Ceaiuri salvatoare in tratarea diabetului zaharat de tip 2

 
Ceaiuri pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2 (noninsulinodependent)

Pe langa actiunea lor hipoglicemianta si stimularea functiei pancreasului pentru producerea de insulina, aceste plante atenueaza complicatiile generate de diabet (retinopatie diabetica, hipertensiune arteriala, flebita, arterita), sunt de ajutor in regenerarea celulelor pancreasului si in detoxificare.


Infuzie de anghinare

Pui doua lingurite cu varf de planta la 300 ml de apa clocotita; bei cate o cana inainte cu o jumatate de ora de mesele principale, cu inghitituri mici si rare.

Are proprietatea de a diminua zaharul din sange (glicemia) si ajuta la mai buna functionare a pancreasului si reducerea glicozuriei (zaharul din urina).

Contraindicatii: afectiuni acute renale si hepatobiliare.


Infuzie de radacina de brusture

Intr-un litru de apa clocotita, pui 3-4 linguri cu radacini de brusture maruntite. Lasi la infuzat 30-40 de minute. Bei toata cantitatea de-a lungul unei zile. Pe langa actiunea hipoglicemianta, are efect colagog (ajuta secretia bilei).

Contraindicatii: gravidele, fie si cu diabet de sarcina, nu au voie sa bea acest ceai. Este un purgativ puternic.


Infuzie de cicoare

Lasi la infuzat doua linguri cu planta intr-un litru de apa clocotita 10-15 minute. Bei rece, cate o cescuta inainte de fiecare masa. Trateaza diabetul de tip II. In plus, este hepatoprotectoare.


Infuzie combinata de rachitan

Pui la macerat 3-4 linguri cu rachitan maruntit in jumatate de litru de apa si lasi 8-10 ore.

Filtrezi si pui deoparte preparatul rezultat. In alta jumatate de litru de apa, fierbi planta ramasa dupa filtrare timp de cinci minute. Strecori si amesteci cu primul preparat. Obtii aproximativ un litru de infuzie combinata de rachitan. Bei doua cani pe zi, in cure de o luna, cu sapte zile de pauza.

Rachitanul are o actiune benefica in diabet, stimuland pancreasul sa produca mai multa insulina. De aceea, la pacientii insulinodependenti, cantitatea de infuzie combinata trebuie dozata treptat, de la o jumatate de cana la doua cani, masurandu-se totodata glicemia zilnic si, sub indrumarea medicului, redozandu-se cantitatea de insulina.


Infuzie din frunze de nuc

Pui 2-3 linguri cu frunze uscate la o cana cu apa clocotita. Lasi la racit un sfert de ora, strecori si bei 2-3 linguri pe zi. Principiile active din frunzele de nuc scad concentratia de glucoza din sange, ajutand metabolizarea zaharurilor si grasimilor.


Infuzie de salvie

Pui o lingurita cu frunze uscate si maruntite la 200 ml de apa clocotita, lasi 15-20 de minute, strecori si bei peste zi. E recomandata mai ales in faza de declansare a diabetului de tip II, este hipoglicemianta, diminueaza transpiratia, stimuleaza secretia biliara.

Contraindicatii: mamele care alapteaza.


Decoct de teci de fasole

Fierbi doua linguri cu teci uscate, fara boabe, in 500 ml de apa si lasi pana ce scade la jumatate. Bei o ceasca cu 30 de minute inaintea meselor. Este un bun diuretic, reduce cantitatea de zahar din sange, curata organismul de toxine si, mai ales, igienizeaza rinichii si caile urinare. Decoctul de teci de fasole este unul dintre cele mai eficiente tratamente naturale pentru diabet.


Decoct de coada-calului

Fierbi 100 g de planta uscata timp de 30 de minute intr-un litru de apa. Iei de doua ori pe zi cate o lingurita cu decoct diluat intr-un pahar cu apa. Cura dureaza o luna si poate fi reluata dupa minimum doua saptamani de pauza.


Infuzie de urzica

Pui doua linguri cu planta maruntita la un litru de apa clocotita. Bei 1-2 cani pe zi. Urzica este detoxifianta, dar si hipoglicemianta, fiind recomandata in dieta obezilor si diabeticilor.


Infuzie mixta

O combinatie din mai multe plante cu efect hipoglicemiant e de ajutor pentru buna functionare a organismului, regland schimburile metabolice si activand digestia.

Amesteci sase parti frunze de afin, doua parti frunze de mesteacan, o parte frunze de urzica, o parte teci de fasole. Infuzia se prepara dintr-o lingura cu amestec la o cana cu apa clocotita. Se beau 2-3 cani pe zi.

Foto: openclipart.org
 

Trichineloza (trichinoza) - cauze, simptome, tratament

 
Informatii despre trichineloza

Date generale

Trichineloza (san. Trichinoza) este o parazitoza care apare printre persoanele ce consuma carne de porc, de mistret, urs etc. insuficient tratata prin caldura. Se insoteste de manifestari clinice variate si uneori destul de severe.


De cine este determinata?

Agentul cauzal al bolii este un nematod mic (Trichinella spiralis), parazit care isi desavarseste intreg ciclul sau de evolutie in aceeasi gazda, care-i serveste atat de gazda definitiva cat si de gazda intermediara. Ciclul incepe dupa ingerarea carnii in care se gasesc larvele inchistate ale parazitului. In stomac, sub actiunea sucului gastric, larvele se elibereaza din chisturi si se fixeaza mai departe in vilozitatile intestinului subtire. Din larve se formeaza adultii (masculi si femele). Masculii masoara pana la 2 mm lungime si pana la 40 microni grosime, iar femelele ceva mai lungi, nu trec de 3—4 mm. Dupa acuplare (impreunare) masculii mor, in timp ce femelele, fiind vivipare, sunt in stare sa depuna embrioni (larve). O singura femela poate sa depuna in cursul vietii pana la 10 000—15 000 de larve. Larvele, care au in jur de 90—100 microni lungime si 5—6 microni largime, pot sa fie raspandite pe cale sanguina in intreg organismul, fixandu-se in diferiti muschi mai activi (diafragm, muschii intercostali, muschii masticatori, limba etc). In masele musculare, larvele cresc, se indoaie la capete, sa rasucesc in spirala si in 4—8 saptamani ajung sa se izoleze in chisturi.

Chisturile dupa aproximativ 5—6 luni se calcifica, ceea ce nu inseamna si moartea parazitului.

Aceste diferite stadii prin care trece parazitul in organismul omului ne permit sa intelegem mai usor fazele variate pe care le imbraca boala. Trebuie sa mentionam ca manifestarile clinice, uneori bogate, ale bolii se datoresc in mod deosebit si actiunii toxico-alergice pe care parazitul o exercita asupra organismului in toate fazele sale.


Manifestarile clinice

In prima faza de parazitism intestinal, se produce, de regula, o enterita catarala, cu hiperemie, edem al mucoasei si chiar mici ulceratii. In formele grave, care pot ajunge si pana la moarte, inca din acest stadiu, pe mucoasa intestinala s-au gasit numeroase ulceratii la care s-a asociat si o reactie peritoneala. De cele mai multe ori insa, manifestarile intestinale din aceasta prima faza dispar fara urme. Uneori aceasta faza este atat de usoara, incat trece complet neobservata. In faza a doua, in care are loc, asa dupa cum am vazut, imprastierea larvelor in intreg organismul, apar tulburari mai extinse. Interventia mecanismului alergic se vede in eruptiile urticariene, edemele palpebrale, durerile articulare (artralgii), crizele de dispnee astmatiforma si mai ales in eozinofilia sanguina, eozinofilie care prin valorile mari pe care le inscrie (hipereozinofilie) poate atrage atentia asupra unei asemenea boli parazitare.

Tot in aceasta perioada, direct sau indirect (pe cale toxico-alergica), parazitul poate fi cauza unor manifestari clinice din partea altor organe sau aparate. Astfel modificari importante apar in ficat, care pare sa fie supus unui proces de steatoza. O influenta nefavorabila o exercita parazitul asupra aparatului cardiovascular. Chiar daca trichinele la om mu par sa se dezvolte in miocard, totusi se vorbeste frecvent de miocardite in cazurile de trichineloza.

O evolutie severa o imprima bolii leziunile renale, pulmonare, cerebrale etc, care insotesc cazurile mai grave de trichineloza. Odata cu aceste leziuni din diferite organe, parazitul este cauza unor leziuni locale pe care le determina la nivelul maselor musculare in care se localizeaza. De aceea, in aceasta faza de stare a bolii, se intalnesc frecvent fenomene de jena si de dureri musculare (mialgii). In mod deosebit vor apare dureri la vorbire (disartrie), la inghitire (disfagie), la respiratie (dispnee) si dureri retroorbitare (inapoia orbitelor) insotite de fotofobie (intoleranta la lumina).

In faza a treia a bolii, care corespunde de regula celei de a treia saptamana din evolutia acesteia, are loc procesul de inchistare a larvelor, prin inconjurarea lor cu o invelitoare stratificata chitinoasa. Odata cu inchistarea, boala ia de regula o evolutie favorabila. Nu sunt rare cazurile in care survine o evolutie fatala din cauza unei encefalite, miocardite, bronhopneumopatii sau nefrite acute, cu care se poate complica aceasta boala parazitara.


Diagnosticul

Intr-o boala ca trichineloza cu o evolutie atat de diferita si cu manifestari clinice atat de numeroase si de variate, diagnosticul este dificil dar nu imposibil.

In primul rand, in aceasta boala se poate face chiar si un diagnostic pozitiv. Astfel, nu mai departe de faza intestinala, in scaunele diareice ale bolnavilor pot fi identificati adultii (sau larvele lor). In a doua si a treia saptamana de boala, larvele parazitului pot fi depistate in sange, iar la 3—4 saptamani de la infestare, parazitul poate fi gasit in muschi (biopsie musculara).

Insa, din cauza inconvenientelor care se ivesc in calea unui diagnostic pozitiv, se apeleaza in mod frecvent la un diagnostic al bolii pe cale imunologica, folosindu-se in acest scop diferite reactii (in special serologice) care, odata cu perfectionarea lor, au devenit de un folos real.

Un aport pretios in diagnosticul trichinelozei il poate avea si examenul trichinoscopic al carnii de porc (sau de alte animale) care a servit drept sursa de imbolnavire inregistrata in focarul respectiv.

In sfarsit, trebuie sa mai adaugam ca in vederea unui diagnostic de orientare, pe langa informatiile pe care le putem obtine de la bolnav, sau pe langa unele manifestari clinice mai caracteristice, in practica de toate zilele ne putem frecvent ajuta si cu valorile mari pe care le inscrie eozinofilia in aceasta parazitoza.


Tratamentul

In tratamentul fazei intestinale a bolii se recomanda Vermox (Mebendazol) in doza de doua tablete a 100 mg pe zi, timp de trei zile.

In faza a doua a bolii, sunt folosite dietilcarbamazina (Loxuran, Notezina) si mai ales thiabendazolul (Mintezol). Loxuranul (Notezina sau Hetrazanul) se administreaza in doze de 200—400 mg pe zi (6 mg/kilocorp/zi), timp de 10 zile, iar Mintezolul se administreaza in doza de 25 mg/kilocorp x 2/zi (3 g/zi), timp de cinci zile.


Cum se raspandeste trichineloza?

Sursa de infectie o constituie in mod obisnuit porcul si mai rar alte animale (mistretul, ursul etc). Porcul se infesteaza ingerand chisturile parazitului odata cu cadavrele sobolanilor, sau odata cu resturile ce-i sunt aruncate de la sacrificarea altor porci parazitati.


Modalitati de imbolnavire

Omul se infesteaza de obicei din carnea parazitata de porc mai ales atunci cand aceasta provine din sacrificari necontrolate. Porcul infestat prezinta Iarve infectioase in muschi, peretii intestinelor si chiar in slanina. In carnea animalelor, larvele inchistate isi pastreaza vitalitatea destul de mult timp, rezistand atat la temperaturi joase, cat si la temperaturi ridicate. Omorarea lor prin caldura necesita o temperatura de 70°. Obiceiul care exista la noi de a se consuma carnea bine fiarta sau bine fripta, face ca boala sa fie destul de rara. Totusi aproape in fiecare an, mai ales in sezonul rece (perioada taierilor), se inregistreaza si la noi cateva focare de trichineloza, formate de regula dintr-un numar redus de cazuri.


Masuri de prevenire si de combatere

Masurile adoptate in acest scop trebuie sa urmareasca in primul rand prevenirea infestarii porcilor care fac sa apara boala la om. Acestea vor consta din masuri de starpire a sobolanilor, de supraveghere a porcilor si din interzicerea de a se introduce in alimentatia acestora resturile rezultate din sacrificarea altor porci, eventual parazitati.

In mod deosebit, in profilaxia bolii un rol important revine masurii de a nu se introduce in consumatie carne necontrolata. Carnea animalelor suspectate de trichineloza va fi intotdeauna bine prelucrata termic. Astfel, carnea taiata in bucati de 8 cm grosime trebuie sa fiarba cel putin 30 de minute pentru fiecare kilogram de carne.

Foto: unm.edu
 

Stiri medicale

 
Stiri medicale despre rodii
16%
din necesarul cotidian de vitamina C al unui adult este furnizat de o jumatate de pahar cu suc de rodie (100ml).

De asemenea, acest fruct reprezinta o excelenta sursa de vitamina B, acid pantotenic, potasiu si polifenoli antioxidanti
.



Rodiile previn malignizarea prostatei

Pomul care produce rodiile (Punica granatum) este originar din Persia (actualul Iran) si se cultiva de mii de ani in Asia Centrala, Georgia, Armenia, Azerbaidjan si in zonele de pe malurile Mediteranei. La est de Marea Neagra exista cranguri in preajma unor asezari antice abandonate. Din pacate, in Romania, nu au notorietatea altor fructe, insa se incadreaza cu brio printre favoritele musulmanilor. Observand ca barbatii populatiilor arabe in discutie fac rarisim cancer de prostata, cateva echipe de specialisti din Marea Britanie au intuit ca exista o legatura intre acest aspect pozitiv si aportul mare de rodii.

Englezii au inceput asadar studiile de laborator si au aratat ca sucul extras din semintele de rodie administrat cobailor carora li se indusese, prin tehnici speciale, carcinom prostatic ducea la incetinirea considerabila a avansarii tumorilor maligne si chiar la remisii. Ulterior, experimentele preliminare pe voluntari avand maladia in diverse stadii evolutive au confirmat ca rodiile sunt eficiente si la om, reducand neoformatiunile si impiedicand metastazele. De asemenea, s-a dovedit fara dubiu ca extractul, baut consecvent, are rol profilactic in cancerul in cauza, amelioreaza problemele cardiovasculare, protejand arterele si reducand riscul de arterioscleroza.


Jumatate dintre romani iau energizante

Fovea International, companie specializata in cercetari de piata in industria farmaceutica, a efectuat un studiu care a relevat ca 55% dintre concetatenii nostri consuma suplimente alimentare pentru cresterea vitalitatii, iar 28% pentru potentarea imunitatii. De asemenea, 27% dintre respondenti au declarat ca iau multivitamine, 24% formule contra surmenajului, in timp ce 19% le prefera pe cele care sustin capacitatile cognitive. De mentionat ca produsele care se considera ca au un oarecare efect pozitiv asupra sanatatii fara a fi incadrate in categoria medicamentelor (vitamine, minerale, suplimente alimentare si nutrimente functionale) inregistreaza in tara noastra cele mai mari vanzari din randul OTC-urilor.


Pacientul, propriul donator de sange

Conform publicatiei Blood (jurnalul Societatii Americane de Hematologie), un grup de specialisti din Franta a intentionat sa dovedeasca faptul ca asa-numitele celule stem hematopoietice pot ajunge la maturitatea completa in corpul uman. Expertii au inoculat, in stadiul initial al experimentului, celule de acest gen rozatoarelor. In etapa urmatoare, folosind un donator voluntar, au creat in laborator un set de globule rosii din celule stem hematopoietice si i le-au injectat subiectului, pentru a estima longevitatea acestora. Dupa cinci zile, rata de supravietuire in corpul donatorului era intre 94 si 100%, iar dupa 26 de zile, intre 41 si 63%, comparativ cu media de 28 de zile, reprezentand jumatate din durata de viata a globulelor rosii naturale.

Experimentul a aratat ca viabilitatea celulelor cultivate este similara cu a celor naturale, sustinand posibilitatea ca acestea sa constituie nu peste multa vreme o varianta la transfuziile ce se practica in prezent, reducand pericolul complicatiilor grave sau al infectiilor.


Se va revizui programul oncologic national

Ministrul Sanatatii, Vasile Cepoi, atragea atentia, la mijlocul lui august, ca programul oncologic national pune accentul pe chimioterapie, in detrimentul radioterapiei, precizand ca, in aceasta luna, va fi finalizata o reevaluare destul de radicala in acest important domeniu medical.

„In prezent, la noi, radioterapia constituie o mare problema, numai aproximativ 25% dintre bolnavii care necesita acest gen de tratament il si primesc. Si asta in conditiile in care sunt patru ture, in loc de trei, cat ar fi normal. Aparatele necesare, atat din public, cat si din privat, sunt insuficiente. Numarul pacientilor este mult mai mare decat posibilitatile noastre de actiune. Trebuie sa ne dezvoltam capacitatile de tratament! Un grup de experti de la Autoritatea Internationala pentru Energie Nucleara din Viena a evaluat situatia din oncologie in tara noastra, urmand sa primim un raport pe baza caruia vom elabora un program national pentru oncologie care sa acopere, realmente, toate problemele...", a spus ministrul, intr-o conferinta de presa pe tema proiectului pentru Legea Sanatatii.


Cicatrizare prin pulverizare

De curand, la Miami University (Oxford, Ohio, SUA) s-a desfasurat un studiu clinic revolutionar pentru domeniul dermatologiei. Din 228 de voluntari cu ulcere de staza ale membrelor inferioare in stadii avansate (cu leziuni deschise cronice), timp de trei luni, jumatate au fost tratati cu un amalgam celular (keratinocite si fibroblaste prelevate din tesuturi cutanate reziduale de la nou-nascuti), restul prin terapie tip placebo. In etapele de inlocuire a pansamentelor si schimbare a dresurilor de contentie, pacientilor din „grupul activ“ li s-a administrat, prin intermediul sprayurilor, amalgamul cicatrizant creat de savantii americani.

Concentratia cea mai mica (0,5 milioane de celule pe mililitru), cu o frecventa de aplicare medie de doua saptamani, s-a dovedit „formula castigatoare“, asigurand o reducere cu aproximativ 91% a marimii plagilor si o micsorare cu 21 de zile a perioadei de inchidere a ranilor.

Rezumand, cicatrizarea completa s-a constatat la 70% dintre subiectii ce au beneficiat de noul preparat realizat de Healthpoint Biotherapeutics, companie specializata in crearea de produse destinate ingrijirii pielii.

„Celulele fetale nu doar ca inlesnesc vindecarea, dar diminueaza notabil si riscul de recidiva. In plus, cicatrizarea mai rapida diminueaza disconfortul bolnavilor, care oricum trebuie sa poarte, fie vara, fie iarna, 24 de ore din 24, ciorapi de compresie. Totodata, cheltuielile medicale destul de importante pe care le presupune terapia ulcerelor de piele cronice pot fi la randu-le micsorate!“, afirma medicul Robert S. Kirsner, coordonatorul experimentului. Pretul sprayului nu a fost deocamdata comunicat presei, dar, indiferent de acesta, cel mai important aspect este ca se realizeaza profilaxia patologiilor subadiacente, prin scaderea riscului redeclansarii maladiei.


Ultimele articole din categoria: Stiri medicale



 

Masuri simple pentru a reduce riscul de infarct

 
Aflati care sunt cele mai simple masuri pentru a reduce riscul de infarct

In ciuda faptului ca aproximativ 80% dintre afectiunile cardiovasculare pot fi prevenite, statisticile Organizatiei Mondiale a Sanatatii vehiculeaza date tot mai ingrijoratoare privind mortalitatea cauzata de astfel de boli. Pe un loc fruntas se situeaza infarctul miocardic acut, responsabil anual de nu mai putin de 15.000.000 de decese in lume. Descoperiti care sunt cele mai simple masuri pentru a evita producerea unui asemenea accident.

Infarctul miocardic acut se declanseaza atunci cand inima nu mai este irigata corespunzator cu sange, implicit nu mai primeste destul oxigen, ca urmare a faptului ca una sau mai multe artere coronare sunt obturate cu depuneri de grasime. Realmente acest muschi vital se sufoca si se opreste, tesutul lui se distruge, se necrozeaza pe o portiune, in functie de cat de sever a fost afectat, miocardul poate suferi leziuni ireversibile ori poate surveni decesul. Candidatii predilecti la infarct sunt barbatii trecuti de 55 de ani, fumatori si amatori de alcool, sedentari si surmenati.


Important de retinut!

Infarctul apare de cele mai multe ori brutal si este total imprevizibil. Uneori insa, se anunta cu cateva zile inainte, prin usor disconfort toracic, senzatie de apasare in piept, care poate dura cateva minute incontinuu sau poate fi pulsatila. De asemenea, mai pot aparea dureri in partea superioara a corpului, la umeri, gat, falca, amortirea unuia sau ambelor brate. Alte semne evocatoare sunt transpiratia abundenta, greata, starea generala de slabiciune, respiratia dificila. Accidentul in sine se traduce prin urmatoarele simptome: senzatie de gheara in piept, presiune si arsura puternice, durere ce porneste de la ceafa, cuprinde maxilarele, apoi traverseaza spatele, partea superioara a abdomenului si bratul stang (mai rar si pe cel drept). Adesea se ivesc sudori reci, vomismente, paloare a fetei, ameteli si stari de lesin.

La femei, stopul cardiac se manifesta putin altfel. Este oarecum anuntat de stari de slabiciune si oboseala, de anxietate si nervozitate neobisnuite, de episoade de indigestie si balonare. Durerea se instaleaza intre omoplati, la nivelul sternului, ca o apasare, o compresie locala. In general, lucrurile se petrec cu o viteza ametitoare. Si daca criza cedeaza dupa administrarea medicamentelor pe care pacientul le ia in mod obisnuit, si daca nu se estompeaza, este obligatorie apelarea serviciilor medicale de urgenta.


Reduceti procesul de aterosclerozare

• Renuntati la tigari, evitati pe cat se poate locatiile unde se fumeaza.

• Daca sunteti hipertensiv sau diabetic, nu va abateti de la tratamentele recomandate de medici.

• Faceti consecvent activitati fizice in aer liber.

• Verificati-va regulat nivelul colesterolului sanguin.

• Adoptati o alimentatie usoara, alcalina, bogata in legume si fructe crude, peste. Reduceti semnificativ aportul de sare, zahar si grasimi animale. Usturoiul consumat frecvent franeaza formarea de ateroame pe peretii vaselor si scade colesterolul din sange.

• Daca este cazul, slabiti.

• Reduceti consumul de alcool. Rezumati-va la un pahar de vin rosu pe zi, care contine tanin ce ajuta la sanatatea inimii.

• Evitati situatiile stresante.


Mancati in tihna

Pentru prevenirea infarctului este foarte important nu doar ce mancati, ci si cat si cum. Astfel, s-a demonstrat ca la persoanele care mesteca cu repeziciune alimente solide creste excitabilitatea anumitor centri din trunchiul cerebral, fapt ce genereaza impulsuri bioelectrice ce afecteaza zonele de control al aparatului cardiovascular aflate in apropiere. De asemenea, rontaitul nervos amplifica descarcarile de adrenalina, hormon care conduce, direct sau indirect, la ruptura vaselor coronariene.

Inghitirea intr-un timp scurt a unor cantitati importante de alimente fierbinti este responsabila de aparitia fenomenului de vasodilatare la nivelul tubului digestiv, iar pe fondul unei boli cardiace, chiar si banale, acesta poate conduce la tulburari ale propulsarii sangelui de catre inima. Drept urmare, arata un grup de cercetatori de la Universitatea din Edinburgh, sistemele de irigare cardiace se pot dilata si contracta dupa legi nefiresti, fiind posibile rupturi ale peretilor coronarelor, ceea ce se traduce prin infarct.

Consumul de lichide de la gheata in timp ce organismul este supraincalzit poate conduce la racirea brusca a sangelui in venele din regiunea abdominala, iar acest soc termic, resimtit de inima, se poate manifesta prin contractia reflexa a muschiului cardiac, ce poate dura pana la zece secunde. In acest timp, vasele coronariene se umplu pana la refuz cu sange, existand riscul sa se sparga, conducand la infarct.


Doua plante de ajutor

• Mancati 300-500 g afine proaspete pe zi, beti suc extras din ele. In extrasezon, preparati un ceai din doua lingurite de fructe uscate la 250 ml apa. Lasati sa fiarba cinci minute, apoi sa se infuzeze un sfert de ora. Consumati doua cani pe zi.

• Atat in profilaxia infarctului, cat si in perioada de convalescenta, se recomanda si secara. Are proprietatea de a fluidiza sangele si a calma starile de excitatie cerebrala. Mancati de trei ori pe zi cate doua lingurite de bobite incoltite. Sau beti trei cani de ceai de secara; se fierbe zece minute o lingura de seminte in 300 ml apa, apoi se lasa la infuzat un sfert de ora.

Daca sunteti martorii unui asemenea accident, pana la sosirea doctorilor, puneti imediat persoana in pozitie semi-asezata, nu-i dati nimic sa bea sau sa manance. Daca bolnavul isi pierde cunostinta, masajul cardiac, respiratia gura la gura ii pot salva viata, cu conditia insa sa cunoasteti care sunt manevrele de resuscitare.
Medicina naturista nr. 9 (169); foto: divahair.ro
 

Descoperiti calitatile vindecatoare ale uleiurilor vegetale

 
Informatii despre calitatile vindecatoare ale uleiurilor vegetale

Nejustificat, despre rolul pe care uleiurile extrase din plante oleaginoase (fie cultivate la noi, fie exotice) il poate juca in pastrarea ori regasirea sanatatii se vorbeste destul de putin. Parca s-a „uitat“ ca reprezinta, alaturi de proteine si glucide (hidrocarbonate), un principiu nutritional esential vietii, ca ar trebui sa se incadreze in dieta zilnica a oricarei persoane, indiferent de varsta. Prin prezentul articol vom incerca sa va convingem sa nu ignorati virtutile incontestabile ale acestor alimente-medicament naturale.

Lipidele constituie factorul energetic de baza al organismului uman (un gram de grasimi furnizeaza noua calorii), aceste elemente putand avea origine animala (untura, unt, lapte, carne, peste, oua etc.) sau vegetala (uleiuri obtinute din semintele si fructele plantelor oleaginoase, ori margarine, realizate prin sinteza chimica). Actualmente, expertii in nutritie sustin ca, in mod ideal, grasimile ar fi bine sa acopere 20-30% din ratia calorica cotidiana - adica aproximativ 50 de grame pe zi pentru un adult. De asemenea, se recomanda ca lipidele provenite din surse naturale sa predomine.


Important de retinut!

Pe de-o parte, grasimile contribuie, pe langa furnizarea energiei, la reinnoirea celulara a tesuturilor, la absorbtia vitaminelor liposolubile (A, D, E, F si K), de neinlocuit in perioada de crestere. Spre deosebire de acizii grasi neesentiali, cei esentiali nu pot fi sintetizati in organism, fiind necesar sa fie asigurati prin alimentatie: ulei de floarea-soarelui, din germeni de porumb, de masline, de soia etc. Insuficienta sau, mai rau, lipsa acestora din dieta poate determina dereglari in dezvoltarea fizica, scaderea rezistentei (la temperaturi scazute, la unele infectii), tendinta la suferinte hepatice sau neurologice, friabilitatea unghiilor, caderea parului (alopecie).

Pe de alta parte, excesul de grasimi de origine animala este la fel de grav, intrucat au tendinta de a se transforma biochimic in colesterol si in trigliceride, substante ce se depoziteaza, cu timpul, in vasele sanguine, astupandu-le partial sau total si sporind astfel riscul de boli vasculare grave, chiar mortale: stop cardiac acut, tromboza periferica, ateromatoza si arterioscleroza generalizata, infarct ori hemoragie cerebrala. Cand abuzul de lipide este corelat cu acela de dulciuri, negresit se ajunge la obezitate, considerata in prezent un adevarat flagel mondial.


Uleiul de floarea-soarelui previne bolile vasculare

Este de departe cel mai utilizat in bucataria romaneasca. Planta (Helianthus annuus), avand originile in Mexic si SUA (amerindienii o considerau sacra), a fost aclimatizata si a inceput sa fie cultivata intens la noi pe la finele secolului XIX. Semintele de floarea-soarelui contin circa 50% materie grasa. La randul ei, aceasta este compusa din 90% acizi grasi nesaturati, restul fiind saturati.

Achenele, cum sunt cunoscute in botanica gustoasele grauncioare, mai furnizeaza proteine, celuloza, vitamine (A, D, E, K), minerale, apa. Pe langa utilizarile culinare, uleiul de floarea-soarelui mai este folosit ca si conservant, in industria cosmeticelor si la producerea margarinei. Cea mai simpla si eficienta metoda de extragere a grasimii din semintele plantei este presarea la rece. Uleiul rezultat astfel este cel mai sanatos pentru organism si cel mai bine tolerat in procesul digestiei. Se indica mult in trecut pentru tratarea bolilor pulmonare, a malariei, dizenteriei, febrei tifoide, dar si extern, pentru a grabi cicatrizarea plagilor sau arsurilor cutanate.

Multi naturopati recomanda acest produs in combaterea hipercolesterolemiei si a hipertrigliceridemiei, dereglari intalnite astazi la majoritatea oamenilor dupa varsta de 50 ani. Relativ recent, cercetatorii au putut explica efectele benefice prin bogatia in quercitina, antocianina, colina, fitina, lecitina si colesterina.

Modalitatea ideala de consum este ca adaus la salatele de cruditati. Nu se recomanda refolosirea uleiului de floarea-soarelui in care au fost prajite diverse alimente. Prin reincalzire, se formeaza compusi toxici, ce pot afecta in special sistemul intestinal.


Uleiul de soia, atuul vegetarienilor

Aceasta vegetala (Glicine max) este utilizata in gastronomia asiatica de cel putin patru milenii. De aproximativ trei decenii, de cand nord-americanii au creat soia modificata genetic, s-a reusit cresterea impresionanta a productivitatii la hectar.

In mod surprinzator, in tarile membre ale UE se interzice cultivarea acestui soi nou. Nu se opreste insa importul sortimentului din SUA. Mai intelegeti ceva?!

Compozitia chimica a semintelor de soia este complexa: grasimi (15-22%), glucide (26%), proteine (37-40%), lecitina, rezine, celuloza, vitamine (A, D, E) si minerale (fier, magneziu, calciu, potasiu, fosfor, sulf, sodiu). Valoarea energetica este mare: 470 kcal. /100 ml. Uleiul are 85% acizi grasi nesaturati, restul fiind saturati. Primii confera proprietatile hipocolesterolemiante.

Acest produs este recomandat insistent persoanelor cu boli cardiovasculare ori care au predispozitie la ele, vegetarienilor (excelenta sursa de proteine). Din aceasta planta se prepara o multitudine de alimente-substitut, incepand cu „laptele de soia“ (pentru sugarii cu intoleranta la lactoza), continuand cu „faina de soia“, cu „branza de soia“ (tofu), cu „snitelele de soia“ si chiar cu prajituri de soia.


Uleiul de masline, elixir de viata lunga

Fructele acestui arbust (Olea europaea), ce creste de regula in tarile mediteraneene (Grecia, Spania, Italia), dar si in Asia Mica, America Centrala si Africa de Sud, se pot dovedi salutare pentru pastrarea vitalitatii ori alungarea a numeroase afectiuni.

Maslinele au multa apa (70-75%), ulei (15-60%) cu continut mare in trioleina, in acizi grasi nesaturati omega-3 si omega-6, in acid linoleic si linolenic, proteine (1-3%), fenoli, celuloza, vitamine (A, B1, B2, C, E) si saruri minerale (potasiu, calciu, fier, cupru, magneziu, fosfor, sulf). Uleiul obtinut prin presare la rece este pe cat de sanatos, pe atat de gustos; mai ales la asezonarea salatelor si a mancarurilor, dupa gatire. Are cea mai ridicata valoare calorica dintre toate uleiurile vegetale: 900 kcal. /100 ml.

Dintre efectele terapeutice, le mentionam pe urmatoarele: incetineste procesele de imbatranire celulara, este emolient, laxativ si purgativ usor (daca este administrat pe stomacul gol, in cantitate de 30-50 ml), regularizator al secretiei biliare (determina in acelasi timp eliminarea bilei in duoden). In plus, acest ulei poate neutraliza unele substante toxice ingerate accidental si este vermifug (favorizeaza eliminarea parazitilor intestinali). Fenolii din compozitie scad colesterolul, motiv pentru care se recomanda bolnavilor cu suferinte cardiovasculare. Aplicat local (prin tamponare), ajuta in tratamentul unor leziuni (taieturi, arsuri), in caz de gingivita si stomatita. Este frecvent utilizat si in cosmetica. Raportul cost-eficienta justifica un efort financiar.


Alte uleiuri benefice

  • Uleiul din seminte de dovleac se foloseste ca vermifug (tenie, giardia, oxiuri), ca antiinflamator prostatic (in prostatita), contra colitelor de putrefactie sau de fermentatie, in edemele cardiace. In uz extern, sub forma de comprese, se dovedeste bun in caz de intepaturi, arsuri sau rani. Turtele ramase dupa stoarcerea uleiului se folosesc la fabricarea halvalei.
  • Uleiul de palmier se gaseste si la noi, in marile magazine. Este un sortiment rafinat, nehidrogenat, obtinandu-se prin presarea la rece a fructelor acestui arbore tropical. Se foloseste numai dupa tratament termic (incalzire). Rancezeste greu si de aceea se poate refolosi.
  • Uleiul de nuca de cocos. Este foarte gustos, dar, fiind bogat in acizi grasi saturati, nu reduce colesterolul.
  • Uleiul de in. Contine acizi grasi nesaturati (omega-3 si omega-6), avand efect hipocolesterolemiant. Semintele de in pot fi adaugate ca atare la salate sau la fripturi.
  • Uleiul de arahide. Este recomandat in special la pregatirea salatelor. Prin incingerea puternica sau prajirea repetata rezulta o substanta nociva pentru ficat, denumita acroleina.
  • Uleiul din samburi de struguri este excelent atat pentru salate, cat si pentru friptura la cuptor.
Medicina naturista nr. 9 (169); foto: sanatate.bzi.ro
 

Valeriana (Valeriana officinalis) - calitati, contraindicatii, retete

 
Totul despre valeriana: calitati terapeutice, precautii si contraindicatii, retete de succes

Valeriana, cunoscuta si sub numele popular de odolean, creste spontan in locurile umede, cu pamant afanat, cu precadere in zonele de deal si de munte. Poate fi recunoscuta relativ usor, dupa tulpina inalta de pana la un metru si jumatate si inflorescentele roz deschis, ce emana un parfum dulceag. Radacina este cea care ascunde calitati vindecatoare deosebite, fiind puternica si bine dezvoltata, avand un miros inconfundabil, dulceag-intepator, destul de neplacut. Se recolteaza la finele lunii septembrie, cu ajutorul unei cazmale, se spala cu apa rece, apoi se despica pe lungime si se pune la uscat in locuri aerisite, lipsite de umiditate.


Stop tulburarilor gastrointestinale!

Fie ca este vorba de gastrita, ulcer, spasme gastrointestinale, fie de sindromul colonului iritabil, preparatele din valeriana isi dovedesc eficienta, cu conditia ca la originea acestor probleme sa stea un efort psihic, o etapa prelungita de surmenaj intens.

In caz de gastrita pe fond nervos, se recomanda infuzia, 300 ml ce se vor bea in mai multe reprize pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza cel mult doua saptamani si se poate repeta dupa cinci-zece zile de pauza. Se poate folosi si in scop preventiv, premergator momentelor de stres intens (inainte de examene, de perioade cu multe lucrari la serviciu, de evenimente obositoare...), intrucat substantele active continute de radacina plantei intervin in sens pozitiv la nivelul creierului, ajutand la eliberarea de neurotransmitatori ce induc stari de calm, de relaxare.

Daca va confruntati cu spasme gastrointestinale, aflati ca valeriana are calitati detensionante asupra musculaturii netede. Se administreaza sub forma de infuzie, cate doua cani pe zi, timp de o saptamana. Pentru combaterea sindromului colonului iritabil, se face un amestec in parti egale din pulberi de radacina de valeriana si de seminte de fenicul. Se ia cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, timp de doua saptamani.


Insomnia - rezolvata garantat cu ajutorul tincturii

Valeriana este recunoscuta pe plan mondial pentru efectul sau sedativ. Nici o alta planta nu-i egaleaza performantele din acest punct de vedere, putand rezolva orice fel de tulburari de somn. Administrarea de tinctura obtinuta din radacina este soporifica (inlesneste adormirea), reduce numarul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund, fara vise (etapa cea mai odihnitoare a odihnei nocturne). Tratamentul dureaza aproximativ sase saptamani si consta in inghitirea unei lingurite de extract alcoolic seara, in jurul orei 19, apoi a inca uneia, de data aceasta chiar inainte de culcare. Efectele apar in general dupa trei saptamani de tratament.


Un ajutor nepretuit pentru sportivi

Contracturile musculare aparute ca urmare a unui efort fizic important, dar si stresul cauzat de solicitari psihice majore pot fi combatute cu ajutorul infuziei de valeriana. Se recomanda administrarea a maximum doua cani de ceai pe zi, trei zile la rand. Suplimentar, se mai pot face bai fierbinti la picioare cu fiertura de valeriana. Acestea au efecte antispastice si analgezice.


Adjuvanta in problemele cardiace

Cu ajutorul valerianei se pot trata tulburarile cardiace aparute pe fond anxios sau depresiv. Studiile de specialitate au aratat ca administrarea consecventa de tinctura reduce cu pana la 90% frecventa si intensitatea crizelor de angina pectorala, ca imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiografice a pacientilor supusi testului). Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in cure de cate 40 de zile, cu sapte-zece zile pauza.


Retete de succes

  • Tinctura. Se pune intr-un borcan ce poate fi inchis cu capac infiletabil 20 de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70°. Se inchide ermetic recipientul si se lasa doua saptamani intr-un loc calduros (in bataia soarelui sau in bucatarie, langa aragaz), agitandu-se ocazional continutul, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se trece in sticlute mici, inchise la culoare, astupate cu dopuri.
  • Pulbere. Se obtine prin deshidratarea si macinarea cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea remediului se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pastrandu-si calitatile curative pentru o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora rapid).
  • Ceai de uz intern. Se lasa la macerat trei-patru linguri rase de radacina maruntita intr-o jumatate de litru de apa rece, aproximativ opt ore (peste noapte), dupa care extractul hidric se filtreaza. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. La final, se amesteca cele doua licori, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat.
  • Infuzie pentru bai. O mana de planta (aproximativ 50 g) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, opt-zece ore, apoi se strecoara, maceratul rezultat dandu-se deoparte, in timp planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. Se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), turnandu-se apoi in apa din cada, potrivita la o temperaturã de 39-40 C.
Medicina naturista nr. 9 (169); foto: vancouverseedbank.ca
 

Preparati-va singure produse cosmetice naturale

 
Metode de preparare a produselor cosmetice naturale

Cu eforturi si cheltuieli minime, va puteti transforma temporar bucataria intr-un adevarat laborator de produse cosmetice de cea mai buna calitate. Va asiguram ca nu aveti altceva de facut decat sa va procurati cele necesare din natura sau de la magazinele care comercializeaza plante medicinale si sa respectati intocmai retetele pe care vi le oferim cu tot dragul. Rezultatele va vor surprinde in mod placut.

Multe probleme ce prejudiciaza estetica corpului fie ca se manifesta la nivelul fetei, fie al bustului sau membrelor inferioare, pot fi lesne corectate fara a apela la ajutorul cosmeticienelor sau al formulelor de ingrijire a pielii, pe cat de laudate, pe atat de piperate ca si nu intotdeauna cu rezultate sigure. Urmatoarele exemple va vor convinge de calitatile nebanuite pe care vegetalele le pot avea in redobandirea frumusetii trupului.


Veniti de hac cearcanelor si retentiei de apa in tesuturi

Mai ales femeile trecute de prima tinerete se confrunta cu aparitia cearcanelor si cu problema retentiei de apa in tesuturi. Cauza principala o reprezinta perturbarea echilibrului glandular, dar de vina poate fi si functionarea deficitara a rinichilor.

Cu ajutorul tincturii de ienupar, situatia se poate ameliora considerabil. Planta reprezinta unul dintre cele mai puternice depurative naturale. Extractul se obtine destul de simplu, prin macerarea a 100 g boabe maruntite intr-o jumatate de litru de alcool de 70°, intr-un vas inchis ermetic, pentru 10 zile. Dupa acest interval, se filtreaza lichidul, care se trece apoi intr-o sticluta inchisa la culoare. Se ia cate o lingurita de tinctura, diluata in prealabil intr-o jumatate de pahar cu apa, de patru ori pe zi. Efectele benefice se observa dupa numai patru zile de tratament. Pe langa reducerea cearcanelor si eliminarea apei de la nivelul membrelor inferioare, tinctura de ienupar va poate ajuta sa mai scapati de kilogramele in plus. Cura dureaza 12 zile, urmata de minimum o saptamana de pauza, dupa care se poate relua.


Estompati celulita si vergeturile

Pe langa adoptarea unei alimentatii sanatoase (bogata in legume si fructe, cu cat mai putine grasimi animale), evitarea sedentarismului, a pozitiilor statice si renuntarea la fumat, practicarea automasajului pe zonele afectate, folosind o crema 100% naturala, contribuie enorm la redobandirea aspectului normal al pielii, la reducerea semnificativa a celulitei si vergeturilor.

Unguent pe baza de iedera si coada calului. Topiti un pachet de unt la foc mic, iar atunci cand incepe sa fiarba, adaugati doua linguri de pulbere de frunze de iedera si doua linguri de pulbere de coada-calului. Omogenizati amestecul. Lasati compozitia sa se raceasca pana la o temperatura suportabila, moment in care strecurati prin presare (printr-un tifon). Unguentul obtinut il puneti intr-un borcan, care se pastreaza la rece. Faceti zilnic minimum un sfert de ora de masaj energic (frictionari, rulari, ciupiri usoare ale pielii), pe zonele afectate.


Solutii blande pentru orice problema a tenului

Pielea fetei reprezinta, daca vreti, cartea de vizita a fiecarei femei. Din pacate, tenul este supus in permanenta aproape agresiunilor externe de tot felul (noxe atmosferice, soare, vant, frig, ploaie etc), caci, spre deosebire de alte zone ale corpului, nu este niciodata acoperit.
  • Exces de sebum sau, din contra, uscaciune exagerata, riduri. Acestea ar fi problemele care stirbesc in cele mai multe cazuri din farmecul chipului. Pentru a le combate, natura ne pune la dispozitie o planta extraordinara: panseluta salbatica (Viola tricolor). Are o excelenta actiune detoxifianta si reparatorie. Se lasa peste noapte trei-patru linguri de materie vegetala la macerat intr-o jumatate de litru de apa rece. A doua zi se filtreaza lichidul si se pune deoparte. Planta ramasa se pune intr-un ibric si se adauga o jumatate de litru de apa clocotita. Se continua fierberea, la foc mic, cinci minute, apoi se lasa decoctul sa se raceasca. In final se amesteca cele doua extracte. Se bea intreaga cantitate de ceai pe parcursul unei zile. Tratamentul se urmeaza o luna. Tenul va deveni mai luminos, mai elastic si mult mai neted.
  • Daca suferiti de acnee rebela, faceti un amestec in parti egale din frunze de marul-lupului si radacina de tataneasa, ambele macinate cat mai fin. Puneti patru linguri de pudra vegetala intr-un vas ceramic curat. Adaugati cate un strop de apa calduta, amestecand incontinuu energic, cu o lingura de lemn, pana obtineti o pasta omogena, de consistenta smantanii. Intindeti produsul rezultat pe bucati de tifon steril, apoi aplicati-le pe zonele cu eruptii. Repetati procedura zilnic, pana la vindecare.
  • Daca aveti porii epidermei fetei prea dilatati, aflati ca otetul de salvie are un senzational efect astringent. Intr-un litru de otet de mere puneti 100 g miere si 150 g frunze de salvie maruntite. Lasati la macerat doua saptamani, amestecand din cand in cand, apoi strecurati. Curatati tenul, dimineata si seara, cu un tampon de vata imbibat in otet de salvie. Tratamentul se urmeaza circa o luna.
  • Pentru prevenirea aparitiei ridurilor si chiar pentru estomparea celor existente, urmati o cura cu ulei de catina (se poate procura de la plafar). Planta contine cantitati importante de vitamina E, ajuta la mentinerea supletii tenului si favorizeaza primenirea epidermei la nivel celular. Luati cate 30-50 de picaturi de trei ori pe zi, in cure de minimum o luna.
  • Pentru reintinerirea pielii fetei, este utila pulberea de lemn-dulce. Se iau capsule cu radacina sub forma de pulbere, de trei-patru ori pe zi. O etapa de cura dureaza 20 de zile, urmata de 10 zile de pauza, dupa care terapia se poate relua.
Retetele sunt preluate de pe blog.mamicamea.ro, daca vreti mai multe detalii puteti sa le gasiti pe blog.
 

6 formule naturale contra nevrozelor

 
Remedii naturiste contra nevrozelor

Mai multe studii au relevat ca, fata cum cinci ani, incidenta nevrozelor in randul populatiei, in special al celei urbane, este semnificativ mai mare. De vina pentru aceasta nedorita stare de lucruri se pare ca este suprapunerea a doua fenomene: pe de-o parte inmultirea surselor generatoare de tensiuni neuropsihice (mai multe constrangeri economice, profesionale, familiale, afective, organizatorice...), iar pe de alta o diminuare a capacitatii indivizilor e a face fata provocarilor.


Infuzie de sunatoare

Printre cele mai celebre plante de leac, sunatoarea (Hipericum perforatum) era considerata in vechime drept magica. A depasit de mult aceasta faza, in prezent stiindu-se ca majoritatea calitatilor vindecatoare se datoreaza continutului bogat de hipericina, un ulei volatil de culoare rosie, cu reale proprietati antinevrotice, antidepresive, antianxioase, dar si antivirale. Vegetala este totodata de folos in caz de probleme hepatobiliare si gastrice. Si-a dovedit fara dubiu eficienta si la un grup de pacienti cu tulburari nervoase generalizate, la care tratamentele anterioare nu au dat rezultate (doza administrata a fost de 900-1800 mg pe zi, dintr-un produs standardizat la un continut de 0,3% substanta activa). Pentru efectul calmant, se bea zilnic, dimineata si seara, o infuzie din doua lingurite de planta uscata la 200 ml apa clocotita.


Pulbere de kava-kava

Piper methysticum, cum este denumita stiintific aceasta planta exotica, are un incontestabil efect calmant, determina un sentiment de multumire sufleteasca. A fost dovedit, de cel putin sapte teste clinice desfasurate independent, ca este eficienta impotriva nevrozelor si sindromului anxios-depresiv. Desi de regula acest remediu este bine tolerat, s-au remarcat in cateva cazuri efecte de toxicitate hepatica. Deoarece nu se poate determina apriori cine ar putea avea o asemenea reactie la administrarea de kava-kava, indivizii care iau planta trebuie sa fie atenti la orice semn ingrijorator (greata, oboseala, urina de culoare inchisa etc). Oricum, este in general mai bine tolerata decat benzodiazepinele. Se gaseste in farmacii si magazine cu profil naturist, sub forma de suplimente cu pulbere de planta. Se administreaza conform indicatiilor!


Decoct de floarea-patimilor

Passiflora incarnata isi datoreaza denumirea aspectului, ce evoca episodul major al patimilor lui Hristos - Crucificarea. Cele cinci petale corespund celor cinci rani ale Mantuitorului, cele trei pistile sunt asemuite celor trei cuie folosite la rastignire, iar culorile florii - alb, purpura si bleu - semnifica puritatea absoluta. Este recunoscuta pentru proprietatile sale sedative, fiind utilizata la scara mondiala pentru combaterea insomniei, epilepsiei si starilor de nervozitate persistente si foarte accentuate (isterie). Un experiment britanic a dovedit ca 45 de picaturi pe zi dintr-un extract de floarea-patimilor au avut un efect la fel de puternic ca 30 mg de Oxazepam (o benzodiazepina) la pacientii cu nevroza cronica. La fel de bine se poate utiliza decoctul (2,5 g planta se fierb 15 minute in 300 ml apa; se beau trei cani pe zi) sau tinctura (2-4 ml pe zi).


Fiertura de macese

Fructele proaspete se usuca la soare, intr-un singur strat, apoi se depoziteaza in pungi de hartie. Macesele sunt apreciate in special pentru continutul mare de vitamina C, ce le confera o capacitate sporita de retonifiere mentala. Totodata, stimuleaza secretia si eliminarea bilei, preintampina formarea calculilor, au efect antiinflamator. In plus, macesele sunt un adjuvant pretios in caz de enterocolite, litiaza renala, inflamatia cailor urinare, insuficienta circulatorie periferica, raceala. Intr-un litru de apa clocotita, adaugati macese deshidratate. Pentru un plus de savoare, puteti pune cateva frunzulite proaspete de salvie, care are un excelent efect racoritor. Pastrati ceaiul la frigider si consumati-l peste zi. Folositi numai recipiente smaltuite, deoarece, in contact direct cu metalele, acidul ascorbic din bobite se degradeaza.


Vin de limba-mielului

Aceasta planta, careia in latineste i se zice Borago officinalis, este mentionata si in documentele faimoasei Scoli de la Salerno, din Italia, considerata prima institutie universitara de medicina. Erau subliniate efectele sale antinevrotice, euforizante, antidepresive. Se spunea ca „influenteaza pozitiv spiritual, alunga melancolia si creeaza bucurie mintii...“. In prezent s-a demonstrat ca extractele din aceasta vegetala au capacitatea de a stimula functiile glandelor suprarenale, de a creste productia de adrenalina, ameliorand astfel intr-adevar tonusul general al organismului. Extractul se obtine din doua linguri de planta uscata si maruntita la o jumatate de litru de vin de calitate. Se lasa la macerat opt-zece zile, timp in care sticla se agita frecvent. Se strecoara printr-o panza deasa. Se bea zilnic cate un paharel.


Ceai in doi timpi de paducel

Paducelul (Crataegus monogyna) si-a facut un renume ca planta suverana in prevenirea si combaterea afectiunilor cardiace cu fond nervos. Pe meleagurile noastre se gasesc cinci dintre cele 250 de varietati. Se lasa la macerat peste noapte, in 500 ml apa rece, patru linguri de flori si frunze proaspete de paducel (sau doua lingurite de flori si frunze uscate). Se filtreaza in zori, iar materia vegetala ramasa se fierbe, tot in jumatate de litru de apa, cinci minute. Dupa racire, decoctul se combina cu maceratul la rece. Se recomanda consumarea zilnica a intregii cantitati de ceai indulcit cu miere (preferabil de salcam sau de tei), in cure de trei luni, urmate de o luna de pauza. Pentru un efect potentat, se pot asocia suplimente de magneziu, ce ajuta la reechilibrarea psihica. Excludeti din dieta condimentele picante, alcoolul, cafeaua si semipreparatele.

Medicina naturista nr. 9 (169); Foto: examiner.com
 

Atentie la alergia la arahide!

 
Informatii utile despre alergia la arahide

Foarte raspandita si cu manifestari destul de severe, alergia la arahide reprezinta una dintre cele mai severe forme de sensibilitate alimentara. Remediul? Excluderea definitiva a acestui fruct oleaginos din dieta si nu numai. Acest deziderat nu este insa tocmai usor de dus la indeplinire, caci urme de arahide se gasesc in numeroase preparate, de la ciocolata la... sampon.

Numarul cazurilor de alergii alimentare este intr-o continua crestere in intreaga lume, iar cei afectati din ce in ce mai tineri. In Franta, de exemplu, un copil din zece sufera de o astfel de intoleranta, cel mai adesea produsele incriminate fiind ouale si arahidele, care pot afecta chiar copii de un an. Pericolul este mare, intrucat, chiar ingerate in cantitate infima, proteinele din astfel de oleaginoase pot provoca simptome grave: diaree, eczeme, vomismente, crize de astm si chiar soc anafilactic - o reactie violenta, ce poate determina decesul.


Test pentru depistarea intolerantei

Problema este ca arahidele sunt peste tot: in forma bruta, de materie grasa (ulei) si chiar ca aditiv, alimentar sau de alt gen. Prin urmare este dificil sa le reperezi, ca atare sa te feresti. Dar, daca un adult stie daca are sau nu „slabiciunea“, cum se poate afla daca un copil, ce nu a mai gustat astfel de fructe, este alergic? Exista un test elocvent, complet nedureros si lipsit de pericol, care consta in introducerea sub piele a unui extract de arahide in dilutie mare.

Poate fi realizat la orice varsta, in cabinetul unui alergolog, dermatolog sau la spital. In familiile cu risc crescut de astfel de intoleranta (copii proveniti din parinti alergici), se impune efectuarea testului specific, sub atenta supraveghere a unui personal calificat. Daca reactia este severa, devine necesara adoptarea unui regim alimentar din care sa fie exclus pentru totdeauna alergenul.


Fara alune sau arahide la copiii sub trei ani

Daca unul dintre parinti se stie alergic, este bine sa se ia din start unele precautii si la copil, chiar din stadiul prenatal. Numerosi alergologi recomanda evitarea consumului de alune sau arahide de catre mama in timpul sarcinii si al alaptarii. De asemenea, indiferent daca terenul ereditar este favorizant sau nu, e intelept sa nu se dea copiilor mai mici de trei ani sa consume alune sau arahide. Acesta este un mijloc foarte bun de a evita sensibilizarea si chiar riscul de sufocare.


Principalele capcane de evitat

  • Arahidele sub toate formele: ca atare, ulei, in dulciuri, unt etc.
  • Produsele care poarta pe eticheta mentiunea: ulei vegetal sau grasimi vegetale, fara a preciza exact sursa de extragare a acestora.
  • Toate fructele oleaginoase (migdale, nuci, fistic...), care, chiar daca nu apartin aceleiasi familii ca arahidele, pot prezenta un risc de alergizare destul de ridicat.
  • Unele preparate cosmetice: sampoane, sapunuri, creme pe baza de ulei de arahide sau de migdale dulci.
Medicina naturista nr. 9 (169); Foto: dli.ro
 

Halitoza: cauze, remedii fitoterapeutice

 
Informatii utile despre halitoza

Sunt putini aceia care nu s-au confruntat, intr-un moment sau altul, cu problema respiratiei urat mirositoare. Fenomenul nu este nici pe departe unul misterios. Cauza sa imediata este binecunoscuta: prezenta compusilor sulfurati, mai ales silfid de hidrogen si metilmercaptan, in aerul expirat. Exista de altfel un aparat special cu ajutorul caruia se poate cuantifica prezenta acestor compusi, numit halimetru, a carui utilitate in viata de toate zilele este cvasinula.


Primele responsabile - bacteriile

In noua cazuri din zece, originea halenei urat mirositoare este bucala. Explicatia este simpla: bacteriile se acumuleaza in santurile papilelor gustative, aflate pe partea posterioara a limbii. Aceste microorganisme produc compusi sulfurati extrem de volatili, care se elimina o data cu expiratia. Prezenta acestor bacterii explica, de asemenea, mirosul urat al gurii dimineata, la trezire. Saliva mai putin abundenta pe timpul noptii faciliteaza proliferarea micilor invadatori in cavitatea bucala si implicit a mirosurilor caracteristice. Din fericire, spalatul pe dinti, consumul unui pahar de apa sau luarea micului dejun sunt suficiente pentru a elimina efectul dezagreabil. Ramane insa o enigma de ce unele persoane produc o cantitate mai mare de compusi sulfurati fata de altele.


Alte posibile cauze

Mai sunt insa si alte cauze care stau la originea neplacutului fenomen, pe care va invitam sa le descoperiti in randurile ce urmeaza:
  • Alimentele. In mod normal, stomacul se inchide etans, o data patrunsa in acest organ, hrana; procesata sau nu, nu mai poate urca din nou spre esofag, decat cu ocazia eructatiilor. Unele alimente, pe parcursul digestiei pot deci altera pe o perioada determinata de timp halena. Ceapa si usturoiul, sosurile grase, alcoolul sunt in general cel mai des incriminate. Din fericire, efectul neplacut nu dureaza prea mult. Un emulsifiant gastric, un accelerator al secretiei biliare sunt in general suficiente pentru a grabi eliminarea problemei.
  • Aciditatea gastro-esofagiana crescuta. Hiperaciditatea la nivel gastro-esofagian modifica de obicei in rau mirosul respiratiei, chiar si la persoanele care nu prezinta manifestari digestive ale acestei probleme. Fumatul si consumul de alcool sunt de cele mai multe ori responsabile, dar sunt situatii cand nu se evidentiaza nici o cauza. Halena este atunci greoaie, uneori fetida. Medicamentele pentru reglarea aciditatii gastrice si antireflux trebuie luate sub prescriptie medicala; ele se dovedesc foarte eficiente, mai ales la copii.
  • Afectiunile dentare. Cariile neglijate, gingivita, sa nu mai vorbim de complicatiile lor, precum abcesele dentare, pot sta la originea respiratiei „grele“. De asemenea, stagnarea unor alimente in cariile adanci din dinti ori sub gingii si ulterioara lor transformare in tartru, micozele si anginele pectorale sunt tot atatea cauza ale aparitiei halenei.
  • Afectiunile cronice ale sinusurilor si nasului. Astfel de afectiuni sunt mai frecvente decat va imaginati. Rinitele si sinuzitele cronicizate sunt cel mai adesea incriminate.

Ce-i de facut?

In primul rand, trebuie actionat asupra cauzelor locale, mai ales buco-dentare si ORL. Prima vizita faceti-o la stomatolog, singurul in masura sa evalueze starea de sanatate a dintilor si gingiilor dumneavoastra. In afara tratamentelor de specialitate, v-ati putea alege si cu cateva recomandari pretioase privind igiena bucala, utile mai ales daca aveti parodontita, suferiti de o inflamatie a gingiilor ce predispune la abcese etc. Incercati de asemenea sa consumati mai rar alimente care va pot altera mirosul respiratiei. Ar fi ideal daca ati putea sa renuntati la fumat.

Calmati aciditatea gastrica, folosind infuziile din frunze de zmeur, scoarta de stejar (astringent si cicatrizant), obligeana (calmant, analgezic, antispastic), tataneasa (cicatrizant), merisor (diuretic, astringent). Efect foarte bun au si sucul proaspat de varza alba sau cel din cartof, la fel mierea de salcam (o lingura diluata in 100 ml apa calda si luata cu doua ore inainte de masa diminueaza aciditatea gastrica si se absoarbe repede, calmand „arsurile“).

Faceti-va un set complet de analize, daca problema persista in ciuda masurilor luate.


Evitati uscarea gurii

Guma de mestecat, pastilele mentolate si spray-urile bucale au drept efect mascarea temporara a neplacerii. Insa primele prezinta avantajul ca provoaca salivarea abundenta (se stie ca insuficienta acesteia creste riscul de halena urat mirositoare).

Exista boli sau chiar terapii care au ca efect diminuarea secretiei salivei. Si fumatul are, printre altele, acest inconvenient, ca sa nu mai punem la socoteala mirosul caracteristic. In cazul in care suferiti de salivatie insuficienta, este important sa consumati regulat lichide sau alimente care sa curete depozitele de pe limba.

Evitati apa de gura ce contine alcool - in loc sa ajute, de obicei agraveaza situatia, uscand gura. Mai bine, rontaiti morcovi, acestia prevenind formarea placii dentare.


La vanatoare de bacterii

Pentru ca sunt multiple cazurile cand problema respiratiei urat mirositoare apare fara o cauza evidenta, chiar in conditiile unei igiene dentare corecte, prevenirea ramane singura arma impotriva jenantului simptom. Asadar, spalati-va dintii dupa fiecare masa si utilizati ata dentara in fiecare seara, inainte de culcare, pentru a elimina resturile de alimente dintre dinti - acesta este minimul indispensabil. In plus, periati-va limba, mai ales partea posterioara a acesteia, unde papilele sunt mai bine evidentiate, pentru a elimina bacteriile. Puteti folosi in acest scop perii speciale, de la farmacie, sau chiar o lingurita. De asemenea, gingiile, interiorul obrajilor si cerul gurii ar trebui raclate, tot in ideea de a vana bacteriile.

Solutiile pentru clatit gura, cu efect racoritor si de improspatare, pe baza de uleiuri esentiale (eucalipt, menta) nu fac decat sa mascheze pentru cateva minute mirosul urat, nici pe departe nu rezolva problema. Produsele antibacteriene pe baza de clorhexidina, destinate bailor bucale, nu sunt recomandate a fi folosite timp indelungat, caci au efecte secundare nedorite; se crede chiar ca ar creste riscul de cancer al gurii. Aceste bai nu ar putea deci in nici un caz inlocui masurile elementare de igiena dentara.


Remedii fitoterapeutice

Unele plante se pot dovedi de ajutor in mascarea halenei cu iz puternic. Astfel, se recomanda mestecarea catorva frunze proaspete sau uscate de menta, patrunjel sau boabe de cafea zilnic.

De asemenea, incercati sa incheiati fiecare masa cu un mar sau o portocala.

Seara, clatiti-va gura cu ceai de lamaie sau cu infuzie din frunze de nuc ori de cimbrişor (30 g la un litru de apă) sau din flori de salvie (30 g la un litru de apă). La fel de indicată este şi esenţa de cuişoare sau din scorţişoară.


Dr. Monica Antonescu, medic de familie - Medicina naturista nr. 9 (169); Foto: clinicistomatologice.ro
 

Crizele de ulcer: factori agravanti, plante cicatrizante gastric

 
Indicatii utile pentru crizele de ulcer

Aproximativ 10% dintre barbati si o femeie din 15 dezvolta boala de-a lungul vietii, fiind semnalata cu precadere in jurul varstei de 30 de ani. Ulcerul duodenal implica structura anatomica situata la jonctiunea dintre stomac si intestinul subtire, intalnindu-se in aproape 90% din cazuri, forma gastrica a afectiunii traducand o leziune la nivelul mucoasei ce tapeteaza principalul organ digestiv. Acest tip de eroziune, care nu masoara mai mult de cativa milimetri patrati, asa-numita ulceratie, poate fi partiala sau totala (cu perforatie).

Fiind caracterizat de o rana, ulcerul implica durerea. Manifestarea majora generata de ulcerul duodenal este descrisa adesea ca o arsura, cel mai frecvent in capul pieptului, uneori migrand pana in mijlocul spatelui. La unii suferinzi se poate atenua dupa ce mananca putin, reaparand la trei-patru ore postprandial si persistand pana la urmatoare masa. Se poate accentua pe parcursul noptii, perturband serios somnul.

Ulcerul gastric provoaca crize caracterizate de o durere abdominala ascutita, de obicei la o jumatate de ora dupa micul dejun, ce se intensifica in timpul zilei. Episoadele se intind pe durata a cateva zile si revin periodic, in ambele cazuri, toamna constatandu-se acutizari. Alte simptome pot fi greturile, eructatiile acide (acre), chiar vomismentele, tulburarile digestive (diaree, constipatie), pierderea apetitului si implicit slabirea.

Regimul alimentar cu rol curativ trebuie individualizat, in functie de toleranta pacientului la anumite alimente.

O dieta corecta cuprinde sucuri alcaline, obtinute din varza, cartofi, morcovi, sfecla rosie, castraveti etc. In momentele de apogeu ale bolii chiar se recomanda consumul exclusiv al acestor sucuri, vreme de doua-trei zile, pentru a reduce aciditatea gastrica. O alta varianta ar fi: cate 50 ml suc de varza alba inainte cu 30 de minute de fiecare masa, iar la o ora dupa, aceeasi doza de suc de cartofi.

Buni sunt si cartofii fierti in coaja - nu prajiti sau amestecati cu sosuri! La fel migdalele dulci. Acestea din urma formeaza o pelicula protectoare a mucoasei gastrice, reduc secretia de pepsina si inlatura durerile. Doza recomandata este de 35 g de doua ori pe zi. Daca implicata nu este Helicobacter pylori, rol calmant are laptele; este ideal sa se bea pana la un litru pe zi. Nu se stie prin ce mecanism, neutralizeaza acidul clorhidric din stomac in numai 20 de minute de la ingerare, apoi ajuta la sintetizarea unor substante care au ca rezultat atenuarea durerii.

Albusul batut spuma, fara zahar, consumat zilnic in trei-patru reprize, are de asemenea efect linistitor. Sunt necesare pana la cinci albusuri pe zi, cinci zile la rand.

Sunt recomandate: painea alba mai uscata, carnea de vita, de vitel, de pasare (fiarta sau bine fripta), pestele slab (stiuca, salau, biban), grisul cu lapte, branza de vaci, urda, casul dulce, telemeaua desarata, chefirul, iaurtul, soteurile, pireurile de legume, compoturile neindulcite. Supele-crema se pot dovedi un excelent pansament gastric. Se obtin din legume fierte (morcovi, patrunjel, ceapa, telina, cartofi), ce sunt apoi pasate.


Trucuri profilactice

  • Luati mesele principale pe cat se poate la aceleasi ore in fiecare zi.
  • Evitati ca in timp ce mancati sa va enervati, sa cititi, sa priviti la televizor sau sa purtati discutii in contradictoriu.
  • Mestecati indelung alimentele, pentru a face mai usoara digerarea lor.
  • Nu va supraincarcati stomacul: mai bine consumati portii mici si mai numeroase (patru-cinci mese pe zi).
  • Renuntati la fumat sau macar reduceti numarul tigarilor fumate zilnic.
  • Nu exagerati cu alcoolul si fiti ponderati in privinta bauturilor care contin cofeina.

Factori agravanti

Urmatoarele elemente pot contribui la accentuarea bolii deja existente, dar nu o pot cauza:
  • Fumat. Nicotina si alte substante nocive inhalate prin fumat ajung si in sange. Se pare ca duc la sporirea secretiei de suc gastric, influenteaza negativ procesul de reinnoire a mucoasei gastrice, incetinind irigarea circulatorie a acesteia.
  • Alcool. Consumul excesiv de licori bahice are un efect cert nefast asupra mucoasei digestive. Insa, contrar unei idei preconcepute, rolul pe care il joaca in agravarea bolii ulceroase este mai mic decat cel al fumatului.
  • Stres. Multa vreme acuzat ca principal responsabil al aparitiei ulcerului duodenal, stresul s-a vazut detronat de catre infectarea cu Helicobacter pylori. Acum, surmenajul si anxietatea sunt considerate ca fiind doar agravante ale crizelor.
  • Factori ereditari. Cazurile de ulcer semnalate intr-o familie se traduc printr-un risc crescut in a dezvolta boala si la alti membri.
  • Unele afectiuni asociate. Cel mai frecvent acuzate sunt maladia Crohn si cirozarea ficatului.
  • Alimentatie incorecta. Medicii recomanda ca suferinzii de ulcer sa evite condimentele iritante (piper, boia, mustar, hrean etc), cafeaua, grasimile animale, sa privilegieze fructele si legumele proaspete, ca si fibrele vegetale. Respectarea unui orar de masa pare, de asemenea, sa reduca intensitatea ulcerului.
  • Sedentarism. Un studiu danez efectuat pe un lot de 2416 persoane atribuie un rol anti-ulceros, deci pozitiv, activitatii fizice consecvente.
  • Odihna insuficienta. Privarea de somn si munca nocturna sunt factori agravanti.

Plante cicatrizante gastric

  • Aloe. Tinctura obtinuta din 100 g frunze tocate, macerate in 400 ml alcool de 70°. Se iau cate 10 picaturi de trei ori pe zi.
  • Busuioc. Infuzie dintr-o lingurita de pulbere de frunze la o cana cu apa clocotita. Se lasa vasul acoperit 10-15 minute, apoi se strecoara. Se beau trei cani pe zi.
  • Coada-calului. Decoct dintr-o lingurita de planta maruntita la o cana de apa. Se fierbe amestecul 15 minute, apoi se strecoara. Se bea in cursul unei zile.
  • Coada-soricelului. Decoct din 10 g flori si frunze uscate la un litru de apa. Se fierbe pana cand cantitatea de lichid scade la jumatate si apoi se strecoara. Se bea intreaga cantitate intr-o zi, in trei reprize.
  • Dud. Infuzie din doua linguri de frunze maruntite la o cana cu apa clocotita. Se lasa vasul acoperit 10 minute, apoi se strecoara. Se beau doua cani pe zi.
  • Galbenele. Infuzie din doua lingurite de flori peste care se toarna o cana cu apa clocotita. Se lasa vasul acoperit 15-20 de minute, apoi se strecoara. Se bea intreaga cantitate in mai multe reprize, inaintea meselor.
  • Lemn-dulce. Macerat la rece, obtinut din doua lingurite de radacina maruntita la o cana de apa. Se bea in cursul unei zile.
Dr. Alexis Cochino, asistent universitar UMF Carol Davila - Medicina naturista nr. 9 (169); Foto: youthgoogly.com
 

Insulina verde

 
Ce este insulina verde? Informatii ajutatoare gasiti aici!

Diabetul presupune o scadere a productiei de insulina (hormonul responsabil cu buna functionare a pancreasului). Natura ne ofera insa suplimente din belsug.

Multe fructe si legume contin insulina, consumul lor ajutand la reglarea glicemiei. Numite insulina verde, acestea tin locul produselor sintetizate chimic sau le completeaza (in cazuri grave, cand e neaparat nevoie de tratament alopatic).


Ceapa

Contine crom (ajuta la scaderea grasimilor), fitonutrienti, vitamina C si flavonoizi (quercitina). Are efect hipoglicemiant, direct proportional cu cantitatea consumata. O poti folosi in mancare, fiarta sau coapta, ori sub forma de suc. Fereste-te, in schimb, de ceapa prajita.

Suc de ceapa - la o ora dupa masa, se beau doua linguri cu suc de ceapa (in storcator) diluate in jumatate de pahar cu suc de morcov. Tratamentul se face minimum trei saptamani, timp in care glicemia se verifica regulat.

Contraindicatii: ciroza hepatica si ascita.


Fasole verde

Cunoscuta ca aliment benefic pentru diabetic, fasolea verde contine vitaminele A, B, C, saruri, minerale (fosfor, siliciu, calciu), clorofila, hidrati de carbon, oligoelemente. Consumul regulat de fasole verde ajuta la refacerea pancreasului foarte solicitat, motiv pentru care i se mai spune „mancatoarea de zahar“. O poti consuma fiarta, in salata, ori gatita, cu rosii si un pic de ceapa. Sau faci o cura cu fiertura de fasole.

Fiertura de fasole verde - se fierb tecile de la 3 kg de fasole verde si se bea cate o ceasca cu zeama dimineata, pe stomacul gol, timp de doua saptamani.


Praz

Bogat in fier, magneziu, mangan, calciu, sodiu, potasiu, sulf, siliciu si fluor, vitaminele A, PP, B, C, fibre, prazul este detoxifiant si hipoglicemiant. Consumat in mod frecvent, ajuta la scaderea zaharului din sange.

Bautura naturala din praz - peste 500 g de praz taiat marunt, se toarna 0,7 l de vin alb sec. Se lasa 24 de ore acoperit, se filtreaza si se toarna in sticle. Se bea dimineata si seara cate o inghititura.

Contraindicatii: nu se recomanda celor predispusi la eruptii cutanate.


Varza murata

Contine vitamine, microelemente si saruri minerale (daca varza nu e fiarta foarte tare, cantitatea de vitamina C creste prin prepararea termica), acid folic. Prin murare, datorita bacililor acidolactici, creste complexul vitaminic B (B1, B2, B3, B6 si B9). In plus, varza murata este unul dintre putinele produse naturale vegetale care contin vitamina B12. Are si vitamina U - substanta denumita astfel pentru ca protejeaza mucoasa tractului gastrointestinal impotriva ulcerului. Consumul de varza murata si suc de varza stimuleaza producerea de suc gastric si secretie biliara, regleaza glicemia si colesterolul.

Cand glicemia o ia razna, rezolvi problema tinand o cura cu zeama de varza: de 3-4 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, bei cate 1/3 pahar cu moare diluata cu apa, in proportie de 1/1, timp de 21 de zile. Dupa sapte zile de pauza, repeti cura. Valorile glicemiei pot fi stabilizate cu ajutorul unei cure cu suc de varza (bagi varza cruda in storcator): bei cate o jumatate de pahar inainte de mic dejun si de pranz.


Cura cu afin

Contine extrem de putine zaharuri: in schimb, are insulina, taninuri, antioxidanti precum resveratrolul. O adevarata binefacere pentru diabetici!


Cura cu fructe de afin

Cura consta in consumul a 200-400 grame de afine zilnic, in mai multe prize, cu aproximativ 30 de minute inaintea meselor principale. Se mananca fructele sanatoase, bine spalate. O cura cu afine dureaza minimum sapte zile si maximum o luna. Dupa o pauza de cel putin doua saptamani, se poate relua. Ajuta la stabilizarea valorilor glicemiei si previne bolile cardiovasculare, principala si cea mai periculoasa complicatie a diabeticului.


Cura cu frunze de afin

Bei zilnic, timp de 40 de zile, doua cani cu infuzie de frunze de afin, pe care o prepari dintr-o lingurita cu frunze uscate si maruntite la o cana cu apa clocotita, lasate la infuzat 3-5 minute.

Foto: terapii-alternative.com