Medicina informativa

Adenoidita cronica la copil. Amigdalele si polipii pe intelesul tuturor

Tesutul adenoidian, situat in spatele foselor nazale, exista inca de la nastere, cand este foarte mic si continua sa creasca pana in anul cinci de viata, cauzand astfel frecvent obstructie nazala de diverse grade.

Infectia sau inflamatia tesutului adenoidian se numeste adenoidita. Inelul Waldeyer recunoaste si identifica bacteriile sau virusurile care provoaca boala si declanseaza procesul de distrugere a acestora; are rol de aparare al organismului impotriva infectiilor in perioada copilariei si in dezvoltarea sistemului imunitar.

Adenoidita cronica (vegetatiile adenoide sau polipii)

Reprezinta marirea sau hipertrofia permanenta a tesutului adenoidian. Se datoreaza in principal repetatelor episoade de infectie (rinofaringita acuta) si unei obstructii prelungite a foselor nazale cauzata de persistenta secretiilor in spatele foselor nazale (incorecta toaletare a nasului). Pe langa fenomenele de rinita, polipii agraveaza si mai mult obstructia nazala. Alergia si infectiile pot cauza marirea semnificativa a vegetatiilor adenoide. Inflamatia cronica a tesutului adenoidian este foarte comuna la copii. Rinoadenoidita (inflamatia mucoasei nazale si a polipilor) reprezinta cea mai frecventa cauza a obstructiei nazale.

Vegetatiile adenoide

Determina infundarea de diverse grade a foselor nazale, care poate evolua pana la blocarea totala, fara raspuns la tratamentul medicamentos. Asociat obstructiei nazale se intalneste scurgerea de mucozitati nazale (rinoree) muco-purulente anterior sau posterior. Rinoreea anterioara poate provoaca iritatia narilor si uneori a buzei superioare. Rinoreea posterioara determina iritatia faringelui, laringelui si deseori tuse. Polipii mari blocheaza orificiul prin care urechea comunica cu gatul, determinand suferinta urechii.

Diagnostic

Copilul cu vegetatii adenoide si obstructie nazala severa (polipi mari) prezinta un aspect tipic, denumit „facies adenoidian“: copil palid, obosit, respira cu gura deschisa, cu o mimica faciala diminuata si cearcane.

• La inspectia nasului: secretii mucoase uscate, eczema orificiului nazal si uneori a buzei superioare, hipertrofia cornetelor nazale, uneori deviatie de sept nazal si respiratie urat mirositoare.
• La inspectia gurii se pot constata: dinti nealiniati, implantati vicios, malocluzie dentara, tartru dentar, palat ogival; frecvent secretii mucoase groase pe peretele posterior faringian si hipertrofia amigdalelor palatine.
• La examinarea urechii se poate constata un timpan retractat, uneori cu lichid in spatele acestuia (otita seroasa).

Evaluarea

...gradului obstructiei nazale si aprecierea evolutiei tratamentului medical se pot face printr-o metoda neinvaziva, usor accesibila si cu un minim disconfort pentru copil: fibroscopia nazala (examenul cu fibra optica si camera video).

Adenoidectomia (scoaterea polipilor)

Este indicata in: obstructia nazala cronica, rinofaringitele recurente sau persistente, rinosinuzita recurenta, afectarile cronice sau persistente ale trompei tubare sau urechii (otita seroasa cronica), in bronsita cronica, sindromul de apnee in somn, dezvoltarea cranio-faciala anormala, in situatiile care nu raspund la tratamentul medicamentos. In unele cazuri este indicata concomitent cu adenoidectomia incizia timpanului cu sau fara montarea unui tub aerator in timpan si/sau amigdalectomia.


Dr. Vlad Postelnicu, medic specialist ORL; Blu; foto: orlonline.ro

Amigdalele si polipii pe intelesul tuturor

Amigdalele si vegetatiile adenoide (polipii copilului) sunt parti ale inelului Waldeyer, nume atribuit grupurilor de tesut limfoid cu rol de aparare care inconjoara partea din spatele nasului si a limbii, la intrarea in gat. Inelul este pozitionat ideal pentru a pazi sistemul respirator de invazia bacteriilor si virusilor prin capturarea acestora si producerea de anticorpi.






La majoritatea persoanelor, amigdalele se observa usor de o parte si de alta a gatului, in spatele si deasupra limbii, dar vegetatiile adenoide, din cauza pozitiei lor in spatele nasului si deasupra palatului moale, se pot vedea efectiv folosind o oglinda, un endoscop special introdus pe cale nazala, ori se pot palpa cu degetul protejat de o manusa.

Rolul amigdalelor si al vegetatiilor adenoide este de a atrage si oferi microorganismelor un loc temporar de crestere si inmultire, in timp ce produc anticorpi impotriva acelorasi „musafiri”. Intr-o situatie ideala, acesti anticorpi duc la eliminarea microorganismelor din gat; daca microorganismele reapar, anticorpii odata produsi se vor reactiva pentru a proteja gatul, plamanii si restul corpului de infectie.

Aceasta functie de protectie este importanta in prima parte a vietii individului. Dar, cu trecerea timpului, acest rol scade in insemnatate tot mai mult, deoarece anticorpii se mai produc si in alte parti ale inelului lui Waldeyer sau ale sistemului limfatic, situate la distanta in organism. In concluzie, amigdalele si vegetatiile adenoide sunt in totalitate eliminabile si organismul nu va fi afectat in rau din cauza exciziei lor sau a incetarii functiei acestora.

Amigdalele si vegetatiile adenoide pot deveni primejdioase!

Aceste organe se pot transforma in rezervoare de organisme patogene (producatoare de boli) si, in loc sa protejeze, devin surse de infectii recurente. Totodata, unul sau ambele organe pot fi intr-atat marite incat sa dea simptome obstructive semnificative. Desi amigdalele, respectiv vegetatiile adenoide mari, sunt de obicei cele ce au suferit infectii repetate, chiar si organele sanatoase pot fi prea mari si cu efect obstructiv.

Amigdalele si vegetatiile adenoide nu se indeparteaza intotdeauna in acelasi timp! La copii este aproape standard indepartarea vegetatiilor adenoide in cazul unei operatii de amigdalectomie, dar la adulti nu este cazul intotdeauna. La adult este rara necesitatea unei adenoidectomii, dar ocazional se pot intalni situatii in care acest tesut nu s-a micsorat odata cu cresterea.

La orice varsta, amigdalele nu se indeparteaza daca nu sunt indicatii specifice pentru aceasta procedura. Uneori se intampla ca un pacient operat pentru hipertrofia vegetatiilor adenoide sa dezvolte, in timp, noi simptome care sa indice amigdalectomia la un moment ulterior.

Cele mai frecvente indicatii ale adenoidectomiei

1. Obstructie nazala cu sau fara respiratie predominant orala.

2. Hipernazalitatea vocii.

3. Uscarea buzelor, eroziunea dintilor frontali si probleme de ocluzie dentara.

4. Facies adenoidian.

5. Nasul curge pe perioade lungi, cu sau fara infectii - raceli asociate frecvent sau infectii sinusale.

6. Pacientul urmeaza sa poarte aparat dentar.

7. Otita medie seroasa cu sau fara recaderi si insotita sau nu de scaderea auzului, respectiv intarzierea vorbirii si dezvoltarii intelectului.

8. Intoleranta sau alergia medicamentoasa la preparate utilizate pentru tratarea afectiunilor enumerate mai sus.

Posibile aspecte neplacute ale amigdalectomiei si adenoidectomiei

Niciun tratament, atat medical cat si chirurgical, nu este fara risc. Operatiile din titlu sunt frecvente si usor de efectuat tehnic, cu putine efecte secundare. Acelasi lucru se poate spune despre anestezie. Cu toate acestea au fost descrise afectiuni ale sistemului nervos central, probleme cardiace si pulmonare, chiar decese.

Ca in cazul oricarei interventii chirurgicale, doctorii si pacientii trebuie sa fie pregatiti pentru absolut orice. Iata in continuare cateva posibile si mai frecvente complicatii:

1. Datorita progreselor anesteziei si tehnicii, sangerarile mari imediat dupa operatie sunt foarte rare; in cazul in care apar, acestea pot necesita o reinterventie in sala de operatii.

2. Sangerarea tardiva apare de obicei intre zilele 4 si 12 postoperator. S-au mentionat cazuri de sangerare chiar si la 18 zile, insa foarte rare. Procentul acestor sangerari este de aproximativ 5% la amigdalectomii. Ele apar, de obicei, datorita caderii crustelor din loje si ingrijirii precare a plagii postoperatorii. Chiar daca apare, de obicei aceasta hemoragie nu este grava si uneori se rezolva de la sine. In cazul adultilor se poate rezolva ambulator, la camera de garda, anestezia generala fiind rezervata de obicei copiilor.

3. Dupa interventie rezultatele sunt cele asteptate in explicatiile de mai sus, insa in medicina nimic nu este absolut! Pacientul nu va mai face amigdalite, nici infectii streptococice, insa nu se poate spune ca nu va mai raci niciodata din cauza infectiilor virale comune la care suntem cu totii expusi.

4. Modificari sau dificultati ale vorbirii, precum si greutate la inghitire pot aparea postoperator, in ciuda eforturilor depuse de medici intraoperator.

5. In cazul adultilor, nu exista o garantie ca sforaitul si apneea obstructiva de somn vor disparea. Nu uitati ca rezolvarea acestei probleme poate depinde, in principiu, de mai multi factori anatomici.

6. Intotdeauna vor fi pacienti care vor avea acuze de simptome neplacute si disconfort cervical, chiar cand totul pare sa fi decurs normal.

7. Cantaretii, actorii, naratorii, preotii si alti profesionisti ai vocii, cantaretii la instrumente de suflat trebuie sa ia in considerare modificarea abilitatilor lor artistice postoperator si postintubatie endotraheala. La fel, pot aparea modificari ale pronuntiei la vorbitorii de limbi in care pronuntarea literei R presupune vibratia palatului.






8. Riscul de sangerare dupa scoaterea polipilor este foarte mic, motiv pentru care, in general, pacientii sunt invoiti la domiciliu chiar din ziua interventiei.

9. Unii pacienti pot dezvolta o rigiditate a muschilor gatului dupa adenoidectomie.

10. Durerea si greutatea la inghitit pot fi mai accentuate la unii pacienti si pot duce la deshidratare destul de severa.

11. Reactiile la medicamentele administrate postoperator pot aparea chiar in cazul celor testate initial, cum sunt antibioticele.

Cele mai frecvente indicatii ale amigdalectomiei

1. Episoade repetate de infectie streptococica amigdaliana si/sau faringiana (minim 3 pe parcursul unui an de zile).

2. Statusul de purtator de streptococ.

3. Infectii faringiene si/sau amigdaliene cu alte bacterii decat streptococul.

4. Abces/flegmon periamigdalian in antecedente.

5. Schimbarea calitatii vocii - ca si cum pacientul ar avea un cartof fierbinte in gura.

6. Greutate la inghitit, insotita sau nu de episoade de inec si/sau voma.

7. Scurgerea salivei din gura fara alte cauze cunoscute.

8. Intoleranta si/sau alergie medicamentoasa la preparate folosite pentru a trata cele de mai sus.

9. Depozite amigdaliene - pete albe, uneori galbui, urat mirositoare, pe suprafata amigdalelor.

10. Sforaitul si/sau apneea obstructiva de somn. Aceasta a devenit actualmente una dintre cele mai comune indicatii ale amigdalectomiei cu adenoidectomie la copii.

Deci, cum ne decidem asupra necesitatii si momentului interventiei?

1. Cand e clar ca antibioticele, decongestionantele, antihistaminicele, antialergicele, dieta, tratamentele neconventionale, mutarea intr-o zona cu alta clima nu rezolva problemele.

2. Cand ajungeti la concluzia ca se poate imbunatati calitatea vietii dumneavoastra, respectiv a copilului dumneavoastra.

3. Cand ajungeti la concluzia ca infectia din organism, netratata, se poate disemina la sinusuri, urechi, plamani, inima.

4. Cand recunoasteti ca boala cronica nu este un lucru bun pentru dumneavoastra sau copilul dumneavoastra si urmatoarea acutizare va avea consecinte probabil mai grave.

5. Cand recunoasteti ca tratamentele repetate cu antibiotice si alte medicamente nu sunt benefice.

6. Cand va hotarati sa acceptati durerea, cateva restrictii postoperatorii si rarele, dar totusi posibilele complicatii postoperatorii, in schimbul sfarsitului dramatic si rapid al bolii dumneavoastra cronice.

7. Cand ati ajuns la concluzia ca ati suferit destul si doriti un remediu imediat si aproape 100% previzibil pentru afectiunea dumneavoastra.

8. Cand ajungeti la concluzia ca sforaitul si apneea de somn va afecteaza intr-o masura prea mare calitatea vietii.

9. Daca doriti confirmarea ca, in acest moment, interventia chirurgicala este cea mai buna alegere, nu ezitati sa cereti o a doua opinie; puteti cauta singur un alt doctor sau va pot ajuta indreptandu-va catre un coleg specialist a carui parere o consider pertinenta.

Copiii si apneea obstructiva de somn

Copiii care sforaie se considera intotdeauna a avea apnee obstructiva de somn! Aceasta poate da oprirea sau stagnarea cresterii la copii, somnolenta diurna, probleme comportamentale, deficit de invatare, mictiuni nocturne incontrolabile. La adulti si alte probleme anatomice pot da obstructia, pe langa amigdale si vegetatii hipertrofice.

La copii, apneea este cauzata aproape exclusiv de hipertrofia amigdalelor si a vegetatiilor adenoide, de aceea se indica indepartarea lor in vederea eliminarii sforaitului si cresterii calitatii vietii. In foarte putine cazuri, sforaitul poate persista datorita altor cauze anatomice, dar acestea din urma nu se pot evidentia decat ulterior indepartarii amigdalelor si vegetatiilor adenoide. Polisomnografia este de un real ajutor si obligatorie pentru diagnostic la adulti, insa la copii este rareori ajutatoare sau necesara.

Mesaje de retinut

Calitatea vietii unui pacient scade direct proportional cu numarul de tratamente medicamentoase administrate, respectiv cu numarul de episoade infectioase, prin disconfortul creat de regimul igieno-dietetic impus si de regulile pe care si le impune chiar pacientul pentru a evita reaparitia simptomelor!

Copilaria, si nu doar ea, ca perioada a vietii individului, trebuie sa se traduca prin amintiri frumoase legate inclusiv de consumarea unei inghetate sau a unui sirop preparat cu apa minerala, si nu prin vizite repetate la medic, litri de siropuri antibiotice si interzicerea pe anumite perioade a iesirilor din casa, respectiv a consumului unor alimente!

Bolile grave precum reumatismul articular, bolile renale, cardiace date de infectiile vechi cu streptococ pot fi evitate simplu prin interventie chirurgicala!

Scaderea auzului prin otite repetate la copiii mici duce la o intarziere a dezvoltarii acestora din punct de vedere al inteligentei prescolare si scolare!

Scaderea capacitatii de efort, nasul care curge mult si frecvent, sforaitul, apatia, scaderea capacitatii de concentrare, paloarea fetei pot fi semne ale prezentei polipilor la copii.

Polipii si amigdalele mari duc la o falsa senzatie de satietate din cauza obosirii mai rapide a muschilor ce ajuta la inghitit - de aici o dezvoltare precara a copiilor cu polipi.

Respiratia predominant pe gura a copiilor duce frecvent la faringite, amigdalite sau laringite deoarece aerul nu se incalzeste suficient ca atunci cand trece normal, prin nas. Respiratia pe gura pentru a compensa blocajul nazal duce frecvent la defecte de implantare a dintilor (atat cei de lapte cat si cei definitivi) care pot necesita aparate dentare sau tratamente stomatologice variate, cu costuri semnificative!

Polipii nu se vindeca prin tratamente medicamentoase, fiind practic o bucata de tesut care creste si isi mareste volumul. Polipii scosi corect, eventual sub control endoscopic, nu se refac. Daca se scot polipii, cu sau fara amigdale, pacientul nu va raci mai repede, nu va face pneumonie - acesta este un mit!

Copiii operati de polipi vor respira mai bine, vor respira corect pe nas si nu pe gura, vor auzi mai bine, vor putea sufla nasul mai bine, vor manca mai bine, vor avea un zambet frumos, nu vor mai raci des, iar racelile nu vor mai dura mult sau nu vor mai necesita de fiecare data administrare de antibiotice.

Orice problema sau nelamurire aveti - intrebati un medic specialist O.R.L. - este dreptul dumneavoastra sa stiti si obligatia noastra sa explicam!

Expert: dr. Gabriel Lostun, medic specialist O.R.L. si Chirurgie Cervico-faciala. Foto: kidz.garbo.ro