Vinuri si siropuri pentru sanatate

 
Vinuri si siropuri pentru sanatate
Cele mai cunoscute remedii din plante sunt infuziile, tincturile, uleiurile si alifiile.

Despre vinuri si siropuri pentru sanatate se vorbeste mult mai putin, desi ar merita si ele un raft intre medicamentele din farmacia naturii. Unele se prepara usor, altele cer oarecare migala, dar rezultatele sunt intotdeauna bune, chiar daca laboratorul este modesta noastra bucatarie de bloc.

Si mai exista un avantaj: iunie e luna primelor flori naturale, aparute pe pajisti, flori sanatoase si libere, insamantate de Dumnezeu. Culesul lor e primul pas catre sanatate.


Vinuri pentru sanatate

  • Vin de leurda (Allium ursinum) pentru sanatate. Modul de preparare a vinului de leurda: un pumn de frunze taiate marunt se fierb 2-3 minute, intr-un sfert de litru de vin alb. Se indulceste dupa gust, cu miere de albine. Se bea intreaga cantitate pe durata unei zile, inghititura cu inghititura. Bolile pe care le vindeca vinul de leurda: deficiente respiratorii, bronsite, tuse umeda, cu mucozitati, insuficienta respiratorie, emfizem pulmonar, apa la plamani, retinere de apa in organism, dureri de stomac, cure de curatare a organismului si de slabire.
  • Vin de brusture (Symphytum officinale) pentru sanatate. Modul de preparare a vinului de brusture: 5 radacini proaspete si foarte bine spalate se taie marunt si se pun intr-un litru de vin alb curat. Se lasa sa stea 5-6 saptamani. Se beau cate trei paharele pe zi, inainte de masa. Bolile pe care le vindeca vinul de brusture: un mijloc excelent de vindecare a bolilor de plamani.
  • Vin de ciubotica-cucului (Primula officinalis) pentru sanatate. Modul de preparare a vinului de ciubotica-cucului: se umple o sticla mare de 2 litri cu flori de ciubotica-cucului si se toarna deasupra vin alb, natural (taranesc). Florile trebuie sa fie acoperite de lichid. Sticla se lasa 14 zile la soare, astupata usor cu un dop. Apoi se strecoara si se pastreaza la frigider. Bolile pe care le vindeca vinul de ciubotica-cucului: dereglari ale circulatiei sangelui, boli de inima, dureri de cap, stari depresive, in cazurile durerilor de inima accidentale, se ia o inghititura de vin; bolnavii cronic de inima pot sa ia trei linguri de vin pe zi.
  • Vin de rostopasca (Chelidonium majus) pentru sanatate. Modul de preparare a vinului de rostopasca: 30 g de planta (planta intreaga, inclusiv radacina) bine spalata se opareste cu o jumatate de litru de vin alb si se lasa sa stea acoperita doua ore. Se strecoara, presandu-se bine ca sa iasa tot sucul. Bolile pe care le vindeca vinul de rostopasca: ciroza hepatica, icter. Se bea intreaga cantitate, pe durata unei zile, inghititura cu inghititura.

Siropuri pentru sanatate

  • Sirop de podbal (Tussilago farfala) pentru sanatate. Modul de preparare a siropului de podbal: intr-o oala de lut sau un borcan de muraturi se pun straturi alternative de frunze de podbai si zahar, pana ce vasul se umple. Apoi se leaga bine la gura, cu 2-3 randuri de celofan sau de pergament. Se cauta in curte sau in gradina un loc ferit, se face o gaura in pamant si se baga vasul inauntru. Deasupra se pune o placuta de scandura si se umple gaura cu pamant. Caldura constanta din sol produce un proces de fermentatie. Dupa opt saptamani, vasul se scoate afara, iar lichidul obtinut se fierbe de 2-3 ori. Se lasa sa se raceasca, se pune in borcanele cu gura larga. Bolile pe care le vindeca siropul de podbal: boli de plamani, catar bronsic, gripe puternice. Se iau 2-3 linguri de sirop pe zi.
  • Sirop de patlagina (Plantago lanceolata) pentru sanatate. Modul de preparare a siropului de patlagina: doi pumni de frunze de patlagina bine spalate se dau prin masina de tocat. Se adauga foarte putina apa (ca sa nu se prinda pe fundul vasului), 300 g zahar si 250 g miere de albine. Se pune cratita pe foc mic si se amesteca intruna, pana se ingroasa lichidul. Se pune in borcane, care se pastreaza la frigider. Boli pe care le vindeca siropul de patlagina: curata sangele de toate reziduurile, vindeca tusea, oricat de rebela, bolile de plamani, chiar si tuberculoza. Se ia de trei ori pe zi cate o lingura, inainte de mesele principale. Copiii e bine sa faca cure cu sirop de patlagina, vara, 2-3 saptamani (cate o lingurita, inainte de mese, pe stomacul gol).
  • Sirop de cimbru (Thymus serpyllum) pentru sanatate. Modul de preparare a siropului de cimbru: se pun intr-un borcan straturi alternative de flori si crengute de cimbru, bine umezite cu palmele si zahar. Cand vasul se umple, se indeasa cu mana. Se pune la soare trei saptamani. Dupa ce se strecoara lichidul obtinut, crengutele de cimbru care mai au zahar pe ele se clatesc cu putina apa, peste siropul din vas. Se pune totul pe flacara mica, fara ca lichidul sa dea in fiert. Siropul nu trebuie sa fie nici prea gros, nici prea subtire, de aceea se lasa de doua ori sa se raceasca, si se incearca pe deget. Se pastreaza in borcanele inchise cu capac. Bolile pe care le vindeca siropul de cimbru: un mijloc excelent de combatere a racelilor si gripelor de peste an. Se ia cate o lingura, inainte de mesele principale.
Sursa: As verde, nr. 119, iunie 2014.
 

Leacuri pentru boli digestive, nevralgii, sughit, hernie

 
Leacuri pentru boli digestive, nevralgii, sughit, hernie

Leacuri pentru boli digestive

  • Leac bun celor deranjati la stomac, care au dureri, li se fixeaza pe pantece un fitil aprins si se acopera cu un pahar de sticla (ventuza). Cand se stinge, se produce in acel loc o umflatura: se zice ca este „sangele cel rau, care s-a strans acolo”.
  • Leac pentru dispepsie si balonare abdominala. Se ia planta numita Matacina (sau Roinita; Melissa officinalis) si se fierbe in vin alb sau in lapte dulce. Vasul in care s-a pus planta trebuie acoperit cu o paine rotunda, pana cand fierbe. Lichidul fierbinte, atat cat poate fi suportat, se pune la buric. Se afirma ca durerea trece numaidecat.
  • Leac bun celor deranjati la stomac. Li se pune pe pantece o legatura facuta cu tarate de grau, hrean pisat, galbenus de ou si otet.
  • Leac pentru durere de stomac. Romanii din Macedonia luau o oala cu apa calda si o puneau pe pantecele bolnavului cu durere de stomac, dupa aceea o intorceau usor de trei ori in jur, cu grija insa, sa nu se verse apa calda ce o continea. Dupa un sfert sau o jumatate de ora, dupa imprejurari, in functie de cat putea suporta pacientul, se scotea oala, iar suferindul scapa de durere.
  • Un leac curios, pentru „matrice” (colici intestinale), consemnat in secolul al XVIII-lea, este acesta: „lapte de scroafa neagra sa-i dea sa bea nefiert (bolnavului), cand il apuca, ca nu-l mai doare cat va fi”.
  • Leac pentru dizenterie si diaree. Se pune sare intr-un pahar cu apa calda pana cand solutia se satureaza. Practic, se adauga sare si se amesteca pana cand, la un moment dat, nu se mai dizolva, asezandu-se la fundul paharului. I se da bolnavului sa inghita o lingura de astfel de apa calda, apoi este oprit de a mai manca sau bea ceva timp de 24 de ore. Se spune ca mii de soldati au fost tratati astfel, intr-o singura zi, pe timpul primului razboi mondial (1914-1918). Metoda o gasim, asemanatoare, si in nutritionismul japonez (yoiti Sakurazawa, Zen-ul macrobiotic).
  • Leac pentru diaree. Se ia o castana mare uscata (necomestibila) si miezul sau se da pe razatoare pentru a fi apoi pus la macerat in tuica sau palinca. Atunci cand cineva are diaree, sa bea cateva guri din acest preparat si se va vindeca.
  • Leac bun pentru copii, cand ii doare burtica si varsa. Li se da o fiertura din coaja de nuca si pere, in care se pun si noua pietricele si noua coarne (fructe de corn).
  • Leac pentru disconfortul digestiv, asa cum este greata. Se executa frictiuni violente la incheietura mainii.
  • Leac tot pentru greata, mai ales pentru cine mananca cu lacomie sau ceva gretos. Suferindul trebuie sa bata din palme, ca sa nu i se aplece.
  • Leac pentru greata avem si din Moldova de sud. Se prajeste miez de paine si se fierbe otet, apoi se inmoaie painea in otet, se intinde pe o panza si pe deasupra se presara frunze uscate si faramate de izma creata. Legatura se pune la buric.
  • Leac pentru greutate la stomac insotita de lesin. Se face o legatura cu orz pisat si se pune la pantece. Alta metoda este de a lua trei radacini de hrean si trei de brusture, se piseaza, se fierb cu bors, apoi se ingroasa cu tarate de grau, se pun pe o legatura si se leaga la buric.
  • Leac bun in caz de holera. Se pune la buricul bolnavului o legatura cu pelin sau cu zarna (Solanum dulcamara, Solanum nigrum) pisate si amestecate cu malai si lapte prins. Acest leac este bun si pentru febra tifoida.
  • Leac bun in caz de diaree. Se inmoaie degetele in cenusa si, cu ele astfel murdarite, se rasuceste de trei ori buricul bolnavului (astfel se „incuie” - printr-un gest magic - stomacul bolnavului).

Leac pentru nevralgii

  • Leac bun pentru alinarea durerilor nevralgice. Se taie un ou fiert tare, iar cele doua felii se aplica calde pe partea afectata. Cand oul se raceste, durerile dispar.

Leacuri pentru sughit

  • Leac foarte eficient pentru sughit. Retinerea respiratiei si unirea degetului mic de la fiecare mana cu cel mare, astfel incat sa se formeze doua cercuri.
  • Leac pentru sughit ce da rezultate in aproape toate cazurile. Se pune lama unui cutit pe puntea nasului pacientului, acesta trebuind sa se uite la el fara sa clipeasca.

Leacuri pentru hernie

  • Leac pentru hernie la barbat sau la femeie. Este buna o buruiana ce se cheama Coconasi (Consolida ajacis) - trebuie insa sa aiba gogosile rosii ca ciresele. Luni dimineata, pe nemancate, se scot radacinile de la trei coconasi, se piseaza bine si se amesteca cu rachiu tare de drojdii. Acest preparat trebuie baut.
  • Leac din zona Brailei pentru hernie. Se bea ceai din fructe de soc, de pojarnita (sunatoare), suc de ceapa cu rachiu, iar pe buric sa se aplice radacina de tataneasa, pulverizata si fripta cu ceapa, la care se mai adauga si putin rachiu. Se mai folosea maceratul in rachiu al plamanaricii sau ceaiul de cicoare.
  • Alt leac pentru hernie. Se bea fiertura din una dintre urmatoarele trei ierburi: forastau (Origanum vulgare), tataneasa (Symphytum officinale) sau buruiana-rea (Linaria vulgaris).
  • Alt leac bun pentru hernie. Se taie in felii radacina de mutatoare (Bryonia alba), se insira pe o sfoara si se pune la uscat. Se piseaza apoi ca o pulbere, se pune in rachiu si se bea. Totodata, se pune si ca turta la pantece, la locul afectat de „vatamatura”.
Sursa: As verde, nr. 119, iunie 2014.
 

Zmeurul. Remedii cu flori, frunze, radacini si tulpini de zmeur

 
Remedii cu flori, frunze, radacini si tulpini de zmeur
Desi faima lui o reprezinta fructele rosii, aromate si dulci, de data asta vom vorbi despre planta intreaga numita zmeur, o adevarata minune a naturii, care trebuie folosita acum.


Informatii despre zmeur

Zmeurul este cunoscut din timpuri preistorice. Zmeurul era folosit pe larg si de daci. Interesant este ca fructele zmeurului au fost consumate mult mai tarziu decat folosirea plantei ca leac. Rosul lor rubiniu starnea suspiciunea ca ar putea fi otravitoare.

Abia in secolul 16 apar primele mentiuni legate de folosirea lor. Faima zmeurului ca planta medicinala a fost cu mult mai mare decat aceea de aliment si pe buna dreptate. Arbust stufos, cu lastari taratori, prezent peste tot, in luminisuri si in paduri, el e folositor integral ca medicament al naturii, pornind de la radacini, apoi urcand spre tulpina, frunze si flori.

Dovada: si plantele se bucura de vecinatatea cu zmeurul. Daca este plantat sub un mar, merele nu mai fac pete si viermisori, in vreme ce coacazul si agrisul sunt feriti de boli si de daunatori. Dar in miraculoasa oranduire a naturii, exista un protector si pentru el: teiul. Daca vrem ca tufele de zmeur sa dezvolte tulpini inalte, viguroase si sa rodeasca abundent, le plantam in apropiere de-un tei.


Remedii cu flori de zmeur

  • Remedii cu flori de zmeur pentru erizipel, acnee. Pentru tamponarea locurilor afectate, se prepara un decoct din 3 lingurite de flori de zmeur si 200 ml de apa. Florile de zmeur se pun in apa rece, se aduce lichidul pana la punctul de fierbere si se tin pe flacara mica inca 3 minute. Cu decoctul obtinut se curata fata de doua ori pe zi.
  • Remedii cu flori de zmeur pentru leucoree. Femeile cu acesta afectiune pot folosi, concomitent cu alte proceduri medicale, o infuzie preparata din o jumatate de lingurita de flori pisate de zmeur, oparite cu 100 ml de apa clocotita, care se bea seara, inainte de culcare.
  • Remedii cu flori de zmeur pentru raceala, amigdalita, colita, eruptii cutanate. Doua linguri de flori de zmeur se infuzeaza timp de 30 de minute, in 200 ml de apa fierbinte, se strecoara si se bea cate o lingura, de 3 ori pe zi.
  • Remedii cu flori de zmeur pentru hemoroizi, boli ginecologice. Cate o lingura de flori si frunze de zmeur se taie marunt si se infuzeaza in 250 ml apa clocotita, pana la racire. Dupa strecurare, se fac tamponari si comprese pentru hemoroizi, spalaturi...
  • Remedii cu flori de zmeur pentru intepaturi de tantari. Florile de zmeur (se poate adauga si o frunza de zmeur) se strivesc putin cu o lingura de lemn. Doua lingurite de flori se macereaza in 100 ml tuica, timp de 7 zile. Se tamponeaza locurile intepate. Se asteapta pana se usuca si se repeta aplicarea tincturii, de 8-10 ori.

Remedii cu frunze de zmeur

Frunzele de zmeur sunt foarte apreciate de amatorii de ceai, care le adauga in diferite combinatii de plante, pentru o aroma deosebita. Ei prepara chiar si cafele folosind infuzia din frunze de zmeur. Bucatarii iscusiti adauga frunzele de zmeur la fierberea orezului, pentru a-l parfuma si a-i da un gust deosebit. Cantitatea de vitamina C este, uneori, de 6 ori mai mare decat in fructe.
  • Remedii cu frunze de zmeur pentru fluidizarea sangelui. Se amesteca doua parti de frunze de zmeur cu o parte de flori de galbenele. Se prepara o infuzie dintr-o lingurita de amestec si 200 ml de apa, ce se bea in timpul zilei.
  • Remedii cu frunze de zmeur pentru neurastenie, nevrita. Se amesteca cate 5 linguri de frunze si crengute de zmeur, flori de sovarf si de trifoi, cu 3 linguri de sunatoare. O lingura de amestec se opareste cu 250 ml de apa clocotita si se mai tine pe foc mic 5 minute. Se infuzeaza timp de 30-40 de min. Se beau cate 50 ml, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
  • Remedii cu frunze de zmeur pentru inflamatia ovarelor. Intr-un litru de apa fierbinte se pun cate doua linguri de frunze si flori de zmeur, radacina de odolean si papadie, iarba de coada-calului. Vasul se pune pe foc si se lasa sa fiarba timp de 15 minute. Cand apa se raceste pana la temperatura corpului, se strecoara, se adauga 2-3 litri de apa calda si se foloseste pentru bai de sezut.
  • Remedii cu frunze de zmeur pentru dermatoze, acnee. Se stoarce o lingura de suc din frunze de zmeur si se amesteca cu 3 linguri de unt. Se pune alifia pe o bucatica de tifon impaturit si se aplica pe zona iritata.
  • Remedii cu frunze de zmeur pentru dureri de muschi si de articulatii. Frunzele de zmeur tocate marunt sau trecute prin masina de carne se amesteca cu osanza de porc, topita si fierbinte, in proportie 1:3. Se toarna intr-un recipient de sticla care se inveleste in prosop flausat, pana la racire. Se freaca locurile cu dureri si se invelesc cu un fular din lana de oaie.
  • Frunzele de zmeur folosite pentru saltele terapeutice. Batranii culegeau prin paduri saci de frunze de zmeur, pentru saltele care diminueaza durerile de spate si de picioare. La frunzele de zmeur se adaugau frunze de feriga, artar, plop, mesteacan, in functie de afectiunile concrete.

Remedii din radacini si tulpini de zmeur

Partile acestea ale plantei se folosesc mai rar, deoarece oamenii nu cunosc puterile lor vindecatoare. Dar, deseori, radacinile ne trateaza mai bine si mai rapid decat restul plantei.
  • Remedii din radacini si tulpini de zmeur pentru cresterea imunitatii. In anotimpul rece se prepara un decoct din 5-6 tulpini de lungimea palmei, tocate marunt si fierte in 750 ml de apa. Se infuzeaza 30 de minute. Intareste imunitatea si organismul dupa o boala istovitoare.
  • Remedii din radacini si tulpini de zmeur pentru otita purulenta. Se culeg toamna radacini de zmeur si se toaca marunt. In 500 ml de apa rece se pun 2 linguri de radacini de zmeur si se lasa la macerat 12 ore. Se beau cate 150 ml de macerat, de doua ori pe zi, intre mese. In 30 de zile se cicatrizeaza chiar si cele mai vechi rani de pe timpan.
  • Remedii din radacini si tulpini de zmeur pentru astm bronsic. Se pun pe foc, intr-un litru de apa rece, 50 g de radacini de zmeur tocate marunt. Se aduc pana la fierbere si se mai lasa pe foc foarte mic, timp de 30-40 de minute, acoperind vasul cu capac. Se infuzeaza o ora. Se beau cate 100-150 ml contra asfixiei, de 6-8 ori pe zi.
  • Remedii din radacini si tulpini de zmeur pentru inflamarea nodulilor limfatici. Se amesteca in cantitati egale radacini de zmeur, varfuri de crengi de brad alb si miere de albine. Se toarna apa peste plante cat sa le acopere cu 3 degete si se lasa intr-un vas inchis ermetic, pus la cuptor sau pe un foc mic, timp de 8 ore, dupa care se infuzeaza 12 ore si se strecoara. Se consuma cate o lingura, de 5-6 ori pe zi, timp de 3 luni. Se pastreaza la frigider 8-10 zile sau la congelator 2-3 luni.
  • Remedii din radacini si tulpini de zmeur pentru dezintoxicare. Pentru curatarea organismului de nitrati, toxine si resturi de medicamente sintetice, putem sa preparam carbune medicinal din tulpini uscate de zmeur. Crengile se rup in bucatele mici, se pun intr-un borcan de tabla, care se acopera cu aluat sau cu un capac ermetic si se tin la cuptor sau in soba pe jar, pana se transforma in praf negru. Se consuma cate 1/3 de lingurita, de 4-5 ori pe zi, cu putina apa calda.
Sursa: As verde, nr. 119, iunie 2014.
 

Verde si albastru - indicatii terapeutice

 
Verde si albastru - indicatii terapeutice
Cand spunem ca asteptam primavara, gandurile noastre se coloreaza in verde si in albastru: verde ca iarba care cucereste campiile si albastru precum cerul stralucitor de aprilie. Doua culori care ne umplu sufletul de lumina si viata de bucurie, actionand asupra noastra ca un veritabil medicament. Tot ceea ce ne inconjoara e facut sa ne ajute, sa ne sprijine sufleteste, iar daca sufletul ne este puternic, el ne ajuta sa fim sanatosi. Priviti cu ochii larg deschisi primavara. Stralucirea ei proaspata si gingasa e cel mai redutabil medicament.


Culoarea verde - indicatii terapeutice

Culoarea verde este, prin excelenta, culoarea vietii, a regenerarii si a energiei. Primavara ne scalda efectiv in aceasta culoare si beneficiem din plin de efectele ei. Privitul verdelui ierbii, expunerea la lumina filtrata prin frunze ori chiar asezonarea alimentelor cu verdeturile de primavara sunt tot atatea modalitati de vindecare, pentru o multitudine de afectiuni.

In terapie, verdele este unanim considerat drept culoarea energizanta si antitumorala cea mai puternica. Ca atare, culoarea averde este indicata in primul rand in cancer, indiferent de localizare, precum si in tratamentul tumorilor benigne (de unde si recomandarea, frecvent intalnita, de a dormi cu lumina verde in camera, in cazul acestor boli).

Culoare verde este indicata pentru tratarea durerilor de cap acute, a alergiei, a gastritei hiperacide si a ulcerului gastric, a hipertensiunii, a gripei insotite de febra, a nevralgiilor de tot felul, a tulburarilor cardiace.

Ca regenerant, culoarea verde este indicata pentru stimularea vindecarii ranilor si fracturilor. Culoarea verde este recomandata si in starile de oboseala acuta, insomnie, nevroze insotite de anxietate.

Culoarea verde induce stari de calm profund, liniste, buna dispozitie (dar nu exploziva, ca la portocaliu sau rosu), flexibilitate in gandire si diplomatie, multumire.

Important. La toate culorile, dar la verde in mod special, exista nenumarate nuante care sunt sensibil diferite intre ele, atat ca actiune asupra organismului, cat si asupra psihicului:
  • Verdele crud al primaverii este prin excelenta regenerant si reintineritor, dinamizeaza procesele fiziologice din organism, induce o stare de expansivitate si buna dispozitie. Este indicat in tratarea tuturor afectiunilor cronice, a bolilor produse de uzura si intoxicarea organismului, a starilor de indispozitie ori de pesimism. In astenii si depresii poate avea un efect aparent paradoxal, la inceput agravand putin simptomele, dupa care se fac simtite si efectele sale binefacatoare.
  • Verdele profund al padurilor de rasinoase este mai mult calmant, favorizand totodata si o stare de interiorizare. Este un adevarat balsam in tratamentul gastritelor si ulcerelor gastrice, al starilor de iritare psihica.
  • Verdele foarte inchis, specific vegetatiei din zonele umede si umbroase, este o culoare care conserva si favorizeaza acumularea. Este recomandat in tratamentul starilor de de vitalizare, anemie, de lipsa a unor minerale.

Culoarea albastru - indicatii terapeutice

Nu exista un elixir mai bun pentru a ne aerisi si curata sufletul si intreaga fiinta, decat privitul cerului senin de primavara, spalat si limpezit de ploile acestui sezon. Albastrul pur al cerului este considerat, prin excelenta, culoarea aspiratiilor inalte, a libertatii launtrice, a calmului, a iubirii altruiste si lipsite de gelozie si posesivitate.

Albastrul este o culoare care stimuleaza imunitatea, calmeaza accesele de febra, decongestioneaza si reduce inflamatia, aduce linistea, seninatatea si optimismul. Cele mai bune rezultate se obtin in tratamentul inflamatiilor de tot felul (oculare, intestinale, urinare, a durerilor de gat, de cap si de dinti, a migrenei si encefalitei, a reumatismului acut, a senzatiilor de voma, a diareei si insolatiei).

Efecte bune s-au observat si in tratarea urmatoarelor boli: aritmie cardiaca, anexita si cistita, menstruatie dureroasa, spasme, icter. Albastrul este considerat un bun adjuvant si in febra tifoida, holera, infectii cu HIV (datorita efectelor imunostimulatoare), variola, pojar.

In plan psihic, albastrul ajuta la restabilirea echilibrului launtric, avand efecte psihostabilizante. Albastrul este culoarea fidelitatii, dar si a aspiratiei spre libertate.

Albastrul induce trairi pozitive, cum ar fi: calmul, linistea interioara, concentrarea si seriozitatea, detasarea de emotiile negative. Albastrul este folosit in tratarea isteriei, a tulburarilor psihice, posttraumatice (este o culoare antisoc), a labilitatii psihice si a apoplexiei (profilaxie si recuperare).

In ce priveste administrarea celor doua „medicamente”, ea este cat se poate de simpla. Faceti o cura de verde si de albastru, privindu-le zilnic, vreme de 5-10 minute. Concentrati-va, pur si simplu, privirea asupra lor, incercand sa le „furati” stralucirea si frumusetea. Important este sa faceti lucrul acesta zilnic, ca pe o adevarata cura de sanatate.

Sursa: As verde, nr. 82, aprilie 2011.
 

Apelati la medicina orientala in caz de raceala si gripa!

 
Apelati la medicina orientala in caz de raceala si gripa!
Anotimpul rece este perioada in care frigul, vantul si umiditatea sunt factorii favorizanti pentru declansarea afectiunilor aparatului respirator. Microorganismele (virusurile si bacteriile) sunt favorizate in actiunea lor de imunitatea scazuta a organismului. Alaturi de aceste elemente, in medicina chineza, emotiile sunt considerate si ele, factori cel putin la fel de importanti in declansarea acestor afectiuni. Se spune ca tristetea si melancolia dezechilibreaza plamanul si slabesc terenul pe care microbii pot apoi actiona in voie.

In medicina traditionala chineza, imunitatea este reglata de intestinul gros si plaman, iar organul coordonator este ficatul. Plamanul regleaza energia de aparare (Wei-qi), care se distribuie ca o pelicula fina la suprafata pielii; dezechilibrul energetic al plamanului se manifesta prin faptul ca orice raceala din mediu este imediat receptionata de catre organism, aceste persoane fiind de obicei primele care racesc.

De asemenea, tot plamanul regleaza deschiderea porilor si transpiratia; unul din semnele precoce de afectare a plamanilor este transpiratia abundenta, in special noaptea, intre orele 3-5 a.m. (care in orarul de functionare al organelor reprezinta ora plamanului!). Nu intamplator, medicina moderna constata ca crizele de astm bronsic insotite de tuse si sufocare se declanseaza predominant in partea a doua a noptii, cu un maxim intre orele mentionate.

Intestinul gros contribuie la reglarea imunitatii si a diviziunii celulare, cu ajutorul florei intestinale. Pentru intarirea imunitatii la nivelul intestinului gros se recomanda o alimentatie bogata in fibre (din fructe si legume proaspete sau din aportul zilnic de tarate inmuiate in apa ori iaurt).

De cele mai multe ori insa, poarta de intrare in organism este deschisa in prealabil de o infectie cu un parazit (giardia) la nivelul intestinului gros, organ-pereche al plamanului. De aceea, pentru intarirea imunitatii se recomanda ca la inceput sa se faca o deparazitare naturala, cu o planta medicinala autohtona sau chinezeasca: seminte de dovleac, propolis, neem, nuca neagra, cuisoare, oregano.

Reamintesc ca sanatatea pielii si a nasului sunt legate de buna functionare a intestinului gros, existand puncte in acupunctura care pot trata un nas infundat sau cu secretie apoasa, o eruptie sau alergie la nivelul pielii ori o inflamatie la nivelul sinusurilor.

Pe langa organele care ne apara - plamanul si intestinul gros, ficatul reprezinta - cum spun chinezii - „generalul care elaboreaza strategia de aparare”, el coordonand imunitatea la nivel sanguin si celular, dar si eliminarea toxinelor din organism.

Pentru a trata eficient o afectiune, este nevoie sa incepem cu detoxifierea organismului, in special a ficatului, pentru ca fara aceste masuri, orice alt tratament poate fi ineficient, deoarece mecanismele de reactie ale organismului sunt blocate. Se recomanda, in acest sens, folosirea unor plante cum ar fi armurariul, turita-mare, papadia, ienuparul, urzica, cordicepsul.

Una dintre cele mai frecvente probleme de sanatate este raceala, insotita frecvent de tuse. Interesant este ca, in medicina chineza, tusea poate fi declansata de un dezechilibru la nivelul inimii (in urma unui efort fizic), al ficatului (tuse seaca, sparta si chinuitoare, legata de starile emotionale), al stomacului (tuse persistenta, cu sughit, legata de alimentatie), al plamanului (tuse cu voce „plangatoare” si expectoratie de culoare alba), al rinichiului (tuse insotita de gemete si oboseala).


Remedii naturale bune in tratamentul racelii si tusei, in cresterea imunitatii

Din fericire, exista numeroase remedii naturale eficiente care pot fi folosite cu succes in tratamentul racelii si tusei, in cresterea imunitatii si echilibrarea organismului, dintre acestea putand fi recomandate:
  • Amestec de ceaiuri in parti egale din tei, cimbrisor, trei-frati-patati si sovarv, din care se prepara o infuzie eficienta in tratarea tusei si a racelii. Amestecul poate fi folosit si pentru inhalatii, dar si sub forma de tinctura sau uleiuri aromatice.
  • Amestec de catina si miere - reface caile respiratorii, regenereaza membranele si reface mineralele din organism.
  • Uleiuri aromatice sau sirop de muguri de pin si brad.
  • Mirodenii - cuisoare si oregano.
  • Vitaminele C si D (vitamina D avand un efect imunitar foarte important, asa cum releva ultimele studii).
  • Concentrat de flora intestinala (acidophilus), care reface flora intestinala si intareste imunitatea, regleaza digestia si ajuta la eliminarea microbilor din organism.
  • Antibiotice naturale, care inlocuiesc cu succes, in anumite cazuri, antibioticele de sinteza: Cordiceps (antimicrobian, intareste imunitatea, regenereaza ficatul, rinichiul si plamanii), Goldenseal (antimicrobian, antiviral, antiparazitar, reface colonul si vezica biliara), Astragalus (antibiotic, regleaza limfa si globulele albe, precum si inima si ficatul), Ashwagandha (intareste imunitatea, trateaza alergiile, regleaza emotiile), Agaricus (antibiotic si regenerator natural).
  • Antiinflamatorii naturale - cat's claw, maitake, gheara-diavolului, derivati de sulf (MSM).
  • Chitosan - detoxifica limfa, scade colesterolul, regenereaza ficatul.
Nu in ultimul rand, alaturi de aceste remedii se recomanda miscarea in aer liber si mentinerea echilibrului emotional, pentru ca, asa cum spun chinezii, orice boala are o cauza emotionala. In acest sens, combinarea acupuncturii cu remediile amintite accelereaza procesul de vindecare si previne imbolnavirile viitoare.

In acupunctura exista puncte care trateaza raceala si gripa, tusea si alergiile, dar si inflamatiile din sfera ORL (urechi si sinusuri).

Daca raceala este surprinsa la debut, este posibila stoparea evolutiei ei, iar pe termen lung, echilibrarea prin acupunctura intareste imunitatea, aceasta vazandu-se clar in scaderea numarului si a duratei imbolnavirilor pe o perioada chiar de ani de zile!

Autor: Dr. Teodor Coldea poate fi contactat la Centrul de medicina integrativa QI, B-dul Pache Protopopescu nr. 119, sector 1, Bucuresti.

Sursa: As verde, nr. 103, ianuarie 2013.
 

Produsele apicole sunt eficiente in afectiunile bronho-pulmonare

 
Produsele apicole sunt eficiente in afectiunile bronho-pulmonare
Dat fiind potentialul lor antibacterian si antiinflamator, produsele apicole au proprietati curative de exceptie in afectiunile bronho-pulmonare, iar eficienta lor a fost dovedita in practica medicala.


Mierea calmeaza tusea, laringita, faringita si durerile de gat

Reputatia mierii nu mai lasa loc de discutii, intrucat este remediul traditional pe care ni-l ofereau bunicile pentru a ne calma tusea, laringita, faringita si durerile de gat. Actiunea sa antitusiva, fluidifianta si expectoranta este legata de prezenta unor substante volatile in compozitia sa (sa ne amintim aroma deosebit de placuta a mierii de tei, care contine farnesol), dar si de proprietatile sale antibacteriene.

Unele sortimente de miere, cum este cazul mierii de lavanda, de cimbru sau de conifere, dar si amestecul de miere cu propolis sunt de un real ajutor in recuperarea vocii afectate de o laringita sau o faringita. In acelasi timp, mierea in fagure este un excelent adjuvant in tratamentul rinitelor si al sinuzitelor.

In tratamentul bronsitei cronice, rezultate foarte bune obtinem prin asocierea propolisului cu mierea (daca este posibil, miere de tei sau de eucalipt).

Pediatrii se confrunta deseori cu o incidenta crescuta a infectiilor respiratorii ale cailor superioare (faringite, laringite, sinuzite, rinite) sau bronho-pulmonare (bronsite, traheite, pneumonii), in multe cazuri, afectiunile devin cronice si pot perturba dezvoltarea copilului mic, mai ales in conditii de recidive frecvente, cand arsenalul terapeutic clasic recurge la administrarea de antibiotice.

Apiterapia detine numeroase solutii ce pot ameliora sau chiar vindeca aceste boli. Este cazul mierii de albine, cu actiune emolienta, expectoranta si antibacteriana, care administrata in gargarisme sau sub forma de sirop ofera rezultate excelente.

Infectiile cailor respiratorii superioare pot beneficia de un spectru larg de produse pe baza de propolis (tablete, capsule, unguente si solutii pentru aerosoli).


Propolisul ajuta in tratamentul faringitelor cronice, alergiilor rino-sinuzale

Propolisul este extrem de eficient in tratamentul unor afectiuni ale arborelui respirator. In multe cazuri, el depaseste eficacitatea medicamentelor alopate folosite pentru tratamentul acestor afectiuni. Acest produs natural prezinta avantajul de a stopa rapid durerea, de a-si exercita actiunea o perioada lunga de timp si de a reduce durata tratamentului clasic.

Dintre afectiunile ce pot beneficia rapid de efectele propolisului se numara faringitele cronice, alergiile rino-sinuzale si rinosinuzita cronica. Daca la tratamentul cu propolis se asociaza laptisor de matca si miere, eficienta este sporita in tratamentul amigdalitelor, otitelor si a traheitelor.

Eficacitatea propolisului este demonstrata si ca agent analgezic, in tratarea unor afectiuni ca astmul bronsic, bronsita si virozele respiratorii. In tratamentul acestor afectiuni, se foloseste o solutie de propolis 5% in alcool, care stimuleaza procesul de regenerare tisulara, in cazul de infectare a leziunilor.

Tinctura de propolis poate fi utilizata si pentru aerosoli: se fac inhalatii cu propolis dizolvat in diverse proportii in apa distilata, lapte fiert, ulei de piersici sau de caise. Se recomanda ca pacientul sa ramana in repaus circa 25 de minute, dupa fiecare sedinta de aerosoli. Aerosolizarea se poate face prin inhalatii simple sau utilizand aparate speciale. Un tratament dureaza circa 25 de sedinte, iar daca este necesar, poate fi repetat la fiecare 3 luni.

Extractele de propolis si-au demonstrat efectul protector si in tratamentul guturaiului comun, la care s-a observat scurtarea perioadei de tratament. Studiile au raportat reducerea incidentei infectiilor respiratorii la copii, mai ales formele de rinite, faringite, amigdalite streptococice si bronsite.

Aplicatiile locale de propolis si pastura dau rezultate foarte bune in tratamentul infectiilor respiratorii superioare, de tipul anginei si rinosinuzitei.

Trebuie sa mai mentionam ca, in aplicarea interna, propolisul nu produce dezechilibre ale florei bacteriene normale, intrucat stimuleaza factorii imunologici si are ca rezultat o crestere a rezistentei generale a organismului fata de boala.


Laptisorul de matca este util in tratamentul afectiunilor cronice pulmonare

Este util in tratamentul afectiunilor cronice pulmonare, prin efecte imunomodulatoare specifice, fiind diminuate simptomele afectiunilor (transpiratie abundenta, tuse, accese de astm etc). Se poate folosi si preventiv, in epidemiile de gripa sau in infectiile virale acute.

Aplicat ca terapie de soc, laptisorul de matca poate conduce rapid la disparitia simptomelor din raceli. In acest caz, administrarea trebuie sa se faca cu mare prudenta la persoanele cu antecedente alergice, mai ales la cele ce prezinta tulburari hormonale. Cel mai prudent este sa nu se depaseasca dozele recomandate.


Cateva preparate de trecut iarna cu bine:

  • MEL-PROP este realizat sub forma de pasta de miere cu propolis si vitamina C. Produsul este un adjuvant eficient in afectiunile bronho-pulmonare. Pentru confortul administrarii, exista si un produs prezentat sub forma de tablete: MELTONIC Eucalipt (contine propolis, vitamina C, ulei esential de pin si ulei de eucalipt).
  • Produsele PROPOSEPT (tablete cu propolis) si PROPOSEPT C (tablete cu propolis si vitamina C) fac parte din grupa medicamentelor apiterapeutice destinate tratamentului unor afectiuni ca traheile, bronsite, faringite etc.

Retete cu produse apicole pentru tuse, traheite si traheo-bronsite

Tuse:
  1. Reteta 1. Ingrediente: 1 lingurita miere; 2 linguri seminte de anason; 2 g sare gema; 250 ml apa. Amestecul se fierbe si apoi se raceste. Se consuma cate 2 linguri, la fiecare doua ore.
  2. Reteta 2. Ingrediente: 200 g miere; o lamaie; 2 linguri glicerina. Se fierbe o lamaie intreaga in putina apa, la foc lent, nu mai mult de 10 minute; se taie in jumatate si se stoarce sucul intr-un pahar. Se adauga 2 linguri de glicerina, apoi se completeaza cu miere si se omogenizeaza. Se ia cate o lingurita de amestec, inainte si dupa mese si o lingurita inainte de culcare.
  3. Reteta 3. Ingrediente: 2 linguri miere; o ridiche neagra. Se spala ridichea si se face o scobitura la partea superioara, fara a se curata de coaja. Se umple scobitura cu miere si se lasa ridichea in repaus, acoperita cu o hartie groasa, timp de 3-4 ore. Se ia cate 1 lingurita din sucul pe care il lasa, de 3-4 ori pe zi, inainte de mese si inainte de culcare.
Traheite si traheo-bronsite:
  1. Reteta 1. Solutie de miere in amestec cu apa (1:1), pentru inhalatii - de doua ori pe zi, timp de 20-30 de zile.
  2. Reteta 2. Solutie hidroalcoolica de propolis 5%, sub forma de aerosoli: 1 inhalatie pe zi, timp de 5 zile.
  3. Reteta 3. Tinctura de propolis 5% si ulei de trandafir (in proportie de 1:1), sub forma de aerosoli si electroaerosoli - 5-20 inhalatii, timp de 1-5 minute. Daca este necesar, tratamentul se repeta la interval de 1-3 luni.
  4. Reteta 4. Tinctura de propolis 10% - cate 30 de picaturi de 3 ori pe zi (se ia cu miere de albine), sau tinctura de propolis 30% - cate 10 picaturi de 3 ori pe zi. In plus, pe cale orala se administreaza polen si miere.

Sirop din muguri de brad, miere si propolis

Tinand cont de proprietatile benefice ale mierii de albine, ale propolisului si ale mugurilor de brad, primavara se poate prepara un sirop foarte eficient pentru tratamentul bolilor cailor respiratorii, care nu trebuie sa lipseasca din nicio casa.

Se recolteaza muguri de brad sau de molid la dimensiunea de 3-5 cm (prin aprilie sau mai). Se cantaresc, se spala in apa rece si se taie foarte marunt. La 1 kg de muguri se adauga 3-4 litri de apa, iar amestecul se fierbe 10-15 minute, intr-un vas emailat, acoperit. Decoctul obtinut este trecut printr-o sita de bucatarie obisnuita si lasat sa sedimenteze.

Dupa strecurarea printr-un tifon, este lasat din nou sa sedimenteze si se strecoara iar prin tifon. Ulterior, siropul se prepara astfel: la 1 kg de decoct de muguri strecurat se adauga 1 kg de miere (de preferinta miere de tei sau de faneata) si 10 grame de extract moale de propolis (concentratie de 30% in alcool).

Decoctul este omogenizat cu grija, impreuna cu mierea si propolisul, iar siropul rezultat este incalzit la o temperatura ce nu trebuie sa depaseasca 40°C. Dupa racire, se toarna in sticle de 0,5 litri inchise ermetic, care se depoziteaza intr-o camera racoroasa. Siropul poate fi utilizat in tratamentul tusei si al gripei, in laringite, faringite si alte boli ale cailor respiratorii. Se administreaza cate o lingurita de 3 ori pe zi, inainte de mese.

Autor: Dr. biochimist Cristina Mateescu, director general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura.

Sursa: As verde, nr. 103, ianuarie 2013.
 

Extractele gemoterapice ajuta in caz de raceala si gripa

 
Extractele gemoterapice ajuta in caz de raceala si gripa
Sezonul rece aduce manifestari patologice in principal in sfera afectiunilor respiratorii. Virozele respiratorii sunt frecvente, deseori complicate, iar tratamentele cu medicamente sunt foarte agresive pentru organism.

Slabirea rezistentei organismului este generata si de stresul zilnic, stilul de viata suprasolicitant, patologiile cronice in exces la varstnici si chiar la adultii tineri. In aceste conditii, sunt importante atat profilaxia afectiunilor respiratorii la toate grupele de varsta, cat si abordarea unui tratament cat mai putin agresiv, care sa nu destabilizeze organismul. De asemenea, este necesara si sustinerea acestuia in perioada de convalescenta, pentru o refacere rapida si cat mai buna.

Solutia pentru toate aceste probleme sta in forta vindecatoare a plantelor prelucrate in stare proaspata, respectiv in substantele continute de partile tinere ale plantelor, cunoscute sub numele de „celule stern vegetale”: extractele gemoterapice.

Nu putem intelege pe deplin sensul unui simptom sau al unei boli, daca baza cunoasterii medicale nu este sustinuta de o conceptie energetica a vietii. Trebuie inteles sistemul fluctuant al materiei vii care se transforma in permanenta din materie in energie si invers, in conformitate cu legile entropiei si ale termodinamicii.

Astfel, intre plante si animale are loc o circulatie continua de materie si un schimb permanent de energie. Fitocomplexul din muguri, mladite, boboci, seva sau seminte actioneaza ca un „totum” cu puteri modulatoare a functiilor dereglate ale organismului in caz de boala, „amintindu-ne ca boala si remediul ei sunt bine structurate intr-un raport unic al necesitatii biologice”, asa cum scrie dr. Fernando Pitera, autorul Tratatului de Gemoterapie - cea mai valoroasa lucrare de gemoterapie la ora actuala.

Extractul gemoterapic este preparat printr-o tehnica ce permite pastrarea calitatilor biologice ale plantei nemodificate: prelucrarea partilor tinere de plante in stare proaspata (imediat dupa culegere) si extractie controlata intr-un amestec de alcool, glicerina sau apa.

Gemoterapia actioneaza astfel cu cantitati infime de substante chimice „vii” (exact conform principiilor homeopatiei), care nu vor produce reactii secundare sau adverse, ci vor reechilibra sistemele energetice cu care interactioneaza, prin mecanisme capabile sa activeze enzimele blocate si sa refaca „haosul” biochimic si celular, generand vindecarea.

Cu ajutorul gemoterapiei (terapie naturala blanda, dar cu efecte profunde, la nivel celular) se pot rezolva multe dintre neplacerile sezonului rece, actionand de la aparitia primelor semne de boala.

Este important de retinut faptul ca ameliorarea simptomatologiei de la primele administrari nu trebuie sa va faca sa intrerupeti tratamentul. Pentru efecte de durata, trebuie continuata administrarea cel putin o saptamana - pentru cei care racesc mai rar, pana la doua luni - daca faceti parte din categoria celor care racesc usor in sezonul rece.

Extractele gemoterapice se administreaza in scheme individualizate sau sub forma unor formule complexe. Vom prezenta cateva preparate naturale din gama Polygemma, combinatii complexe de extracte gemoterapice, indelung verificate in practica medicala, in cei peste 17 ani de la aparitia si dezvoltarea gemoterapiei in Romania.


Preparate naturale care actioneaza la nivelul aparatului respirator:

- Polygemma 17 - Imunitate creste puterea de aparare a organismului.

- Polygemma 5 - Cavitate bucala si gat sustine sanatatea cavitatii bucale si a gatului.

- Polygemma 3 - Tuse amelioreaza tusea seaca sau productiva.

- Polygemma 4 - Sinusuri amelioreaza simptomele neplacute din raceli, care afecteaza sinusurile.

- Polygemma 16 - Plamani este recomandat pentru detoxifiere la nivel pulmonar si sustinerea activitatii pulmonare.

Ideal ar fi sa se actioneze cu masuri profilactice de crestere a puterii de aparare a organismului si sa se apeleze la unul dintre celelalte preparate, de la primele semne de disconfort, fie la nivelul gatului, al sinusurilor, sau in caz de tuse. Preparatul pentru sustinerea activitatii pulmonare este recomandat ca adjuvant la medicatia clasica sau ca modalitate de detoxifiere pulmonara pentru persoanele expuse la noxe cu afectare la nivel respirator.


Polygemma 17 - Imunitate

Este o combinatie de extracte gemoterapice din muguri de catina, muguri de porumbar, mladite de maces si extract fitoterapic sub forma de suc din Echinacea purpurea. Preparatul creste puterea de aparare a organismului, amelioreaza simptomele din raceli si stari gripale, sustine refacerea organismului in convalescenta si ajuta la reducerea recidivelor.

Se recomanda in special administrarea profilactica, inaintea si in timpul perioadelor cu risc crescut de imbolnavire, dar si la debutul starilor gripale, sustinand organismul pentru o refacere rapida.


Polygemma 5 - Cavitate bucala si gat

Este o combinatie de extracte gemoterapice din muguri de vita de vie, mladite de maces si mladite de afin. Sustine sanatatea cavitatii bucale si a gatului prin intarirea sistemului de aparare a organismului. Are actiune antiseptica, astringenta, cicatrizanta si antiinflamatoare, cu rol vitaminizant si antioxidant.

Afectarea amigdalelor si a faringelui este frecventa la copii, in special pentru cei aflati in colectivitate, iar acest preparat poate fi de real folos pentru mamici, ajutand la o recuperare rapida a copilasului, daca este administrat din timp si boala nu este lasata sa evolueze spre complicatii, caz in care medicul trebuie consultat neaparat.

La ora actuala, multi medici s-au specializat in gemoterapie, iar tratamentul poate fi condus si urmarit de catre un specialist. In colectivitatile de copii prescolari sau scolari mici apar periodic focare de streptococii faringiene care, in cazul copiilor cu imunitatea slabita, se pot complica cu alte afectari streptococice: scarlatina, afectari renale, cardiace sau chiar afectari articulare streptococice.

Copiii cu imunitate mai buna, dar nu suficienta, raman purtatori ai unui titru ASLO crescut (peste 200). In multe dintre aceste circumstante se indica antibioterapie, care nu intotdeauna da rezultatul dorit, ca urmare a cresterii rezistentei streptococului la multe dintre antibioticele uzuale. In aceste situatii, preparatul Polygemma 5 - Cavitate bucala si gat poate fi administrat preventiv, in colectivitatile in care a aparut un caz de faringita streptococica sau de scarlatina.


Polygemma 3 - Tuse

Este o combinatie de extracte gemoterapice din muguri de carpen, muguri de calin si mladite de caprifoi negru. Are actiune de calmare a tusei si de linistire generala, efect antiinflamator si antialergic, regleaza tonusul bronsic si stimuleaza organismul pentru eliminarea toxinelor de la nivelul cailor respiratorii.

Tusea este un act reflex de aparare a organismului si, in general, nu trebuie inhibata, ci trebuie intarit organismul sa elimine toxinele cat mai repede. Acest simptom are multiple cauze si poate avea diferite aspecte. Cele mai multe raceli se insotesc de tuse datorita iritatiei nazofaringiene si a secretiilor din nas, care se scurg pe peretele posterior al faringelui.

Tusea apare si intr-o raceala simpla, cu secretii nazale, dar si in iritatii ale laringelui si faringelui ori in afectiuni pulmonare si bronhice. Schimbarea caracterului tusei (mai frecventa, mai suparatoare) este un semnal ca trebuie consultat medicul. In cazul copiilor, tusea pe care parintii o pot trata singuri acasa este cea care insoteste guturaiul simplu, cu nas infundat, secretii si stare subfebrila.

Preparatul Polygemma 3 - Tuse este recomandat in infectiile cailor respiratorii superioare, care sunt insotite de tuse seaca sau productiva, precum si in laringite insotite de tuse, in raguseala si afonie.

Trebuie sa amintim aici si de preparatul inspirat din utilizarea populara: Suc de ridiche neagra cu miere de albine, formula traditionala folosita pentru calmarea tusei.

Ridichea neagra (Raphanus sativus niger) a fost cultivata din timpuri stravechi, avand o istorie de cel putin 4000 de ani. Este un aliment cu o larga raspandire in lume, in acelasi timp fiind folosita si in fitoterapie. Contine zaharuri, uleiuri volatile sulfurate, proteine, grasimi, sodiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, vitaminele A, B1, C.

Fluidifica secretiile bronsice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie. Reduce obstructia de la nivelul cailor respiratorii superioare. Are si proprietati antiscorbutice, stimulente ale celulei hepatice, aperitive si digestive, diuretice, antialergice, sedative. Este folosita in tratamentul starilor inflamatorii care produc obstructie la nivelul cailor aeriene superioare si inferioare (faringite, laringite, bronsite, pneumonii), dar si in dispepsii, afectiuni hepatice, scorbut, insomnii, migrene.

In preparatul nostru, sucul obtinut prin presare din ridiche neagra este amestecat cu miere de albine, cu proprietati expectorante si fluidifiante ale secretiilor. Tinand cont de proprietatile sale fortifiante, siropul de ridiche neagra cu miere de albine este indicat si copiilor anemici, batranilor sau persoanelor aflate in convalescenta.

Se poate administra atat in afectiuni respiratorii acute, insotite de secretii, stari inflamatorii sau congestive, cat si in afectiuni cronice de tipul bronsitelor. Se poate administra impreuna cu medicatia simptomatica, in cazul infectiilor respiratorii virale, care au ca simptom dominant tusea sau poate insoti tratamentul antibiotic pentru infectiile de natura bacteriana de la nivelul tractului respirator.

Atentionare: sucul din ridiche neagra stimuleaza functionarea vezicii biliare, dar este contraindicat persoanelor cu litiaza biliara, putand declansa crize de colica biliara.


Polygemma 4 - Sinusuri

Este o combinatie de extracte gemoterapice din muguri de coacaz negru, muguri de carpen, muguri de arin negru si de mesteacan pufos. Ajuta la ameliorarea simptomelor neplacute din racelile care afecteaza sinusurile, avand actiune antiinflamatoare si cicatrizanta la nivelul sinusurilor. Are efect drenor, de eliminare a mucusului din sinusuri prin cavitatea nazala si actiune generala de crestere a puterii de aparare a organismului.

Sinusurile sunt cavitati pline cu aer, situate in apropierea nasului. Cel mai frecvent afectate sunt sinusurile frontale si cele maxilare, care sufera atat in diferite inflamatii ale mucoasei nazale (rinite), cat si in afectiuni dentare (abcese dentare, inflamatii).

Multe persoane sufera de inflamatii cronice ale sinusurilor, care le afecteaza respiratia si implicit calitatea vietii (dificultati de somn, probleme cu rezistenta la efort fizic etc). In aceste cazuri cronice sau recidivante, se recomanda cure de 1-2 luni.


Polygemma 16 - Plamani

Este o combinatie de extracte gemoterapice din muguri de alun, muguri de castan comestibil si mladite de mur, care ajuta la refacerea elasticitatii tesutului pulmonar, creste capacitatea respiratorie, are efect antispastic, antiinflamator si cicatrizant la nivel pulmonar.

Gemoterapia, alaturi de fitoterapia cu extracte din plante proaspete, sunt terapii naturale care valorifica intregul potential terapeutic al naturii. Sa avem intelepciunea si rabdarea sa descoperim aceste surse naturale pentru sanatatea noastra!

Extractele gemoterapice se vor administra conform prospectelor insotitoare.

Autor: Dr. farm. Carmen Ponoran, director de productie la Laboratoarele PlantExtract Cluj.

Sursa: As verde, nr. 103, ianuarie 2013.
 

Zona zoster - remedii pentru atenuarea simptomelor bolii

 
Zona zoster - remedii pentru atenuarea simptomelor bolii
De la primele semne ale bolii, informati medicul de familie, caci pentru a actiona eficient, tratamentul trebuie pornit cat mai repede. Vi se vor prescrie remedii locale si medicamente antivirale si antalgice, pentru a usura durerile si senzatiile de arsura. Remediile noastre sunt un complement binevenit pentru a atenua simptomele bolii.


Remedii contra eruptiilor cutanate si a mancarimilor

  • Aloe Vera - daca aveti planta in casa, rupeti o frunza si aplicati-i sucul pe pielea atinsa: va calma eruptia. Puteti folosi si gelul de Aloe Vera, dar el se obtine numai de la importator.
  • Drojdie de bere - o pasta groasa, preparata din pulbere de drojdie de bere amestecata cu apa, se aplica pe vezicule. Potoleste mancarimile. Aplicati un strat gros pe zona atinsa.
  • Lamaita (Sippia citriodora) - face parte din familia mentei si este eficienta contra virusului herpesului si al zonei zoster. Se infuzeaza doua lingurite de frunze uscate cu o cana de apa clocotita. Se lasa sa se raceasca, apoi se tamponeaza zonele atinse cu un ghemotoc de vata inmuiat in lichid. Unii fitoterapeuti recomanda sa se adauge in infuzie si cateva picaturi de ulei de trandafir.
  • Otetul si mierea sunt utile contra eruptiilor: faceti un amestec gros si ungeti eruptiile.

Remedii pentru calmarea durerilor

  • Inmuiati un prosop in apa rece si aplicati compresa pe zona bolnava. Laptele rece are, de asemenea, un efect calmant.
  • Daca aveti dureri si dupa cicatrizarea veziculelor, varati cateva cuburi de gheata intr-o punga si treceti-le usor peste piele. Nu se stie precis din ce cauza, dar recele face bine in cazul nevralgiilor postzosteriene (dureri in zona, care persista vreme de luni sau chiar ani de zile).
  • Capsaicina - substanta iute continuta in ardei are capacitatea de a bloca transmiterea durerii prin nervii senzitivi si atenueaza durerile nervoase persistente, dupa cicatrizarea completa a leziunilor. Pomezile cu ardei iute nu trebuie aplicate in timpul fazei active a infectiei, caci produc arsuri.

Remedii pentru limitarea eruptiilor

  • Luati de trei ori pe zi lisina, in timpul fazei acute a eruptiilor. Inhiba multiplicarea virusilor si accelereaza vindecarea.
  • Luati de trei ori pe zi 200 mg extract de echinaceea, pentru a va intari sistemul imunitar.
  • Incercati si gheara-matei, ale carei puteri terapeutice sunt cunoscute de secole de catre indienii din America de sud si ale carei efecte sunt promitatoare in tratamentul afectiunilor virale, cum este si zona zoster. Luati de doua ori pe zi cate 250 mg.

Mai bine sa preveniti decat sa vindecati

Zona zoster nu este contagioasa in sine, dar ea poate sa provoace o varicela la un copil sau un adult care n-a avut boala in copilarie, anume - prin contactul cu veziculele sau crustele. Ca sa-i protejati pe ceilalti membri ai familiei, spalati-va des pe maini si evitati contactul cu copiii mici, femeile insarcinate si persoanele imunodeprimate, la care varicela poate avea consecinte grave.


Remedii populare

  • Argila - tamaduitorii folosesc argila autohtona, pentru vindecarea eruptiilor cutanate. Reteta: procurati-va argila verde, caolin sau argila neutra. Amestecati-o cu apa sau aplicati-o pe zonele atinse de boala. Lasati-o sa actioneze pana ce argila se usuca, se crapa si cade. Inlaturati reziduurile si spalati cu apa calda.
  • Ovazul - aplicati un strat fin de ovaz fiert usor racit direct pe piele si acoperiti-l cu o panza groasa. Avand in vedere ca se imprastie, poate preferati si particulele suspendate de ovaz, comercializate sub numele de Aveeno. Se dizolva imediat in apa.
  • Musetelul - preparati o infuzie din 5 linguri de musetel uscat, oparit cu 250 ml apa fiarta. Strecurati. Combinati cantitati egale de ceai de musetel si apa de argila (praf de argila dizolvat in apa) si aplicati pe locurile dureroase, cu un tampon de vata.
  • Castravetele si aloe - o veche reteta copta le recomanda celor atinsi de eruptii cutanate sa foloseasca un unguent format dintr-un castravete fiert si pasat, amestecat cu gel de aloe, scos din frunza plantei si putin vin rosu. Se aplica pe zonele bolnave. Vindecarea este rapida, se spune. Castravetele proaspat se poate folosi si singur, taiat in felii care se aplica pe vezicule.
Sursa: As verde, nr. 81, martie 2011.
 

Merele si bolile

 
Merele si bolile
Dupa ce merii infloresc, fructele lor, merele, nu mai au nici gust, nici puteri tamaduitoare. In luna martie, forta lor este intreaga.

Nimic nu poate concura marul ca gustare, intre mese, pe parcursul zilei: usor de impachetat, se consuma aproape integral si, in plus, este foarte sanatos.

Marul nu contine grasimi, dar contine, in schimb, o serie intreaga de vitamine importante, de substante minerale, de fibre si de fructoza. In medie, doua mere pe zi acopera jumatate din necesarul nostru de vitamina C, intarind astfel, in mod decisiv, puterea de aparare a organismului.

Dar marul mai contine si potasiu, calciu si fosfor - necesare sistemului osos si dintilor - sau hidrati de carbon (simpli) care patrund rapid in sange, combatand oboseala si lipsa de concentrare. In concluzie: marul este „gustarea” ideala pentru scoala si serviciu!

Gustul - bun sau rau - al unui fruct depinde in mare masura de momentul recoltarii. La mere, raportul dintre zahar si acid este echilibrat doar daca ele sunt lasate sa se coaca pe ramuri. Merele necoapte sunt lipsite de anumite substante secundare, care s-au dovedit a fi principalii „purtatori” ai gustului si aromei: fenolii.

Pana in prezent, in mar s-au descoperit aproape 50 asemenea substante. Unii fenoli ne pot proteja de bolile cardiovasculare sau pot, chiar, stopa dezvoltarea tumorilor maligne. Si pomul, in sine, se apara - cu ajutorul fenolilor - de agentii patogeni, ceea ce inseamna ca aceste substante joaca un rol-cheie in sistemul imunitar al pomului.

Dar pentru producerea fenolilor, este extrem de important ca pomii sa nu fie ingrasati cu azot si sa nu fie afectati de oscilatiile de temperatura si de atacurile daunatorilor. Fructele din livezile cu specii diferite de pomi indeplinesc, de regula, aceste cerinte. Soiurile care cresc in pomi cu trunchiuri inalte nu ofera, poate, o imagine optima, dar au un plus evident de gust.


Merele si preventia

O zi de mere pe saptamana. In cazul deranjamentelor intestinale, merele au un efect regulator asupra organismului. Merele contin pectina, o fibra care stimuleaza peristaltismul intestinal (contractia intestinului). Benefici pentru digestie sunt si anumiti acizi existenti in mar, care pot impiedica asezarea unor bacterii daunatoare in intestin. Dar si persoanele care nu au probleme cu digestia ar fi bine sa introduca o data pe saptamana, in programul lor alimentar, o zi de mere, pentru dezintoxicare. O astfel de zi influenteaza pozitiv starea sanatatii si ajuta la slabit.


Merele si sistemul imunitar

Gargara cu suc de mere. Fiind niste buni furnizori de vitamina C, merele sunt cele mai potrivite pentru prevenirea racelilor, pentru ca vitamina C intareste puterea imunitara a organismului.

Din cercetarile efectuate rezulta ca persoanele care mananca mere in mod regulat sunt mai putin expuse la infectiile cailor respiratorii superioare. Dar daca in ciuda masurilor preventive nu scapati de boala, merele va pot ajuta sa reduceti simptomele unei raceli tipice. Nu va vine sa credeti, dar gargara cu suc de mere poate alina durerile de gat, fiindca acizii existenti in fructe au un efect antibacterian. Si aici se evidentiaza puterea merelor de a revigora si de a stimula metabolismul. Iar in cazul lipsei poftei de mancare, marul ras poate face minuni: intareste organismul, fiind si foarte apreciat pentru gustul sau bun.

Merele rase - probabil ca efectul li se datoreaza componentelor antiinflamatorii - ajuta si la combaterea febrei. Si pentru ca - in caz de febra - se recomanda consumul de lichide, n-ar trebui neglijat nici ceaiul din coji de mere.

Recomandare: vitamina C este cunoscuta ca fiind cel mai bun remediu de prim-ajutor in prevenirea si vindecarea racelilor. Dar in loc sa luati tablete de vitamina C, atat de laudate in reclame, mancati mere. Pe saturate si in mod regulat.


Merele si colesterolul

Remediu eficient contra infarctului. Se spune, in mod repetat, despre mere, ca sunt un remediu eficient impotriva infarctului. Aceste fructe pot preveni afectiunile cardiace. Datorita, in primul rand, continutului ridicat de substante vegetale secundare, precum acidul fenic sau flavonoidele, dar si ca o componenta a unei alimentatii sarace in colesterol.

Desi colesterolul in sine - ca de altfel si celelalte grasimi din sange, cuprinse in aceasta notiune - nu este daunator, intr-o prima faza, ba dimpotriva este o componenta indispensabila, o valoare crescuta a lui favorizeaza producerea arteriosclerozei - depunerea de grasimi pe peretii interiori ai vaselor sanguine - contribuind, astfel, la aparitia infarctului sau a insuficientei cardiace.

Pentru a preveni cresterea valorii colesterolului, cea mai indicata este alimentatia echilibrata, cu putine grasimi si fara un consum exagerat de alcool.

In acest sens, merele sunt un aliment exemplar, deoarece pectina existenta in coaja lor leaga in stomac colesterolul si grasimile, care ulterior pot fi eliminare mai usor. Nivelul colesterolului scade si afecteaza mai putin organismul, in comparatie cu alte soiuri de fructe, continutul de pectina din mar este de 1%, deci foarte mare.

Tendinta in ceea ce priveste acest efect (de reducere a colesterolului) este mai pronuntata la femei decat la barbati. Iar in ce priveste profilaxia infarctului: in mar mai exista un compus foarte interesant. In ultimul timp, se recomanda tot mai insistent curele cu vitamina E pentru combaterea acestei maladii. Merele contin 0,4-0,7 mg de vitamina E la 100 g de fruct. Adica relativ mult.

Recomandare: sucul de mere natural, limpede, contine mai putina pectina decat sucul natural tulbure si de aceea nu prea are efect asupra nivelului colesterolului.


Merele si diabetul

Consumati mere „vechi”. In aceasta maladie, zaharul joaca rolul cel mai important: nivelul glicemiei este ridicat, deoarece organismul nu produce suficienta insulina, care regularizeaza nivelul zaharului in sange. De aceea trebuie intervenit din afara. Pe langa injectiile cu insulina, tratamentul medicamentos si miscare, pentru pacienti aceasta inseamna si un regim care admite putine alimente cu continut relativ ridicat de grasimi si zahar, in cadrul acestui regim trebuie sa se faca diferenta intre zaharurile complet interzise si cele acceptate intr-o oarecare masura. In vreme ce zaharul obisnuit (de bucatarie), glucoza si maltoza, dar si mierea, le sunt interzise diabeticilor, fructele si sucurile de fructe pot fi consumate cu anumite limite.

Intre soiurile de fructe, merele ocupa un loc fruntas, pentru ca au o proportie avantajoasa intre fructoza si glucoza sau zaharoza, ultimele doua trebuind evitate, pe cat posibil. Proportia medie dintre aceste trei tipuri de zahar este de 60:15:15, in cazul merelor proaspete, dar ea se modifica in perioada depozitarii, in defavoarea zaharozei, care scade. De aceea, recomandarea generala de a consuma merele proaspete nu este valabila pentru bolnavii de diabet. Care ar trebui sa manance mere puse la pastrare.

Recomandare: Pentru regimurile diabeticilor, toti hidratii de carbon sunt transformati in unitati BE: 12 g de hidrati de carbon = 1 BE. Diabeticii pot consuma o cantitate relativ mare de mere, pentru ca abia 100 g de mar sau de suc de mere contin 1 BE (pentru comparatie: 15 g de pesmeti = 1 BE).

Sursa: As verde, nr. 81, martie 2011.
 

Conturul ochilor la 20, 30, 40 si dupa 50 de ani

 
Conturul ochilor la 20, 30, 40 si dupa 50 de ani
Fiindca „ochii spun tot” si seductia porneste de la ei, conturul ochilor nu trebuie neglijat. Dar pentru a face fata timpului, oboselii si agresiunilor exterioare, se cer masuri de precautie diferite.

Din cauza pielii extrem de subtiri, conturul ochilor este o zona delicata. Pentru a asigura o buna hidratare a corneei, clipitul repetat (cam la 5 secunde in medie) impune zonei oculare imediate o gimnastica destul de obositoare (clipim cam de 10.000 de ori pe zi).

Nicio mirare, deci, ca zona din preajma ochilor este asa de fragila. Ea se marcheaza usor si toate semnele oboselii se imprima pe ea: cearcane, iritatii, pungi sub ochi. Asa se explica faptul ca zona ochilor este prima care imbatraneste si ridurile apar adesea inainte de 30 de ani.

De asemenea, ochii sunt sensibili la soare si la lumina. Ei se incretesc ca sa se protejeze sau ca sa „bata” la distante mai mari. In concluzie: daca exista cu adevarat o zona a fetei care trebuie ingrijita in mod special, ea priveste conturul ochilor.
  • Conturul ochilor la 20 de ani. 20 de ani este varsta la care este esential sa deprindem obiceiuri corecte pentru a ne ingriji frumusetea, intre 25-27 de ani, este obligatoriu sa aplicam o crema de intretinere in aceasta zona a obrazului. Se aplica in fiecare dimineata, prin apasari succesive si usoare, dinspre coltul intern spre coltul extern al ochiului.
  • Conturul ochilor la 30 de ani. Pentru a lupta contra semnelor de oboseala care incep sa apara imprejurul ochilor, faceti-va un obicei din a folosi un produs special dimineata si seara, mai ales iarna, cand pielea este foarte uscata. Optati pentru formule hidratante, care sa tinteasca primele riduri. De doua ori pe saptamana, faceti o masca hidratanta.
  • Conturul ochilor la 40 de ani. Apelati la produse anti-age (anti-varsta) pentru a hidrata bine zona si a impiedica accentuarea micilor riduri formate. Aplicati crema aleasa dimineata si seara, descriind semicercuri cu degetele pe tot conturul ochilor, in scopul de a drena lichidul acumulat.
  • Conturul ochilor dupa 50 de ani. Desi obrazul ramane adesea tanar, semnele varstei se accentueaza la nivelul privirii, din cauza ridurilor si a pielii care se lasa. Optati pentru formule bogate in substante anti-age, cu antioxidanti care sa limiteze vatamarile celulare, caci pielea devine si mai fragila, din cauza schimbarilor hormonale.
  • Conturul ochilor la toate varstele: va sfatuim sa alegeti produse speciale pentru conturul ochilor, daca se poate comercializate de firme bune. Cele mai sigure au in spate laboratoare farmaceutice, precum: Clinique, Vichy, Occitane, Eucerin, Biotherm etc. O gama larga de produse naturale si proaspete ofera noile magazine Plafar, deschise in mall-uri. Preturile sunt accesibile si efectul vizibil cu... ochiul liber.
Retete din plante pentru ingrijirea tesutului din jurul ochilor:
  • Gel de silur - pentru toate tipurile de ten. Aveti nevoie de 2 linguri de coada-calului, uscata sau proaspata, 1 lingura de silur, proaspat sau uscat, 50 ml apa de trandafiri (farmacie), 1 lingura de seminte de in, 200 ml apa. Se pune apa la fiert si cand da in clocot se adauga plantele uscate sau proaspete. Se trage vasul imediat de pe foc si se lasa acoperit vreme de o ora. Se strecoara prin tifon si plantele se storc bine. In lichid nu trebuie sa ramana resturi de plante. Se incalzeste apa de trandafiri si se pun in ea semintele de in. Se lasa totul sa stea doua ore. Se strecoara din nou printr-un tifon si se preseaza. Se amesteca cu infuzie de plante si se pune intr-o sticluta cu dop. Se pastreaza la frigider timp de doua saptamani. Gelul obtinut intareste tesutul din jurul ochilor si atenueaza eventualele umflaturi. Se foloseste zilnic, dimineata si seara.
  • Gel pentru ochi din ceai verde - pentru toate tipurile de ten. Aveti nevoie de 150 ml ceai verde, 1 lingurita gelatina, 2 linguri apa de trandafiri. Se dizolva gelatina in ceaiul inca fierbinte. Se lasa sa se raceasca si se adauga apa de trandafiri. Se toarna intr-o sticla cu dop si se pastreaza, la frigider. Se foloseste zilnic. Folosit regulat, intareste pielea din jurul ochilor si reduce eventualele umflaturi.
Sursa: As verde, nr. 102, decembrie 2012.
 

Albinele si produsele stupului

 
Albinele si produsele stupului
Indata ce aerul se incalzeste a primavara, albinele se pornesc in zboruri de curatare, pentru a elimina reziduurile acumulate iarna, prin nemiscare. De asemenea, albinele vor curata si stupii, caci puietul va incepe sa apara. Pentru puiet, ele curata fiecare celula din cuib, indata ce o albina noua a parasit-o. Apoi albinele spoiesc peretii celulei cu un strat fin de propolis. Astfel albinele pregatesc locul pentru un alt ou, pe care matca il va depune acolo. Tot cu propolis albinele obisnuiesc sa vacsuiasca peretii stupului si ramele. Acesta are efecte contra fungilor, bacteriilor, virusurilor; fereste de daunele radiatiilor in exces. Este principalul curatitor si protector al familiei albinelor.

Iar ce e bun pentru albine e bun si pentru noi, oamenii. Mai ales primavara, propolisul ne poate regla imunitatea incercata din greu in sezonul rece. In plus propolisul elimina din corp numeroase toxine. De exemplu, in alimentele moderne se gasesc mari cantitati de dioxine, substante periculoase, care peste iarna se acumuleaza mult, datorita mancarurilor mai grele. Dioxinele produc acnee, oboseala cronica, sunt cancerigene, cresc grasimile in sange, scad imunitatea. Nu exista tratament medical consacrat in intoxicatia cu dioxine, dar s-a dovedit stiintific ca propolisul scade dioxinele.

Alt element care ameninta tot mai mult sanatatea este aluminiul, utilizat atat in industria alimentara (cutii, caserole, doze de bere si sucuri, vase si folii de gatit, aditivi alimentari), in cosmetica (ex. deodorante, rujuri), cat si in producerea de vaccinuri (adjuvant). Aluminiul mareste riscul de boala Alzheimer, Parkinson, imbatranire precoce, cancer mamar. Nu exista tratament medical pentru eliminarea aluminiului, dar se stie ca propolisul il inlatura din corp, ca si pe alte metale aflate in surplus.

Precum propolisul, un alt remediu simplu, care elimina metale, protejeaza chimic contra radiatiilor si intretine imunitatea este zeolitul. Cu bune efecte detoxifiante, cu o structura fascinanta, ce confera proprietati aparte, zeolitul suscita un tot mai mare interes si va avea un viitor important in mentinerea sanatatii. Propolisul si zeolitul folosite impreuna dau efecte finale amplificate, caci isi imbunatatesc reciproc actiunile.

Fiecare om poate urma o cura profilactica de 3-4 saptamani pentru reglarea imunitatii. Propolisul se poate utiliza sub forma de tinctura amestecata cu miere sau brut, solid, mestecat, cand actioneaza bine si local, pentru gat, nas, sinusuri, urechi. Dozele utile profilactic sunt: la adulti, 2x1 ml/zi; la copii sub 14 ani, cate 2x0,5-1 ml/zi, iar la copii sub 3 ani, cate 1 picatura/kg corp/zi, administrata in doua prize. Zeolitul se ia cel mai simplu ca pulbere, cu apa; pentru copii, se poate amesteca cu miere. Profilactic, adultii pot lua cate 2ml/zi (aproximativ 2,5 g), iar copiii, doar jumatate.

Cum primavara, la schimbarea de anotimp, solicitarile organismului sunt mai mari, rezervele acestuia trebuie refacute. Tot familia albinelor ne furnizeaza alte alimente-medicament care intrunesc aceste conditii: mierea si polenul.

Mierea de albine este un excelent energizant, o combinatie intre glucide de calitate si anumite cantitati de vitamine, enzime, minerale, substante antioxidante, antimicrobiene. Mierea de albine participa la digestie, o imbunatateste, ajuta la absorbtia altor elemente (ex. calciu). Mierea de albine, dupa ce s-a absorbit in sange si corp, are efecte de portant al altor remedii, impreuna cu care este administrata, pe care le transporta mai repede catre tinta lor si le amplifica actiunile. Persoanelor sanatoase le recomandam consumul de miere de albine masurat cu lingura de supa, nu cu lingurita de cafea. Pentru diabetici, se permite o doza mica, de 1-2 lingurite/zi (5-1,0 g/zi), de miere de salcam, levantica, rozmarin.

Polenul, sursa principala de proteine a albinelor, are, si el, un continut deosebit de complex. Polenul crud are proteine in proportie mare, enzime, coenzime, multe vitamine, toate elementele minerale prezente in corpul uman, lactobacili care regleaza flora intestinala. Adultii si copiii peste 10 ani pot lua ca doza de intretinere cate 10-30 g/zi, copiii de 1-10 ani, cate 5-10 g/zi, iar cei sub 1 an, cate 2-5 g/zi.

Ca rege al produselor albinelor, laptisorul de matca ne ofera intinerire, revigorare, spre a ne regasi intr-un ritm cu natura. Laptisorul de matca reface capacitatea de aparare a organismului, stimuleaza celulele stem, redirectioneaza spre normal functiile fizice si mentale. Dozele de intretinere utile sunt: la copii sub 1 an, cate 0,1-0,5 g/zi, intre 1-10 ani, cate 0,5-1 g/zi, intre 10-20 ani, cate 1-2 g/zi, iar peste 20 ani, cate 1-3 g/zi.

In plan spiritual produsele stupului pot fi consumate fara restrictie. Folosite in stare naturala, ele ne impartasesc ceva din armonia, ordinea si disciplina familiei albinelor, ne ajuta sa ne reintoarcem catre echilibrul Firii, din care facem parte toti.

Sursa: As verde, nr. 81, martie 2011.
 

Dozajul corect al produselor cosmetice

 
Dozajul corect al produselor cosmetice
Dozajul corect al produselor cosmetice pentru obraz

Dozajul e important nu doar in sanatate, ci si in cosmetica. Cand dozajul este prea mic, nu-i nimic. Cand dozajul este prea mare, pielea se incarca prea tare, se lasa, pare batranicioasa si obosita. Cantitatile de fard pe care vi le recomandam sunt indicate de un medic dermatolog si au menirea sa ii fie frumusetii obrazului, efectiv, de folos.
  • Doza corecta a demachiantului: o lingurita de preparat. Crema sau spuma pe care le folositi se amesteca in palma cu putina apa calduta si se maseaza in pielea obrazului. Apoi se clateste. Indicat pentru pielea normala si mixta.
  • Doza corecta pentru curatarea obrazului: e suficienta o cantitate de preparat egala cu o aluna. Se intinde cu miscari circulare pe fata usor umezita inainte, evitandu-se zona ochilor. La final se clateste din abundenta. Peelingul elimina scuamele de piele uscata si face tenul sa straluceasca din nou. Se foloseste maximum o data pe saptamana in cazul tenului normal si uscat si de doua ori pe saptamana cand tenul este gras.
  • Doza corecta a cremei de zi: depinde de consistenta ei. De obicei, e suficienta o jumatate de lingurita. Daca are in compozitie si un factor de protectie solara, poate sa fie si mai multa. Si pentru crema de noapte se recomanda aceeasi cantitate. Cand sunt foarte grase, puteti reduce doza la jumatate.
  • Doza corecta a cremei de ochi: o miniportie. O cantitate de crema cat un bob de mazare ajunge pentru ambii ochi. Cel mai bine se aplica cu degetul inelar, dinspre coltul interior al ochiului spre exterior. Purtatoarele de lentile de contact sa evite aplicarea cremelor pe marginea pleoapelor. Uneori contin substante uleioase.
  • Doza corecta a albitorului de culoare: cat o perla. In comparatie cu cremele pentru decolorarea petelor de batranete, care se aplica pe intregul obraz, concentratul pentru inalbire trebuie dozat foarte economic. Se pune doar pe locul cu probleme, ca sa nu irite restul pielii. Regula de fier: a intrat serul total in piele, ati folosit cantitatea corespunzatoare. Daca ramane la suprafata, inseamna ca ati exagerat.
  • Doza corecta a mastilor: mastile pe baza cremoasa se pot intinde pe fata in grosime de jumatate de deget, o cantitate cam cat o nuca. Cand cumparati masti cosmetice in pliculete pentru dubla folosinta, folositi-le integral, aplicand ce ramane dupa ce intindeti masca pe fata, pe gat si decolteu. Pe piele normala si uscata, se pot aplica de trei ori pe saptamana.
  • Doza corecta a serului de fata: o picatura. Serurile contin concentratii de substante mult superioare cremelor obisnuite, deci trebuie dozate economic. De altfel, ele au o consistenta lichida sau sub forma de gel, care intra rapid in piele. O cantitate cat o boaba de mazare ajunge. Se aplica pe fata curata, inainte de crema de zi obisnuita. In cazul tenului stresat, uscat sau ridat, se foloseste sub forma de cura, intre doua si opt saptamani. Sau permanent. In cazul pielii sensibile pot aparea iritatii.
Dozajul corect al produselor cosmetice pentru par

In cazul parului, aplicarea cosmeticelor tine de lungimea lui, dar in general, folosim mult mai mult decat este nevoie. Mai ales la produsele pentru aranjat coafura. Iar orice exces, pe cat de mic, strica tot. Frumusetea se taie ca frisca. Iata un ghidaj pentru dozele optime pe care trebuie sa le folositi.
  • Doza corecta a samponului: cat o aluna. Atentie, din recipientul cu sampon curge adesea mai mult. Cand produsul are concentrate mari de substante de ingrijire, ajunge chiar si jumatate de aluna. Se umezeste parul, se intinde samponul in palme cu putina apa ca sa faca spuma si se intinde pe par, de la radacina la varfuri. Cine se spala mai rar pe cap sa foloseasca samponul de doua ori.
  • Doza corecta a tratamentului pentru par: cat o nuca, atata este suficient pentru a acoperi parul integral. Cel mai bine se aplica pe parul umed, nu ud si mai ales pe suvitele vatamate. Se imprastie uniform, cu ajutorul unui pieptene cu dintii grosi si rari. Se lasa sa actioneze sub un turban facut dintr-un prosop, caldura sporind efectul. In caz de par uscat sau vopsit, se aplica o data pe saptamana.
  • Doza corecta a gelului de par: mai putin inseamna mai mult. Un varf de deget de produs ajunge. Mai intai se intinde in palma, apoi pe par. Daca exagerati, parul se imbacseste, isi pierde luciul si se lipeste.
  • Doza corecta a spumei de coafat: pentru un spor de volum, aveti voie sa exagerati. Intindeti pe par spuma de coafat de marimea unei mingi de golf sau chiar de tenis. Cel mai bine se aplica pe parul umed (nu ud) si se usuca peste cap cu foenul.
  • Doza corecta a serului pentru luciu: un strop este suficient pentru a da stralucire parului. Pentru parul lung si drept, ajunge o cantitate cat o nuca. Se intinde mai intai in palme, apoi pe carare si pe suvitele care cad pe langa obraz.
  • Doza corecta a balsamului: variabila. Se aplica in functie de lungimea parului, intre o jumatate si o lingurita si jumatate de produs. Dar nu se pune dintr-o data, ci pe rand, in portii mici, suvita de suvita, de la radacina spre varf. In principiu, balsamul se recomanda dupa fiecare spalare pe cap, indiferent daca aveti par natural sau vopsit. Decisiv este clatitul, altfel „incarca” parul si arata greoi.
Reguli pentru aplicarea machiajului in cazul unui obraz obosit

Nu e suficient sa aplicam fard rosu de obraz ca sa inspiram tinerete. Machiajul de intinerire are cateva reguli precise.
  • Evitati fondul de ten prea inchis sau prea deschis. Atrag atentia si accentueaza toate micile imperfectiuni.
  • Nu exagerati, tencuindu-va fata! Si un truc: amestecati in fondul de ten fluid cateva picaturi de fond de ten de culoare roz. Se aplica pe fata cu un burete umed.
  • Dupa ce aplicati fondul de ten, folositi si o pudra pulbere transparenta sau in nuanta de roz, dar numai pe frunte, nas si barbie. Evitati conturul ochilor si gura, fiindca accentueaza fiecare rid.
  • Aplicati fardul cat mai sus pe pometii obrajilor, pentru a crea o iluzie optica de inaltare a fetei.
  • Pentru buze, preferati un gloss delicat colorat, rujul are un efect foarte dur.
  • Evitati dermatografele negre si eyelinerul, aspresc privirea. Folositi creioane in nuante bej sau maro si un rimel tot maro. Negrul imbatraneste.
  • Cautati sa aveti parul mereu proaspat spalat. Da o stralucire in plus obrazului.
Sursa: As verde, nr. 94, 2012.