Medicină informativă

 

Date generale

Echinococoza uniloculara, hidatidoza sau chistul hidatic este o boala parazitara care, ca si echinococoza sau hidatidoza alveolara, este determinata de forma larvara a cestodului care intra in etiologia lor. Sub aspectul unei tumori veziculoase, localizata in ficat, plaman sau alte organe, parazitul, sub aceasta forma larvara, este cauza unor manifestari clinice variate si uneori destul de severe.

De cine este determinata?

Agentul etiologic. Parazitul adult Taenia echinococcus (san. Echinococcus granulosus), care se intalneste in intestinul cainelui (sau al altor animale carnivore care ii servesc de gazda definitiva), este un cestod care nu trece in lungime de 5 mm. Ca si celelalte tenii este si acesta constituit din cap (scolex), gat si corp (strobila). Corpul parazitului are numai trei segmente (proglote). Primul este proglotul tanar, al doilea este proglotul matur, iar al treilea, care ocupa aproape jumatate din lungimea parazitului (2—3 mm), contine un uter, incarcat cu un numar mare de oua embrionate (de la cateva sute pana la 1000-2000). Aceste oua, care masoara 35 microni lungime pe aproximativ 25 microni largime, eliminate odata cu dejectiile de catre caine sau alte gazde definitive, ajung pe cale digestiva in intestinul omului. Din intestin, embrionii eliberati patrund in torentul circulator sanguin, cale pe care acestia se vor indrepta spre ficat, plamani sau oricare alt organ. In parenchimul organului in care s-a fixat parazitul se formeaza o formatiune rotunda, care se vacuolizeaza si care crescand treptat poate ajunge in timp pana la marimea unui cap de copil. Aceasta tumora lichidiana, fixata intr-un organ sau altul, de un diametru mai mic sau mai mare si de o evolutie mai lenta sau mai rapida, este cauza bolii pe care parazitul, sub forma Iui larvara, o determina in organismul omului, ce-i serveste astfel de gazda intermediara.

Din punct de vedere structural aceasta formatiune, cunoscuta si sub numele de chist sau de hidatida, este alcatuita din cuticula la exterior si din membrana germinala sau proligera in interior. Membrana germinala, care este elementul viu al hidatidei, da nastere prin inmugurire la veziculele sau capsulele proligere. In interiorul veziculelor tot prin inmugurire se formeaza protoscolecsii. Veziculele proligere desprinse, impreuna cu scolecsii sedimentati si cu carligele rezultate din distrugerea protoscolecsilor alcatuiesc „nisipul hidatic“. S-a apreciat ca intr-un chist se pot gasi pana la 5 cm3 de nisip hidatic, iar intr-un cm3 de nisip se pot aduna pana la 400000 de scolecsi. Rezulta din aceasta ca in cei 5 sau 6 cm3 de nisip hidatic, numarul protoscolecsilor poate trece de 2000000. Acest lucru este cu atat mai important, cu cat fiecare protoscolex reprezinta de fapt un cap de parazit. Interiorul chistului este ocupat de un lichid limpede, clar ca „apa de stanca“, lichidul hidatic care in imprejurari particulare poate provoca un soc anafilactic.

In sfarsit, trebuie sa mai adaugam si faptul ca, printr-un mecanism sau altul, dintr-un chist initial constituit se pot forma si alte chisturi, ceea ce contribuie la sporirea patogenitatii acestei parazitoze. Potentialul patogen al acesteia creste insa si mai mult prin infectia chistului, ruptura lui sau prin aparitia hidatidozei secundare, aceasta complicatie de temut care rezulta din insamantarea veziculelor fiice sau din insamantarea scolecsilor eliberati din chisturile fertile.

Fixat intr-un organ sau altul, chistul exercita o actiune mecanica de compresiune care nu este lipsita de semnificatie. Nu mai putin importanta este actiunea generala toxico-alergica pe care parazitul o exercita asupra intregului organism. Acest lucru justifica denumirea de boala hidatida, ca boala generala sub care mai este cunoscuta aceasta parazitoza.

Manifestarile clinice

Tabloul clinic al acestei boli este foarte variat si uneori destul de complex. Dupa cum este si firesc, acest tablou simptomatic este in functie in primul rand de organul in care este localizat chistul. Ori, dupa cum am mai amintit, daca in aproape 90% din cazuri acesta se fixeaza in ficat sau plaman, exista un procent de 10% din cazuri in care chistul hidatic poate evolua in oricare alt organ. Simptomatologia bolii este, de asemenea, in functie de forma, marimea, numarul chisturilor, ca si de faptul daca chisturile prezente in organism sunt sterile sau fertile, univeziculare sau multiveziculare.

In sfarsit, manifestarile clinice ale bolii capata un caracter si mai bogat din cauza complicatiilor care pot surveni in evolutia chisturilor (infectie, fisurare, ruptura etc.) si din cauza frecventei reinterventiilor la care trebuie sa se apeleze.

Dar pe langa o simptomatologie dictata de organul parazitat, sau determinata de celelalte particularitati amintite, hidatidoza se prezinta si cu o serie de manifestari clinice cu caracter general. Asa, de exemplu, debutul bolii poate sa fie marcat, indiferent de localizarea chistului, de astenie, inapetenta, manifestari cutanate, scaderea capacitatii de munca, o stare subfebrila si pierdere progresiva in greutate, in perioada de stare a bolii, la o proportie de peste 30% din bolnavi pot sa fie prezente fenomene generale de tip toxico-alergic, care uneori scapa neobservate. Complicatiile care apar, indiferent de chistul pe care il insotesc, evolueaza de regula cu febra, insotita sau nu de frison, leucocitoza si o viteza de sedimentare crescuta.

Simptomatologia de organ va detine totusi mai in toate cazurile un loc mai important si intr-un fel mai caracteristic. Astfel, in localizarea cea mai frecventa din ficat va domina o simptomatologie digestiva. Atat timp cat chistul este inca mic, simptomele sunt mai neinsemnate si sunt reprezentate de dureri vagi in hipocondrul drept, senzatii de greata, balonari, dezgust pentru grasimi. Crescand, chistul de localizare hepatica va putea duce la accentuarea durerilor din hipocondrul drept si la o marire de volum a ficatului. Uneori, in localizarile anterioare ale chistului se poate chiar palpa formatiunea tumorala pe care o formeaza acesta. Alte tulburari digestive si generale poate determina hidatidoza hepatica in caz de complicatii. Chistul hidatic se localizeaza destul de frecvent si in plaman. In asemenea cazuri boala va evolua cu dureri toracice, dispnee, tuse iritativa si intr-o proportie importanta din cazuri si cu hemoptizii. In caz de ruptura, fisurare sau supuratie, simptomatologia pulmonara poate deveni mai zgomotoasa.

Alte tulburari mai mult sau mai putin caracteristice se vor inregistra si in celelalte localizari. In localizarea cerebrala, de exemplu, la copil vor predomina semnele de hipertensiune intracraniana si semnele oftalmologice, in timp ce la adult sunt mai evidente semnele de localizare focala. In hidatidoza cerebrala in general un loc important il ocupa si tulburarile psihice (apatie, agitatie etc). In unele cazuri au fost inregistrate si crize epileptice. Tulburarile intalnite in celelalte localizari (splina, rinichi, inima, oase etc.) sunt in functie de organul in care s-a dezvoltat chistul si de marimea acestuia.

Diagnosticul

Diagnosticul hidatidozei este destul de dificil. Un diagnostic pozitiv — prin identificarea unor elemente parazitare care apartin chistului — este posibil numai extrem de rar si numai in anumite localizari. De asemenea, asa dupa cum am vazut, manifestarile clinice care insotesc chistul, intr-o localizare sau alta, nu sunt din cele mai caracteristice. Asa se face ca in scop de diagnostic, pe langa ceea ce putem obtine de la discutiile cu bolnavul, sau de la un examen clinic atent, se apeleaza la numeroase metode de investigatie.

Nu trebuie de exemplu trecut peste faptul ca hidatidoza este mai frecventa printre muncitorii din mediul rural (pastori, vanatori, crescatori de animale etc), care vin mai des in contact cu cainele, gazda parazitului adult. Asta nu inseamna insa ca nu se intalnesc destule cazuri de hidatidoza si printre persoanele care traiesc la orase si care nu-si amintesc sa fi avut prin anturajul lor caini sau pisici. In mod obisnuit, in scop de diagnostic mai este controlata eozinofilia din sange. Dar si aceasta apare numai la 40—50% din bolnavi si de aceea nu poate fi folosita cu un aport real si constant la stabilirea diagnosticului.

Nici diferite alte metode de explorare, cum sunt reactiile imunologice sau examenul radiologic, ecografic, scintigrafic, arteriografic sau tomografie, nu pot stabili singure un diagnostic de certitudine. Diagnosticul real al bolii rezulta, de cele mai multe ori, numai din confruntarea cu clinica, a datelor destul de pretioase pe care ni le ofera astazi aceste metode moderne de explorare. Colaborarea dintre clinica si laborator permite un diagnostic care altadata se facea numai pe masa de operatie sau la necropsie (autopsie).

Tratamentul

In ultimii ani, numeroase observatii arata ca mebendazolul, un derivat de benzimidazol, administrat si in alte parazitoze, ar putea sa fie folosit pentru un tratament medicamentos de durata in echinococoza. Rezultatele bune obtinute cu unii derivati mai noi ne fac sa fim mai optimisti.

Cum se raspandeste echinococoza uniloculara?

Boala, in general rara, se poate intalni aproape pe tot globul. Desi parazitul adult traieste si la alte animale (lup, sacal, hiena etc.) principala sursa de infectie pentru om este cainele. In intestinul cainelui, parazitul (in numar de cateva mii) poate trai pana la 2 ani. Cum fiecare parazit depune cca 1200 oua, ne dam seama de numarul enorm de oua pe care le elimina numai un singur animal infestat. Destul de frecvent asemenea oua infectioase, eliminate de caine odata cu dejectiile, contamineaza apa sau iarba, putand astfel trece la ovine sau bovine, care ca gazde intermediare gazduiesc forma larvara a parazitului. Parazitul se va intoarce din nou la caine (gazda lui definitiva) atunci cand acesta va ingera organele parazitate ale animalelor gazde intermediare. Acest ciclu asigura parazitului supravietuire si da cainelui calitatea de rezervor permanent de infectie pe care o detine in hidatidoza umana.

Modalitati de imbolnavire

Ouale infectioase eliminate de caine, ajung destui de frecvent pe blana lui. In urma unui contact mai apropiat cu cainele, acestea pot patrunde pe cale digestiva in organismul omului, prin intermediul mainilor nespalate („boala mainilor murdare“). Locul ce revine acestei infestari directe rezulta din frecventa mai mare a bolii printre toti aceia care prin specificul muncii vin mai des in contact cu cainii (ciobani, vanatori, dresori de caini etc). Dar de pe blana cainilor ciobanesti ouale trec frecvent si pe lina oilor, de unde omul le poate prelua odata cu mulsul, tunderea oilor sau prelucrarea lanii.

In cazuri mai rare, boala la om poate apare si in urma unei contaminari indirecte care se face prin intermediul apei poluate, al fructelor, zarzavaturilor sau al altor alimente neprotejate, pe care au ajuns ouale parazitului.

Masuri de prevenire si de combatere

Pentru indepartarea parazitozei de la caine, principala sursa de infectie, se recomanda tratamentul periodic al celor utili. Tratamentul cainilor trebuie sa fie urmat de arderea si ingroparea produselor pe care le elimina 24 de ore dupa tratament.

Fructele si zarzavaturile vor fi bine spalate inainte de a fi consumate; toate alimentele vor fi, de asemenea, puse la adapost de eventuala lor contaminare. Locul insemnat ce revine contaminarii directe situeaza insa pe primul loc masurile de intretinerea igienica a mainilor. Faptul ca in hidatidoza infestarea se face de multe ori inca din copilarie, este obligatoriu ca munca de educatie sanitara si de popularizare a unor cunostinte medicale sa inceapa din gradinite, internate, scoli. La lichidarea acestor boli parazitare grave si cu numeroase implicatii sociale si economice, un aport din cele mai importante, il au actiunile de culturalizare si de educatie sanitara a maselor.

Foto: suffolkdogday.com

 

Dureri de cap sau de picioare, constipatie, diaree, tuse, leziuni ale pielii... De cele mai multe ori, putem veni de hac micilor probleme de sanatate cu ajutorul unor retete pe cat de simple, pe atat de eficiente, testate de generatii la rand. Atentie, insa: daca simptomele persista in ciuda tratamentului, nu ezitati sa consultati cat mai grabnic un medic, intrucat nu este exclus sa va fi autocatalogat eronat suferinta!

Contra arsurilor pielii folositi dovleceii

Am patimit niste dureri foarte mari, pana ce mama a luat din gradina un dovlecel mai mare, l-a curatat de coaja, apoi a dat pe razatoare miezul. L-a pus pe o bucata de panza si imediat l-a aplicat pe zona lezata. Pe data am simtit o usurare divina... Am mentinut cataplasma pana seara, cand am schimbat-o cu alta proaspata. Am repetat astfel tratamentul pana cand m-am vindecat. Vreau sa va zic ca nici macar nu mi-a ramas semn. (Mihaela R., Bucuresti)

Decoct complex, util in caz de diaree

Ceaiul se obtine din cate o lingurita de frunze si flori de busuioc, cimbru si sunatoare, care se fierb cinci minute in 350 ml apa. Se strecoara si se indulceste cu doua linguri de miere de salcam. Acest produs apicol, se stie, este excelent in cazul enterocolitelor, datorita proprietatilor sale antimicrobiene. Ceaiul se bea treptat, cu inghitituri mici. Se continua cu cate o doza la o ora dupa mesele principale, si in maximum doua zile problema este rezolvata. (Radu D., Botosani)

Uleiul de maghiran, un antiherpetic sigur

O solutie demna de luat in seama pentru grabirea maturarii herpesului este fara indoiala uleiul de maghiran.

Acesta se obtine din planta proaspata, recoltata la inflorirea deplina, care se pune intr-un borcan curat, se acopera cu ulei de floarea-soarelui si se lasa la macerat, intr-un loc luminos, o saptamana, cel mult zece zile. Dupa aceea se filtreaza lichidul, presand bine partea vegetala, se toarna in sticlute mici, inchise la culoare si prevazute cu dopuri. Se pensuleaza zonele afectate de mai multe ori pe zi, pana la vindecare.

Alte variante de tratament sunt compresele cu argila inmuiata in putina infuzie de musetel rece, ungerea cu alifii de galbenele, roinita, propolis. Mai ales in cazul herpesului localizat la buze, aplicati albus batut spuma, de trei pana la sapte ori pe zi.

Cresteti capacitatea de autoaparare a organismului consumand zilnic infuzii din urzica, patlagina ingusta sau revent, ori dintr-un amestec in parti egale de coaja de stejar, plus musetel, salvie si sulfina. Indiferent de varianta aleasa, ceaiurile se obtin dintr-o lingurita de planta (sau combinatie vegetala) la o cana cu apa clocotita. Se lasa zece minute, se strecoara. Se beau doua cani pe zi. (Vasile D., Constanta)

„Picioare umflate? Nu si cu reteta mea!“

Seara, umpleti un lighenus mai inalt (sau chiar un cazanel) cu apa calda (nu clocotita), in care turnati cinci picaturi de ulei esential de lavanda, doua picaturi de ulei de chiparos si doua de menta. Ramaneti cu picioarele in aceasta solutie 20 de minute, apoi stergeti-le si odihniti-le stand in pat si tinandu-le mai ridicate decat corpul, cel putin o jumatate de ora. Repetati procedura de macar trei ori saptamanal. (Ionela M., Braila)

Remediu pentru durerile de cap cronice

Se iau seminte de ceapa (eventual de la distribuitorii de produse agricole bio) si se dau prin rasnita de cafea. Din praful obtinut se cantaresc 20 g (va trebuie un cantar de bucatarie) si se amesteca cu 200 ml otet de vin. Se lasa la macerat doua-trei zile, scuturand in fiecare zi sticla. Se strecoara si se pastreaza lichidul la rece si intuneric. Se pun in nari cateva picaturi, imediat ce se anunta criza, de mai multe ori pe zi. (Andreea P., Galati)

Extractul de sunatoare vindeca zabaluta

Puneti la macerat 20 g flori de sunatoare uscate in 20 ml alcool tare, de 80-90°. Lasati la macerat timp de o jumatate de zi, pastrand vasul inchis. Dupa aceea, adaugati peste combinatie 200 ml ulei de floarea-soarelui si asezati recipientul pe baia de aburi, pentru circa trei ore, amestecand din cand in cand. Lasati preparatul sa se raceasca, apoi strecurati in mod repetat, pana cand lichidul e limpede. Aplicati o cantitate mica de extract pe locul afectat, de cinci-sase ori pe zi, pana la vindecarea deplina. (Marcela N., Vaslui)

Constipatia, rezolvata cu suc de portocale

Inainte de a apela la medicamente contra constipatiei, la laxative, puteti incerca si unele remedii naturale, foarte ieftine, chiar gustoase. Eu am suferit ani de zile de aceasta problema de tranzit intestinal, dar am reusit sa o depasesc instituind un regim alimentar pe care-l respect si acum cu sfintenie.

In plus, in fiecare dimineata, cu jumatate de ora inainte de micul dejun, beau zeama de la doua portocale, amestecata cu o cantitate egala de apa. Seara consum aceeasi cantitate de suc, tot cu apa. Veti observa ca, incet-incet, tranzitul intestinal isi va relua cursul firesc. (Viorica T., Cluj)

Cataplasma contra sinuzitei

Luati de la supermarket o radacina de ghimbir, spalati-o bine si dati-o pe razatoare. Puneti ce a rezultat pe un prosopel de in, impaturiti-l si introduceti-l in apa clocotita (cu grija, sa nu va ardeti!), pana se inmoaie bine. Ca sa nu curga continutul, il puteti lega cu o sforicica. Ungeti-va nasul si fruntea cu crema de galbenele si aplicati cataplasma, fireste dupa ce s-a racorit. Mentineti pana simtiti ca se incalzeste zona respectiva, maximum zece minute. Daca pielea se inroseste, nu va speriati - este semn ca tratamentul actioneaza. Feriti-va ochii de contactul cu prosopul ud. (Ciprian I., Bucuresti)

Preparat garantat impotriva tusei rebele

Puneti intr-o sticla straturi alternative, de un centimetru fiecare, de zahar candel maruntit, frunze de podbal si de patlagina, pana aproape se umple recipientul. Completati apoi cu vin rosu turnat incetisor, cu rabdare, si lasati timp de trei saptamani, la temperatura camerei. Completati cu vin daca lichidul se mai evapora pe parcursul perioadei de macerare. Dupa acest interval, strecurati extractul si transferati-l intr-o alta sticla, inchisa la culoare, prevazuta cu dop busonabil, pe care e bine sa o pastrati la loc intunecos si rece. Luati cate o lingurita de remediu de trei ori pe zi, inainte de mese. Daca puseul de tuse este la apogeu, inghititi cate o doza din ora in ora, pana ce criza se atenueaza. (Vlad R., Bucuresti)

Remedii naturiste nr. 3 (95); Foto: yuksek.ro

 

Bufeuri, hipersudoratie, palpitatii si variatii ale tensiunii arteriale, menstre abundente, neregulate, tulburari emotionale dintre cele mai diverse, pofta de mancare exagerata, migrene, dificultate de concentrare, insomnii etc. Multe dintre femeile aflate in preajma varstei ultimei menstruatii se confrunta cu aceasta simptomatologie, cauzata de incetarea activitatii hormonale a ovarelor. Majoritatea manifestarilor in cauza pot fi insa destul de lesne indepartate prin intermediul fitoterapiei.

Doua plante cu efect hemostatic

1. Frunzele de vita-de-vie rosie. Aceasta planta este recunoscuta ca fiind excelenta contra tulburarilor menopauzei, totodata in caz de probleme venoase, avand proprietati hemostatice (reduce mai ales hemoragiile uterine). Se utilizeaza ca decoct, obtinut din 50 g frunze la un litru de apa, din care se consuma trei cani pe zi, inainte de mesele principale.
2. Piperul-broastei este un remediu cunoscut din vechime, indicat in tulburarile de menopauza cu pierderi prelungite de sange. Se administreaza sub forma de infuzie, din 5 g frunze la 250 ml apa clocotita; se beau doua cani pe zi. (A.N., Pitesti)

Infuzie de paducel, in caz de palpitatii

Ceaiul pe care il recomand cu incredere se prepara din 10 g flori de paducel la o jumatate de litru de apa clocotita; se lasa cateva minute, se strecoara. Se beau doua cani pe zi, timp de 20 de zile pe luna. Se face o pauza de doua saptamani, dupa care tratamentul se poate relua daca mai este cazul. (Silvia M., Tecuci)

Somnifer natural cu efect sigur

Infuzia se obtine dintr-un amestec in parti egale de traista-ciobanului si talpa-gastei si era recomandata de catre un medic femeilor aflate in situatia mea. Am inceput sa beau cate trei cani de ceai zilnic, obtinut din doua lingurite de plante la o cana cu apa clocotita. Se lasa vasul acoperit 15 minute, apoi se strecoara. Dupa circa doua saptamani de tratament, spre uimirea si bucuria mea, mi-a revenit somnul si totodata si energia si pofta de viata. (Virginia S., Bucuresti)

„Pulberea de salvie m-a scapat de hipersudoratie“

In fiecare zi luam cate o jumatate de lingurita de remediu, in sase-sapte reprize. Tineam pulberea mai intai cinci minute sub limba, dupa care o inghiteam cu apa si imbucam ceva. Cand am inceput sa ma simt mai bine, am redus treptat din cantitatea administrata, pana cand am ajuns la numai trei doze zilnic. Efectul a fost uimitor: in aproape o luna, hipersudoratia, bufeurile, anxietatea erau amintiri.

Femeile mai putin energice nu trebuie sa urmeze tratamentul cu salvie mai mult de doua saptamani consecutiv, apoi sa faca o pauza de doua saptamani; daca se exagereaza, planta poate provoca scaderea apetitului alimentar, deshidratare, constipatie.) (Anita V., Ploiesti)

Plante de efect in tratarea bufeurilor

• Mielarea (Vitex agnus-castus). Deoarece bufeurile apar pe fondul unei caderi bruste a nivelului de estrogeni, acest arbust poate ajuta la ameliorarea simptomelor prin reglarea echilibrului hormonal. Se iau cate 200 mg sub forma de capsule, de doua ori pe zi.
• Salvie (Salvia officinalis). Se toarna peste doua lingurite de frunze uscate si maruntite 250 ml apa clocotita. Se acopera vasul pentru un sfert de ora, apoi se strecoara. Se bea ceaiul treptat, rece, pe parcursul zilei.
• Schinduf (Trigonella foenum-graecum). Rolul terapeutic se datoreaza prezentei unor substante cu efect asemanator hormonilor feminini. Deoarece este astringent, se recomanda administrarea acestui remediu sub forma de capsule, cate 200 mg de trei ori pe zi.
• Cohosh negru (Cimicifuga racemosa). Aceasta planta este extrem de populara in Occident, demonstrand o certa actiune de limitare a bufeurilor (dar si a uscaciunii vaginale, specifice premenopauzei). Are si efect sedativ, fapt pentru care se recomanda femeilor anxioase. (Mioara N., Bucuresti)

Semintele de marar, adevarati hormoni naturali

Semintele de marar sunt considerate deopotriva de fitoterapeuti si de reprezentanti ai medicinei alopate drept elixir al tineretii feminine. Pot substitui in buna masura pierderea de estrogen, fenomen care dupa varsta de 40 de ani se intensifica.

Efectele tratamentului, ce consta in administrarea zilnica a trei lingurite de pulbere de seminte, pe stomacul gol, sunt uimitoare: pielea isi recapata elasticitatea; sanii redevin fermi; se reduce considerabil uscaciunea vaginala; se micsoreaza riscul de hirsutism (crestere a parului pe corp).

Aceasta terapie se recomanda femeilor aflate in perioada premergatoare menopauzei, mai putin celor diagnosticate cu fibrom sau adenofibrom uterin, precum si celor ce sufera de adenofibrom mamar, cancer genital sau sindrom premenstrual, afectiuni in care se constata o secretie prea abundenta de estrogen in organism. (Andra P., Bucuresti)

Cura cu grau incoltit poate ajuta

Timp de o jumatate de an, cate zece zile in fiecare luna, am luat zilnic cate 40 g grau incoltit cu miere poliflora, dimineata, inainte de micul dejun. Vreau sa va spun ca toate starile de rau au trecut ca prin farmec, si menopauza s-a instalat lin, aproape fara efecte nedorite. (Elvira D., Bucuresti)

Tratament pentru dismenoree

Am luat cate o lingurita rasa de pulbere de matase de porumb de trei ori pe zi, inainte de mese, cat dura un ciclu menstrual normal, apoi faceam o saptamana pauza. Dupa trei luni imi revenisem total, aveam un tonus si o buna dispozitie de invidiat. Mai mult, acelasi leac l-am folosit pentru a scapa de tulburarile ce au aparut o data cu instalarea menopauzei - ameteli, dureri de cap, bufeuri, nervozitate etc. (Carmen L., Petrosani)

Drojdia, nepretuita in starile depresive

In etape de cate zece zile consecutive pe luna, am luat cate patru lingurite de drojdie in mai multe reprize pe zi. (Simona O., Bucuresti)

Cretisoara micsoreaza hemoragiile

Am inceput si eu sa iau, cand era cazul, cate patru lingurite rase de pulbere obtinuta prin macinarea plantei cu rasnita de cafea si, ca prin farmec, hemoragia inceta. Urmam tratamentul acesta cateva zile la rand, si-l reluam, tot pentru doua-trei zile, cand sangerarile reveneau. Am procedat astfel o perioada mai lunga, pana cand menstruatia a incetat. (Roxana G., Bals)

Inflorescentele de morcovi redau pofta de viata

Se lasa, de seara pana dimineata, o mana de flori de morcovi tocate (eventual si frunze, tot bine maruntite) la inmuiat intr-un litru de apa. In zori se strecoara (se stoarce materia vegetala intr-un tifon) si se bea, in trei reprize, inainte de mese, lichidul rezultat. Se continua astfel timp de minimum trei luni. (Dana B., Oradea)

Remedii naturiste nr. 3 (95); Foto: howlongdoesmenopauselastinfo.com

 

Mai putin cunoscuta decat alte verdeturi care apar la inceputul primaverii, precum urzica, spanacul sau stevia, leurda nu este insa deloc mai putin valoroasa decat acestea. Numita in popor si ai-ciorasc, ceapa-ciorii sau aiut, se inrudeste cu usturoiul si are, intr-adevar, un miros puternic, similar acestuia. Este usor de recunoscut si dupa aspect, frunzele fiind mai late, semanand mai curand cu ale lalelelor. Faptul ca nu este valorificata pe cat ar merita nu-i stirbeste cu nimic proprietatile curative, ramanand una dintre cele mai puternice plante medicinale de sezon.

Tinctura cu valente anticoagulante

Tocati bulbii cat mai marunt si puneti materia vegetala intr-o sticla cu gat larg, pana la cativa centimetri de gura si fara sa indesati. Turnati deasupra rachiu de secara de 40° si lasati timp de doua saptamani la soare sau pe langa plita. In toata aceasta perioada, in fiecare seara, agitati bine continutul, pentru omogenizare. Din tinctura luati cate zece picaturi, de patru ori pe zi, diluandu-le in ceai. Cura se urmeaza o luna, facandu-se pauza o saptamana. (M. C., Bacau)

Tineti la respect reumatismul

Adunati o mana zdravana de frunze, taiati-le fin, ca mararul sau patrunjelul pentru mancare, puneti-le intr-o farfurie adanca si turnati deasupra un pahar cu apa calduta. Lasati sa se macereze vreo patru ore, la temperatura camerei, dupa care filtrati prin tifon si stoarceti bine panza. Sucul il beti imediat, cel mai bine ar fi seara, inainte de cina. Eu tin acest tratament in fiecare primavara, de vreo cinci ani, si nu ma mai chinui deloc cu articulatiile. (A. M., Soveja)

Scurtati recuperarea dupa un infarct cerebral

Spalati bine frunzele proaspete, le tocati si le puneti intr-un borcan, pana la trei sferturi din capacitate. Turnati deasupra alcool de 70°, pana acopera frunzele si inchideti etans. Lasati la macerat, la temperatura camerei, zece zile, agitand borcanul de cateva ori pe zi, timp de un minut o data. Strecurati si trageti in sticle mici, de culoare inchisa si pastrati la loc intunecos si racoros, intr-o camara. Din aceasta tinctura, eu am baut zilnic, timp de trei saptamani, cate o lingurita diluata intr-un pahar cu apa. In acelasi timp, am tinut si o cura cu salata de leurda, doua saptamani. Vreau sa va spun ca m-am recuperat, dupa aceste tratamente naturiste, mult mai bine si mai repede decat o facusem cu medicamente. (C. N., Ramnicu-Valcea)

Mai eficace decat usturoiul

In fitoterapia populara romaneasca, leurda este utilizata, fara indoiala, de sute bune de ani. Din vechime, muntenii au observat ca ursii, imediat ce isi parasesc barlogurile dupa lunile de hibernare, cauta aceasta planta (ce creste la marginea padurilor de foioase din zonele inalte sau deluroase) si o mananca cu nesat. Asa a ajuns leurda sa fie consumata si de om, care si-a dat seama de pretiosul ei potential terapeutic.

Interesant de notat ca nu se gaseste decat in codrii Europei Centrale si nu a putut fi aclimatizata in nici o alta regiune din lume, nici macar in sere, chiar daca se respectau cu sfintenie conditiile naturale de dezvoltare a ei. Spre deosebire de sora ei aflata in „lumina reflectoarelor“, usturoiul, leurda a captat interesul botanistilor si fito-farmacistilor mult mai tarziu. Dar atunci cand i-au fost determinate in laborator calitatile terapeutice, cercetatorii au „dat pe spate“ - este mai valoroasa decat usturoiul! Explicatia este simpla: dezvoltandu-se numai in salbaticie, spontan, fara sa fie cultivata sau altoita, si-a pastrat nealterate insusirile naturale si efectele vindecatoare.

Vietuitorii din zonele de deal si de munte stiu ca leurda rasare prin martie dupa iernile blande. Planta se poate depista si culege foarte usor, la limita padurilor de fag sau stejar, atragand atentia prin izul ca de usturoi si prin densitatea neobisnuita, caci formeaza adevarate „pajisti“. Primavara, cand nu a inflorit inca, se culeg doar frunzele tinere, fragede, iar spre sfarsitul verii si inceputul sezonului rece se scot si bulbii. Frunzele se taie cu atentie, pentru a nu scoate planta din sol cu tot cu radacina. Imediat dupa sectionare, se scutura, sa nu aiba pamant sau impuritati pe ele, si se depoziteaza la frigider, la aproximativ 4-5°C.

Spre deosebire de alte vegetale, leurda se foloseste rareori uscata, intrucat frunzele sale contin multa apa si, daca sunt lasate la temperatura camerei mai multe zile, se deterioreaza si degaja un miros urat. Este utila in terapia a numeroase boli, de la hipertensiune arteriala, reumatism, eczeme, la ateroscleroza, tuberculoza, diaree, colici, constipatie. (M. S., jud. Prahova)

Cura ideala de primavara

O data pe zi, de obicei dupa-amiaza, consumam, ca fel de mancare usor si gustos, o salata preparata din frunzele de leurda tocate marunt, stropite cu zeama de lamaie si doua linguri de ulei de masline, si amestecate cu marar. Daca doriti, puteti inlocui sucul de citrice cu putin otet de mere si puteti adauga si o lingurita de miere. Este un deliciu si nici nu o sa va simtiti stanjeniti in public, caci, spre deosebire de usturoi, cu care seamana foarte mult, leurda nu provoaca o respiratie urat mirositoare. Urmam o asemenea cura ideala de primavara cam trei saptamani si ne simtim pe deplin revigorati, dupa iarna cand am consumat mai multa carne si preparate culinare grele. (A. B., Ploiesti)

Remedii naturiste nr. 3 (95); foto: sanatatecuplante.ro

 

1. Laptele fierbinte amestecat cu o lingurita de miere este cel mai bun antidot pentru insomniaci. Se bea seara, inainte de culcare, sau noaptea, in caz de somn intrerupt.
2. Patrunjelul verde (o legatura) atarnat la gat alunga raul de masina.
3. Urciorul la ochi se vindeca in urmatoarele feluri: frecati locul unde simtiti c-o sa apara cu o verigheta de aur, faceti trei cruci peste pleoapa sau puneti pe ea un fir rosu. Ritualul se repeta trei zile la rand.
4. Durerea provocata de piscaturile de insecte se potoleste daca tineti jarul unei tigari aprinse cat mai aproape de locul inrosit (dar fara a va ardei).
5. Nasul infundat cedeaza in fata unei dilutii obtinuta dintr-o priza de sare grunjoasa, amestecata cu un pahar de apa clocotita. Lasati sa se raceasca si puneti lichidul cu o pipeta in nari, cand solutia devine calduta.
6. Daca nu puteti scapa de negi. Peste 20 g fructe de armurariu se toarna 100 ml alcool de 70 de grade. Se lasa la macerat o saptamana, apoi se filtreaza. Se iau intern cate 15 picaturi de trei ori pe zi si, de asemenea, se tamponeaza zona afectata cu acest extract, de mai multe ori pe zi, timp de doua saptamani.
7. Contra bronsitei. Se face un amestec din 40 g trei-frati-patati, 20 g flori de urzica moarta alba si 40 g talpa-gastei. Peste o lingura de plante se toarna o cana de apa fiarta. Se lasa la infuzat cateva minute, apoi se strecoara. Se bea intreaga cantitate pe parcursul unei zile.

 

Apreciata pentru aroma speciala si gustul picant inconfundabil, radacina de hrean constituie totodata un pretios aliment-medicament, capabil sa amelioreze si chiar sa combata o serie de boli. Astfel, normalizeaza tensiunea arteriala, previne riscul formarii trombilor, imbunatateste elasticitatea vaselor de sange, creste apetitul etc.

Siropul stopeaza sigur accesele de tuse

Tusea este un simptom nelipsit in caz de raceala sau gripa si, pe cat este de frecventa, pe atat este de greu de combatut. De cele mai multe ori, siropurile si pastilele recomandate de medic sau de farmacist pentru a combate astfel de manifestari sunt complet inutile. Nu acelasi lucru pot spune despre un preparat antitusiv din hrean.

Iata in ce consta tratamentul: se ia cate o lingurita de radacina de hrean rasa amestecata cu zahar si lasata o jumatate de zi intr-un loc calduros. Cura nu trebuie sa dureze mai mult de o luna, deoarece, in cantitati mari, hreanul este iritant. (A. I., Bucuresti)

Miere si hrean - un aperitiv de exceptie

Timp de o luna de zile am luat dimineata, pe stomacul gol, cate o lingura de radacina rasa de hrean amestecata cu o cantitate egala de miere.

Atentie: remediul nu se adreseaza femeilor insarcinate sau care alapteaza (eu nu mi-am hranit copilul la san), precum bolnavilor de ulcer gastric ori duodenal!

Reglati in mod 100% natural tensiunea arteriala

In fiecare dimineata, timp de trei luni de zile, inainte cu ora de a ma aseza la masa sa iau micul dejun, inghiteam o lingurita de pasta de hrean cu miere. Este destul de neplacut sa inghiti asa ceva pe inima goala, deoarece efectiv te arde pe gat, dar merita facut efortul, caci, cel putin pe mine, m-a ajutat foarte mult.

Remediul se prepara cat se poate de simplu, prin amestecarea in parti egale a radacinii rase de hrean cu miere curata. Acelasi tratament da bune rezultate si in caz de angina pectorala sau circulatie sanguina deficitara. Prin urmare, daca aveti mainile si picioarele in permanenta reci, nu ezitati sa-l folositi.

Atentie! Persoanele care sufera de afectiuni gastrointestinale nu trebuie sa urmeze acest tratament, caci le poate inrautati starea de sanatate. (C. U., Iasi)

Tinctura combate durerile provocate de reumatism

Am dat pe razatoarea cu ochiuri mici cateva bucati de radacina spalate bine, le-am pus intr-un borcan (pana se umple o treime), apoi peste ele am turnat pana la umplere alcool de 80 de grade. Dupa opt zile, rastimp in care amestecul a stat la macerat, am strecurat lichidul, presand bine cu o lingura razatura aceea, ca sa iasa tot sucul binefacator din ea. In fiecare seara, inainte de culcare, picuram putina tinctura pe o bucata de tifon, apoi o asezam pe zona dureroasa. Prima senzatie este de arsura, dar daca rabdati putin, efectul benefic este garantat. (M. B., Bucuresti)

Scapati de matreata si seboree

Este vorba despre otetul de hrean. Acesta se prepara dintr-o radacina mare de hrean, spalata bine in prealabil, care se da pe razatoarea cu ochiuri mici si se pune intr-o sticla. Se acopera cu otet de mere cu miere si se lasa la macerat timp de 10 zile, intr-un loc calduros, ferit de lumina. In fiecare zi se agita recipientul, pentru omogenizare. Dupa acest interval se strecoara lichidul si se foloseste exclusiv in uz extern. Mai precis, se toarna putin otet de hrean intr-un vas, se inmoaie in el o bucatica de tifon cu care se tamponeaza parul la radacina si cat se poate de mult pielea capului. Dupa 20 de minute se spala parul cu apa calduta si sampon. Am urmat acest tratament vreme de doua saptamani, iar efectele au fost absolut extraordinare! (M. l., Ploiesti)

Remedii naturiste nr. 11 (91); foto: agrofm.ro

 

Cunoscute si practicate pe alte meleaguri, mai nordice, de mii de ani, baile de aburi constituie pentru noi, romanii, o metoda recenta de mentinere a curateniei si vigorii corpului. Insa, pe langa rolul igienic si preventiv, aceste proceduri (mai ales daca se folosesc diverse ingrediente naturale) pot reprezenta un suport excelent pentru organismul aflat in lupta cu boala.

Secretul unui ten ca de bebelus

Secretul, daca se poate numi astfel, caci eu nu ma sfiesc sa-l destainui tuturor femeilor si chiar le incurajez sa procedeze ca mine, consta in baile de aburi. Cel mai bine e sa folositi apa de ploaie sau de izvor imbuteliata, in nici un caz pe cea de la robinet, care contine clor.

Curatati-va bine tenul de impuritati si produse cosmetice, apoi fierbeti apa, in care puteti adauga doua-trei linguri de flori de musetel. Acoperiti-va capul cu un prosop si stati asa, deasupra vasului cu ceai clocotit, cu ochii inchisi, zece minute, nu mai mult. Pentru a indeparta celulele moarte, frecati-va usor fata cu malai umezit, apoi clatiti-va bine cu apa rece si aplicati o lotiune tonica si o crema hidratanta. (Elvira D., Bucuresti)

Inmuiati durerile reumatice

Aburul trebuie sa fie dens, dar nu sufocant, si ideal ar fi sa puneti in apa care emana vaporii si flori de fan (sau paie de ovaz). Efectul bun va fi mult mai mare, iar criza va trece ca luata cu mana! (Ivascu M., Arad)

Leac pentru picioare umflate

Se umple cu apa clocotita o copaita dintr-un material rezistent, iar deasupra ei se asaza doua scanduri solide de brad. Dumneavoastra, stand in fund pe un scaun alaturat, puneti cu prudenta (mare atentie sa nu alunecati!) talpile pe aceste doua traverse. Peste sale se infasoara o patura mare, astfel incat sa atinga podeaua, deci sa invaluie si copaia. Se sta in aceasta postura timp de zece minute. Dupa aceea se face un dus pe picioare, incepand cu apa calduta, treptat tot mai rece. Stergeti-va indelung cu un prosop aspru.

Un tratament de acest gen, repetat in fiecare seara, timp de doua-trei saptamani, va va scapa de sindromul picioarelor grele. (Anca S., Beius)

Scapati mai rapid de urcior

Pe langa o igiena riguroasa si spalaturi locale cu infuzie de albastrele (cu un astfel de ceai, foarte bine filtrat, se clateste cu blandete pleoapa bolnava, de doua-trei ori pe zi), de mare folos mi-au fost baile de aburi, pe care le-am facut in fiecare seara pana la vindecare, avand capul acoperit cu un prosop de bumbac. Pentru un efect mai sporit, daca la dumneavoastra urciorul se iveste la intervale mai mult sau mai putin regulate, deci daca infectia s-a cronicizat deja, adaugati in lighenusul cu apa clocotita cateva frunze uscate si maruntite de cimbrisor. (Daniela S., Busteni)

Remediul perfect pentru sinuzita

Luati doua scaune, unul mai mititel, pe care puneti un vas cu apa clocotita, altul mai inalt, pe care sa va asezati dumneavoastra. Acoperiti-va complet cu o patura grosuta, facand un fel de cort care sa cuprinda cele doua scaune. Inspirati adanc, cel putin zece minute, aburii ce se vor aduna in aceasta sauna „la purtator“, incercand pe cat posibil sa tineti gura deschisa. Dupa ce dati patura la o parte, va clatiti fata cu apa rece. Mai stati apoi cel putin jumatate de ora la temperatura din camera. De fiecare data cand ma incearca sinuzita, fac acest tratament, si a doua zi sunt ca nou. (Liviu M. S., Bacau)

Remedii naturiste nr. 6 (98); Foto: garbo.ro

 

Toxiinfectia alimentara este o suferinta acuta, ce apare cel mai adesea in focare epidemice. Poate fi provocata de o bacterie, de un virus sau de un parazit. Microorganismele patogene pot ajunge in organism prin apa sau alimente contaminate, dar si prin intermediul mainilor murdare, al veselei ori suprafetelor de lucru din bucatarie insuficient igienizate. Vara este anotimpul cu riscul cel mai mare de a contracta aceasta boala, din cauza temperaturilor ridicate si a umiditatii crescute.

Cocteil natural cu efect exceptional

Vreau sa va vorbesc despre un amestec de sucuri, care pe mine m-a scapat de neplacerile cauzate de o indigestie.

Am bagat in blender cativa castraveti proaspeti, o sfecla rosie si cativa morcovi, toate legumele decojite si feliate. Cand extractul a fost gata, l-am baut cu inghitituri mici. In scurt timp, mi-a revenit vigoarea, starea de rau s-a evaporat, la fel balonarea si hiperaciditatea gastrica. (Miruna I., Bucuresti)

Anasonul vine de hac balonarilor

Se pune o lingurita de seminte de anason, macinate in piua inainte, in 250 ml apa clocotita. Se lasa la infuzat zece minute, acoperind cana cu o farfurioara si se bea imediat dupa masa, cu inghitituri mici. (Brigitte K., Medias)

Tinctura de aloe vindeca dereglarile stomacale

Aveti nevoie de o jumatate de kilogram de frunze de aloe, un litru vin alb de calitate superioara si un kilogram de miere poliflora. Se trec frunzele, spalate in prealabil, prin masina de tocat, se pun intr-un borcan de trei litri, iar peste ele se toarna vinul si mierea. Se amesteca bine cu o lingura de lemn. Se lasa la macerat opt-noua zile, agitandu-se cat de des continutul, apoi se filtreaza extractul. Se iau cate doua lingurite inainte cu o ora de fiecare masa. Acest preparat este neintrecut in atenuarea majoritatii dereglarilor stomacale (Adelina N., Brasov)

Remedii naturiste nr. 6 (98); Foto: click.ro

 

Majoritatea fitoterapeutilor indica Equisetum arvense (trebuie deosebita de varietatea Equisetum palustre, care contine alcaloizi toxici!) pentru efectul pozitiv remarcabil in problemele vezicale si renale, insa coada-calului se dovedeste utila aparatului respirator precum bronsita. Soiul care se dezvolta din sol argilos are de departe cel mai temeinic rol curativ.

Decoct care vindeca negresit inflamatiile la rinichi

Se foloseste atat in uz intern, cat si extern, pana la vindecare.

Se pun la macerat patru linguri de planta (cumparata de la plafar, deoarece exista mai multe varietati, foarte asemanatoare ca aspect, dar multe nu sunt indicate in terapie!) la o jumatate de litru de apa. Se lasa zece ore, dupa care se filtreaza. Lichidul se da deoparte, iar materia vegetala ramasa se fierbe in alta jumatate de litru de apa, pentru cinci-zece minute. Dupa ce s-a racit, se filtreaza. La final, se amesteca maceratul la rece si decoctul. Se beau doua cani pe zi, iar cu restul de preparat se aplica comprese in zona rinichilor, de doua-trei ori pe zi. (Rodica M., Focsani)

Adjuvant pretios in caz de bronsita

Coada-calului este o planta de leac cunoscuta si folosita din timpuri stravechi, bucurandu-se de o larga apreciere inclusiv in zilele noastre. Administrarea de pulbere de coada-calului in caz de bronsita, pneumonie si chiar tuberculoza pulmonara este de bun augur. Efectele antiseptice si antibacteriene deosebite ajuta la refacerea mai rapida a tesuturilor distruse de infectii, constituind un remediu extrem de util atat in cazul in care boala este la apogeu, cat si in formele cronice.

Tratamentul este extrem de simplu: de trei ori pe zi se ia cate o lingurita de pulbere de coada-calului, achizitionata de la magazinele cu produse naturiste. Se tine praful putin sub limba, dupa care se inghite cu un pahar cu apa. (Dana N., Ulmi)

Remedii naturiste nr. 6 (98); Foto: lino.com

 

Folositi cu incredere mierea

Se ung placardele caracteristice si zonele invecinate acestora cu un strat consistent de miere, se acopera cu pansament si se lasa 24 de ore. Se repeta procedura de doua-trei ori, pana la ameliorarea semnificativa a bolii. (Gratiela P., Craiova)

Alifia de galbenele are efect cicatrizant

Peste 50 g flori proaspete si 150 g parti aeriene pun 150 ml alcool, de 90°, si 5 ml amoniac de concentratie 10%. Las amestecul sa se patrunda 24 de ore, dupa care storc plantele prin presare. Torn peste ele un litru de ulei de floarea-soarelui, in care am fiert in prealabil un bulgare de ceara, si las totul pe foc foarte mic timp de o zi intreaga. Dupa aceea, strecor din nou, arunc plantele, si torn lichidul in cutiute din plastic pe care le dau la racit. (Sanda F., Braila)

„Tinctura de brusture mi-a grabit vindecarea“

Am preparat-o in casa, din doua linguri de flori la o cana de apa fiarta. Se acopera 30 de minute, apoi se strecoara. Se inmoaie bucati de tifon in ceaiul obtinut, care apoi se aplica pe locurile bolnave, unde se mentin 20 de minute. In felul acesta, m-am vindecat in mai putin de o saptamana si a trecut mai bine de un an de cand nu am mai avut probleme, lucru ce nu s-a intamplat dupa tratamentul cu antibiotice. (Rodica U., Potlogi)

Remedii naturiste nr. 8 (100)