Balsam cu rostopasca (uz extern)

 
Balsam cu rostopasca (uz extern)

Mod de prezentare

Cutie 30 ml.

Este un extras uleios din pulbere de rostopasca (Chelidonium majus), recunoscut pentru calitatile sale regeneratoare asupra epidermei, fiind un remediu impotriva negilor si bataturilor.


Ingrediente

Vaselina alba, rostopasca, compozitie parfumare.


Mod de utilizare

Balsamul se va intinde pe piele in strat subtire si se maseaza pana la absorbtie completa.


Avertisment!
Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.
 

Balsam cu propolis (uz extern)

 
Balsam cu propolis (uz extern)

Mod de prezentare

Cutie 30 ml.

Are un efect cicatrizant al ranilor, antiseptic si emolient, este utilizat extern pentru o piele aspra, crapata si deshidratata.


Ingrediente

Apa, glicerol, vaselina, lanolina, tinctura de propolis, imidazolidinil uree, butil paraben, metil paraben, ulei de levantica.


Mod de utilizare

Balsamul se va intinde pe piele in strat subtire si se maseaza pana la absorbtie completa.


Avertisment!
Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.
 

Avortul: intrebari, raspunsuri, sfaturi utile

 
Avortul: intrebari, raspunsuri, sfaturi utile

Ce trebuie sa stiu dupa un avort?

Ce fenomene pot aparea?
  • Sangerare si patare timp de maximum 4 saptamani (in medie 5-7 zile). Cantitatea de sange nu depaseste o sangerare menstruala obisnuita;
  • Crampe moderate timp de 4-5 zile;
  • Usoara greata sau varsaturi;
  • Tensiune in sani;
  • Reactii emotionale-tristete, depresie, neliniste;
Toate aceste fenomene sunt normale si se diminueaza treptat, pana la disparitie. Daca ele se accentueaza, agravandu-se, adreseaza-te medicului.


Cum trebuie sa te ingrijesti?
  • Nu faci baie in primele 2 saptamani; pentru igiena corpului, vei face face dus. Sa nu faci spalaturi vaginale.
  • Nu folosi tampoane intravaginale ci absorbante sanitare;
  • Evita exercitiile fizice si activitatile obositoare pana dupa efectuarea controlului medical sau cel putin 2 saptamani;
  • Daca ti-a fost recomandat un tratament, efectueaza-l conform recomandarilor date.
Cand iti poti relua activitatea sexuala?
  • Nu se recomanda contacte sexuale vaginale inainte de oprirea sangerarii;
  • Cel mai bine este sa amani reluarea relatiilor sexuale pana dupa controlul medical, efectuat la 2 saptamani dupa avort;
  • Daca totusi reiei mai devreme relatiile sexuale, este indicata utilizarea prezervativului pentru protectia impotriva infectiilor si a sarcinii.
Cand apare riscul de a ramane din nou insarcinata?

Daca iti reincepi activitatea sexuala, din ziua a 7-a de la avort esti in pericol de a avea o noua sarcina (cu mult inainte de urmatoarea menstruatie).


Daca imi doresc un copil, cand este bine, dupa avort, sa raman insarcinata?
  • Asteapta cel putin 6 luni inainte de a incerca sa ramai din nou insarcinata;
  • Dupa un avort, corpul tau are nevoie de aceasta perioada pentru a-si reveni si a fi pregatit de o noua sarcina.
Cand va veni urmatoarea menstruatie?
  • Menstruatia urmatoare va veni la 4-6 saptamani dupa avort.
Cand trebuie sa mergi la control?
  • La 2 saptamani dupa avort.
In ce situatii trebuie sa te adresezi de urgenta medicului?
  • Sangerari persistente si abundente (care imbiba 1 sau 2 absorbante sanitare intr-o ora sau 6 absorbante pe zi);
  • Sangele trece prin absorbant si pateaza hainele (pata mai mare de 5 cm in diametru);
  • Greturi si/sau varsaturi mai mult de 4 ore;
  • Febra peste 38 grade C;
  • Frisoane;
  • Dureri abdominale severe, care nu cedeaza;
  • Scurgeri vaginale cu miros neplacut;
  • Reactii emotionale deranjante;
  • Menstruatia nu revine dupa 6-8 saptamani de la avort.
Ce poti face ca sa nu ramai insarcinata dupa avort?

Foloseste metodele de contraceptie moderna; acestea sunt sigure si nu fac rau sanatatii tale.


Cand pot fi folosite dupa un avort?

Pilulele combinate (contraceptive orale combinate)
  • Poti incepe sa le iei chiar din ziua in care ai facut avortul sau pana in ziua a 7-a de la avort;
  • Daca au trecut mai mult de 7 zile de la avort, poti incepe sa le folosesti daca esti sigura ca nu esti insarcinata (nu ai avut contact sexual neprotejat);
  • Pilulele asigura protectie dupa 7 zile (dupa 7 pilule luate cate una/zi);
  • Pana se instaleaza efectul, evita contactul sexual sau foloseste corect o alta metoda (prezervativul).
Eficienta - peste 99 %


Pilulele monohormonale (minipilulele)
  • Poti incepe sa le iei chiar din ziua in care ai facut avortul sau pana in ziua a 7-a de la avort;
  • Daca au trecut mai mult de 7 zile de la avort, poti incepe sa le folosesti daca esti sigura ca nu esti insarcinata (nu ai avut contact sexual neprotejat);
  • Protectia va fi asigurata dupa 2 zile (2 pilule luate cate una/zi);
  • Pana se instaleaza efectul, evita contactul sexual sau foloseste corect o alta metoda (prezervativ).
Eficienta - peste 99 %


Contraceptivele injectabile
  • Prima injectie se poate administra in aceeasi zi cand a fost efectuat avortul sau in oricare din urmatoarele 7 zile;
  • Daca au trecut mai mult de 7 zile de la avort, injectia se poate face daca esti sigura ca nu esti insarcinata (nu ai avut contact sexual neprotejat);
  • Protectia va fi asigurata dupa 7 zile;
  • Pana se instaleaza efectul, evita contactul sexual sau foloseste corect o alta metoda (prezervativul).
Eficienta - peste 99 %


Cand pot fi folosite dupa un avort?

Prezervativul
  • Trebuie sa il folosesti imediat, chiar de la primul contact sexual;
  • Chiar daca folosesti alta metoda de contraceptie, poti folosi si prezervativul pentru protectia impotriva infectiilor cu transmitere sexuala.
Eficienta - daca se foloseste corect, pana la 97 %


Spermicidele
  • Trebuie sa le folosesti de la primul contact sexual, respectand cu strictete instructiunile de folosire.
Eficienta - daca se folosesc corect, pana la 94 %


Dispozitivul intrauterin (steriletul, spirala)
  • Decizia momentului insertiei este luata impreuna cu medicul specialist;
  • Dupa montare protectia este imediata;
  • Pana se insera steriletul, evita contactul sexual sau foloseste corect o alta metoda (prezervativul).
Eficienta - peste 99 %


Sterilizarea voluntara feminina si masculina (ligatura tubara si vasectomia)
  • Ligatura tubara poate fi efectuata imediat dupa un avort de prim trimestru necomplicat;
  • Momentul efectuarii vasectomiei nu este legat de avort.
Eficienta - peste 99 %


Metode naturale de contraceptie
  • Se pot folosi doar dupa 3 menstruatii, daca ciclul menstrual se stabilizeaza.
Eficienta - daca se folosesc corect, pana la 80 %

Foto: romedic.ro
 

Ciocolax - laxativ natural eficient

 
Ciocolax - laxativ natural eficient
  • Trateaza eficient constipatia functionala, prin iritarea colonului la 6-7 ore de la administrare.
  • Este obtinut din fructe de senna, al caror efect laxativ este potentat de o doza moderata de crusin.
  • Se poate administra la persoanele diabetice (nu contine polioli sau zahar).
  • Este un produs 100% natural, in comparatie cu celelalte laxative.
  • Are o formula unica ce duce la maxim de eficienta.
  • Se administreaza usor, doar cate o capsula seara.
  • Are gust placut, de ciocolata.
Foto: farmshop.ro


Avertisment!
Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.
 

Alungati... iute guturaiul si gripa

 
Alungati... iute guturaiul si gripa

Remedii

Este foarte greu sa fentezi epidemiile de gripa din timpul toamnei si al iernii, mai ales daca te deplasezi la serviciu sau la scoala cu mijloacele de transport in comun, unde virusii „isi fac veacul“. In plus, in perioada de fata a anului, organismul este inca in curs de adaptare la temperaturile mai scazute, si deci mai vulnerabil. Pentru a lupta cu boala, tot NATURA ne pune la dispozitie cele mai bune remedii.


Sucul de catina

Un excelent energizant. Sucul de catina este cunoscut ca sursa importanta de vitamina C, un antioxidant care joaca un rol major in functionarea optima a sistemului imunitar. Lasati deoparte cafeaua de dimineata si beti la micul dejun un pahar cu suc proaspat de catina indoit cu apa minerala. Este un energizant exceptional, care in plus va pune la adapost de boli.

Daca nu aveti la indemana suc de catina ori daca organismul dvs. nu il tolereaza, il puteti inlocui cu una din urmatoarele variante (efectul tonic este similar, insa continutul de vitamina C este cu mult inferior):

• Amestecati un pahar cu apa plata statuta (lasati recipientul descoperit de seara pana dimineata) cu o lingurita de otet de mere si doua de miere. Beti intreaga cantitate pe stomacul gol, cu inghitituri mici.

• Faceti-va o cana de ceai negru si stoarceti in el zeama de la un grepfrut.


Ardeiul iute

Este un aliat de nadejde, caci actioneaza pe mai multe planuri: da un impuls circulatiei sangvine, incalzeste corpul, distruge germenii infectiosi din zona gatului, desfunda nasul si astfel usureaza respiratia.

Pentru calmarea durerilor de gat. Se pun doua-trei linguri de apa clocotita peste un varf de cutit de seminte de ardei iute. Se lasa sa se infuzeze 20 de minute, apoi se amesteca cu o lingurita de miere. Se consuma cu inghitituri mici.

Un antigripal deosebit este decoctul de maghiran in care se adauga un varf de cutit de seminte de ardei iute.

Contra durerilor musculare provocate de frig sau gripa. Se prepara o solutie din cinci linguri de ardei iute maruntit, o jumatate de pahar de otet de mere si o jumatate de pahar de spirt. Se lasa amestecul o saptamana la macerat, apoi se filtreaza. Se maseaza locurile dureroase o data sau de doua ori pe zi.


Hreanul

Este un alt remediu „aprig“ al afectiunilor de sezon.

In caz de sinuzita, rinita acuta sau cronica. Se poate apela cu incredere la un leac babesc, care nu da gres. Se da pe razatoare o radacina de hrean, apoi se pune pe frunte, se leaga cu un prosop si se lasa sa actioneze cinci pana la zece minute. Atentie: persoanele care au pielea sensibila trebuie sa se unga in prealabil cu alifie de galbenele si sa tina mai putin cataplasma, caci planta poate provoca arsuri! Se repeta tratamentul de doua ori pe zi, timp de cinci zile.

Impotriva bolilor pulmonare, pe langa tratamentul alopat, da rezultate bune urmatorul preparat: se lasa 12 oua proaspete sa se macereze cateva ore in suc de lamaie (cat sa le acopere). Se bat apoi bine si se amesteca cu un kilogram de hrean curatat si dat pe razatoare, un litru de tuica curata, tare, plus un kilogram de miere. Se tine la macerat timp de noua zile, dupa care se strecoara printr-un tifon. Se bea zilnic cate un paharel, dupa mesele principale.

Contra bronsitei este utila combinatia de hrean cu miere. Se pun peste trei lingurite de hrean ras trei lingurite de miere, se amesteca bine si se lasa un sfert de ora. Se inghite intreaga doza pe parcursul unei zile.
Se repeta intocmai timp de trei saptamani.


Factori care slabesc sistemul imunitar

Alcoolul, consumat in exces, provoaca importante carente de vitamine si blocheaza activitatea limfocitelor (elemente care intra in compozitia sangelui si care vegheaza la integritatea organismului, aparandu-l de boli).

Fumul de tigara favorizeaza aparitia infectiilor, mai ales a acelora localizate la nivelul plamanilor.

Unele medicamente, precum antibioticele si cortizonul, administrate abuziv, au efect imunosupresiv. Pot actiona distructiv atat asupra microbilor raspunzatori de aparitia maladiilor, cat si asupra celulelor imunitare. Luati astfel de produse farmaceutice numai la sfatul medicului si respectati posologia.

Odihna insuficienta, somnul de proasta calitate slabesc de asemenea organismul, favorizand cronicizarea stresului - un dusman de temut al sistemului imunitar. Surmenajul prelungit creste cantitatea de cortizon secretata de organism (hormon care ataca celulele de aparare).

Medicina naturista nr. 9 (169); Foto: susu0.blogspot.com
 

Diminuati tensiunea la nivelul sanilor

 
Diminuati tensiunea la nivelul sanilor

Cu o saptamana (uneori chiar si doua) inainte de instalarea menstruatiei, sanii sufera modificari dintre cele mai suparatoare (isi maresc volumul, devin durerosi la atingere, fierbinti...), constituind un important motiv de disconfort. Cel mai frecvent se confrunta cu aceasta tulburare tinerele, o data cu inaintarea in varsta si mai ales dupa prima sarcina manifestarea ameliorandu-se notabil. Se pare ca de vina este o dereglare hormonala.


Alegeti remediul care vi se potriveste:

Phytolaca 9CH, cand congestia este prezenta in perioada a doua a ciclului.
Bryonia 9CH, daca senzatia de sani fierbinti si inflamati se usureaza cu ajutorul compreselor cu apa rece, iar orice miscare sporeste durerea.
Posologie: Cate cinci granule, de trei sau patru ori pe zi.
• Remediu universal: Folliculinum 15CH. Luati cate o doza in a 19-a si a 20-a zi a ciclului in prima luna, apoi o singura doza, in a 19-a zi a urmatoarelor cicluri, pana la disparitia disconfortului.


Un plus de eficienta

Cataplasme cu brusture. Amestecati 100 g terci din radacini proaspete de brusture, 100 g miere, 100 ml ulei de ricin si sucul de la doua lamai. Intindeti pasta pe doua prosopele, pe care le aplicati pe sanii inflamati; lasati cataplasmele toata noaptea. Urmati tratamentul doua saptamani, faceti pauza zece zile, apoi puteti repeta.

Ceai complex. Puneti la fiert in 600 ml apa, la foc mic, doua linguri de radacina de tataneasa maruntita. Dupa un sfert de ora adaugati in fiertura o lingurita de frunze de nuc, o lingurita de coada-soricelului, o lingurita de musetel si o jumatate de lingurita de rostopasca. Lasati la infuzat zece minute. Beti o ceasca seara si una dimineata, cu o ora inainte de mese. Plantele care au ramas dupa strecurare se pot folosi sub forma de cataplasme.


Atentie la hormonii diluati!

Folliculinum, Luteo stimuline hypophysaire sau Luteinum sunt numai cateva dintre remediile homeo obtinute prin diluarea si dinamizarea hormonilor naturali, indicate in vederea corectarii tulburarilor premenopauza. E bine de stiut ca astfel de granule trebuie prescrise cu precautie, in deplina cunoastere a profilului fiziologic hormonal al pacientei. Ca sa intelegeti mai bine, iata un exemplu: administrarea continua si fara justificare a remediului Folliculinum mai concentrat poate provoca inflamarea dureroasa a sanilor; in schimb, dilutiile inalte ale aceleiasi substante au efect regulator in starile de hipersecretie de estrogen.

Consultarea unui practician experimentat se justifica mai mult ca oricand in asemenea cazuri, deoarece modalitatea de actiune a hormonilor in homeopatie ramane necunoscuta.

Medicina naturista nr. 9 (169); Foto: csid.ro
 

Top trei vegetale ce tin racelile la respect

 
Top trei vegetale ce tin racelile la respect

Exista o serie de plante care contin elemente ce ajuta la consolidarea sistemului imunitar. Indiferent ca sunt utilizate sub forma de ceai, tinctura sau capsule, aceste vegetale isi fac cu constiinciozitate treaba, actionand in timp si cu rezultate durabile.


Echinaceea

Fara indoiala, este campioana in lupta cu procesele infectioase, atat de virulente in aceste luni. De aceea, mai este denumita si „vaccinul antigripal natural“. Specia cu flori rosii (Echinacea purpurea) sta la baza celor mai bine vandute si mai apreciate suplimente nutritionale la nivel mondial.

Se administreaza frecvent sub forma de tinctura, care se gaseste si la noi in plafare si farmacii, efectul benefic instalandu-se dupa trei-patru zile de tratament. Doza recomandata in scop profilactic este de cate o lingurita de preparat in trei reprize zilnic, ideal inainte de mese. Daca boala deja s-a instalat, cantitatea de tinctura ce trebuie ingerata este putin mai mare: patru lingurite pe zi.

O cura de zece zile/doua saptamani este suficienta pentru a va pune la adapost de gripa, guturai, amigdalita si alte boli de acest gen. Daca sunteti sensibili la frig sau va confruntati cu recurente infectii ale cailor respiratorii superioare, atunci tinctura de echinacea va va fi cel mai de nadejde aliat.

Oricine se poate bucura de tratamentul cu echinacea.


Maghiranul

Este planta-condiment cu actiunea cea mai rapida in materii imunostimulare. Imediat dupa ingerare, creste putin temperatura corporala, permitand sistemului de aparare sa raspunda cu maximum de forta.

La primele semne de boala, beti doua-cani de ceai fierbinte de maghiran, obtinut dintr-o lingurita de pulbere de planta la o cana de apa clocotita. Se lasa la infuzat 15 minute, apoi se strecoara. Intervalul dintre doze nu trebuie sa fie mai mare de doua ore.

Tratamentul produce o sudoratie intensa, precum si o senzatie de relaxare, data de eliminarea agentului care a provocat suferinta. O cura dureaza doua zile, rastimp in care e bine sa stati la adapost de frig si umezeala.

Din pacate, hipertensivii si cei care au avut un accident cerebral nu pot beneficia de tratamentul cu ceai de maghiran.


Ginsengul

Completeaza intr-mod cat de poate de fericit topul celor mai buni imunostimulenti naturali. Radacina acestei plante cu origini asiatice este considerata cel mai bun „medicament“ in incercarea de a mari capacitatea si viteza de adaptare a organismului la carente alimentare, stres, oscilatii temperatura etc.

Se administreaza sub forma de capsule, doza recomandata pentru un adult fiind de un gram de planta pe zi, iar la copii (mai mari de zece ani) de o treime din aceasta cantitate.

O cura pentru intarirea imunitatii poate varia de la zece zile la o luna si poate fi reluata ori de cate ori organismul da semne de slabiciune si oboseala.

Planta nu se recomanda persoanelor cu afectiuni tumorale, benigne sau maligne.


Tinctura de arnica: un adjuvant de luat in seama

O cura cu tinctura de arnica este ideala in acest anotimp. O puteti cumpara gata preparata din magazinele cu profil naturist. S-a demonstrat ca trei doze zilnice de cate 30 de picaturi de tinctura (diluata cu putina apa) stimuleaza sistemul nervos, indeparteaza oboseala si maresc capacitatea de concentrare. De asemenea, este indicata in cazurile de astenie si de depresie, cauzate de instalarea brusca a frigului, si joaca un rol deosebit in sporirea imunitatii organismului la principalii agresori ai toamnei: raceala si gripa. O cura se urmeaza minimum trei saptamani si poate fi repetata de mai multe ori pe an.

Tinctura de arnica poate fi utilizata si in uz extern, fie sub forma de gargarisme (se pun doua lingurite de extract la o jumatate de litru de apa calduta), pentru a combate infectiile gatului, fie ca baza pentru masaj (nu se dilueaza), pentru a spori rezistenta corpului la frig si a relaxa musculatura. Prin masarea pieptului cu tinctura de arnica se obtine un tonus mai bun al inimii la persoanele cu suferinte cardiace sau meteosensibile.

Medicina naturista nr. 9 (169); Foto: sanatatefarapastile.wordpress.com
 

Adaptati-va psihic si fizic la vremea mohorata

 
Adaptati-va psihic si fizic la vremea mohorata

Ploile interminabile, vantul racoros, cerul mai mereu intunecat, pe scurt vremea apasatoare, provoaca multora dintre noi indispozitii, stari de tristete ori de nervozitate. Majoritatea avem tendinta de a ne inchide in casa, de a ne izola, iar cand suntem nevoiti sa mergem la serviciu sau la scoala, de pilda, o facem cu nemultumire si indignare. Din nefericire, aceasta atitudine negativista nu face decat sa ne scada capacitatea de a tine bolile la respect, plus ca ne afecteaza profund viata sociala, iar randamentul la lucru nu este deloc unul stralucit.


Mizati pe condimente

Ca sa mai contracarati efectele neplacute ale frigului si umezelii, apelati cu incredere - inainte si dupa plimbarea zilnica - la ceaiurile fierbinti obtinute din vegetale aromatice. Reprezinta o modalitate pe cat de simpla, pe atat de eficienta si, nu in ultimul rand, gustoasa de a face fata schimbarilor atmosferice.

Preparati infuzii de sovarf, scortisoara, busuioc: se pune o lingurita de planta maruntita la o cana de apa clocotita, se lasa acoperit un sfert de ora, se strecoara si se indulceste cu miere. Pe langa proprietatile curative binecunoscute, au darul de a incalzi intr-un mod placut corpul pe dinauntru (maresc temperatura), de a stimula activitatea cerebrala (implicit alunga starea de proasta dispozitie care se instaleaza invariabil in zilele mohorate si reci) si de a decontracta musculatura - simptom ce apare la cea mai mica adiere de vant rece.

Daca nu va sunt contraindicate, condimentele mai picante sunt, de asemenea, de mare ajutor in aceasta perioada a anului. Piperul ori ghimbirul actioneaza benefic prin punerea sangelui in miscare, incalzind extremitatile corpului. Totodata, optimizeaza digestia si previn balonarea, au un efect tonic garantat asupra psihicului. Adaugati-le la mancarurile gatite si consumati-le zilnic. Ghimbir proaspat gasiti la orice hipermarket.

Daca, in ciuda acestor masuri, v-a cuprins o stare de melancolie sau de anxietate, nu va grabiti sa luati, dupa caz, medicamente euforizante sau calmante, incercati sa beti zilnic ceai de sunatoare sau inghititi direct pulberea plantei uscate. Se ia cate o lingurita de patru ori pe zi, inainte de mese, cu putina apa. Administrata cu regularitate, estompeaza trairile amintite si asigura un somn nocturn odihnitor. Sporeste puterea de concentrare si atentia.


Sfaturi:

• Incercati sa va obisnuiti cu situatia si sa va expuneti treptat la umezeala, la frig si la un nivel mai scazut al presiunii atmosferice. In felul acesta, va veti acomoda incet-incet organismul cu variatiile climaterice si veti stopa „din fasa“ depresiile, atat psihice, cat si fizice.
• Chiar daca afara picura, nu renuntati la plimbarea cotidiana; echipati-va corespunzator (umbrela, ghete impermeabile, hanorac etc.) si veti constata ca promenada este o excelenta modalitate de a va relaxa. Mergeti in pas vioi pe aleile unui parc macar cate o jumatate de ora pe zi si va garantam ca beneficiile nu vor fi putine.
• Sa nu uitam ca lumina solara, fie si filtrata de perdeaua de nori, are un efect deosebit in stimularea sistemului nervos central - primul care sufera din cauza variatiilor climaterice. In plus, expunerea la temperaturi din ce in ce mai mici, respirarea unui aer ceva mai „tare“ au capacitatea de a cali organismul si a-i spori rezistenta naturala. Asadar, la drum...


Masaj cu uleiuri esentiale

Aceasta straveche metoda terapeutica si de relaxare-revigorare provine din medicina asiatica si se bucura in prezent de o mare popularitate in lumea intreaga. Nu este necesar sa cheltuiti nimic ca sa va bucurati de efectele uimitoare ale masajului. Este ideal cand vremea se raceste brusc si in perioadele cu presiune atmosferica scazuta. Puteti invata de la noi cateva tehnici uzuale, pe care sa vi le aplicati acasa. Pe langa efectele de hranire si regenerare a pielii (datorate uleiurilor esentiale), masajul joaca rol profilactic si curativ in situatia multor probleme.


Recomandari:

Previne si grabeste vindecarea guturaiului si gripei. In acest scop se utilizeaza uleiul esential de busuioc, care are efect de incalzire a corpului si amplifica raspunsul imunitar natural.
Combate dermatozele, care, dupa cum se stie, se agraveaza pe vreme nefavorabila.
Ajuta la calmarea durerilor reumatice. Folositi uleiul eteric de brad sau uleiul de pin. Ambele revigoreaza, sunt analgezice, antiinflamatorii. Pot fi utile si persoanelor convalescente, slabite.
Alunga tensiunile nervoase si musculare. Reprezinta o adevarata binecuvantare pentru indivizii surmenati. Se recomanda ca masajul sa fie efectuat cu ulei volatil de levantica - relaxeaza, combate crampele musculare, starile de iritabilitate si insomnia.
Amelioreaza colicile abdominale, problemele cardiace ori respiratorii care se agraveaza la frig sau la variatii serioase de temperatura si umiditate. Cel mai indicat este uleiul esential de menta, ce usureaza chiar crizele de astm.


Apelati la tehnici de masaj

• Aveti nevoie de o solutie pentru masaj, pe care o obtineti prin amestecarea unor cantitati determinate dintr-un ulei comestibil (de floarea-soarelui sau de masline) si dintr-unul volatil. Socotiti la o jumatate de pahar de ulei de baza, 30 de picaturi de ulei esential. In ce le priveste pe acestea din urma, lista este destul de cuprinzatoare, insa cele mai bune sunt de menta, busuioc, brad sau pin, levantica, dupa necesitate.
• Uleiul de masaj se aplica pe tot corpul, cu miscari ferme, circulare si de netezire. Porniti de la talpi si urcati spre zona inimii, fara sa va grabiti.
• Realizati masajul cu ambele maini si executati rotatiile in acelasi sens. Cresteti presiunea asupra pielii gradat, Ia fel viteza miscarilor. Tineti totusi cont ca apasarile nu trebuie sa va jeneze, sa va provoace durere.
Asigurati-va un ambient calm (semiintuneric, lumanari si betisoare parfumate sau o lampa de aromaterapie, muzica de relaxare etc), eventual rugati-l pe partenerul de viata sa va maseze. Efectuati masajul de doua ori pe saptamana, imediat dupa ce ati iesit de la dus.


Contra asteniei, rasfatati-va cu bai de plante

Celebrul pastor Kneipp este cel ce a popularizat eficacitatea bailor de plante in profilaxia si tratarea multor afectiuni. Aceasta modalitate placuta de tratament se dovedeste excelenta si pentru a combate lipsa de vigoare fizica, moleseala mentala, des semnalate in aceasta etapa a anului. Cufundarea corpului intr-o cada cu apa (nu mai calda de 37-39 °C) in care au fost puse in prealabil ierburi cu efect tonic, stimulativ, constituie o modalitate de a face fata cu brio incercarilor la care este supus organismul in anotimpul in care tocmai am intrat, pentru potentarea imunitatii naturale. Pentru o procedura sunt necesare pana la 600 g materie vegetala. Se lasa la inmuiat intr-un vas cu zece litri de apa, de dimineata pana seara. Dupa aceea, lichidul se strecoara, iar peste planta macerata se toarna cinci litri de apa clocotita. Cand se raceste, ceaiul filtrat si decoctul la rece se adauga in cada cu apa pentru imbaiere.


Optimizati circulatia sanguina

Aproape toate „relele“ care ne coplesesc in timpul sezonului racoros sunt accentuate de o circulatie sangvina deficitara. Pe fondul lipsei de miscare, a frigului care face sa se ingusteze vasele de sange, deplasarea lichidului vital se ingreuneaza, de aici unele manifestari caracteristice: dureri musculare si articulare, extremitati reci, dureri de cap etc. Iata cateva sugestii care vor preveni in mare masura necazurile la nivelul acestui sistem:
Reduceti din grasimi. Feriti-va mai ales de bucatele care au la baza ingrediente de natura animala (smantana, unt, untura etc).
Hidratati-va. Chiar daca este rece si nu prea va e sete, impuneti-va sa beti macar doi litri si jumatate de apa pe zi.
Luptati impotriva colesterolului, adoptand o dieta preponderent vegetariana si mancand zilnic doua-trei mere. Aceste fructe stimuleaza circulatia sangvina gratie continutului de pectina.
Consumati usturoi, pentru mentinerea elasticitatii vaselor de sange si pentru a preveni depunerile de grasimi din interiorul acestora. Ideal ar fi sa nu lipseasca de la nici o masa. Daca va „temeti“ de miros, optati pentru capsulele cu pulbere de usturoi, sau puteti inghiti grauntii intregi, cu apa.
Mancati cat de des puteti banane, smochine, patrunjel, orez nedecorticat, cereale integrale. Sunt cele mai bune surse de potasiu si magneziu, minerale indispensabile bunei functionari sangvine.
Nu fiti sedentari! Miscati-va prin casa, faceti plimbari in aer liber, de cate 30 de minute minimum pe zi.

Medicina naturista nr. 9 (169); Foto: ziare.com
 

Cafeaua si activitatea nervoasa superioara

 
Cafeaua si activitatea nervoasa superioara

Medicamentele care stimuleaza sistemul nervos central se caracterizeaza prin proprietatea lor comuna de a intensifica activitatea diferitelor segmente ale acestuia. Ele se deosebesc insa nu numai prin faptul ca actioneaza diferit asupra unor anumite segmente, dar si prin mecanismul lor de actiune. Dar cu toate ca aceste medicamente au efecte uneori spectaculare, ele au o importanta terapeutica minora. Aceasta deoarece stimularea activitatii nervoase pe o perioada lunga de timp este urmata, invariabil, de un efect opus, si anume de inhibitie, in masura proportionala cu intensitatea si durata actiunii stimulantului. Asadar, stimularea prin medicamente a sistemului nervos central este de scurta durata si de aceea se recurge la ea numai in cazurile de urgenta, caracterizate printr-o pronuntata inhibitie nervoasa centrala. In grupul acestor medicamente se incadreaza: stimulantele psihomotorii, antidepresivele, asa-numitele analeptice bulbare si substantele stimulante ale activitatii maduvei spinarii.

Medicamentele stimulante psihomotorii cresc activitatea nervoasa superioara, psihica, motorie si senzitivo-senzoriala, prin stimularea scoartei emisferelor cerebrale. Principalele medicamente din acest grup sunt: benzedrina, obtinuta pe cale sintetica, si cafeina, alcaloid vegetal. Dintre acestea, ne vom opri pe scurt asupra cafeinei, insistand asupra rolului acesteia in activitatea nervoasa superioara.

Cafeina este o substanta care se gaseste in cateva plante intrebuintate de multa vreme, in toata lumea, pentru prepararea de bauturi stimulante. Astfel, ea se gaseste in boabele de cafea (Cofeea arabica), in frunzele de ceai chinezesc (Thea sinensis), in fructele arborelui de cacao (Theobroma cacao), in nucile de cola (Cola mitida). Folosita initial ca substanta medicamentoasa, in anumite stari patologice, cafeina este utilizata astazi sub forma a diferite preparate, dar nu in scop terapeutic, ci ca un mijloc eficace in lupta omului modern cu oboseala fizica si intelectuala care se instaleaza in mod natural dupa eforturi prelungite. Cum preparatul cel mai frecvent intrebuintat in acest scop este cafeaua, ne vom opri indeosebi asupra ei.

De la descoperirea principiului activ din cafea (1820), denumit cafeina, si pana in prezent inca nu a incetat controversa oamenilor de stiinta cu privire la utilitatea sau nocivitatea cafelei pentru organismul omenesc.

Dupa multi autori, substantele prezente in cafea, ingerate in doze netoxice, sunt mai mult binefacatoare decat nocive. Alaturi de cafeina, in cafea se mai gasesc si alte substante care-i confera acesteia calitatile unui aliment comestibil complex. Este vorba in principal de grasimi, existente in proportie de 12,5 g% fata de cafeina, care atinge o concentratie de numai 1,35 g%.

Cafeina actioneaza asupra sistemului nervos central, influentand procesul activitatii nervoase superioare, printre care perceptia, capacitatea de concentrare, puterea de abstractizare si de generalizare etc. Dar nu numai cafeina, ci si celelalte substante existente in cafea (teobromina, teofilina) exercita un efect stimulator asupra creierului uman, asupra functiilor psihice si senzoriale.

Efectul se evidentiaza mai bine cand organismul este obosit, in timpul digestiei si dupa ingestia de bauturi alcoolice. In acest sens, este edificatoare urmatoarea experienta: s-a administrat cate o ceasca de cafea la 10 persoane care trebuiau sa faca intr-un termen fix un numar oarecare de calcule. Concluzia: la toate persoanele s-a observat o crestere cantitativa a numarului de calcule rezolvate cu 4,7% fata de rezultatele celor care nu bausera cafea. De asemenea, procentul de calcule rezolvate fara greseala a fost cu 3,1% mai mare la cele care primisera cafea. Este interesant si practic sa retinem ca aceeasi experienta da rezultate negative daca doza de cafea este de doua-trei cesti.

Efectul stimulator al cafeinei este folositor persoanelor care nu au un somn destul de adanc in prima parte a noptii si dorm foarte adanc in orele de dimineata cand desteptarea se face cu greu si cand capacitatea de lucru este scazuta. In acest caz, o ceasca de cafea este suficienta pentru a permite consumatorului sa se adapteze repede la activitatea intelectuala intensa pe care o cer orele de dimineata. Acelasi lucru se observa dupa-amiaza, cand, dupa ingestia de alimente, procesul de digestie cere o redistribuire a sangelui pompat de inima mai ales catre tubul digestiv, ceea ce atrage dupa sine scaderea fluxului sanguin catre sistemul nervos central provocand oboseala si somnolenta, fenomene care pot fi inlaturate cu o ceasca de cafea. Evident, este de preferat solutia fiziologica, respectiv o ora, doua de somn natural. Dar cand programul nu permite acest lucru, cafeaua apare ca salvatoare.

Cafeaua, prin compozitia ei si mai ales prin componenta cafeinica, are efecte asupra muschiului contractil al inimii si asupra vaselor care — vehiculand sangele cu substante nutritive — hranesc acest muschi. De asemenea, in doze mari, cafeaua actioneaza asupra centrilor de automatism ai inimii carora le mareste ritmul de descarcare a impulsurilor. Luata insa in doze mici, cafeaua nu accelereaza bataile inimii.

Multa lume se intreaba daca hipertensiunea arteriala, atat de frecventa in zilele noastre din cauza cresterii vertiginoase a factorilor de stres, contraindica total folosirea cafelei. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, vom prezenta succint actiunea componentelor cafelei asupra vaselor sanguine si indeosebi asupra sistemului arterial. Prin actiunea de excitare a sistemului nervos central, cafeina creste tensiunea arteriala la 30% dintre bolnavii care prezinta o hipertensiune avansata. Cresterea este insa moderata, ea nedepasind circa 10-15 mm Hg, ceea ce nu schimba catusi de putin valorile tensiunii arteriale; din contra, in unele cazuri aceasta doza de cafea poate sa produca o scadere moderata atat a tensiunii arteriale maxime, cat si minime. Efectele se instaleaza in 20-40 de minute si dispar dupa aproximativ doua ore.

Aceasta scadere a tensiunii arteriale se explica prin efectul de dilatare a vaselor periferice — mai ales ale membrelor, rinichilor si pielii — de catre cafeina din cafea. Dilatarea se datoreste scaderii starii de contractie a muschilor netezi care se gasesc in peretii arterelor periferice. Daca se iau in consideratie aceste efecte asupra sistemului arterial, atunci de ce dozele mici sau chiar moderate de cafea sa fie contraindicate in hipertensiunea arteriala fara complicatii?

Efectul favorabil al cafelei in timpul unor dureri de cap este bine cunoscut. El se explica tocmai prin actiunea stimulanta exercitata de cafeina asupra fluxului sanguin normal al arterelor cerebrale. Contrar datelor mai vechi, potrivit carora cafeina ar avea o actiune de vasodilatatie cerebrala, tehnicile moderne de investigatie (metoda radioizotopica) au demonstrat fenomenul invers. De aceea, o ceasca de cafea poate diminua sau inlatura o durere de cap obisnuita prin actiunea vasoconstrictoare cerebrala a cafeinei si, ca o consecinta, prin micsorarea fluxului sanguin cerebral. O parte din bolnavii suferinzi de crize migrenoase moderate beneficiaza de actiunea antinevralgica a cafelei, adaugata, bineinteles, unor medicamente antimigrenoase. Mai mult, in cazurile usoare de migrena unii bolnavi isi alunga suferinta cu o singura ceasca de cafea.

Sistemul muscular al omului este, de asemenea, influentat favorabil de catre cafea. Experientele pe oameni si pe animale au confirmat observatiile empirice, demonstrand ca sub actiunea cafelei se produce cresterea contractiilor musculare, marirea capacitatii de munca si indepartarea oboselii musculare.

Un efect interesant al cafelei consta in cresterea secretiei sucurilor digestive, respectiv a sucului gastric, biliar si pancreatic. Intensificarea secretiilor digestive este urmata, bineinteles, de o digestie mai eficace. Asa se explica de ce o ceasca de cafea luata dupa masa usureaza digestia la foarte multi consumatori.

Dar sa vedem acum reversul medaliei, adica actiunile adverse ale cafeinei. Folosita in terapeutica sau ingerata sub forma de cafea in doze mari, cafeina poate produce si fenomene nedorite. Cafeina si bauturile sau preparatele care o contin — cafeaua, ceaiul, bauturile racoritoare bogate in cafeina (coca-cola, pepsi-cola), bauturile alcoolice cafeinate, ciocolata etc. — pot provoca tulburari digestive, cardiovasculare, respiratorii, neuropsihice si urinare.

Tulburarile digestive se intalnesc mai rar la consumatorii de cafea sau de alte bauturi bogate in cafeina, in schimb, unii se plang deseori de senzatia de arsura in partea superioara a abdomenului (epigastru), uneori de dureri in aceeasi regiune si au frecvent greturi. Aceste tulburari se explica prin actiunea stimulatorie a cafeinei si a altor componente din cafea asupra secretiei de suc gastric, respectiv printr-o hipersecretie. La bolnavii cu ulcer gastric sau duodenal consumul de cafea este daunator prin cresterea acidului clorhidric din sucul gastric care agraveaza ulcerul grabindu-i evolutia spre hemoragii digestive sau chiar perforatii. Marii consumatori de cafea pot prezenta si tulburari ale tranzitului intestinal, fie in sensul accelerarii lui (diaree), fie in sensul incetinirii (constipatie).

Tulburarile cardiovasculare lipsesc la cei mai multi consumatori de cafea care nu folosesc doze mari. Desi cafeina nu schimba cantitatea de sange care circula prin vasele ce hranesc inima (arterele coronare), la marii consumatori de cafea se produce cresterea consumului de oxigen la nivelul muschiului cardiac, ceea ce poate precipita aparitia crizelor de angina pectorala. Se sustine astazi ca la persoanele cu ateroscleroza coronariana cafeina accentueaza evolutia procesului aterosclerotic, grabindu-le evolutia catre insuficienta coronariana. De aceea persoanele care au afectiuni coronariene trebuie sa renunte la consumul de cafea.

Tulburarile respiratorii produse de cafeina se intalnesc mai rar si numai la marii bautori de cafea, care se plang de o senzatie neplacuta in timpul respiratiei, senzatie asociata cu o stare de irascibilitate, tulburari de somn si palpitatii.

Manifestarile neuropsihice apar numai la consumatorii care abuzeaza frecvent de cafea. La acestia se instaleaza o stare de irascibilitate, neliniste, agitatie psihomotorie, precum si tendinta de a fi logoreici. Depasirea dozelor admise de cafea stimuleaza puternic functiile senzoriale de la nivelul scoartei cerebrale determinand aparitia de acufene (zgomote in urechi) sau fosfene (scantei ori muste zburatoare in campul vizual). La conducatorii auto excesul de cafeina sau de cafea, prin stimularea senzoriala si in special cea vizuala, poate duce la erori in aprecierea corecta a distantei si a vitezei de deplasare a celorlalte vehicule, tulburari ce pot cauza aparitia unor accidente.

La cele mai multe persoane, abuzul de cafea sau de bauturi cafeinate, mai ales dupa-amiaza ori seara, provoaca tulburari ale somnului manifestate fie prin intarzierea instalarii lui, fie prin superficializare, individul trezindu-se cu usurinta la zgomote de foarte slaba intensitate. Manifestarile acestor actiuni adverse dispar insa la 1—2 saptamani de la suprimarea consumului de cafeina.

In sfarsit, cafeina si celelalte substante active din cafea (teofilina, teobromina) produc si tulburari urinare, caracterizate indeosebi prin cresterea cantitatii de urina eliminate in 24 de ore.

In concluzie, consumul abuziv de cafeina prezinta numeroase dezavantaje care ne fac sa indemnam populatia la reducerea consumului de cafea si a bauturilor cafeinate.

Medicamentele antidepresive sunt substante care actioneaza asupra sistemului nervos central si in special a scoartei cerebrale, avand ca efect principal inlaturarea starilor de depresiune psihica. Astfel, preparatul romanesc Antideprin imbunatateste simtitor starea psihica, creste capacitatea de munca si indeparteaza, in cele mai multe cazuri, tulburarile psihice.

Medicamentele stimulante ale centrilor nervosi din bulbul rahidian actioneaza predominant asupra centrilor nervosi vegetativi din bulbul rahidian (segmentul posterior terminal al trunchiului cerebral), care coordoneaza activitatea respiratorie si a vaselor sanguine. Din acest grup de medicamente fac parte pentetrazolul, nicetamidul, karionul, folosite in starile grave de tulburare a functiei centrilor vitali din bulb.

Medicamentul stimulant al maduvei spinarii este reprezentat de stricnina, care actioneaza predominant asupra acestui segment al sistemului nervos central. Stricnina stimuleaza nu numai maduva, ci si centrii nervosi din bulb (centrul vasomotor si respirator), si chiar scoarta cerebrala, de aceea are o larga intrebuintare.

Foto: frumoasele.ro
 

Antiparazitare

 
Antiparazitare

Lupta impotriva parazitilor este astazi din ce in ce mai eficienta datorita, pe de o parte, masurilor de igiena generala si alimentara, iar pe de alta parte, descoperirii de medicamente care au proprietatea de a omora sau inactiva parazitii. Medicamentele antiparazitare sunt substante de natura vegetala sau sintetica ce pot distruge sau indeparta din organism diferiti paraziti. Reamintim ca prin parazitism intelegem modul de viata in care o fiinta (parazitul) traieste pe seama altei fiinte (gazda). Prin urmare, parazitii sunt organisme care vietuiesc pe seama indivizilor din alte specii folosind permanent sau temporar corpul gazdelor drept mediu de existenta. Prezenta parazitilor in cavitatile naturale ale organismului uman si indeosebi in tubul digestiv si in vagin nu tulbura in toate cazurile functiile acestor organe. Asa se explica de ce din marele numar de indivizi parazitati (infestati) numai unii prezinta tulburari. In tara noastra, parazitii care se intalnesc cel mai frecvent la om sunt: tricomonasul (protozoar flagelat), cateva specii de viermi lati (tenii) si de viermi cilindrici (ascarizi, oxiuri, tricocefali).

Medicamentul cel mai eficace impotriva tricomonasului, care paraziteaza indeosebi caile genitale, este metronidazolul. Substanta distruge 99% din parazitii existenti in vagin in 24 de ore, la o concentratie de 1/400000.

Medicamentele care au proprietatea de a indeparta viermii intestinali din tubul digestiv se numesc antihelmintice. Unele au o actiune vermifuga, inhiband activitatea motorie a parazitilor sau, cu alte cuvinte, paralizandu-le mijloacele de miscare si de fixare. Ca urmare a acestei paralizii, viermii sunt eliminati prin scaun cu mai multa usurinta fie spontan, fie prin administrarea de purgativ. Alte medicamente au o actiune vermicida, omorand parazitii, care sunt eliminati fie ca atare, fie fragmentati sub actiunea sucurilor digestive. In general, antihelminticele actioneaza asupra formatiunilor neuromusculare ale parazitilor pe care le paralizeaza. Sunt cateva reguli pe care trebuie sa le respectam atunci cand folosim aceste medicamente. In primul rand, cu o zi inainte de administrare este necesar ca bolnavul sa consume alimente usor digestibile si in cantitate mai redusa; in plus, cu o seara inainte se ia un purgativ iar antihelminticul se administreaza a doua zi, dimineata, pe nemancate. Aceasta masura are drept scop grabirea contactului dintre antihelmintic si parazit, care altfel ar fi intarziat sau chiar impiedicat de alimente. In al doilea rand, la un anumit interval de la administrarea medicamentului, este necesar ca bolnavul sa ia un nou purgativ, deoarece substantele toxice trebuie eliminate din tubul digestiv cat mai repede posibil, dupa ce au actionat asupra parazitilor. In sfarsit, bolnavul trebuie sa evite folosirea de purgative uleioase care favorizeaza absorbtia antihelminticului prin mucoasa intestinala.

Dintre antihelminticele active contra viermilor lati (teniilor), cele mai utilizate in prezent in terapeutica sunt: niclosamida, mepacrina si extractul eterat de feriga.

Dintre antihelminticele active contra viermilor cilindrici cele mai des folosite sunt: piperazina (nematocton), violetul de gentiana (oxiuran), hexilresorcina (hexiocaps), santonina, pamoatul de pirvinium (vermigal).

Foto: articole.famouswhy.ro
 

Riscul consumului concomitent de alcool si medicamente

 
Riscul consumului concomitent de alcool si medicamente

Recent s-a admis existenta unui tip nou de poluare, denumit „poluare interna“, produsa de consumul excesiv de medicamente, ca si de alimente continand aditivi alimentari si contaminanti. Se observa, in timp, fenomene negative, uneori mai extinse si mai grave decat acelea determinate de poluantii „clasici“ ai mediului ambiant. Consecintele consumului concomitent de mai multe medicamente, ca si a interactiunii acestora cu alcoolul sau si poluanti - pesticide, cancerigene etc. - au deosebita importanta pe plan terapeutic si toxicologic.

Consumul de medicamente pe scara mondiala creste intr-un ritm mai rapid decat insusi ritmul cresterii populatiei, care se dubleaza in prezent la 25 ani. Explozia consumului de medicamente in tarile dezvoltate economic nu este dependenta de sporirea morbiditatii, ci este asociata cu tensiunea, anxietatea, sentimentul de frustrare, inerente vietii moderne. Toate acestea favorizeaza un mare consum de vitamine, sedative, hipnotice, uneori chiar psihotrope, adesea administrate simultan.

Din cauza administrarii masive a agentilor farmaceutici si a cresterii ponderii poluantilor din mediu, ca si a numarului crescand de alcoolici si a faptului ca multi dintre acestia nu sunt recunoscuti ca atare, interactiunea alcoolului cu diferiti inductori enzimatici medicamentosi constituie un risc: atat intoxicatia acuta cu alcool, cat si alcoolismul (intoxicatia cronica) pot afecta dozajul multor medicamente (anestezice, hipoglicemiante orale, anticonvulsivante, anticoagulante etc). Astfel in S.U.A., unde peste 100 milioane de persoane consuma curent bauturi alcoolice, dintre care peste 10 milioane sunt alcoolici, sunt prescrise anual aprox. 100 milioane de retete cu tranchilizante. Ca urmare, in 1976 au fost intoxicate grav, prin consum concomitent de alcool si tranchilizante, 4700 de persoane, dintre care 2700 au sucombat. Se considera ca mai multi alcoolici mor din cauza interactiunii medicamentoase decat a intoxicatiei etilice acute. Aceiasi asociere a cauzat numeroase sinucideri, decese accidentale si accidente de circulatie. Fenomenul apare nu numai la alcoolicii inveterati, ci la orice consumator ocazional de alcool, concomitent cu unele medicamente.

Interactiunea alcoolului cu unele medicamente este adesea paradoxala: persoanele intoxicate acut cu alcool - indiferent daca sunt sau nu alcoolice - prezinta o sensibilitate marcata la multe medicamente, inclusiv sedative si tranchilizante, fenomen atribuit aditiei sau sinergismului alcool-medicament la nivelul sistemului nervos central. Dimpotriva, alcoolicii (intoxicatii cronici) - chiar in perioadele de sobrietate - manifesta toleranta, in special pentru barbiturice, ceea ce se datoreste adaptarii sistemului nervos central. Odata cu descoperirea unei cai de metabolizare microzomiala, comuna pentru medicamente si, partial, pentru alcool, interpretarea sensibilitatii crescute la medicamente a persoanelor intoxicate acut cu alcool si a tolerantei alcoolicilor la unele medicamente, a putut fi reconsiderata.

Cand etanolul este ingerat intr-o doza unica masiva, metabolizarea medicamentelor este micsorata si acest efect explica - alaturi de actiunea depresanta a alcoolului asupra sistemului nervos central - sensibilitatea crescuta a subiectilor in stare de ebrietate, la barbiturice si alte sedative. Din contra, etanolul consumat cronic, stimuleaza metabolismul unor medicamente, ca si al sau propriu, prin fenomenul de inductie enzimatica. Toleranta alcoolicilor, chiar in perioada de abstinenta, atat la alcool, cat si la unele medicamente, poate fi explicata - alaturi de adaptarea sistemului nervos central - si printr-o toleranta metabolica, determinata prin stimularea enzimelor microzomiale in urma ingestiei repetate de alcool.

Actiunea toxica proprie alcoolului este modificata prin intensificare sau micsorare, in functie de consumul concomitent cu unele medicamente.

Interreactiile aparute la consumul concomitent de alcool si medicamente sunt dependente de 3 factori:
- alcoolul: in functie de tipul de intoxicatie - cronica sau acuta (accidentala sau in cazul alcoolismului cronic) - determina raspunsuri variate si chiar aparent paradoxale la consumul concomitent cu unele medicamente; in plus, alcoolul fiind consumat de obicei sub forma de bauturi si nu ca atare, variatele componente ale acestora pot actiona sinergic sau antagonic, potentand sau micsorand actiunea medicamentelor;
- medicamentele influenteaza prin structura, doza, durata tratamentului si prin asociere cu alte medicamente (polipragmazie);
- subiectul, prin caracteristicile sale biogenetice, starea de sanatate, mediul de viata, etc. participa la aparitia modului si intensitatii raspunsului interreactiei alcool-medicament.

Alcoolul actioneaza asupra organismului ca molecula intreaga, dar mai ales sub forma de metaboliti.


a) Alcoolul ca atare influenteaza in principal sistemul nervos central, aparatul digestiv si aparatul cardiovascular.


Sistemul nervos central

Efectul excitant al alcoolului este accentuat de medicamente antidepresive de tip IMAO (iproniazida, fenelzina etc.) putand aparea starea de confuzie mintala si delir. Actiune similara pot avea si alimentele cu continut bogat in tiramina (branzeturi fermentate, ciocolata). Efectul deprimant al alcoolului este accentuat de o serie de medicamente, ca barbiturice, tranchilizante, analgezice, antihistaminice. Anestezistii au surprins primii aceasta interactiune, observand ca obtin anestezie cu doze mai mici de barbiturice la subiectii care consumasera anterior alcool. De asemenea este constatat ca sinucigasii cu barbiturice prezinta o coma prelungita si tulburari complimentare, atunci cand au consumat concomitent si alcool.

Actiunea acestor medicamente este favorizata de catre alcool, care le usureaza absorbtia datorita permeabilizarii diverselor mucoase. Deosebit de periculoasa in aceste situati este tendinta curenta de a combate efectul deprimant prin consumare de analeptice de tip cafea sau amfetamine. Cafeina nu combate antagonic efectele depresoare ale alcoolului, pentru ca nu creste capacitatea de adaptare la conditii noi, iar amfetamina desi produce „trezire“, nu reface suficient capacitatea coordonatorie motrice.


Aparatul digestiv

Alcoolul, in special concentrat, este un deshidratant al mucoasei digestive, provocand gastrita alcoolica. De aceea, consumarea de alcool si antinevralgice pe baza de salicilati si fenilbutazona, mareste riscul de sangerare a tractului digestiv. O asemenea asociere o constituie tratamentul larg utilizat pentru combaterea „racelii“ cu aspirina si ceai cu mult rom (sau alte bauturi tari).


Aparatul cardiovascular

Alcoolul este un vasodilatator, in primul rand periferic, ceea ce explica utilizarea lui, eronata, pentru „incalzirea“ organismului. Deoarece actiunea sa vasodilatatoare afecteaza si miocardul, alcoolul este uneori recomandat si in infarct. Cercetarile au aratat insa ca vasodilatatia se produce numai in zona neafectata de infarct, ceea ce mareste ischemia in zona cu infarct, cu rezultat contrar celui scontat.


b) Interreactii metabolice. Cel mai frecvent, impactul dintre medicamente si alcool se realizeaza la nivelul metabolizarii acestora. Ca urmare, poate fi modificata activitatea enzimelor implicate in metabolizarea etanolului si/sau medicamentelor, sau pot avea loc interreactii intre metabolitii lor.

Metabolizarea etanolului pe calea majora (ADH) duce la hiperlactacidemie, crescand actiunea hipoglicemiantelor orale (de tip diguandina), incat poate aparea coma hipoglicemica. Hiperlactacidemia favorizand precipitarea acidului uric in organism, micsoreaza efectul medicamentelor antigutoase de tip probenecid.

Metabolizarea secundara pe calea CAT necesita prezenta apei oxigenate. Medicamentele antigutoase de tip allopurinol, inhibitoare ale xantinoxidazei (enzima responsabila de producerea atat a acidului uric, cat si a apei oxigenate) accentueaza toxicitatea alcoolului in intoxicatia acuta, fiindca blocheaza aceasta cale suplimentara de metabolizare a etanolului.

Cealalta cale de metabolizare secundara - MEOS - implica inducerea sistemelor enzimatice participante la metabolizare medicamentelor. In acest mod, administrarea repetata de etanol accelereaza metabolizarea unor medicamente.

In interreactia alcool-medicamente, modul de interferenta variaza in functie de tipul intoxicatiei etilice (acute sau cronice), ca si de activitatea farmacologica a metabolismului medicamentului, care de fapt imprima, cel mai adesea, caracterul nterreactiei alcool-medicament.

In cazul formarii de metaboliti cu actiune egala sau mai slaba decat a medicamentului initial, in intoxicatia etilica acuta, din cauza prezentei masive de etanol in hepatocit, se incetineste ritmul metabolizarii substantelor xenobiotice, prin perturbarea activitatii oxidazelor, responsabile de metabolizarea acestora. Ca urmare a prelungirii semivietii plasmatice a medicamentului nemetabolizat, este potentata actiunea. In etilismul cronic, chiar in fazele de sobrietate, fenomenul este invers: prin inductia enzimatica provocata de alcool, efectul medicamentos este, de obicei, mai redus.

In cazul metabolitilor mai activi decat medicamentul initial, efectul asocierii acestuia cu alcoolul este invers fata de cazul precedent: in intoxicatia acuta, activitatea medicamentului este scazuta, iar in intoxicatia cronica este accentuata.

Pentru a preveni intoxicatiile medicamentoase posibile in aceste cazuri de interactiuni, printr-o eliminare incetinita sau prin supradozare voita, este necesar sa se urmareasca cu atentie tratamentul la alcoolici.

Foto: holycrossrumson.typepad.com
 

Antimicotice

 
Informatii medicale despre antimicotice

Bolile provocate de ciupercile patogene se numesc micoze, acestea putand fi localizate la nivelul pielii, mucoaselor sau organelor interne. Substantele chimice — cu structuri chimice diferite — care au proprietatea sa impiedice multiplicarea ciupercilor patogene sau sa le omoare poarta numele de medicamente antimicotice. Unele sunt nocive pentru organismul omului daca sunt introduse in mediul intern. De aceea se folosesc numai extern sau local in micozele pielii. Asa sunt: iodul, acidul salicilic, rezorcina, betanaftolul, violetul de gentiana si acidul undecilenic. Alte antimicotice sunt mai putin toxice, astfel ca ele se folosesc atat in tratamentul local, cat si in cel general. Dintre acestea fac parte griseofulvina si stamicina.


Griseofulvina

Este un antibiotic secretat de o specie de ciuperci, dar care se obtine si pe cale sintetica. Dupa administrarea pe cale orala, medicamentul trece in sange, de unde se concentreaza in tesuturile bogate in keratina, respectiv in stratul cornos al pielii si in par. Tot prin aceste formatiuni cornoase se si elimina, ceea ce explica faptul ca griseofulvina impiedica cresterea ciupercilor patogene care paraziteaza pielea, unghiile si parul. Medicamentul inhiba sinteza acizilor nucleici necesari vietii ciupercilor patogene, avand astfel o actiune fungicida.


Stamicina

Are actiune fungistatica. El se foloseste in unele micoze localizate la nivelul pielii si al mucoaselor, ca si in profilaxia micozelor intestinale, in cursul administrarii antibioticelor cu spectru larg (tetraciclina, cloramfenicol) care favorizeaza infectiile fungice.

Foto: graphicsfuel.com
 

Antimicrobiene

 
Antimicrobiene

Poate nici un alt grup de medicamente nu are astazi o mai larga utilizare decat cele antimicrobiene. Acest lucru este explicabil, daca ne gandim ca microorganismele patogene reprezinta una din principalele cauze de imbolnavire. Intre organismul omului si multitudinea de bacterii patogene sau microbi care se gasesc in mediul exterior exista un echilibru biologic cu caracter dinamic. Omul poseda o zestre de arme naturale de lupta impotriva invaziei microbiene, concretizate in barierele pe care le reprezinta pielea si mucoasele si in asa-numitul proces de imunizare fata de agentii capabili sa produca boli. Dintre aceste arme, cea mai de seama este proprietatea oricarui organism viu de a elabora anticorpi specifici, adica substante proteice capabile sa distruga agentii patogeni care au invadat organismul. In anumite conditii insa, armele naturale sunt insuficiente in lupta cu microbii. De aceea cercetarile privind descoperirea de medicamente care sa distruga microorganismele patogene au reprezentat si reprezinta inca, una dintre preocuparile principale ale medicinii moderne. Problema fundamentala care a stat in fata cercetatorilor a fost aceea de a gasi compusi activi mai toxici pentru microorganisme decat pentru gazda care le adaposteste. Ca rezultat al acestor cercetari, astazi suntem in posesia unui mare numar de substante antimicrobiene, cunoscute sub numele de dezinfectante, chimioterapice si antibiotice.


Dezinfectantele

Sunt substante cu actiune toxica asupra microorganismelor, de obicei nespecifica, pe care le folosim pentru distrugerea agentilor patogeni care se gasesc in afara organismului, pe piele si pe anumite mucoase ce vin in contact cu mediul exterior. Dezinfectantele omoara microbii, adica au actiune bactericida. Alte substante, cunoscute sub numele de antiseptice, se folosesc pentru oprirea inmultirii microbilor care se afla in afara organismului, fara sa-i omoare. Actiunea lor se numeste bacteriostatica. In practica, nu se face distinctie intre dezinfectante si antiseptice, deoarece de multe ori actiunea aceleiasi substante poate fi bacteriostatica sau bactericida, in functie de diferiti factori, dintre care cel mai important este concentratia substantei. Unele dezinfectante si antiseptice actioneaza si asupra ciupercilor patogene, avand deci si o actiune antimicotica ce poate fi fungistatica (impiedica procesul de inmultire) sau fungicida (le omoara). Modul in care substantele dezinfectante actioneaza asupra bacteriilor si ciupercilor patogene nu este pe deplin cunoscut. Se stie insa ca actiunea toxica a dezinfectantelor se datoreste in principal modificarilor unor procese metabolice, fundamentale pentru inmultirea si viata celulelor microorganismelor patogene.

Substantele dezinfectante sunt heterogene atat din punctul de vedere al structurii chimice, al mecanismului de actiune, cat si din punctul de vedere al intrebuintarii lor terapeutice. Din nenumaratele substante dezinfectante, mentionam pe cele mai des folosite: apa oxigenata, hipermanganatul de potasiu, clorul, cloraminele, iodul, alcoolul etilic, fenolul (acidul fenic), rezorcina, formolul, acidul boric, boraxul, acidul salicilic, acidul nalidixic (negram), unele uleiuri volatile (de menta, de eucalipt etc), unele substante colorante (albastru de metilen, rivanol etc.), unii detergenti, unele substante care contin metale grele (biclorura de mercur, azotatul de argint, sulfatul de cupru), argintul coloidal (ca: protargolul, colargolul) etc.

Din pacate, substantele dezinfectante ataca atat bacteriile patogene invadatoare, cat si celulele organismului gazda. Acest mare dezavantaj le limiteaza foarte mult folosirea in vindecarea unor infectii. Intr-adevar, majoritatea dezinfectantelor aplicate local pe mucoase sau la nivelul plagilor au o actiune iritanta, putand distruge tesuturile. De aceea, utilizarea dezinfectantelor necesita multa atentie si grija, atat din partea medicului, cat si a pacientului. Trebuie stiut ca pulverizarea si irigarea continua a ochilor, a cavitatii nazale sau a tractului genital feminin chiar cu cele mai blande preparate pot deveni nocive. Pentru acest motiv, multi medici folosesc preparate slabe, cu efecte bactericide reduse, de exemplu acidul boric, care nu au alt rol decat sa linisteasca bolnavul pana la vindecarea naturala. In schimb, substantele dezinfectante trebuie larg folosite pentru distrugerea germenilor patogeni din incaperi, din aer, apa, ca si din diferite produse biologice ale bolnavilor contagiosi (sputa, fecale, urina). Un rol deosebit il au dezinfectantele in sterilizarea diferitelor instrumente chirurgicale.


Antibioticele si chimioterapicele

Reprezinta un grup de medicamente de o valoare exceptionala in tratamentul bolilor infectioase si al infectiilor in general. Dupa cum s-a aratat, problema fundamentala care se punea in fata cercetatorilor cu privire la descoperirea de substante active antimicrobiene era aceea de a gasi compusi mai toxici pentru microorganisme decat pentru gazda care ii adaposteste. Aceasta problema fundamentala s-a rezolvat odata cu descoperirea antibioticelor si a chimioterapicelor care, spre deosebire de dezinfectante, pot fi introduse in organism, unde actioneaza asupra microbilor din toate tesuturile si umorile.

In marea lor majoritate, antibioticele sunt substante organice de origine biologica, provenite din metabolismul celulelor vii (ciuperci inferioare, bacterii) si capabile — in solutii foarte diluate — sa impiedice multiplicarea diferitelor microorganisme patogene sau sa le omoare. Unele antibiotice sunt obtinute prin sinteza sau semisinteza.

Chimioterapicele sunt substante de natura chimica bine definita, care se obtin prin sinteza chimica si care, ca si antibioticele, se folosesc in tratamentul antiinfectios. Daca in urma deosebirea dintre antibiotice si chimioterapice avea o importanta nu numai teoretica, dar si practica, din punctul de vedere al industriei producatoare, in prezent deosebirea dintre aceste doua categorii de substante antimicrobiene nu mai prezinta decat un interes istoric. In zilele noastre, o buna parte din antibiotice pot fi obtinute nu numai pe cale biologica, ci si prin sinteza chimica. Pe de alta parte, mecanismele de actiune a antibioticelor si chimioterapicelor impotriva microbilor sunt asemanatoare. In sfarsit, ele se folosesc in aceleasi forme de prezentare: comprimate, drajeuri, capsule, fiole etc., se prescriu in aceleasi doze si aproximativ la aceleasi intervale de timp. Atat antibioticele, cat si chimioterapicele actioneaza asupra metabolismului microbian, pe care il tulbura, ceea ce determina alterari profunde in viata bacteriana activa, ca oprirea inmultirii celulelor bacteriene (efect bacteriostatic) si uneori chiar omorarea bacteriilor (efect bactericid).

Structura chimica a diferitelor antibiotice, ca si a diferitelor chimioterapice, ca de altfel si mecanismele lor de actiune sunt foarte variate. Unele antibiotice actioneaza asupra bacteriilor patogene, blocandu-le enzimele cu rol in respiratie, ca de exemplu penicilinele, streptomicina, neomicina si alte antibiotice, care in concentratii mari provoaca omorarea microorganismelor patogene. Alte antibiotice produc tulburari ale reactiilor biochimice ale microorganismelor care asigura energia celulara necesara acestora sau perturba acele reactii prin care se formeaza proteine (de exemplu, cloramfenicolul) si acizi nucleici, stand la baza cresterii si diviziunii celulare. Din pacate, antibioticele nu actioneaza si asupra toxinelor produse de microbi si eliberate in celule, tesuturi, umori. In plus, actiunea antimicrobiana a fiecarui antibiotic se exercita asupra unui numar mai mic sau mai mare de tipuri de bacterii patogene. Totalitatea tipurilor de microorganisme asupra carora un antibiotic are efecte bacteriostatice sau bactericide formeaza ceea ce se numeste spectrul sau de activitate. El este mai limitat pentru unele antibiotice si mai larg pentru altele. Dintre antibioticele cu spectru relativ limitat, amintim: penicilina, streptomicina, eritromicina, oleandomicina, neomicina, kanamicina. Dintre antibioticele cu spectrul larg, mentionam indeosebi cloramfenicolul, tetra-ciclinele, novobiocina etc.

Un alt aspect legat de actiunea antibioticelor este fenomenul de rezistenta a bacteriilor patogene la antibiotic. Cand o specie bacteriana nu este cu nimic influentata de un antibiotic, se spune ca bacteria prezinta o rezistenta naturala. Asa, de exemplu, bacilul tuberculozei nu este sensibil la un numar mare de antibiotice, in schimb este sensibil la streptomicina, rifampicina si tebemicina. In cazul in care o specie bacteriana a fost sensibila la unele antibiotice, dar si-a pierdut aceasta sensibilitate dupa un numar oarecare de contacte cu antibioticele respective, este vorba de asa-numita rezistenta dobandita. Un exemplu tipic il reprezinta rezistenta dobandita a bacilului Koch la streptomicina si a altor specii de bacterii la penicilina, cloramfenicol, neomicina, tetraciclina etc. Aceasta rezistenta se poate instala mai rapid, cum este cazul rezistentei la streptomicina si neomicina, sau mai lent, progresiv, de exemplu rezistenta la penicilina, cloramfenicol, aureomicina. Rezistenta dobandita la antibiotice poate fi permanenta sau temporara. Din punct de vedere practic, fenomenul de rezistenta are o importanta deosebita in tratamentul cu antibiotice. Tinand seama de faptul ca rezistenta apare mai rapid cand se folosesc doze insuficiente de antibiotic impotriva invaziilor microbiene masive, se recomanda ca doza initiala, numita si doza de atac, sa fie suficienta, iar dozele ulterioare, de intretinere, sa se administreze la intervale de timp bine stabilite pentru a se asigura o concentratie sanguina eficace de antibiotic. Tot pentru prevenirea fenomenului de rezistenta dobandita este necesar ca tratamentul sa dureze pana la vindecarea completa, evitandu-se cu desavarsire dozele mici si administrate la intervale intamplatoare, doze care nu asigura concentratiile active minime. De aceea tratamentul cu antibiotice trebuie stabilit numai de medic, sub toate aspectele lui: necesitatea instituirii, alegerea antibioticului, stabilirea dozelor, a intervalelor dintre acestea, a duratei tratamentului, precum si a asocierii de antibiotice. Este o greseala ca orice stare febrila, orice infectie sa fie in mod abuziv tratata cu antibiotice, chiar de catre medic. Dar nu numai fenomenul de rezistenta trebuie sa intre in atentia celor care au tendinta de a abuza de antibiotice, ci si nocivitatea unor antibiotice pentru organismul omului. Este clar ca antibioticele sunt nocive numai pentru microorganismele patogene la concentratii care au efecte foarte slabe asupra organismului omului. Dar desi antibioticele nu influenteaza direct formarea de anticorpi(imunizarea), totusi administrarea precoce in bolile infectioase scade ritmul de formare a anticorpilor prin scurtarea timpului de contact dintre bacteriile patogene si organismul omului. Asa se explica de ce specialistii in boli infectioase recomanda ca in unele infectii digestive usoare sau medii (toxiinfectii alimentare) sa nu instituim tratamentul cu antibiotice care, diminuand sau oprind procesul de imunizare, prelungeste perioada de vindecare si expune organismul la recidive.

Incontestabila eficacitate a antibioticelor in diferitele infectii, utilitatea lor deosebita in vindecarea uneori spectaculara a bolilor provocate de microbi nu reprezinta deci motive suficiente pentru folosirea abuziva a acestora. Utilizarea de antibiotice fara prescriptie medicala de catre populatie se face de cele mai multe ori eronat, atat sub raportul dozelor terapeutice optime, cat mai ales sub raportul indicatiilor exacte de administrare. Nu trebuie uitat in acelasi timp ca antibioticele sunt substante straine organismului si ca atare pot produce reactii adverse, bineinteles in unele cazuri, de la cele mai simple, usoare, care dispar spontan, pana la cele mai complexe, grave, care necesita interventie medicala, ca de exemplu socul alergic la penicilina, streptomicina etc.

In tratamentul bolilor provocate de bacteriile patogene un loc important il ocupa sulfamidele, izoniazida si PAS, principalele substante chimioterapice folosite pe scara larga.


Sulfamidele

Reprezinta o clasa de medicamente chimioterapice care actioneaza asupra bacteriilor patogene numai prin mecanismul bacteriostazei, adica prin impiedicarea multiplicarii germenilor. Cum se explica aceasta? In viata bacteriilor un rol important il are asa-numitul acid paraaminobenzoic, care reprezinta un factor esential de crestere. Sulfamidele au, in general, o structura intrucatva asemanatoare acestui acid. De aceea, introducerea sulfamidelor intr-un mediu de cultura microbian face ca ele sa se substituie acidului paraaminobenzoic provocand tulburari in metabolismul bacteriilor si blocarea multiplicarii lor. Cu cat un microb are nevoie de cantitati mai mari de acid paraaminobenzoic, cu atat el va fi mai sensibil la actiunea sulfamidelor. Pe de alta parte, cu cat o sulfamida va putea inlocui mai bine acidul paraaminobenzoic, cu atat va fi mai activa iar sfera ei de actiune se va extinde.

Din cele peste 15 000 de sulfamide sintetizate, peste o suta au fost incercate in tratamentul infectiilor, acestea nedeosebindu-se intre ele din punctul de vedere al eficacitatii, decat prin puterea mai mare sau mai mica de a inlocui acidul paraaminobenzoic. Exista deci sulfamide mai active, cu un spectru mai larg, si sulfamide mai putin active, cu spectru mai ingust. Unele sulfamide sunt indicate in infectiile generale, altele in infectiile strict localizate, de exemplu in cele urinare, digestive etc. Industria noastra de medicamente sintetizeaza si livreaza sulfamidele cele mai active, a caror eficacitate a fost confirmata de practica, si anume: sulfatiazolul, sulfacetamida, metilsulfatiazolul, ftalilsulfatiazolul, sulfametinul, neoxazolul si sulfafenazolul. Preparatul plurisultan contine sulfatiazol, sulfacetamid si metilsulfadiazina. Printre sulfamidele de import mentionam preparatele: marbadal, salazopyrin si septrin.


Chimioterapicele antituberculoase

Mai frecvent folosite in tratamentul tuberculozei sunt: izoniazida, acidul paraaminosalicilic, etionamida, pirazinamida, etambutolul. Dintre acestea, primele doua se folosesc in mod curent. Izoniazida sau hidrazida acidului izonicotinic (HIN) are fata de bacilul Koch atat actiune bacteriostatica, cat si bactericida. Ea este cea mai activa substanta antituberculoasa cunoscuta pana in prezent, cu actiune mult superioara streptomicinei. Pentru a se obtine un efect tuberculostatic cat mai bun, izoniazida se asociaza si cu alte antibiotice si chimioterapice, de obicei cu streptomicina si acidul paraaminosalicilic. Aceasta asociere face sa se obtina cele mai bune rezultate in timpul cel mai scurt si intarzie aparitia rezistentei fata de izoniazida. In scop profilactic, izoniazida se administreaza singura mai ales la copiii predispusi la tuberculoza. Acidul paraaminosalicilic (PAS) este un chimioterapie cu activitate tuberculostatica mai slaba decat a streptomicinei si a izoniazidei. Administrat impreuna cu streptomicina si izoniazida, are efecte sinergice, intarziind cu mult aparitia fenomenului de rezistenta.

Foto: vindecator.com
 

Alcoolul si reproducerea

 
Alcoolul si reproducerea

Efectele nocive ale alcoolului asupra procreerii si descendentilor au fost cunoscute inca din antichitate. Astfel, cartaginezii interziceau sotilor, prin lege consumarea de bauturi alcoolice inaintea actului sexual. Legi similare au existat si la greci si romani.

In epoca noastra, lucrari din intreaga lume au confirmat rolul daunator al alcoolului asupra sferei genitale. Problema este departe de a fi elucidata, existand inca destule necunoscute si chiar date contradictorii.

In perioada dinaintea conceperii, toxicitatea alcoolului atinge celulele sexuale - adica spermatozoizii si ovulele. Inca la inceputul sec. XX se stabilise experimental ca alcoolul ingerat trece in glandele reproducatoare (testicule si ovare), prostata, lichid seminal si sperma. Tesutul testicular are o afinitate deosebita pentru alcool, caci nivelul alcoolului regasit este doar cu putin inferior alcoolemiei. Ulterior s-a demonstrat ca epiteliul seminal este foarte sensibil la alcool, celulele cele mai diferentiate prezentand sensibilitatea cea mai mare. Inainte de a genera, unele dintre aceste celule dovedesc vitalitate scazuta sau chiar o dezvoltare anormala. Aceste constatari au fost confirmate de autopsiile pe alcoolici cronici. Asadar, alcoolismul altereaza structura glandelor reproducatoare, atat la barbati cat si la femei, celulele sexuale fiind intai alterate, apoi distruse.

Un alt efect al alcoolului in domeniul reproducerii este determinarea sterilitatii. La animal, alcoolizarea prealabila produce, in functie de doza, sterilitatea sau numai scaderea fecunditatii. La barbat, etilismul cronic avansat conduce la scaderea libidoului, sterilitate si feminizare, prin atrofie testiculara, ginecomastie (aparitia sanilor) si modificari de pilozitate. Primul dintre aceste efecte a fost observat chiar in antichitate: „Cand intervine Bachus, Venus se indeparteaza“.

Perturbarile hormonale la barbat se datoresc interferentei alcoolului la nivel hepatic si testicular, cu metabolismul hormonilor androgeni. Unul dintre mecanismele implicate in aceste perturbari consta in devierea metabolismului vitaminei A. Aceasta este esentiala pentru spermatogeneza, insa nu sub forma sa de alcool (retinol) - forma sub care este absorbita si transportata in plasma - ci sub forma de aldehida (retinal). Transformarea retinolului in retinal este dependenta de enzima implicata in biotransformarea alcoolului, alcooldehidrogenaza (ADH). S-a demonstrat experimental inhibarea competitiva a formarii retinalului de catre alcool, care solicita cantitatea existenta de ADH pentru propria-i transformare. Prezenta prelungita a alcoolului in sange explica deficienta testiculara in retinal, ceea ce conduce la scaderea si chiar absenta spermatogenezei. Acelasi efect este produs de alcool si la nivelul ochiului, in amauroza etilica, prin scaderea cantitatii de retinal necesar reactiilor biochimice din procesul vederii. Pe de alta parte, excesul cofactorului NADH rezultat din metabolizarea alcoolului altereaza geneza steroizilor sexuali testiculari, inhiband etapa de transformare a pregnenolonei in progesterona, necesara formarii testosteronei.

Femeia insarcinata este expusa la numerosi agenti chimici: medicamente, alcool, tutun, pesticide, adjuvanti alimentari, alti poluanti din mediul inconjurator, denumiti generic produsi antibiotici. Riscul pentru embrion si fetus - evidentiat fie in timpul sarcinii fie dupa nastere - provocat de acesti produsi, desi intuit de multa vreme, nu a fost dovedit decat in 1958, cu ocazia dramei talidomidei.

Embrionul si fetusul sunt conectati la mama prin placenta permeabila pentru produsii liposolubili si impermeabila pentru produsii hidrosolubili. In consecinta produsii liposolubili endogeni (din corpul matern) sau exogeni (din mediul exterior) pot patrunde cu usurinta prin placenta. Dimpotriva, produsii hidrosolubili - cataboliti materni sau metaboliti rezultati din biotransformarea produsilor xenobiotici din embrion sau fetus - nu pot strabate placenta. Ca urmare, produsii endogeni si exogeni liposolubili pot perturba dezvoltarea fetusului prin afectarea mamei, a placentei sau chiar a fetusului insusi. Toxicitatea xenobioticelor patrunse prin placenta la embrion este amplificata de acumularea metabolitilor lor hidrosolubili in embrion, care nu-l pot parasi, deoarece apare stoparea procesului de „embriofuga“.

Studiile din ultima vreme au aratat ca animalele superioare, inclusiv omul, poseda, in perioada intrauterina, echipamentul enzimatic capabil sa transforme produsii xenobiotici, dar acesta este mai putin dezvoltat decat la adulti. In viata intrauterina intensitatea actiunii nocive a xenobioticelor variaza cu stadiul de dezvoltare a fetusului, deoarece tesuturile, organele si intregul organism sunt intr-o continua biotransformare. De aceea nu se poate afirma existenta unui sistem de metabolizare propriu-zis a xenobioticelor decat dupa depasirea fazei de embrion, cand apare ficatul, rinichii si intestinul, organe in care s-a diferentiat deja tesutul parenchimatos, inclusiv reticulul endoplasmatic neted, ca si la adult.

Posibilitatea de metabolizare directa sau dupa inductie enzimatica a xenobioticelor de catre fetus nu este urmata totdeauna de detoxifiere, ci, uneori, apar metaboliti mai toxici, mai mutageni sau mai cancerigeni decat compusii initiali.

In cadrul embriogenezei, in prima etapa - pana la 15 zile de la fecundare - xenobioticele ori produc moartea oului care se resoarbe (citostatice, hormoni sexuali, hipoglicemiante), ori nu-l afecteaza, el continuand sa se dezvolte; este legea „tot sau nimic“. In etapa a doua - de la 15 zile pana sfarsitul lunii a doua - apar embriopatiile, prin teratogenitate (cazul talidomidei, etc.). In etapa a treia - peste luna a doua (perioada cresterii celulare), fetusul este afectat in dezvoltarea sa de anticancerigene, clorochina, vitamina A sau chiar distrus de unele medicamente (chinina etc).

In cazul alcoolului, placenta este usor strabatuta de alcoolul din sangele matern. Desi concentratia alcoolului din fetus a fost gasita mai mica decat in sangele mamei, toxicitatea sa pentru embrion si fetus este mai mare, una din cauze fiind lipsa aproape completa la acestia, a alcooldehidrogenazei, enzima care metabolizeaza in principal alcoolul; de aceea, organismul fetusului trebuie sa foloseasca caile secundare de metabolizare a alcoolului. Pe de alta parte, eliminarea alcoolului din fetus este mai lenta decat la adult, datorita stoparii procesului de „embriofuga“. Aceste caracteristici - lipsa ADH, utilizarea cailor secundare, eliminarea lenta a alcoolului - explica aparitia embriofetopatiei etilice la copiii proveniti din mame alcoolice.

Acest sindrom se caracterizeaza prin:
- intarzierea cresterii intrauterine si postnatale (intr-un procent de 86%) si rezistenta scazuta la agresiunea factorilor externi (o statistica privind mortalitatea copiilor inainte de 2 ani a aratat un procent de 52% la copiii din parinti alcoolici, fata de 23% la descendentii parintilor nealcoolici);
- stigmate morfologice, in special la nivelul fetei;
- cardiopatii (un studiu asupra a 8350 de cardiopatii congenitale a aratat ca nou-nascutii din mame alcoolice au asemenea malformatii intr-un numar de doua ori mai mare decat in cazul cardiopatiilor rubeolice si a altor afectiuni);
- intarzierea psihomotorie, insotita aproape totdeauna de o debilitate mintala mijlocie, cu un coeficient intelectual aproximativ de 70; se adauga tulburari comportamentale (a caror intensitate depinde de gravitatea intoxicatiei alcoolice a mamei in timpul sarcinii), constand dintr-o stare de agitatie, chiar si in timpul somnului. Pe plan psihologic, copiii proveniti din parinti alcoolici sunt dezavantajati atat de lipsa de afectivitate parinteasca, cat si de conditiile social economice si culturale pe care le ofera mediul in care traiesc.

Frecventa sindromului embriofetopatiei este relativ crescut: dupa Roubaix, 1 caz din 312 nasteri; dupa Dinculescu, din 116 copii cu malformatii, 29 cazuri au provenit din parinti alcoolici.

Pe langa embriofetopatii, s-au raportat avorturi spontane la femei cu barbati alcoolici; aceleasi femei aveau sarcini normale cu barbati nealcoolici. Pe masura ce intoxicatia progreseaza, survin, dupa o perioada de sarcini normale, copii debili, apoi nascuti morti si in fine avorturi spontane din ce in ce mai precoce. Nasterile premature in procent mai ridicat la alcoolici decat la restul populatiei sunt dovedite statistic, in procente variabile. O echipa INSERM (1976) studiind aproape 10000 de cazuri, a gasit un procent semnificativ crescut de nascuti morti la femeile care beau: 26/1000 la bautoare de 400 ml vin/zi fata de numai 10/1000 la nebautoare.

Alte studii s-au ocupat de comportarea mamei la nastere: impregnarea alcoolica nu numai ca intarzie travaliul dand nastere la complicatii, dar poate interfera cu medicamentele care pot fi eventual necesare.

Alcoolul din sange difuzeaza in glanda mamara si trece in lapte. Laptele alcoolizat poate da nastere la tulburari nervoase (convulsii etc). Capacitatea de alaptare este scazuta la femeia alcoolica.

Efectele distrugatoare ale alcoolului asupra sferei genitale - masculine si feminine - ca si asupra descendentilor, apar nu numai la alcoolici inveterati sau la o intoxicatie alcoolica masiva; este suficienta o impregnare alcoolica medie in momentul conceptiunii, pentru a afecta celulele sexuale in asemenea masura, incat sa determine, cu mare probabilitate, aparitia efectelor mentionate.

Foto: csid.ro