In satele de campie,
pelinul creste pe mai toate marginile de drum. Verde-nisipiu la culoare, nu l-ai baga in seama daca n-ar umple lumea fierbinte a verii cu o aroma puternica, dulce-amaruie si ametitoare. Nu-i pasa de caldura si soare. Ba ai zice ca arsitele usturatoare ale verii ii priesc. Creste viguros si navalnic, in veritabile lanuri, in timp ce in jurul sau plantele se usuca sub arsita. E uimitoare vitalitatea acestei plante, ce pare sa se hraneasca direct din soare, fara a mai avea nevoie de apa si de pamant. De altfel, in medicina populara romaneasca,
pelinul are un loc privilegiat, fiind considerat planta magica, de simbol solar, care alunga spiritele rele, curata fiinta umana de impuritati si ii reda vigoarea si vioiciunea.
Pelinul este cel mai puternic tonic amar de la noi. In industrie, planta este folosita la prepararea vinului, a vermutului si a lichiorului de absint. Ca remediu de sanatate, tocmai principiile amare ale pelinului (uleiul eteric pe care-l contine, de culoare verde-albastra) il fac sa aiba efecte vindecatoare exceptionale. Dar atentie maxima: in exces, pelinul e toxic, da agitatie, halucinatii, pierderea cunostintei, iar abuzul de bauturi de pelin duce la tulburari psihice, pierderea memoriei, greata.
Unde gasim si cum culegem pelinul?
Este o planta inaltuta, cu o tulpina care poate ajunge la peste un metru inaltime. Are frunzele verzi-argintii, cu un peduncul lung, flori galbui, iar in varf, face niste bobite (fructe) mici, de asemenea albicioase. Se aseamana foarte bine cu o surata de-a sa, pelinita (
Artemisia vulgaris), cele doua deosebindu-se in principal prin culoarea tulpinii: cea a pelinului are niste peri foarte fini albiciosi, in timp ce tulpina pelinitei este brun-rosiatica. De la pelin se culege prin taiere varful tulpinii, pe la sfarsitul lui iulie - inceputul lui august. Dupa recoltare planta se foloseste proaspata, pentru aplicatii externe, pentru prepararea vinurilor si a unor siropuri terapeutice, ori se usuca in strat subtire la umbra, dupa care se depoziteaza in locuri intunecoase si uscate. Termenul sau de valabilitate este de 2 ani.
Cateva retete pe baza de pelin:
•
Pulbere. Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de pelin se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
•
Tinctura. Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de pelin, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa se macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate 50 de picaturi diluate in putina apa.
•
Vin de pelin. Intr-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelin, zdrobite in prealabil si se lasa sa macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau 1-3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa, pentru stimularea activitatii tubului digestiv, combaterea balonarii si a indigestiei.
•
Sirop de pelin. Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un panaceu pentru digestie si eliminare. Iata reteta sa de preparare: un borcan de 400 ml se umple pe sfert cu frunze fin taiate de pelin proaspat, iar restul de trei sferturi se completeaza cu miere. Se pune un capac si se lasa vreme de o luna la macerat. Va rezulta un sirop vascos, amarui si aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), laxative.
•
Infuzie combinata. Se pun 3-4 linguri de pelin maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste extern, sub forma de comprese, spalaturi, clisme si bai.
•
Plasture cu pelin. Se amesteca 2 linguri de pelin maruntit cu miezul proaspat de la 4 felii de paine si cu vin sau otet, pana cand se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se aplica pe zona afectata, dupa care se acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme de patru ore. Aceasta aplicatie se foloseste contra luxatiilor, reumatismului si a nevralgiei.
Tratamente interne:
•
Digestie dificila, gastrita hipoacida, senzatie de greata sau deranjamente stomacale frecvente. Nici o alta planta nu se poate compara cu pelinul, atunci cand este vorba de stimularea activitatii stomacului si a digestiei. Preotul german
Sebastian Kneipp spunea despre pelin ca este cel mai bun purificator si intaritor al sistemului digestiv, fiind eficient chiar si la persoanele foarte in varsta sau care sufera de afectiuni cronice. Se administreaza, cu 5-10 minute inainte de masa, cate cincizeci de picaturi de tinctura de pelin, diluate intr-un sfert de pahar de apa. Se fac cure de 3 saptamani, cu zece zile de pauza, dupa care se poate relua tratamentul.
•
Hepatita, ciroza. Pulberea de pelin este un extraordinar tonic si protector al ficatului. Se administreaza cate un sfert - o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza. Cercetari de ultima ora facute in China au aratat ca pulberea de pelin este eficienta chiar si in cazurile persoanelor care au ficatul grav afectat dupa otraviri sau dupa consumul indelungat al unor substante toxice, cum ar fi alcoolul.
•
Indigestie, balonare. Se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumatate de lingurita de tinctura. Este un tratament care activeaza puternic secretia de sucuri digestive si peristaltismul (miscarea) tubului digestiv, normalizand digestia si impiedicand aparitia balonarii si a altor tulburari digestive. Este un tratament foarte eficient si contra dispepsiei, dischineziei biliare, colecistitei si pentru profilaxia litiazei biliare.
•
Giardia, viermi intestinali. Cel mai eficient remediu din flora noastra in aceasta categorie de afectiuni este pelinul, care pe langa faptul ca secreta substante extrem de toxice pentru viermi si alti paraziti intestinali, are si o puternica actiune de activare a peristaltismului tubului digestiv, ceea ce il face sa actioneze in profunzime. Se administreaza cate 4 lingurite de tinctura, in cure de 14 zile, cu 10 zile de pauza. Poate fi administrat singur sau in combinatie cu medicamente de sinteza, a caror actiune o potenteaza foarte mult.
•
Lipsa poftei de mancare la copii. Se administreaza sirop de pelin, cate o lingurita, cu 15 minute inaintea meselor principale. Este recomandat sa nu se foloseasca in cure mai lungi de 21 de zile, cu 14 zile de pauza. Acest remediu este foarte eficient, atat pentru copii, cat si pentru adulti si in tratarea constipatiei atone si a atoniei gastro-intestinale. De asemenea, are efecte benefice in tratarea bronsitei, a astmului si a pneumoniei.
•
Intoxicatii alimentare, otraviri. Dupa acordarea ajutorului de urgenta si stabilizarea pacientului, pentru revigorarea organismului si indepartarea cat mai rapida a sechelelor, se face o cura de 2 saptamani cu pulbere de pelin, din care se iau cate doua lingurite pe zi. Pelinul este depurativ, stimuleaza si tonifiaza ficatul, stimuleaza eliminarea toxinelor ramase in organism.
•
Retard mental la copii, incapacitate de concentrare si de memorare. In urma cu sase ani am vazut un caz cu adevarat uimitor. O mama care avea un copil de 14 ani cu probleme grave de memorare si de concentrare l-a tratat vreme de 3 saptamani cu o combinatie de tinctura de pelin si de chimen in proportii egale. In fiecare zi, ii administra cate 4 lingurite din acest amestec de tincturi, la orele 8, 12, 16, 22. Dupa trecerea celor 3 saptamani de tratament, performantele intelectuale ale micului pacient s-au ameliorat nesperat de mult: de unde nu putea fi atent la teme sau la explicatii, nici cateva minute, ajunsese sa poata ramane concentrat si un sfert de ora sau mai mult. Capacitatea de memorare, de asemenea, i s-a imbunatatit considerabil, inclusiv cea de lunga durata. Insa faptul cel mai neobisnuit a fost ca acest copil, care avea o disfunctie a glandelor lacrimare ce impiedica lacrimarea si producea probleme oculare grave, a plans - ceea ce nu i se intamplase niciodata in viata. Medicii, care considerau practic incurabile toate aceste probleme ale micului pacient, nu au putut explica altfel aceasta reabilitare spectaculoasa, decat prin actiunea acestor doua plante, care au avut efecte cu adevarat miraculoase.
•
Dureri de cap, vomismente, migrene. Se trateaza prin administrarea de tinctura de pelin, din care se iau cate 50 de picaturi de 4-6 ori pe zi. Pelinul ajuta la normalizarea circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive si in special biliare, care adesea sunt asociate si stau la baza migrenelor.
Tratamente externe:
•
Limbrici si oxiuri. Se face in fiecare dimineata clisma cu infuzie combinata de pelin, vreme de 7 zile. Pelinul este unul din cele mai puternice vermifuge din flora noastra, folosit atat intern, cat si extern.
•
Anexita, metroanexita si complicatiile lor. Se fac bai de sezut fierbinti, cu infuzie combinata de pelin. Aceasta procedura are un puternic efect antiinflamator si antiinfectios, actionand totodata ca un puternic stimulent al activitatii ovarelor. In trecut, femeile care aveau anexita corelata cu amenoree (absenta ciclului menstrual) faceau asemenea bai fierbinti cu pelin si luau intern pelinita (surata pelinului despre care am vorbit la inceputul acestui articol), ceea ce le redeclansa numaidecat menstruatia.
•
Contra reumatismului si paraliziei. Se fac bai cu infuzie combinata de pelin (5 litri la o cada de apa), de doua ori pe saptamana. Extern, pelinul actioneaza ca tonic nervos, ameliorand local circulatia impulsurilor nervoase. In tratamentul reumatismului, suplimentar se pun plasturi cu pelin pe locurile afectate, remediu indicat si in tratarea luxatiilor si a entorselor.
•
Candidoza vaginala, adjuvant in infectia cu trichomonas. Se fac cu ajutorul irigatorului, spalaturi vaginale zilnice cu infuzie combinata de pelin, in tratamente de cate 7 zile, urmate de 7 zile de pauza (pentru refacerea florei normale la acest nivel). Pelinul este un puternic antiinfectios si antiinflamator, reduce secretiile anormale, calmeaza senzatia de mancarime sau usturime.
Doua indicatii de medicina magica:
•
Contra imbolnavirilor la copii. Se pune o cununa cu frunze de pelin la capul patului in care dorm copiii. In unele sate, exista obiceiul sa se treaca, in noptile cu luna noua, pruncii printr-un cerc facut din tulpini proaspete de pelin. Se crede ca aceasta planta fereste copiii de epilepsie, de friguri, de felurite boli de plamani, precum si de posesiunile demonice.
•
Pentru purificarea locuintei. Se matura vreme de sapte saptamani, in fiecare sambata, dimineata, cu o matura simbolica din frunze de pelin, fiecare colt al casei. Astfel, se spunea, erau alungate spiritele rele, erau curatate semintele vrajbei si ale certei din casa, lasand ocupantii sa traiasca in pace si armonie. Frunzele de pelin puse sub perne si prin asternuturi alungau, de asemenea, duhurile necurate si mai aveau si o alta utilitate de ordin practic: indepartau insectele, care nu suporta aroma acestei plante.
Precautii la tratamentul intern cu pelin
O anumita substanta din compozitia pelinului da dependenta pacientilor, care il folosesc vreme de mai mult de o luna. In plus, atunci cand este supradozat (se iau peste opt grame pe zi), pelinul produce reactii adverse, traduse prin tremuraturi ale membrelor, convulsii si halucinatii. Din aceste motive, tratamentele cu pelin nu vor fi mai lungi de doua, maximum trei saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza. De asemenea, nu se vor lua mai mult de sase grame pe zi din aceasta planta.
Contraindicatii ferme
Pelinul este contraindicat femeilor insarcinate sau care alapteaza si bolnavilor foarte slabiti.
