităţii mari de nicotină şi monoxid de carbon, fumatul poate determina tulburări în oxigenarea fătului (denumită medical hipoxie fetală). În general, femeile care fumează mai mult de cinci ţigări pe zi sunt expuse riscului de avort sau naşteri premature. De asemenea, la copiii născuţi din mame fumătoare sau care au fost expuse constant fumului de ţigară în timpul sarcinii (fumat pasiv) s-a constatat frecvent o greutate mică a fătului la naştere. Trebuie ştiut că un copil născut prematur sau subdezvoltat va fi mereu mai sensibil şi mai predispus la boli grave.


Sindromul morţii subite, mai des la copiii afectaţi de fumat


Copiii născuţi prematur, cu mame care au fumat în timpul sarcinii, au un risc mai mare de a muri din cauza sindromului morţii subite, potrivit unui studiu al Universităţii Calgary. Sindromul morţii subite nu este detectabil, nu are simptome, nu se tratează şi apare la copiii cu vârste până într-un an. Specialiştii consideră că este o inadaptabilitate a copilului la noul mediu de viaţă, care apare la copiii dezvoltaţi incorect sau incomplet.
Sursa: Ziarul Click!

 

Greutatea aproximativa, la nastere este de 3000-3500 de grame. O greutate normala se incadreaza intre 2500 si 4500 de grame. Bebelusii nascuti sub 2500 de grame sunt subdezvoltati si in general, sunt aceia nascuti prematur. Cei care la nastere depasesc 4500 de grame sunt considerati supraponderali, copii uriasi.

Imediat dupa nastere, este normal ca nou-nascutii sa piarda in greutate, in general cam 100-150 de grame, greutate pe care o vor recupera in urmatoarele zece zile. Scaderea in greutate se observa in primele 3-5 zile. Aceasta se datoreaza trecerii traumatizante de la viata intrauterina la cea extrauterina, efortului de a se adapta si faptului ca pierderile prin urina, scaun, piele si plamani, adica prin respiratie, sunt mai mari decat cantitatea de lichide pe care o primeste. Daca nu depaseste o zecime din greutatea corpului la nastere, adica 300 de grame din 3000, pierderea in greutate nu este alarmanta si nu prezinta importanta. Este ceea ce se numeste scaderea ponderala fiziologica.

De obicei, bebelusii incep din nou sa creasca din ziua a 4-a sau a 5-a, atingand in ziua a 10-a sau cateodata mai tarziu, chiar greutatea de la nastere.

Atentie! Daca bebelusul nu a atins la inceputul saptamanii a 4-a, greutatea de la nastere, atunci trebuie sa ne sesizam, gandindu-ne la subalimentatie sau chiar boala. In aceste conditii, trebuie anuntat imediat medicul.

In urmatoarele treisprezece saptamani, sugarul creste in greutate cu 150-200 de grame pe saptamana, dupa care cresterea devine mai lenta si continua fara oscilatii prea mari. Este foarte important acest aspect caci evaluarea dezvoltarii normale a copilului, in prima faza dupa nastere, se face prin urmarirea acestui proces de crestere in greutate.

Greutatea la nastere depinde de mai multi factori.
Spre exemplu :
- baietii au o greutate mai mare decat fetele;
- primul nascut are o greutate mai mica decat fratii nascuti mai tarziu.
- in functie de ereditate, cei cu parinti inalti si bine facuti, vin pe lume cu o greutate mai mare decat cei ai caror parinti sunt de statura mica
- de asemenea factorii de mediu, sau fumatul in timpul sarcinii pot influenta greutatea corporala la nastere.

Pentru a aprecia felul in care se dezvolta copilul vostru si de asemenea, daca ratia zilnica de lapte este suficienta, recomandam cantarirea regulata, dar saptamanal sau lunar, ci nu zilnic. Caci un sugar, chiar foarte sanatos, nu creste zilnic. De aceea e bine sa-l cantariti saptamanal, la inceput, apoi la 2 saptamani si apoi lunar.
Daca vreti sa aflati greutatea exacta a bebelusului, il dezbracati de tot. Cantarirea este indicata fie dimineata inainte de masa, fie seara inainte de baie, oricum e bine sa se faca la aceeasi ora, dar niciodata imediat dupa masa.
Foarte multe mame tin sa-si vada copilul dolofan, bucalat, plin de pernute. Acesta nu este nici pe departe un semn de sanatate. Sanatatea copilului este apreciata de catre medic dupa cu totul alte criterii, cum ar fi starea generala, buna dispozitie a copilului, gradul de dezvoltare, taria musculaturii, culoarea si calitatile pielii. Un copil gras nu este in niciun caz mai ferit de boli, ci dimpotriva, mai expus, grasimea facandu-l mai putin rezistent. Mai gras sau mai slab, important este ca bebelusul sa fie sanatos, vioi si bine dispus.

Incercati nici sa-l indopati, dar nici sa-l subalimentati, ambele extreme fiind periculoase.
O schema care sa va ghideze orientativ, o vom etala mai jos, cu mentiunea ca datele reprezinta o medie si nu sunt absolut obligatorii. Unii copii cresc mai repede, altii mai incet. Sunt copii care cresc in salturi, recuperand rapid stagnarea. Deci nu aveti motive de ingrijorare daca bebelusul vostru nu creste dupa aceasta schema.

Ritmul de crestere este influentat de modul de hranire, spre exemplu un copil alimentat cu lapte matern va inregistra o crestere mai regulata, spre deosebire de cel hranit artificial.

Recuperarea greutatii de la nastere presupune atingerea ratiei alimentare optime. In general un sugar cu greutatea medie de trei kilograme si jumatate, trebuie sa consume 700 de grame pe zi de lapte, astfel are nevoie de 80-100g de lapte pe kilogram-corp.

Fie cand atinge greutatea de cinci kilograme, fie la varsta de trei luni, copilului i se poate completa hrana cu alimente solide.

Deci cresterea ponderala medie a unui sugar sanatos:
- in primele 4 luni va creste cu 750-800 de grame pe luna sau 175-200 de grame pe saptamana;
- intre 4 si 8 luni va creste cu 500-600 de grame pe luna sau 100-125 de grame pe saptamana;
- din luna a 8-a pana la 1 an creste cu 250-300 de grame pe luna sau 60-75 de grame pe saptamana.

Sau calculand pe zile, un sugar ar trebui sa creasca in medie:
- in primul trimestru cu 25 de grame pe zi;
- in al doilea trimestru cu 20 de grame pe zi;
- in al treilea trimestru cu 15 grame pe zi;
- in al patrulea trimestru cu 10 grame pe zi.
In lunile 4-6, greutatea de la nastere se dubleaza, iar in jurul varstei de 1 an se tripleaza.
La optsprezece luni, greutatea unui copil cu dezvoltare medie este de douasprezece kilograme. La varsta de 3 ani, poate ajunge la 13,5 - 14 kilograme.
La cei nascuti prematur, greutatea de la nastere se dubleaza pe la 3 luni si jumatate si se tripleaza catre a 6-a luna, la 1 an ajungand sa se cvadrupleze. In general copiii cu greutate mai mica la nastere, cresc ulterior mai repede, recuperand ramanerea in urma.
Un sugar care nu ia in greutate 1-2 saptamani reprezinta un semnal de alarma si trebuie examinat de catre medic pentru a depista eventualele cauze ale stagnarii ponderale.
Reamintim, toate aceste cifre sunt orientative, cresterea presupune variatii si diferente de la copil la copil, ritmul de parcurgere a etapelor fiind diferit.
Sursa: Raspunsuri.info

 

Prima menstruatie constituie un eveniment despre care fata trebuie sa stie inainte de aparitia lui. Este important sa stie ce se intampla cu corpul ei astfel incat menarha (prima menstruatie) sa nu o surprinda sau ingrozeasca. Varsta medie la care apare menarha este 13 ani. Poate surveni si mai devreme, incepand de la 10 ani sau mai tarziu pana la 16 ani. Totusi daca nu apare dupa 14 ani, este bine ca fata sa fie examinata de medic.
Sursa:Raspunsuri.info

 

Una sau mai multe dintre modificarile descrise mai jos pot sa semnaleze prezenta unei sarcinii. E posibil sa nu aveti nici una dintre ele la inceput, dar instinctul va va spune ca sunteti gravide deoarece va simtiti altfel. 
Sursa: Raspunsuri.info

 

PILULA CONTRACEPTIVA.
 Tablete cu administrare orala, contin hormoni identici cu cei din organismul femei, regleaza ciclul menstrual si impiedica eliberarea ovulului din ovar, in aceste conditi fecundarea nu are loc.



Sursa: Raspunsuri.info

 

Aceasta boala se manifesta in mod deosebit la femei, barbatii pot fi purtatori fara a avea un simptom in cel mai rau caz pot avea o infectie la nivelul prostatei si uretrei. In cazul femeilor simptomele sunt percepute sub forma unor arsuri vaginale , dureri , urinari dese si dureroase.
Sursa: Raspunsuri.info

 

Trebuie sa iti doresti in primul rand sa faci acest lucru, sa stii totul despre viata sexuala si obligatoriu sa faci acest pas cu cineva pe care il iubesti. Inainte de a face acest pas incearca sa gandesti cu mintea iar ulterior cu inima. Prima experienta sexuala nu trebuie sa fie o demonstratie pentru cineva ca il iubesti, tu decizi cand si cu cine faci acest lucru.


Sursa: Raspunsuri.info

 

Pentru tonifierea saniilor sunt recomandate dusuri cu apa calduta chiar rece. Efectuati o plimbare circulara a jetului de apa deasupra si dedesubtul sanilor.
Purtati sutien atunci cand faceti sport cum ar fi : tenis, alergare sau alte sporturi care presupun sarituri si miscari bruste.

Sursa: Raspunsuri.info

 

Pe langa exercitiile fizice care pot contribui la niste sani de invidiat, exista si cateva tratamente naturiste cu acelasi efect. De exemplu, tinctura de marar folosita mai mult timp ajuta la cresterea sanilor.


• Uleiul de marar. Uleiul de marar se gaseste si la plafar, dar poate fi preparat si in casa. Intr-un borcan se amesteca 15 linguri de pulbere de marar, la 1/2 l de ulei. Borcanul trebuie lasat timp de 12 zile la macerat, dupa care preparatul trebuie filtrat. Uleiul obtinut astfel se pastreaza la rece. Zilnic, timp de trei saptamani, se maseaza sanii cu ulei, aproximativ 10 minute. Acest masaj ajuta la cresterea sanilor, dar si la recapatarea fermitatii bustului.


• Tinctura de marar se prepara din amestecul a 20 de linguri seminte de marar, cu 1/2 l de alcool alimentar de 70 grade. Dupa ce este lasat la macerat opt zile, continutul se filtreaza. In fiecare zi se inghit trei-patru lingurite de tinctura dizolvata in apa. Acest tratament dureaza o luna si se poate relua oricand este nevoie.


• Uleiul de germeni de grau. Uleiul din germeni de grau are un puternic efect estrogen si favorizeaza cresterea sanilor. Se administreaza cate o lingurita de doua-trei ori pe zi si se face si masaj circular al sanilor. Pentru efecte sporite, se poate asocia chiar si cu vitamina E.


• Amestec de busuioc si anason. Pentru frumusetea sanilor este indicat un amestec de plante, precum radacina de lemn dulce, flori de busuioc si seminte de anason. Toate acestea se macina pana se obtine un praf fin, din care se va lua o lingurita dimineata, pe stomacul gol, in fiecare zi. Pentru a avea un gust bun si pentru a fi mai usor de consumat, praful de plante poate fi amestecat cu miere de albine.


• Varza si uleiul de peste protejeaza impotriva cancerului. Varza, ceaiul verde, algele marine, uleiul de peste sunt doar cateva din alimentele care protejeaza in mod natural organismul impotriva imbolnavirii de cancer la san.


• Nucile si telina remodeleaza bustul. Maslinele negre, soia, frunzele de telina, alunele neprajite, nucile si semintele de floarea-soarelui neprajite pot remodela sanii. Un regim imbogatit cu aceste alimente ar trebui urmat cel putin o jumatate de an pentru a observa rezultatele.


• Atentie la dusurile fierbinti! Dusurile cu apa fierbinte, fluctuatiile de greutate, sutienele proaste, dar si expunerea la soare pun in pericol sanatatea si frumusetea sanilor.

 

Este afectiunea cea mai des intalnita in accidentele de circulatie sau in caderile de la inaltime. Este caracterizat de insumarea unor leziuni variate, care intereseaza segmente si organe diverse ale corpului: rupturi de organe (ficat, splina), cu hemoragie interna, fracturi, traumatisme cranio-cerebrale etc. Nici cel mai priceput medic nu poate fi capabil sa faca inventarul complet al leziunilor, in conditiile examinarii la locul accidentului.In consecinta, este precaut sa actionam ca si cum victima ar prezenta leziunile cele mai grave. Din aceste motive, interventia primului ajutor trebuie sa se desfasoare conform unei scheme obligatorii, care urmareste respectarea unor principii generale.

Principiile primului ajutor le vom expune urmarind diferitele etape obligatorii pe care trebuie sa le strabata actiunea noastra:

1. Crearea barajului de securitate din jurul victimei este primul gest pe care trebuie sa il execute pe o parte dintre salvatori. Ingramadirea curiosilor in jurul accidentatului ii ia acestuia aerul, il accentueaza sentimentul de panica, cu efecte foarte rele asupra evolutiei ulterioare a bolii, impiedica miscarea celor ce executa manevrele de prim ajutor.

2. Prima examinare a accidentatului va urmari numai daca mai respira si daca se simt pulsatiile arterelor carotida si radiala. Pentru ca unul dintre tesuturile de cea mai mare importanta pentru viata omului - tesutul nervos - moare daca nu primeste oxigen 4-7 minute, trebuie incepute manevrele de degajare a cailor respiratorii superioare si manevrele de respiratie "gura la gura", chiar inainte de a scoate in totalitate victima de la locul dezastrului (de sub resturile unei masini, de sub un perete sau de sub un mal prabusit etc.).

Pentru a putea executa aceste manevre, trebuie, deci, degajate, in primul rand, capul si toracele victimei.

3. Scoaterea victimei de la locul dezastrului incepem sa o executam dupa ce ne-am convins ca accidentatul respira spontan. Scoaterea victimei trebuie sa se faca cu foarte mare grija, pastrand, pe cat posibil, in timpul manevrelor, pozitia in care aceasta a fost surprinsa de accident.

4. Asezarea la sol. Pozitia victimei se schimba foarte incet si cu gesturi blande, astfel incat sa ajungem in pozitia finala, in care bolnavul este in pozitie laterala si cu capul situat mai jos decat trunchiul.

5. A doua examinare a accidentatului.De aceasta data, ea se face cu mai multa atentie, pentru a descoperi leziunile cele mai importante. Examinam tegumentele, urmarind in special regiunile acoperite de imbracaminte, in vederea opririi hemoragiilor si realizarii pansamentelor dupa tehnicile descrise.

Se pipaie conturul capului, pentru a observa eventualele denivelari ale calotei craniene si rani, se controleaza pavilioanele urechilor si narile, pentru a vedea daca exista urme de sange sau de serozitate.

Se ia in maini fiecare membru superior si inferior, in parte, se controleaza daca exista deformari ale segmentelor care le compun, daca acestea prezinta mobilitate, acolo unde, in mod normal, nu trebuie sa existe, se mobilizeaza fiecare articulatie in parte, pentru a vedea in ce masura este posibila fara durere, semn ca acestea sunt sanatoase, In situatia in care constatam existenta fracturilor sau a luxatiilor, ele vor fi imobilizate provizoriu, utilizand mijloacele speciale pe care le avem la dispozitie in trusele de prim-ajutor care exista la posturile de prim-ajutor din intreprinderi.La nevoie, imobilizam prin improvizatii, asa cum am descris ca se poate face mai inainte.

Daca bolnavul este constient, il rugam sa miste degetele de la picioare, pentru a descoperi o eventuala sectiune de maduva prin fractura coloanei vertebrale si il intrebam unde simte dureri.in cazul sectiunii maduvei, accidentatul nu simte nimic pe teritoriul cutanat de sub forma afectata si nu se poate misca singur.

Vom palpa, prin compresiune usoara, bazinul (cele doua maini ale examinatorului strang bazinul accidentatului, apasand cu blandete asupra soldurilor) si toracele (cele 2 maini ale examinatorului fac acelasi gest, apasand in partile laterale ale toracelui).

In cazul fracturarii oaselor bazinului sau a coastelor, manevrele amintite sunt dureroase.

6. Ridicarea si transportul ranitului. In special pentru accidentele grave, ridicarea victimei trebuie sa se faca avand grija sa mentinem fixate in acelasi ax capul, gatul si toracele, pentru ca fragmentele oaselor fracturate sa nu determine leziuni suplimentare.

Acest lucru se poate realiza cand exista o coordonare buna a persoanelor care acorda primul ajutor.In cazul in care sunt 3 persoane, propunem urmatoarea schema de miscare: brancarda, pe care o fixeaza unul din salvatori, se aseaza pe pamant, alaturi de accidentat.

Ceilalti 2 salvatori vor rasturna bolnavul, apucand in sens opus, unul de picioare, celalalt de cap, pentru a-l aduce in pozitia in care va trebui transportat pe brancarda, si anume pozitia laterala. Pozitia este mentinuta cu ajutorul unei paturi rulate intre picioarele victimei. Capul este fixat cu o a doua patura asezata deasupra crestetului.

Un alt sistem de ridicare a pacientului de la sol, deasemenea corect, aseaza toti cei trei salvatori de aceeasi parte a victimei, care se afla culcata la sol alaturi de brancarda. Miscarea se executa in trei timpi: la comanda "pe locuri", toti trei stau drepti de aceeasi parte a victimei; la comanda "apucati", cei trei salvatori se aseaza cu un genunchi la pamant si primul sustine, cu cele doua maini, capul si umerii accidentatului, al doilea toracele si bazinul, al treilea coapsele si gambele; la comanda "ridicati", toti trei ridica in acelasi timp accidentatul si il aseaza in pozitia amintita, pe targa.

Purtarea brancardei trebuie sa respecte, la randul ei, anumite reguli menite sa protejeze accidentatul.In cazul in care targa este purtata numai de doua persoane, ele trebuie sa se foloseasca, in afara bratelor, si de cate un cordon (chinga), fiecare trecut in jurul gatului, care prinde suplimentar cele doua manere ale brancardei.In acest fel, greutatea victimei se disperseaza si mersul este mai lin.

In cazul in care exista patru salvatori, doi sustin targa de barele de la extremitati si doi sustin targa sprijinind-o la mijlocul ei.In acest fel, trepidatiile transportului sunt, de asemenea, mult diminuate.

Regulile trecerii brancardei peste diferitele obstacole intalnite in cale (urcarea-coborarea scarilor, trecerea printr-o vaiuga, trecerea peste gard, urcarea in autosanitara etc.).In principiu, trebuie sa ne straduim sa mentinem in permanenta brancarda, si deci accidentatul, in pozitie orizontala.

Transportul pe brancarda se face intotdeauna tinand accidentatul cu capul in directia deplasarii, deci catre inainte.

Pozitia pacientului pe brancarda va fi aleasa in functie de leziunile pe care le prezinta acesta. Pentru bolnavii inconstienti, prezentand leziuni ale fetei, pozitia de transport este cea descrisa.In cazul in care pe primul plan se afla leziunea toracica, bolnavul va fi asezat pe brancarda pe spate, cu toracele cat mai ridicat, folosind perne sau paturi. Pentru ranitii la abdomen, pozitia este tot pe spate, cu un sul sub cap si cu coapsele ridicata pe o patura rulata. Bolnavii ce prezinta cu siguranta leziuni ale coloanelor vertebrale vor fi transportati culcati pe burta.In cazul fracturilor de coloana cervicala, capul va fi fixat intre doua rulouri groase.

In cazul in care nu avem la dispozitie o brancarda, o putem improviza ca in figurile alaturate.


Ce nu trebuie facut:
In cazul politraumatismelor, vom executa mesajul cardiac extern numai in caz de stricta necesitate. El este periculos, pentru ca putem transforma o fisura de coasta intr-o fractura care poate sfasia plamanul, sau, in cazul existentei unei fracturi de stern, putem strivi inima.De asemenea, tot pentru ca nu putem, in aceste situatii, cunoaste, de la inceput care este amploarea leziunilor, este bine sa evitam transportarea victimelor fara brancarda. Acest fel de transport este permis numai cand leziunile sunt simple, bolnavul este constient si ne-am lamurit ca nu sunt afectate organele cu importanta vitala (torace, bazin, cord, ficat).


Dictionar:
BRANCÁRDA, brancarde, s.f. Targa pentru transportat ranitii sau bolnavii, formata de obicei dintr-o panza intinsa, fixata de doua bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.

Sursa: Sa acordam corect primul ajutor