Medicină informativă

 

Ne aflam intr-o perioada de gratie a anului, cand tarabele din piete si supermarketuri sunt incarcate cu fel de fel de vegetale proaspete, care mai de care mai atragatoare prin nuante, gusturi si parfumuri, la preturi accesibile oricui. De ce nu am profita de aceasta oferta naturala generoasa pentru a ne imbunatati sau chiar redobandi sanatatea?! Fie ca le consumam ca atare sau in diverse preparate culinare ori terapeutice, fie ca le utilizam extern, plantele de sezon ne pot scuti de multe suferinte.

Vinetele usureaza parodontoza

Pentru a reduce durerile si sangerarile provocate de parodontoza, va propun un preparat inedit.
Un kilogram de vinete bine coapte se lasa timp de trei zile in apa rece, schimband in fiecare seara lichidul. Se storc apoi si se toarna peste ele un litru de apa rece in care s-a dizolvat un kilogram de sare. Dupa alte zece zile, se clatesc vinetele murate si se insira pe o ata, uscandu-se deasupra aragazului aprins. Cand s-au deshidratat, se introduc in cuptor, cu scopul de a obtine din ele o pulbere. Cu aceasta se freaca dintii si se acopera gingiile bolnave de trei ori pe zi. Se lasa cinci minute, dupa care se clateste gura cu apa calda. Se continua terapia inca zece zile dupa ce mucoasele bucale nu mai sangereaza. (Constanta T., Galati)

Ceapa reduce excesul de acid uric

Lasati peste noapte la macerat doua cepe mari (zdrobite bine in prealabil, pana se obtine o pasta) intr-o jumatate de litru de apa clocotita. Dimineata strecurati lichidul printr-un tifon si beti din el cate o cescuta, peste zi. Ca sa-i corectati gustul, adaugati inainte cativa stropi de lamaie si indulciti cu putina miere. (Dan J., Bucuresti)

Salata de morcovi contra colitei de putrefactie

Timp de doua saptamani, inainte de fiecare masa, se consuma o salata obtinuta din doi morcovi de marime medie, rasi si asezonati cu doua lingurite de ulei de dovleac si cu sucul de la o jumatate de lamaie. In aceasta perioada nu se consuma deloc carne si nici alte preparate care sa contina proteine animale. (Iustina G., Brasov)

Rosiile - de mare ajutor reumaticilor

Cum sucul de tomate proaspat, facut in casa cu robotul de bucatarie, este bun la gust si ieftin, am inceput sa beau cate un pahar, dimineata, pe stomacul gol si inaintea meselor principale. De asemenea, cand nu consumam suc, aveam grija sa mananc rosii crude (minimum un kilogram pe zi), stropite cu putin ulei de masline. Efectul a fost extraordinar: pentru prima oara dupa multi ani, am traversat anotimpul ploios fara sa simt „muscatura“ reumatismului.

Vindecati-va cu patrunjel

Frunzele de patrunjel sunt neintrecute nu numai ca planta aromatica, dar si ca remediu naturist. lata numai cateva dintre situatiile in care se dovedesc benefice:

• In caz de litiaza biliara, se beau zilnic, pe stomacul gol doua-trei pahare cu suc de patrunjel.
• O legatura de patrunjel verde, legata la gat, le e de folos persoanelor care au rau de masina.
• Ca adjuvant in ciroza hepatica, se recomanda administrarea, cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa, a unui pahar cu suc de frunze de patrunjel. Tratamentul se urmeaza trei saptamani si se reia dupa o saptamana de pauza.
• Pentru estomparea vinisoarelor rosii aparute pe fata (cuperoza). Se face o salata din frunze de patrunjel taiate foarte fin, asezonate cu suc de lamaie, putin ulei si eventual o rosie taiata felii. Se consuma impreuna cu doua felii de paine prajita, inainte de masa de dimineata si de seara. Se mai poate folosi un decoct obtinut dintr-un pumn de frunze proaspete, usor tocate, care se pun sa fiarba timp de cateva minute intr-un sfert de litru de apa. Se lasa sa se raceasca putin, se strecoara si se tamponeaza zonele afectate.
• In caz de conjunctivita, se pun pe pleoape comprese cu suc de frunze de patrunjel, care se mentin 20-30 de minute. Tratamentul se repeta zilnic.

Sucul se obtine simplu, intr-un mixer electric puneti o mina de frunze proaspete, dupa care adaugati trei sferturi de pahar cu apa. Se mixeaza doua-trei minute, apoi se mai lasa sa stea un sfert de ora. Se filtreaza prin tifon sau strecuratoare fina. Se obtine astfel un pahar cu suc de un verde intens, foarte concentrat. (Emilia G., Targu Mures)

"Sucul de varza m-a scapat de ulcer"

Am baut zilnic cate un pahar mare de suc proaspat, intre mese si, in cateva luni, m-am refacut atat de bine ca s-au minunat si medicii. Ceaiul se prepara din 400 g lujeri si frunze la cinci litri apa. Se fierb intr-o oala mare 30 de minute, apoi se strecoara direct in apa calda din cada. Se sta in acest amestec binefacator cam o jumatate de ora. Se repeta tratamentul zilnic, timp de 21 de zile. Dupa patru luni de pauza, se poate relua. (Costel P., Craiova)

Spanacul, remediu pentru o mie de boli

Am extras dintr-o carte cu remedii naturiste lista afectiunilor in care sucul de spanac se poate dovedi eficient:

• Intaritor in dieta copiilor, batrinilor si convalescentilor: se bea un pahar de suc pe zi, inainte de masa de pranz. Daca provoaca inapetenta sau o usoara stare de greata, se mesteca una-doua felii de grepfrut sau lamaie;
• In caz de depresii nervoase, astenie fizica: se bea un pahar de suc de spanac in fiecare dimineata. In amestecul lasat la macerat se pun si trei varfuri de cutit de cimbru;
• In tratamentul pancreatitei cronice, insuficientei pancreatice si post-pancreatita: 100 ml suc proaspat se amesteca cu 30 g polen (pulbere) si se consuma o data pe zi, dimineata, pe stomacul gol;
• Impotriva starilor de anemie, demineralizare: se bea inaintea meselor principale o combinatie din 100 ml suc de spanac si 100 ml suc de urzica;
• In tratarea astmului bronsic si diabetului zaharat: se consuma dimineata, pe stomacul gol, 500 ml suc de spanac. Cura este de minimum 30 de zile. (Sanda J., Galati)

Remedii naturiste nr. 7 (99); Foto: makethecc.com

 

Unul dintre inconvenientele sezonului cald este, fara indoiala, hipersudoratia. Cateva minute petrecute in trafic in autobuzul aglomerat sau deplasarea pe jos in ritm mai alert sub arsita soarelui sunt suficiente pentru ca apa sa tasneasca prin toti porii... Pentru ca acest fenomen fiziologic sa nu devina un adevarat handicap social, puteti apela la solutiile urmatoare.

Isopul si rozmarinul au efect bun

Se ia o mana de frunze de isop si una de frunze de rozmarin, se baga intr-un saculet si se lasa in apa fierbinte, la infuzat, cateva minute. Cu lichidul acesta m-am spalat bine la subrat si am repetat procedura, reincalzind apa, in fiecare zi, dimineata si seara. Dupa cateva saptamani, problema era rezolvata. (Ana-Maria C., Craiova)

Ceai util femeilor la menopauza

Se face un amestec din 20 g salvie, 10 g cretisoara, 30 g coada-calului, 10 g lavanda. Se pune o lingurita de plamada in 250 ml apa clocotita, se lasa sa se infuzeze circa trei minute, apoi se strecoara. Se consuma doua cani de ceai, una dimineata, inainte de masa, alta seara, inainte de culcare. (Violeta I., Ploiesti)

Baile cu ceai negru nu dau gres

Decoctul se obtine din cinci linguri de ceai negru la doi litri de apa. Se fierbe cateva minute, apoi se strecoara si se lasa sa se raceasca. Se fac bai de picioare de cate 30 de minute, in fiecare seara. (Dorin M., Covasna)

„Am folosit cu succes infuzia de busuioc“

Ceaiul se obtine din zece frunze proaspete, care se infuzeaza un sfert de ora in 250 ml apa clocotita. Se strecoara si consuma rece sau caldut. (Ana P., Bucuresti)

Remedii naturiste nr. 7 (99); Foto: web-romania.ro

 

Pufulita si ghimpele alcatuiesc cel mai bun tandem vegetal de folos in tratarea unor boli cu care se confrunta un procent insemnat din barbatii trecuti de prima tinerete si impotriva carora medicina clasica nu a gasit pana in prezent remediul perfect: tulburarile de prostata. Afectiunile renale si urinare, maladiile cronice cutanate, intoxicatiile de tot felul, dar mai ales infectiile virale hepatice bat, de asemenea, in retragere in confruntarea cu cele doua extraordinare plante medicinale.

Am scapat de pietre la rinichi fara operatie

Imi pierdusem orice speranta ca voi scapa fara operatie de pietrele la rinichi, care imi provocau colici insuportabile, cand o prietena, careia i-am povestit prin ce cosmar trec din cauza microlitiazei, mi-a sugerat sa incerc tratamentul care pe ea a scapat-o in mod miraculos de aceeasi problema.

M-a pus sa-mi cumpar de la plafar cate o sticluta de tinctura de pufulita cu flori mici si tinctura de ghimpe, sa le amestec si sa iau din aceasta combinatie cate doua lingurite, diluate intr-un pahar cu apa, de doua ori pe zi. Timp de sase saptamani am facut acest tratament, care m-a scapat de calculi. (I. P., Medias)

O simpla tinctura mi-a redat sansa unei vieti normale

Tinctura se obtine astfel: Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de pufulita. Se completeaza cu alcool de 70°, se inchide vasul ermetic, apoi se lasa la macerat zece zile, agitandu-se cand si cand. Se filtreaza lichidul prin tifon impaturit si se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Se ia cate o lingurita diluata intr-un pahar cu apa, de patru ori pe zi, inainte de mese. (P. I., Galati)

Infuzie contra ulcerului gastroduodenal

Infuzia se obtine din patru lingurite de pulbere de pufulita, care se lasa la macerat intr-o jumatate de litru de apa clocotita, de seara pana dimineata. Se filtreaza, se pune lichidul deoparte, iar peste planta ramasa se toarna inca o jumatate de litru de apa clocotita. Se strecoara dupa zece minute, se amesteca cele doua ceaiuri si se bea intreaga cantitate pe parcursul zilei, in doua-trei reprize. (M. R., Bucuresti)

Combinatia perfecta in afectiunile prostatei

Daca suferiti de afectiuni ale prostatei, nu ezitati sa-mi urmati exemplul si sa respectati cu strictete urmatorul tratament, caci va garantez ca nu veti regreta.

Combinati tinctura de ghimpe si tinctura de pufulita cu flori mici in doze egale. Luati din amestec cate o lingurita de patru ori pe zi, inainte de mese. De regula, primele rezultate pozitive apar dupa zece zile de tratament, iar dupa o luna de la prima administrare, senzatia de jena la urinare, mictiunile dese nocturne si celelalte probleme specifice hipertrofiei dispar. Prima etapa de terapie este bine sa fie de trei luni, rastimp in care se administreaza aceasta combinatie de tincturi cate zece zile consecutive pe luna, pentru a mentine rezultatele. Efecte stabile se obtin daca se tine si un regim alimentar echilibrat: fara bauturi alcoolice, cu carne cat mai putina, fara mancaruri foarte iuti sau sarate, fara hrana conservata. (I. M., Neamt)

Remedii naturiste nr. 7 (99); Foto: octaviatea.com

 

Date generale

Schistosomiazele (bilharziozele) sunt boli parazitare determinate de paraziti din clasa trematodelor. Frecvente in diferite regiuni din Africa, Asia de sud-est, America de Sud, boala se intalneste si in Europa, in cateva tari din bazinul mediteranean (Grecia, Spania, Portugalia etc). Schistosomiazele se contracteaza prin trecerea prin piele (mai rar pe cale digestiva) a formelor infectioase ale parazitilor (cercarii).

Clinic aceste parazitoze se insotesc de o simptomatologie variata, complexa si destul de severa. Sub raport clinic se cunosc: o schistosomiaza urinara (vezicala), o schistosomiaza intestinala, o schistosomiaza rectala si o schistosomiaza arterio-venoasa.

De cine sunt determinate?

Agentul etiologic al schistosomiazei urinare (sau vezicale) este Schistosoma haematobium, al schistosomiazei intestinale, Schistosoma mansoni, al schistosomiazei rectale, Schistosoma intercalatum, iar schistosomiaza arterio-venoasa este determinata de Schistosoma japonicum, paraziti din acelasi gen (Schistosoma sau Bilharzia) si din aceeasi clasa, a trematodelor.

Din punct de vedere morfobiologic, trebuie mentionat ca parazitii din aceasta categorie (spre deosebire de ceilalti paraziti intalniti pana aici) au sexe separate care, aproape toata viata, traiesc in cupluri. Astfel femela, care este mai subtire si mai lunga, traieste intr-un canal ginecofor, pe care il organizeaza masculul prin rasucirea marginilor lui longitudinale. In ceea ce priveste marimea, cele patru specii de Schistosoma mentionate, care intra in patologia omului, au dimensiuni care variaza, atat sub raportul lungimii (de la 6 mm si pana la 15—20 mm), cat si sub cel al latimii (0,25 mm — 1 mm). Deosebiri relativ importante intre cele patru specii sunt si sub raportul organizarii lor interne si in special al marimii uterului si al numarului de oua pe care le contin. Astfel, in timp ce uterul de Schistosoma mansoni nu contine decat 1—2 oua, in acela al speciei Schistosoma japonicum numarul oualor poate ajunge la 50, iar la Schistosoma haematobium si la Schistosoma intercalatum, numarul acestora variaza de la 20—30 pana la peste 100. Oarecum, cu unele caractere particulare se prezinta si ouale.

Ouale, de exemplu, de S. haematobium masoara 150/60 microni si prezinta un pintene la unul din poli, cele de S. mansoni sunt putin mai mari si prezinta un pintene mai lung, dispus lateral, iar la S. japonicum sunt mici (75/50 microni), avand un pintene lateral mic, abia vizibil. Ouale de S. intercalatum sunt cele mai mari (peste 200 microni lungime si aproximativ 80 microni largime).

Manifestarile clinice

Boala incepe odata cu patrunderea prin piele a formelor de infestare, la care ajunge parazitul in cursul evolutiei sale din mediul extern. Daca accidentele cutanate care apar la punctul de patrundere sunt adeseori neinsemnate, in schimb organismul in intregime se va resimti destul de mult de pe urma circuitului pe care parazitul il descrie in gazda invadata. Actionand in special pe cale toxico-alergica, parazitii vor determina inca din aceasta faza o stare generala alterata, inapetenta, frisoane, febra si diferite manifestari cutanate (urticarie, edem). In sange apare o eozinofilie care se poate ridica si la peste 50—60%. Iar la nivelul plamanului se inregistreaza congestii trecatoare de tip sindrom Loeffler.

Parazitii au tendinta de a migra din vena porta spre vase mai mici. Astfel S. haematobium se va indrepta catre plexul venos al vezicii urinare, S. mansoni indeosebi spre colon, S. intercalatum spre rect, iar S. japonicum spre colon si ileonul distal. Ajungand la aceste niveluri, femelele (dupa ce au parasit canalul ginecofor) vor depune oua, ce vor putea fi gasite in urina, in infestarile cu S. haematobium si in materiile fecale, in cazul celorlalte specii. In schistosomiaza urinara (S. haematobium), cunoscuta si sub numele de „hematuria de Egipt“, parazitii determina la nivelul mucoasei vezicale ulceratii si procese de sclerozare si proliferare. Drept urmare, semnele principale ale bolii sunt urinare, constand din hematurie si din mictiuni frecvente insotite de dureri si arsuri. In unele cazuri boala se poate complica cu o hidronefroza sau cu un proces infectios supraadaugat.

In schistosomiaza intestinala (S. mansoni si S. intercalatum), mucoasa intestinului gros si cea a rectului devin sediul unor ulceratii si al unor procese de sclerozare sau de proliferare, asemanatoare cu acelea intalnite in schistosomiaza urinara. Procesele de proliferare duc in acest caz, la formarea polipilor, core uneori sunt confundati cu hemoroizii. Clinic boala evolueaza cu dureri abdominale, astenie, inapetenta si, destul de frecvent, cu o diaree formata din scaune mucosanguinolente. O complicatie grava care se intalneste in schistosomiaza intestinala este hepatosplenomegalia.

In schistosomiaza determinata de S. japonicum, boala are un caracter si mai grav, dizenteria fiind mai severa, iar hepatosplenomegolia aparand mult mai frecvent. In aceasta forma parazitii se pot fixa in creier sau in maduva, evoluand cu manifestari clinice din cele mai grave.

Diagnosticul

In regiunile in care boala, de o forma sau alta, este cunoscuta, un diagnostic probabil poate fi relativ usor de stabilit. In schistosomiaza urinara, pe langa eozinofilia sanguina ridicata si pe langa rezultatele unor examene cistoscopice, diagnosticul pozitiv al bolii rezulta din identificarea oualor parazitului in sedimentul urinar. In schistosomiaza intestinala, rectala sau arterio-venoasa, diagnosticul pozitiv al bolii rezulta din examenul coproparazitologic si din biopsia rectala. Unii recomanda in acelasi scop raclajul mucoasei rectale, produsul obtinut in acest mod putand fi examinat intre lama si lamela.

Inaintea unui diagnostic pozitiv, un aport important in diagnosticul schistosomiazelor il au metodele imunobiologice. Dintre acestea fac parte intradermoreactia, reactia de fixare a complementului, reactia circumovulara a cercarilor si mai cu seama reactia de imunofluorescenta, apreciata ca o metoda sensibila si rapida.

Tratamentul

In tratamentul schistosomiazelor, locul a numeroase medicamente (Fuadin, Ambilhar, Miracil D., Neguvon etc), insotite de efecte secundare neplacute si de o eficienta indoielnica, este in prezent tot mai mult luat de praziquantel. Acest nou preparat se administreaza de obicei in doza unica de 50 mg/kilocorp, intr-o singura zi (sau in 3 doze de cate 20 mg/kilocorp). Are o eficienta ridicata, care se apropie, in toate formele de schistosomiaza, de o proportie de vindecari de 100%, avand efecte secundare usoare (dureri vagi abdominale greturi, inapetenta, ameteli, somnolenta etc).

Praziquantelul, care a inceput sa fie folosit si in alte parazitoze, reprezinta in primul rand in terapeutica schistosomiazelor un succes deosebit, aparand in mana medicilor ca un preparat eficient si usor de administrat. Aceasta cu atat mai mult cu cat schistosomiazele sunt boli raspandite, ocupand al doilea loc in lume dupa malarie.

Cum se raspandesc schistosomiazele?

Pentru schistosomiaza urinara, raspandita in special in Africa, sursa principala sau chiar unica de infectie o reprezinta omul. In schistosomiaza intestinala la rezervorul de infectie por sa contribuie intr-o anumita masura si unele animale. Un rol important il are insa rezervorul animal de infestatie in schistosomiaza data de S. japonicum, specie care a fost gasita la diferite animale domestice (pisica, caine, porc, cal etc.) si salbatice.

Ouale de Schistosoma, eliminate prin urina sau prin materiile fecale ale celor infestati, evolueaza in mediul acvatic (apa). In apa trec prin diferite specii de moluste, care le servesc drept gazde intermediare, pentru a-si desavarsi ciclul lor de evolutie. Acest rol revine unor moluste acvatice din genurile Planorbis, Bullinus, Oncomelania s.a. Eliberati din organismul unor asemenea gazde secundare, parazitii imbraca forma de cercari infectiosi, forma sub care vor putea trece la om.

Modalitati de imbolnavire

Omul se infesteaza prin intermediul cercarilor infectiosi (furcocercari), care din apa patrund in organism pe cale cutanata. Mai rar infestarea se poate face si pe cale digestiva, odata cu apa de baut. Exista in regiunile in care boala este constant prezenta (zone endemice), diferite imprejurari care favorizeaza raspandirea mai mare a schistosomiazelor. Astfel, boala poate fi mai frecventa la cei care vin mai des in contact cu apele poluate (pescari, lucratori din culturile irigate, lucratorii din irigatii etc). Femeile care folosesc apa contaminata pentru necesitati menajere, de asemenea, pot fi frecvent infestate. Printre copii, schistosomiazele se pot usor raspandi, acestia folosind pentru imbaiere apele in care se gasesc cercarii infectiosi ai parazitului.

Masuri de prevenire si de combatere

Printre masurile indreptate impotriva sursei de infectie a bolii este importanta depistarea celor infestati si tratarea corecta a tuturor acestora.

In schistosomiaza arterio-venoasa (S. japonicum), diminuarea rolului pe care il ocupa rezervorul animal de infestare se poate obtine prin starpirea animalelor nefolositoare si prin masuri sanitare-veterinare, care trebuie sa vizeze preintampinarea poluarii apelor de catre dejectiile acelor eventual parazitate.

De asemenea si in cazul rolului ce-l detine omul, se recomanda ca cei infestati sa utilizeze pentru urinare si defecare numai closete corect construite si amplasate la distanta de sursele de apa. Lupta sistematica care trebuie sa se duca impotriva molustelor acvatice ce servesc de gazde intermediare, va fi sustinuta prin mijloace fizice, chimice si biologice. Astfel se poate incerca desecarea, pe perioade de 15 zile a colectiilor de apa, in care traiesc molustele. Desecarea pentru o asemenea perioada de timp duce la expunerea directa a acestora la actiunea luminii solare si astfel la distrugerea lor. Prin mijloace chimice, combaterea molustelor se practica prin tratarea apelor cu diferite substante chimice, iar pe cale biologica in lupta impotriva acestora se pot folosi dusmanii naturali (pesti, batracieni etc).

Protectia omului sanatos impotriva imbolnavirilor necesita evitarea contactului cu apa poluata, fierberea sau filtrarea apei de baut si o educatie sanitara cat mai completa, care sa puna populatia in cunostinta de modul prin care se raspandeste si se previne boala.

Foto: tribune.com.pk

 

De mii de ani, femeile au incercat sa-si sporeasca frumusetea naturala a parului folosindu-se in acest scop si de puterea anumitor plante. Cele mai vechi si printre cele mai performante retete nuantatoare pentru podoaba capilara au la baza vegetale comune, precum florile de musetel, urzica sau frunzele de nuc. Chiar si astazi este de preferat folosirea acestora in locul vopselelor obtinute pe cale chimica, care pot afecta structura firelor, uneori intr-o maniera ireversibila.

Decolorati-va cu radacina de rubarbar

Ani de zile mi-am decolorat parul la coafor, cu apa oxigenata, nebanuind la ce agresiune imi supun podoaba capilara de fiecare data. Efectele negative s-au vazut abia dupa ce am implinit 35 de ani: firele se subtiasera, se rupeau extrem de usor cand ma pieptanam, iar varfurile erau in permanenta despicate. Am decis atunci sa nu ma mai duc niciodata la salonul cosmetic pentru vopsit, ci sa incerc sa-mi nuantez parul cu ajutorul plantelor. Am incercat o vreme cu ceai de musetel, dar nu am fost prea incantata de rezultate. Totusi, mi-a facut bine tratamentul, caci am observat ca firele au devenit mai rezistente. Pe urma, am citit ca radacina de rubarbar ar putea fi folosita ca decolorant pentru par... Dupa doua luni, parul meu a capatat o tenta blonda superba, de care sunt extrem de mandra.

Iata cum se procedeaza: Se ia o radacina de rubarbar, se spala bine, se taie marunt (sa se obtina aproximativ patru linguri cu varf de materie vegetala), apoi se pune la fiert, pentru 20 de minute, intr-un litru de apa. Dupa aceea se lasa cateva ceasuri la macerat, in vasul acoperit. Se strecoara si se clateste parul, dupa samponare, cu aceasta fiertura. Folositi un lighean atunci cand turnati ceaiul in par, pentru a-l reutiliza de cateva ori in cadrul aceleiasi spalari. (D. P., Constanta)

Masca pentru intarirea radacinilor

La fel ca si pielea, parul are nevoie de nutrienti pentru a arata bine si mai ales pentru a avea radacini puternice si sanatoase. Pe langa o dieta echilibrata, care sa-i asigure din interior necesarul de elemente vitale, il puteti ajuta prin aplicarea unei masti foarte ieftine, pe baza de lactate.

Se amesteca in cantitati egale iaurt nedegresat si lapte batut. Se aplica pe toata lungimea firelor si se lasa sa actioneze 20 de minute. Dupa aceea, se clateste cu apa calduta din belsug, iar la final se toarna pe par infuzie de urzica.

La fel de buna este si masca obtinuta din doua galbenusuri si doua lingurite de miere. Se omogenizeaza, apoi se aplica pe parul umezit. Se lasa sa actioneze un sfert de ora, dupa care se indeparteaza cu apa calduta. (D. C., Ploiesti)

Cum se combate excesul de sebum

Din pricina excesului de sebum, mi se ingrasa foarte tare si repede parul. La maximum trei zile trebuie sa ma spal pe cap, mai ales acum, vara, caci firele capata un aspect unsuros ceva de speriat. Am incercat fel si fel de sampoane, solutii si masti capilare ca sa rezolv problema, dar, din pacate, efectele lor benefice au fost efemere. Pana la urma, am descoperit un remediu mult mai ieftin, pe care il folosesc de fiecare data cand ma spal pe cap si sunt extrem de multumita de rezultate. Este vorba de infuzia de rozmarin.

Se toarna cam doi litri de apa clocotita peste doua-trei lingurite de planta uscata. Se acopera vasul pentru un sfert de ora. Intre timp, imi dau cu sampon si ma clatesc cu apa calduta. La final, imi torn pe cap ceaiul de rozmarin, masand foarte bine parul la radacina. (O. R., Bucuresti)

Extract de nuci verzi, pentru par ca abanosul

De la bunica mea am mostenit reteta uneia dintre cele mai eficiente si totodata lipsite de efecte secundare nedorite modalitati de nuantare a parului negru. Aceasta are la baza nuci verzi si, pe langa faptul ca acopera firele albe, si confera un luciu deosebit podoabei capilare, are si efect terapeutic, in sensul ca ajuta la eliminarea matretii si favorizeaza intarirea radacinilor.

Aveti nevoie de un pumn de nuci verzi, ca acelea pentru dulceata. Le puneti intr-un mojar, apoi le zdrobiti, impreuna cu o mana buna de frunze proaspete de nuc, spalate in prealabil. Turnati peste terciul obtinut apa, adaugati un varf de cutit de sare de bucatarie si lasati amestecul la macerat pentru trei zile. Dupa acest interval, diluati mixtura cu cinci cani de apa si puneti totul la fiert pentru cinci ore, la foc foarte mic. Scopul este sa ramana numai o cana de lichid. Strecurati si folositi extractul dupa cum urmeaza: inainte de a va spala pe cap, umeziti-va parul cu o parte din fiertura de nuci. Masati bine, apoi periati-va cu un pieptene cu dintii rari. Lasati sa actioneze cateva minute si samponati-va ca de obicei. Clatiti-va la final cu apa calduta, iar dupa ce ati eliminat orice rest de spuma, turnati si restul de mixtura in par, deasupra unui lighean. Repetati de cateva ori procedura, refolosind lichidul care s-a adunat in recipient. Lasati parul sa se usuce in aer liber. Procedati intocmai de doua-trei ori pe saptamana, vreme de o luna. Efectul este extraordinar! (M. I., Busteni)

Remedii naturiste nr. 7 (99); foto: boards.weddingbee.com

 

Date generale

Paragonimiaza este o boala parazitara care este destul de raspandita in peninsula Coreea, Japonia si in unele regiuni din China, India, Indonezia, Filipine etc. Boala se contracteaza in urma consumului, in stare cruda sau semi-cruda, crabilor sau racilor ce servesc parazitului de a doua gazda intermediara. Clinic paragonimiaza se insoteste de manifestari variate, in special pulmonare.

De cine este determinata?

Agentul etiologic al bolii este Paragonimus westermani (san. P. ringeri), un parazit din clasa trematodelor. Are forma unui bob de cafea care masoara aproximativ 1 cm in lungime si 0,5 cm in latime. Ouale parazitului sunt ovoidale, operculate si masoara cca. 100 microni in lungime si 50—60 microni largime (latime). Parazitii, din intestin (unde ajung mai intai), trec in cavitatea peritoneala, iar de aici, datorita unui tactism pe care il poseda, trec prin diafragm in cavitatea pleurala si apoi in plamani. In plamani se fixeaza in bronhiole, unde isi formeaza chisturi din bronhiolele dilatate si iritate de toxinele parazitului. Chisturile din plamani se pot rupe, iar o parte din ouale pe care le contin pot fi eliminate prin spute. Ouale din plamani pot patrunde si in circulatie prin vasele deschise.

Manifestarile clinice

Principalele manifestari clinice in paragonimiaza sunt din partea aparatului respirator, peste 85% din cazuri fiind forme exclusiv pulmonare. Tusea in asemenea forme pulmonare este de obicei matinala si insotita de cele mai multe ori de o sputa vascoasa, numulara si de culoare ruginie. Culoarea ruginie a sputei provine de la culoarea bruna a oualor parazitului eliminate pe aceasta cale. La o parte din cazuri se inregistreaza si dureri toracice. Oricum, semnele clinice in paragonimiaza pulmonara sunt in general neinsemnate si in discordanta cu imaginile radiologice variate ce au fost semnalate in aceasta boala. Astfel, s-au descris leziuni de bronsiectazie (in „ciorchine de strugure“), imagini chistic hidroaerice (de 1 cm diametru) si imagini de opacifiere masiva, neregulate, omogene (cu diametrul de 3-7 cm).

O forma clinica mai grava rezulta din localizarea cerebrala a parazitului. In cadrul acestei forme boala poate sa imbrace o forma meningiana, o forma tumorala sau o forma apoplectica, care poate duce repede la moarte.

Boala dureaza uneori si 10—20 ani, in unele cazuri putand surveni vindecari spontane. Prognosticul este rezervat in formele pulmonare cu hemoplazii repetate si in special in formele cerebrale.

Diagnosticul

In zonele cunoscute de boala, manifestarile clinice, eozinofilia sanguina si imaginile radiologice caracteristice, pot pune in discutie un diagnostic probabil. Diagnosticul de certitudine va rezulta din reactiile imunobioiogice si din identificarea microscopica a oualor in sputa sau in 40% din cazuri chiar si in materiile fecale.

Tratamentul

Dintre diferitele medicamente incercate, rezultate relativ bune se obtin cu Clorochina, Hexaclorparaxilol sau Bithionol. Bithionolul ca si celelalte preparate folosite sunt insa frecvent insotite de efecte secundare si de aceea tratamentul trebuie facut sub supraveghere medicala.

Cum se raspandeste paragonimiaza?

Sursa naturala de infectie o formeaza diferitele animale domestice (cainele, pisica, porcul etc.) sau salbatice (tigrul, lupul, vulpea etc.) la care poate evolua parazitul adult. Ouale parazitului, eliminate de catre omul infestat sau de catre animalele amintite, ce-i servesc de gazda definitiva, evolueaza in apa, trecand prin doua gazde intermediare. Prima gazda este un gasteropod acvatic din genul Melania, iar a doua este reprezentata de diferite specii de crabi sau de raci. In musculatura sau viscerele acestei a doua gazda, parazitul isi organizeaza forma infectioasa, aceea care va asigura raspandirea bolii.

Modalitati de imbolnavire

Omul se poate infesta mancand cruzi sau insuficient prelucrati termic racii sau crabii parazitati.

Masuri de prevenire si de combatere

Combaterea rezervorului animal de infectie in zonele endemice de boala este practic insotita de numeroase dificultati.

De asemenea, distrugerea primei gazde intermediare prin tratarea apelor cu substanta chimice este greu de realizat. De aceea, in profilaxia bolii sunt mai ales preconizate masuri din acelea care isi gasesc mai usor aplicare in practica. Astfel, se recomanda ca sputele si dejectiile celor parazitati sa fie stranse in recipiente cu dezinfectante, asa ca sa se evite contaminarea apelor. O masura, de asemenea, eficienta in profilaxie este evitarea consumului de crabi sau raci cruzi sau insuficient prelucrati termic.

 

Considerat simbolul iubirii, senzualitatii si gratiei, trandafirul era vazut, in numeroase culturi antice, ca un dar al zeilor. De pilda, cand s-a dus sa-l intalneasca pe Marc Antoniu in Asia Mica, Cleopatra a poruncit ca velele corabiei sa fie parfumate cu esenta extrasa din aceste superbe flori. Peretii iatacului ei erau acoperiti cu roze, iar bratele ii fusesera unse cu kyphi, un amestec de ulei de trandafiri, sofran si viorele. Sa ne mai miram ca generalul roman a fost sedus pe data de regina Egiptului?! Dar trandafirul se remarca nu numai prin mireasma si farmecul deosebite; este deopotriva o planta cu excelente veleitati curative.

Apa de trandafiri - ideala pentru ingrijirea tenului

Puneti o jumatate de litru de apa minerala plata intr-o cratita si lasati-o pe foc pana cand incepe sa clocoteasca. Dati deoparte vasul si adaugati imediat 100 g petale abia culese de trandafir, de preferat un soi cu flori rosii, cum este cel din care se obtine dulceata. Acoperiti recipientul cu un capac si asezati-l din nou pe foc. Lasati maximum cinci minute, apoi stingeti aragazul. Dupa ce lichidul s-a racit putin, scoateti petalele din apa cu o spumiera. Adaugati inca 150 g materie vegetala, acoperiti si puneti iar la fiert pentru alte cinci minute. Cand decoctul ajunge la o temperatura suportabila, scoateti petalele si retineti eventualele reziduuri, strecurand printr-o panza deasa. Puneti intr-o sticluta curata, inchideti-o bine. Cand apa de trandafiri este complet rece, o puteti baga la frigider.

Poate fi utilizata la prepararea mastilor cosmetice sau ca atare, dupa demachiere, pentru ingrijirea tuturor tipurilor de ten, dar mai ales pentru cele sensibile, uscate si iritate. De asemenea, este foarte buna folosita ca lotiune dupa ras. (C. M., lasi)

Ulei ce potoleste durerile menstruale

Se toarna sase-sapte picaturi de ulei esential de trandafiri (se cumpara de la plafar) intr-un litru de apa fierbinte. Se inmoaie un prosopel sau un stergar curat de bumbac in acest lichid, se stoarce bine si se aplica pe abdomen. Se lasa sa actioneze pana cand se raceste, apoi se schimba compresa cu alta calda. Se repeta procedura de mai multe ori, pana ce durerile dispar. Acelasi remediu poate fi util in calmarea crampelor musculare si a migrenelor, dar in aceste situatii se utilizeaza apa rece. (P. M., Lugoj)

Infuzie cu beneficii multiple

Pentru a combate diareea cronica, dizenteria, raceala, astmul bronsic si hemoptizia, folositi infuzia din doua lingurite de petale de trandafir proaspete, zdrobite, la o cana de apa clocotita. Acoperiti vasul pentru un sfert de ora, strecurati si indulciti cu miere poliflora. Consumati doua-trei doze de ceai pe zi, dupa mese. Pot fi folosite petale de la orice soi de trandafir, in afara de cele ale macesului, denumit si trandafir salbatic. (C. M., Braila)

Solutia perfecta contra aftelor

Se aduna cateva maini bune de petale de trandafiri din varietatea care se foloseste de obicei pentru prepararea dulcetii. Se spala, se usuca, se trateaza cu glicerina, se adauga miere (la 100 g materie vegetala se folosesc 50 ml ulei sintetic plus 650-700g produs apicol) si se amesteca bine. Se inglobeaza apa fiarta si racita (ideal ar fi apa de trandafiri, obtinuta prin distilarea apei in care au fost puse petale proaspete), pana se obtine o pasta omogena. Miericica aceasta se utilizeaza numai in uz extern, la tamponarea repetata a zonelor afectate.

Va mai dau o reteta, excelenta pentru reglarea tranzitului intestinal. Se pune intr-o damigeana o parte petale de trandafiri proaspete si cinci parti de alcool de 60°. Se lasa la macerat o zi si o noapte, apoi se strecoara. Petalele ramase se preseaza. La solutia rezultata se adauga noua parti de miere din flora spontana montana si o parte glicerina. Se fierbe pe baia de apa pana scade la zece parti. Remediul se pastreaza in borcane cu capace infiletabile. Se ia concentrat sau diluat, pentru combaterea diareii. (D. F., Radauti)

Remedii naturiste nr. 7 (99); foto: fanpop.com

 

Cauzata de existenta unui dezechilibru intre minerale (putin calciu si prea mult fosfor in sange), spasmofilia se intalneste cu precadere la minori si la femei, manifestandu-se indeobste in perioadele mai agitate, dominate de stres si anxietate. Crizele specifice pot imbraca mai multe forme, caracteristice fiind contracturile musculare involuntare si tulburarile respiratorii.

Cura cu grau incoltit este salutara

Timp de trei saptamani, o data la trei luni, consum zilnic cate sase lingurite de germeni de grau, peste care adaug putina miere si polen. Pentru ca acest minunat remediu sa-si faca efectul, este foarte important sa nu-l mancati repede, ci sa-l mestecati indelung inainte de a-i da drumul pe gat. Pe mine m-a ajutat foarte mult sa-mi imbunatatesc starea de sanatate. (Bogdana S., Barlad)

Cu perseverenta, mi-am vazut copilul sanatos

Am inceput sa-i dau sucuri obtinute din morcovi, varza, sfecla rosie, gulii, simple sau combinate, cu putina miere si zeama de lamaie, ca sa fie mai usor de suportat ca gust. De asemenea, ii faceam spanac de cel putin doua ori pe saptamana si o ceasca de infuzie de roiba (un varf de cutit de frunze uscate la o cana cu apa clocotita, se lasa cinci minute, apoi se strecoara). Doi ani a urmat acest tratament, iar faptul ca nu s-a mai produs nici o criza ma face sa cred ca in sfarsit e sanatoasa. (Cristina O., Deva)

Tinctura de valeriana mi-a redat pofta de viata

In primul rand, am inceput sa consum zilnic tinctura de valeriana. Aceasta planta este ideala in tratarea spasmofiliei, actionand pe doua planuri si ca antispastic si ca sedativ nervos. Doza necesara este de 20 de picaturi de extract alcoolic standardizat (cumparat de la plafar), de trei-patru ori pe zi, obligatoriu diluate in putina apa sau ceai de tei si administrat intre mese.

In al doilea rand, seara de seara faceam bai cu ceai de tarate si obligeana, care au un dovedit efect remineralizant. Se prepara o infuzie (zece minute) din patru linguri de tarate de grau si doua linguri de pulbere de obligeana la un litru de apa clocotita. Se strecoara si se adauga in cada cu apa calda. Se sta in baie zece minute, rastimp in care se maseaza usor muschii. (Dana I., Iasi)

Remedii naturiste nr. 7 (99); Foto: unica.ro

 

Tuia este nelipsita din parcuri si gradini, fiind foarte decorativa si avand o valoare ecologica senzationala (reprezinta varietatea forestiera cea mai rezistenta la poluare!). Desi acest arbore rasinos a fost adus de acum mai bine de jumatate de mileniu pe continentul nostru, din nordul Statelor Unite de azi, si cu toate ca era utilizat in scopuri terapeutice din timpuri imemoriale de catre amerindieni (in special in comunitatile Sioux si Dakota), care-l numeau „copacul vietii“, de-abia de cateva decenii i-au fost redescoperite virtutile curative. De la tuia se recolteaza, prin taiere, cetinile tinere, operatiune ce ajuta la refacerea plantei.

In doua saptamani am scapat de negi

Un tampon inmuiat in tinctura de tuia se pune peste excrescenta, fixandu-se cu un plasture. Se tine o zi si o noapte, dupa care se schimba pansamentul, tratamentul facandu-se doua saptamani la rand. Pentru obtinerea tincturii, se pun intr-o sticla 200 g frunze de tuia taiate marunt iar peste ele se toarna un litru de alcool alimentar de 60°. Recipientul se inchide ermetic si se lasa zece zile intr-un loc caldut, agitandu-se periodic continutul. Maceratul se filtreaza, iar tinctura rezultata se toarna in sticlute de culoare inchisa, care vor fi pastrate inchise ermetic. De curand, am citit pe Internet ca, in anumite clinici dermatologice din Occident, se injecteaza tinctura de tuia in negii de mari dimensiuni, ceea ce produce descompunerea si disparitia acestora. Atentie: extractul alcoolic de tuia are o toxicitate destul de mare (drept urmare a unui compus volatil, numit tuiona), motiv pentru care nu trebuie sa fie accesibil copiilor si nu se administreaza intern decat sub supravegherea unui specialist! (Radu G., Bucuresti)

Unguent care calmeaza durerile reumatice

Aveti nevoie de: sapte linguri de unt, doua linguri de frunze de tuia tocate marunt, o lingurita de rasina, o lingurita de miere zaharisita, o lingurita de ceara de albine (se gaseste la magazinele apicole sau la stupine). Se pune untul la topit, pe flacara mica, lasandu-se pana ce se lichefiaza. Se adauga cele doua linguri de materie vegetala, apoi rasina, mierea si ceara. Ingredientele se lasa pe foc cam zece minute, amestecandu-se neincetat, cu o lingura de lemn, dupa care se da deoparte. Cat mai este cald, preparatul se filtreaza printr-o strecuratoare si se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra maximum trei luni. Se pune pe zonele dureroase un strat subtire de unguent si se frictioneaza pana intra in piele. Procedura se repeta in fiecare zi, dimineata si seara, vreme indelungata. (Traiana P., Giurgiu)

Inhalatii impotriva sinuzitei

Se pun intr-un borcan de sticla 500 g frunze de tuia date inainte prin masina de tocat, iar peste ele se toarna trei litri de alcool etilic. Recipientul se inchide si se lasa doua saptamani la macerat, agitandu-se cand si cand. Se strecoara si se tine acoperit ermetic, la intuneric. Pentru inhalatii, intr-o jumatate de litru de apa fierbinte se pun trei-patru linguri de extract de tuia, apoi se inspira adanc vaporii degajati. Procedura dureaza zece minute, dupa care capul se acopera cu un fes, pentru un sfert de ora, iar alte patru ore nu se va iesi in frig. (Dana P., lasi)

Efect pozitiv contra nodulilor

Folosirea in uz extern a preparatelor pe baza de tuia este recomandata in limitarea neoformatiunilor cu localizare superficiala.

O data la doua zile, se pune pe locul afectat o compresa inmuiata in tinctura. Se lasa sa actioneze doua ore, dupa care pielea se usuca la aer. Tratamentul poate fi utilizat contra nodulilor mamari, fibromului uterin, chisturilor ovariene, polipilor de tot felul, dar si impotriva formatiunilor tumorale care apar la nivelul pielii. (Anca V., Targoviste)

Remedii naturiste nr. 7 (99); Foto: makemehappy.ro

 

Date generale

Clonorchoza este o boala parazitara necunoscuta la noi, dar care se intalneste destul de frecvent in Japonia, sudul Chinei, Vietnam etc. Omul contracteaza boala prin carnea de peste insuficient prelucrata prin caldura. Clinic se insoteste de manifestari digestive si in special hepato-biliare.

De cine este determinata?

Agentul etiologic al bolii este parazitul Clonorchis sinensis, din clasa trematodelor. Adultul, are un aspect lanceolat, masurand pana la 1-2 cm in lungime, iar in latime nedepasind 0,5 cm. Ouale ovoidale si operculate au aproximativ 25 microni in lungime si peste 15 microni in latime. Parazitul la om se localizeaza de regula in caile biliare, determinand obstructia mecanica. O serie de tulburari de care se insoteste boala sunt rezultatul actiunii toxico-alergice.

Manifestarile clinice

In formele usoare, boala are in general o simptomatologie discreta. In formele mai severe, cu un parazitism mai intens (numarul parazitilor la aceeasi persoana infestata poate ajunge si pana la 20 000, de exemplu), boala incepe cu dureri abdominale, balonari, greturi si continua cu diaree, edeme si cu marirea de volum a splinei si ficatului (hepatosplenomegalie). Nu de putine ori clonorchoza evolueaza spre ciroza sau ascita si casexie avansata. In unele cazuri parazitul Clonorchis sinensis poate sa favorizeze formarea de calculi biliari, iar in altele, chiar o cancerizare hepatica sau de cai biliare. Clonorchoza are o evolutie cronica, putand uneori sa se prelungeasca si peste 30 de ani.

Diagnosticul

In zonele de boala, manifestarile clinice (hepatice, digestive) si eozinofilia, adeseori prezenta, permit un diagnostic probabil. Diagnosticul pozitiv va rezulta din identificarea oualor parazitului in materiile fecale sau in bila. Unele reactii imunobiologice pot fi de folos.

Tratamentul

Tratamentul se poate face, printre altele, cu Glucantim, Clorochina sau hexclor-paraxilol (Hetol).

Cum se raspandeste, clonorchoza?

Sursa de infectie o formeaza pisica, clinele, porcul, sobolanul si diferite animale salbatice. Ouale, eliminate odata cu dejectiile de catre aceste gazde, isi fac evolutia in apa, acolo unde parazitul isi va desavarsi ciclul sau biologic, trecand prin doua gazde intermediare. Prima gazda este tot un gasteropod, iar a doua gazda este reprezentata de diferite specii de pesti, in care parazitul va ajunge pana la stadiul de metacercari infectiosi.

Trecerea parazitului la alte animale se va face pe calea unor asemenea pesti infestati.

Modalitati de imbolnavire

Omul (ca si animalele) se infesteaza consumand in stare cruda pestii infestati, care servesc parazitului de gazda intermediara.

Masuri de prevenire si de combatere

Principala masura recomandata in profilaxia bolii consta, ca si in opistorchoza, in consumarea pestelui numai dupa o suficienta prelucrare termica. De asemenea, este recomandat sa nu se dea in alimentatia clinilor sau a pisicilor peste crud, eventual infestat. In sfarsit, in combaterea bolii se poate preconiza si tratarea apelor cu sulfat de cupru, ca masura impotriva molustelor ce servesc de prima gazda intermediara.

Foto: usfcougar.blogspot.com