Micoze produse de dermatofiti

 
Micoze produse de dermatofiti

Dermatofitii reprezinta un grup de fungi cu capacitate de invazie in profunzimea stratului corneean epidermic si al tesutului keratinizat (par, unghii). Sunt incadrati in trei genuri anamorfe: Trichophyton, Microsporum si Epidermophyton. Genul Trichophyton cuprinde speciile: T. equinum, T. mentagrophytes (var mentagrophytes, var. interdigitale etc), T. rubrum, T. schoenleinii, T. soudanense, T. verrucosum, T. violaceum, etc. In genul Microsporum sunt cuprinse speciile: M. audouinii var. langeroni, M. canis, M. cookei, M. equinum, M. gypseum, M. persicolor, M. praecox, etc. Genul Epidermophyton cuprinde doar doua specii: E. floccosum, E. stockdaleae.


Semnificatia clinica. Infectiile produse - dermatofitii se pot imparti astfel: cele transmise de la om la om sunt antropofile, cele transmise de la animal la om sunt zoofile iar cele transmise la om de la nivelul solului sunt infectii geofile.


Dermatofitiile piciorului (tinea pedis) sunt caracterizate prin multiple descuamari pruriginoase intre degete, in special la nivelului celui de-al treilea si al patrulea spatiu interdigital; adesea descuamarile se pot intinde si pe fata plantara a degetelor.


Dermatofitii ale mainii (tinea manum) – afectiuni in care palma si degetele sunt acoperite de scuame, pruritul este nesemnificativ; atingerea poate fi bilaterala.  


Onicomicozele - dermatofitii unghiale sunt mai frecvente la nivelul degetelor de la picior, unghiile fiind ingrosate, casate si decolorate.  


Dermatofitiile inghino-crurale - intertrigo inghino-crural se caracterizeaza prin multiple scuame localizate la nivelul partii superioare a coapsei si in jurul perineului; in general infectia este bilaterala si pruriginoasa. Toate aceste dermatofitii enumerate mai sus sunt produse de fungi antropofili ca Trichophyton rubrum, T. mentagrophytes var. interdigitale si mai rar de Epidermophyton floccosum (epidermofitii).


Dermatofitiile pielii glabre sunt provocate mai frecvent de fungii zoofili (Microsporum canis, T. verrucosum, T. mentagrophytes var. mentagrophytes, M. persicolor), antropofili (Trichophyton rubrum) si mai rar de cei geofili (M. gypseum). Leziunile sunt inelare, adesea neregulate, multiple, inflamatorii si foarte pruriginoase. Marginile leziunii sunt nete si foliculii pilosi sunt proeminenti.


Dermatofitiile pielii paroase a capului sunt produse de fungii zofili (Microsporum canis, T. verrucosum), antropofili (T. tonsurans) si se caracterizeaza prin supuratii si cruste aparute pe un fond eritematos, severitatea pruritului fiind variabila. Favusul (produs de T. schoenleinii) este o dermatofitie a pielii paroase a capului, caracterizata prin numeroase cruste. Este o dermatofitie mai frecventa la femei si copii, fiind responsabila de alopecia cicatriceala.


Dermatofitia fetei sau herpesul cincinat al fetei este o afectiune mai putin frecventa, uneori dificil de recunoscut caracterizata prin eritem, scuame si durere locala.


Sicozisul barbii este o dermatofitie produsa de fungii zoofili (T. verrucosum) si se caracterizeaza prin multiple pustule si scuame localizate la nivelul barbii si gatului.


Tinea imbricata este o dermatofitie exotica, produsa de T. concentricum, se manifesta prin aparitia a numeroase leziuni inelare concentrice, extinse pe toata suprafata pielii.
 

Afectiuni produse de fungi [Informativ]

 

Fungii reprezinta un grup divers de microorganisme eucariote. Sunt foarte raspanditi in natura si doar o parte dintre ei alcatuiesc flora normala a organismului uman. Majoritatea fungilor sunt saprofiti si traiesc in zonele cu materie organica moarta.


In ciuda faptului ca au fost descrise peste 100.000 de specii, mai putin de 100 dintre acestea sunt implicate in etiologia afectiunilor umane, numite micoze. Micozele apar mai frecvent la indivizii imunodeprimati, cum sunt cei cu transplant de maduva osoasa, neutropenici, cei cu neoplasme sau SIDA.


Fungii se impart in trei mari grupe: dermatofiti, levuri si mucegaiuri.
 

Cum este afectata relatia parinte-copil infectat [SIDA]

 

Chiar daca la ora actuala exista tratamente eficiente pentru incetinirea evolutiei bolii, anuntarea seropozitivitatii unui copil poate avea un efect ucigator asupra parintilor sai, datorita faptului ca este perceputa ca un echivalent al unei morti anuntate. Aceasta provoaca in general o stare de angoasa debordanta si reactii tipice situatiilor de traumatisme psihice, cele mai frecvente manifestari sunt siderata functionarii mentale si anestezia afectiva. Daca aceste reactii, normale pentru inceput, persista de-a lungul timpului, se poate intampla ca fiecare sa se fixeze intr-un rol care-l alieneaza si il incatuseaza: devotiunea ideala a parintilor sacrificati, identificarea in oglinda intr-o relatie simbiotica in care asteptarea sau teama de moarte sunt principalul vector, fuga, detasarea sau rejetul copilului care constituie oglinda lor, o „oglinda sparta” care le ofera un dublu al imaginii mortii. Parintii nu mai pot investi in copilul lor, nici nu mai pot face vreun proiect in legatura cu el fiindca sunt condusi de principiul doliului anticipat. Prin atitudinile lor inconstiente procedeaza ca si cum ar interzice copilului sa creasca de teama ca boala sa nu evolueze si sa nu-l apropie de momentul mortii. In acel moment, copilul este prizonierul reprezentarilor si al atitudinilor parentale care il transforma intr-o veritabila statuie. Parintii cu o personalitate fragila sau slab structurata fac investitii afective efemere si instabile, cultivand ambivalenta, jocul in jurul mortii, conduitele de sfidare si de transgresie a interdictiilor, folosindu-se de aceste conduite pentru a-si afirma atotputernicia si pentru a-si nega fragilitatea psihica. In plus, revelarea seropozitivitatii in cadrul familiei antreneaza uneori scoaterea la iveala a unor secrete privind anumite episoade din viata privata, care se adauga la drama pe care o experimenteaza familia.


Toate aceste manifestari de angoasa sunt o parte din efectul traumatic inevitabil. Ele se estompeaza cu timpul la parintii care constata ca starea de sanatate a copilului lor se stabilizeaza sau se amelioreaza datorita tratamentelor. Dar sabia lui Damocles poate ramane o amenintare activa in viata psihica parentala, chiar daca un copil se simte bine mai multi ani.


In formele de evolutie latenta a infectiei cu HIV, se pot observa si alte atitudini din partea parintilor, care pot in mod insidios sa se opuna in timp bunei dezvoltari a copilului. In familiile in care unul dintre parinti a decedat deja, se observa adesea instaurandu-se o veritabila relatie de cuplu intre copilul infectat si parintele ramas in viata, tinzand sa excluda din aceasta simbioza copiii neinfectati cu HIV. Copilul joaca rolul de oglinda si preia locul partenerului disparut, pentru a satisface parintele ramas in viata. Astfel, frontierele intre generatii dispar si copilul devine in mod prematur confidentul martor si protectorul mamei sau al tatalui, la o varsta la care nu este in masura sa isi asume o pozitie de adult. In acest mod, rolurile de parinte-copil se inverseaza uneori si copilul poate intampina dificultati in a se descoperi in mesajele contradictorii pe care i le transmit parintii. Fratii neinfectati pot suferi carente afective si pot dezvolta sentimente depresive, gelozie si agresivitate fata de restul familiei.


Un parinte trebuie ajutat sa inteleaga, trebuie sa poata stii cand situatia devine grava. Doar in acest mod poate asista propriul sau copil. A spune adevarul parintelui nu inseamna sa-l lasi singur in fata disperarii, ci sa-l insotesti spre realitate, fie aceasta si dureroasa. Daca parintele va fi ajutat, va putea sta in fata copilului mai senin. De aceea, este necesar ca parintii sa aibe persoane carora sa li se poata adresa, carora sa le poata vorbi, revarsand asupra lor furia pe care o traiesc.


In timpul discutiei cu un parinte, acesta poate izbucni in plans. Plansul este un semnal pozitiv pentru ca indica faptul ca in sfarsit persoana respectiva a gasit un interlocutor gata sa o asculte.


Pentru asistentul social pot exista momente dificile, in care sa nu stii bine cum sa te exprimi, dar in care este evident ca simplul fapt de a fi acolo, chiar si in tacere, este de mare ajutor pentru un parinte.


Chiar si pentru parinti este important ca ei sa nu se simta singuri, sa aibe pe cineva cu care sa poata impartasi durerea lor, cineva care sa-i ajute. Deseori, neputinta pe care o traieste parintele este transmisa direct copilului. Este important ca parintele sa fie asistat si dupa moartea copilului, pentru ca are nevoie sa isi traiasca durerea si sa traiasca si imaginea propriului copil disparut. Parintii trebuie ajutati sa stea alaturi de copil si sa nu se lase doborati de propria lor durere.


Atunci cand un copil dezvolta SIDA intr-un stadiu grav inca din copilarie, toata dezvoltarea sa va fi mai mult sau mai putin intarziata. Parintii sunt atunci confruntati cu o suferinta asemanatoare cu aceea a unor parinti al caror copil are handicapuri multiple.


Copilul seropozitiv, nascut dintr-un parinte seropozitiv ofera parintilor sai o imagine identica si ii dezamageste pentru ca nu va putea sa-i perturbeze dupa moartea lor. Se intampla ca parintii sa proiecteze asupra lui partea din ei pe care o resping. In cazul transmiterii materno-fetale, fie legatura filiatiei este mentinuta si incurajeaza mama sau pe ambii parinti, dandu-le un sentiment de satisfactie pentru ca se recunosc in acest copil care le este asemanator, si, deci, nu sunt singurii diferiti de lumea celor sanatosi (in acest caz copilul are o functie protectoare si de sprijin), fie ca, in calitate de copil malefic, copilul infectat cu HIV reaminteste parintilor propriul istoric, reactivand vechi conflicte, temeri si culpabilitati.
 

Insertia sociala a copiilor cu SIDA

 
Insertia sociala a copiilor cu SIDA

Se recomanda imbinarea intereselor sociale cu cele individuale si prevenirea discriminarilor de orice fel, care pot genera conflicte afective sau spirituale.


Este un pericol de a avea in clasa un elev infectat cu HIV?
Virusul nu se transmite in relatiile de zi cu zi, in scoala. In scoala sunt interzise atat relatiile sexuale cat si utilizarea de droguri de orice fel, inclusiv cele injectabile.


Trebuie sa stie directorul scolii despre un elev infectat cu HIV?
De regula scoala este anuntata cand un copil este internat in spital pentru o boala contagioasa. Aceste boli sunt incadrate de catre sistemul oficial de sanatate publica in categoria de boli cu declarare obligatorie nominala. Aceasta are rolul de a limita raspandirea bolii in colectivitate.
Este acesta si cazul infectiei cu HIV? Deoarece HIV nu se transmite in relatiile obisnuite elev-elev sau elev-profesor, scopul informarii directiunii scolii este de a supraveghea medical pe cel infectat cu HIV pentru a putea surprinde cat mai precoce daca apar infectii secundare, complicatii ale infectiei HIV (ex. TBC).
Un alt scop important al supravegherii este acela de a putea stabili un plan cat mai complex de a sustine si a proteja persoanele infectate. Este bine ca profesorii sa afle de la medicul curant in ce masura boala poate afecta in momentul respectiv performantele scolare ale copilului infectat cu HIV si ce probleme pot aparea.
Discutia cu parintii copilului infectat HIV poate lamuri o serie de aspecte privind conduita cadrelor didactice fata de copil, care poate avea la un moment dat nevoi speciale. Dar aceasta nu constituie un motiv de a exclude copilul din colectivitate.
Colaborarea dintre parintii copilului infectat cu HIV si cadrele didactice (profesor, diriginte, invatator, educator) si eventual medicul scolar sau de familie este utila in cazul aparitiei unei epidemii in scoala. Impreuna, acestia pot stabili daca este spre binele copilului respectiv sa fie retinut la domiciliu pentru o perioada relativa de timp. Scopul retinerii la domiciliu este acela de a-l proteja avand in vedere ca imunitatea sa este mai scazuta.
Colaborarea dintre cadrele didactice, medicul scolar (sau de familie) si parintii celorlalti copii din clasa este de asemenea necesara, in special pentru a improspata cunostintele tuturor in sensul educatiei, pentru prevenirea transmiterii HIV.
Toate acestea trebuie facute respectand confidentialitatea privind identitatea copilului in cauza.


Trebuie schimbat programul de educare/invatamant al unui elev infectat cu HIV? Cand se produce aceasta?
Cum am aratat mai sus, daca apar probleme care pot afecta starea de sanatate a copilului infectat cu HIV, conducerea scolii sau dirigintele, la recomandarea medicului pot recomanda retragerea din colectivitate pentru un timp a acestuia. Decizia finala apartine insa parintilor copilului, care-si asuma responsabilitatea, dupa ce au beneficiat de o buna informare si consiliere din partea medicului.
Parintii unui copil infectat cu HIV sunt adesea tentati sa-si expuna copilul unor imbolnaviri in scoala sau gradinita (in perioada unei epidemii in colectivitatea respectiva) daca nu se discuta cu ei suficient de apropiat, cu intelegere si clar, din dorinta de a apara drepturile copilului. Acestia pot interpreta recomandarea de a retine temporar copilul la domiciliu ca pe o manevra de discriminare si indepartare (marginalizare, excludere) din partea scolii sau a gradinitei.
Diminuarea sau chiar alterarea capacitatii intelectuale a copilului, datorata evolutiei bolii constituie un motiv de schimbare si adaptare a programului de educatie in cadrul unitatii respective. Necesitatea schimbarii respective trebuie inteleasa si acceptata in aceeasi masura atat de parinti cat si de cadrele didactice.
Nu trebuie neglijat nici faptul ca si copilul in cauza trebuie facut sa inteleaga schimbarile care se petrec cu el.


Directorul scolii este cel care ia decizia finala in acceptarea in scoala a unui copil cu HIV?
Nu. Nu directorul va decide acceptarea cuiva in colectivitate, ci legea. Daca legea protejeaza persoanele infectate cu HIV, atunci directorul nu are dreptul sa le excluda.
Uneori, insa, cei care raspund de diferite colectivitati de copii sunt confruntati cu situatii pe care trebuie sa le rezolve si nu totdeauna acest lucru este simplu. Spre exemplu, parintii copiilor neinfectati cu HIV (de fapt netestati) ameninta ca isi vor retrage copiii din colectivitatea respectiva, daca nu este exclus copilul infectat cu HIV. In astfel de situatii, directorul nu trebuie lasat singur. El are nevoie de toate cadrele didactice si de personalul cabinetului medical. In primul rand, trebuie efectuata informarea si educarea personalului, a cadrelor didactice in privinta HIV (cai de transmitere, mijloace de prevenire, modalitatea de convietuire cu persoanele infectate).
Apoi, acestia toti, cu convingere, trebuie sa transmita toate aceste informatii parintilor copiilor neinfectati cu HIV.
Rolul medicului este decisiv. El poate raspunde la intrebarile venite din partea parintilor, a copiilor si a cadrelor didactice. El va decide daca copilul respectiv poate intra in colectivitate in momentul respectiv, dupa examinarea generala si discutia cu parintii copilului in cauza.
Datoria cadrelor este de a veghea ca in cursul programului in colectivitate sa nu se produca accidente provocatoare de sangerare. Dar aceasta obligatie trebuie sa nu fie uitata in nici o colectivitate de copii, nu numai acolo unde sa afla si copii cunoscuti ca avand infectia cu HIV.
Informarea parintilor, discutiile cu acestia, intr-un cuvant educarea lor, va facilita acceptarea copilului infectat cu HIV. Acest proces de educatie trebuie sa aiba loc pretutindeni, inainte de a aparea astfel de situatii.


Daca directorul scolii a fost informat ca cineva in colectivitate este infectat cu HIV, acesta trebuie sa informeze pe cineva la randul sau?
In acest sens decizia ar trebui sa revina persoanei infectate sau apartinatorilor copilului.
Legea nefiind clara, directorul poate sa informeze medicul scolar, pentru ca acestia sa isi dea avizul epidemiologic. Medicul respectiv va asigura secretul de serviciu. Invatatorul de la clasa respectiva poate fi informat pentru a nu slabi atentia in supravegherea tuturor copiilor, pentru a preveni accidentele si pentru a observa cu atentie oricarui semn de boala. Invatatorul are obligatia de a educa copii, la nivelul acestora de intelegere, in privinta infectiei HIV, educatia trebuie sa se efectueze programatic, chiar si fara a avea cunostinta de existenta unui copil infectat cu HIV.


Ce se intampla cu un copil infectat cu HIV cand starea sa constituie un risc pentru sanatatea colectivitatii?
Medicul scolar trebuie sa anunte invatatorul cand copilul infectat cu HIV prezinta o boala contagioasa. Pe perioada bolii respective, copilul este scos din colectivitate, ca orice alt copil. Se recomanda ca scoaterea din colectivitate sa nu se prelungeasca inutil deoarece aceasta poate afecta copilul infectat cu HIV prin starnirea de speculatii privind sanatatea sa si periclitand confidentialitatea.
 

Probleme psihologice aparute in contextul bolii SIDA. Comunicarea cu copilul

 
Probleme psihologice aparute in contextul bolii SIDA. Comunicarea cu copilul

Implicatiile psihologice in cazul infectiei cu HIV sunt la fel de coplesitoare ca si aspectele medicale. Pentru membrii familiilor afectate de HIV/SIDA, diagnosticul tulbura in mod invariabil sistemul familiei. Toate aspectele care apar sunt fondate: pierderea increderii, stigmatizarea, izolarea, abandonarea de catre familie, prieteni, vecini si colegi. Astfel intervine nevoia de suport si consiliere din partea asistentilor sociali, a psihologilor si a cadrelor medicale.


Deseori familia provine dintr-un mediu socio-economic modest, caz in care boala impiedica eforturile de a obtine necesarul unui regim de viata normal. Multe familii nu au asigurare medicala si au nevoie de ajutor financiar si de servicii sociale.


La copii, boala afecteaza sistemul nervos central, producand deteriorari la nivel neurologic si intarzieri in dezvoltare. In evaluarea gradului si a extinderii complicatiilor la nivelul SNC si in luarea deciziilor asupra interventiilor terapeutice de care are nevoie copilul, rolul psihologului este foarte important. Psihoterapiile traditionale verbale si comportamentale se utilizeaza cand exista incapacitati cognitive, receptive si de exprimare ale copilului.


Un aspect important pentru clinicieni il constituie dezvaluirea statusului de HIV pozitiv copilului. Adesea, copiii sunt inconstienti de diagnosticul lor si sunt foarte sensibili la teama si problemele celor care ii ingrijesc. Incercand sa inteleaga boala pe care o au, ei pot percepe replici ale adultilor care ii inconjoara. Pentru copii, secretul poate produce stres si anxietate.


Datorita faptului ca infectia cu HIV afecteaza toti membrii familiei, psihoterapia individuala nu este suficienta. Terapia de familie este utila in promovarea comunicarii, suportului si a rezolvarii conflictelor dintre membrii familiei. In cazul unor dificultati externe (spre exemplu spitalizarea sau moartea unui parinte) se recomanda interventia in criza. Deseori, dupa moartea copilului familia este neglijata, insa membrii acesteia au nevoie de atentie speciala si sustinere pentru a face fata sentimentelor de furie si pierdere.


Existenta unui pericol de moarte, intr-un moment mai apropiat decat se expecteaza in mod obisnuit in copilarie duce la anxietate, chiar angoasa, depresie. Acestor stari de disconfort psihologic li se adauga deteriorarea conditiei fizice care poate deveni extrema in stadiile finale ale bolii SIDA. Copilul dar mai ales familia lui trebuie sa gaseasca un sprijin moral si afectiv extrafamilial, cu ajutorul caruia sa poata trece cu demnitate peste momentul despartirii definitive.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Despre cancer: intrebari si raspunsuri

 
Despre cancer: intrebari si raspunsuri

"Cancerul este un animal domestic. Important este sa nu-l provocam."

Nu e placut sa discuti despre cancer. De regula, eviti subiectul, asa cum ii eviti pe cei atinsi de aceasta groaznica maladie. Te simti jenat, nelinistit, oarecum penibil. Pur si simplu, nu stii ce sa spui. Adeseori, boala e perceputa ca o pedeapsa divina ori ca un cumplit ghinion. In realitate, stim foarte putine despre cancer. Ultima teorie a originii canceroase (cea genetica) arata ca fiecare dintre noi suntem predispusi la aceasta boala. Ne salveaza propriul nostru sistem imunitar si evitarea factorilor de risc.

Ne place sau nu a recunoaste, ne invecinam tot mai des cu boala: poluarea aerului si a apei, accidentele de genul celor de la Cernobil, pesticidele din produsele agricole. La toate acestea, adaugam noi insine propria noastra indolenta, un stil de viata dezordonat, plin de excese si greseli alimentare.

Sanatatea noastra si riscul imbolnavirii de cancer depind decisiv de alimentatie, de calitatea vietii. Depind, finalmente, de noi insine.


Se cunoaste exact originea bolii? Ce anume declanseaza cancerul?
Sunt mai multe teorii privind originea cancerului: teoria virotica, cea a factorilor cancerigeni endogeni, a factorilor externi (cancerul petrolistului, al hornarului etc.), a radiatiilor ionizante dure, a iritatiei permanente. Nu se poate vorbi, deci, de o singura cauza si asta complica enorm actul medical. Pasii facuti in descifrarea mecanismelor bolii sunt, insa, importanti, ultimele cercetari aratand ca unele forme de cancer sunt provocate (mai rar) de patrunderea spermatozoizilor in celule (altele decat ovulul) sau, adesea, prin anarhizarea unor gene, care, in mod normal, stau in organism inactive. Pe scurt, este vorba de o gena activa doar in perioada foetala (cea anaerobica), gena care se inhiba in momentul expulzarii fatului (perioadei aerobica).


Se vorbeste mult despre legatura dintre starea psihica si boala, dintre suparare si cancer. Ce rol joaca mentalul in sanatatea noastra?
Psihicul regleaza intreg sistemul nostru hormonal. Studii de laborator confirma observatiile empirice - stresul si supararile declanseaza sau agraveaza boala. S-au grefat, de pilda, tesuturi canceroase pe membrele posterioare ale unor cobai. Apoi, nervul sciatic a fost tratat cu novocaina (calmante), iar cel de-al doilea picior a fost tratat cu un excitant puternic. Rezultatele au fost uimitoare - la primul picior cancerul a stagnat; la celalalt - tumoarea a evoluat dramatic. Sunt multe de spus despre acest subiect, dar e bine sa amintim ca practic nu exista maladie fara implicatii nervoase, inclusiv neuropsihice (intre 20 si 90%!). Afirmatia nu trebuie sa ne mire - nu exista zona din organism care sa nu aiba corespondent in creier. De asemenea, nu intamplator, statisticile arata ca in perioadele de criza economica sau razboi creste semnificativ incidenta cancerului si a altor maladii. Indiscutabil, tonusul psihic si, mai ales, credinta sunt vitale sanatatii. Credinta in Dumnezeu poate ajuta la vindecarea bolilor, inclusiv a cancerului.


Dincolo de teorii, devine tot mai clar ca boala canceroasa e provocata de anumiti factori nocivi de mediu sau de alimentatie. Care ar fi substantele cancerigene sau cu mare risc de imbolnavire?
Subiectul necesita o discutie aparte. In orice caz, pe langa elementele cert cancerigene (tutunul, alcoolul, cafeaua, arsurile, afumaturile, unele mucegaiuri dezvoltate de malt si arahide), boala se poate declansa si in absenta unor substante intre care calciul si magneziul. Nu intamplator, cei care beau apa salcie (apa bogata in Mg si Ca) inregistreaza o incidenta a bolii canceroase mai mica de 3-5 ori. Marele adversar al sanatatii il reprezinta insa antimetabolitii, indusi in alimente prin folosirea excesiva a pesticidelor si a ingrasamintelor chimice.


O minune a naturii: catina. De ce este alimentatia atat de importanta in declansarea si vindecarea cancerului?
Metabolismul este cheia intregului nostru sistem imunochimic de aparare. Pe fondul unei anumite conditionari genetice, cancerul si bolile cele mai grave se pot declansa prin malnutritie, malabsorbtie, prin deficiente in transportul substantelor nutritive, la care se adauga starile de stres, noxele profesionale, suprasolicitarea fizica si nervoasa, expunerea la radiatii puternice, oxigenarea insuficienta etc. Toate acestea provoaca in organism dezechilibre vitaminice (enzimatice), care slabesc dramatic imunitatea prin nesinteza substantelor implicate in metabolism. Prin urmare, nici o vindecare a bolii nu se poate face in afara unei alimentatii bogate in vitamine, in substante active de baza. O alimentatie din care nu trebuie sa lipseasca fructele si legumele, mai ales cele bogate in substante metabolice complexe.


Catina, de pilda. De ce este atat de important acest fruct?
Tratamentul pe baza de catina a dus la rezultate uimitoare - inclusiv efecte pozitive in tratarea cancerului. Rezultate remarcabile am obtinut si in tratarea unor cazuri de SIDA, cazuri probate cu analize de laborator. Desi mai sunt necesare inca multe testari, se poate afirma in mod cert ca administrarea extractului de catina dubleaza efectul citostaticelor, al medicamentelor in general, micsorand semnificativ efectele lor secundare.

Secretul catinei consta in capacitatea sa de stimulare a imunitatii, fiind din acest punct de vedere campionul vitaminei A si a intregului complex de vitamine B, atat de important in lupta cu cancerul. Pana acum, in catina s-au evidentiat 60 de substante fiziologic active, din care 20 sunt microelemente minerale: calciu, magneziu, zinc, fier, molibden si chiar aur. Catina mai contine o mare cantitate de vitamina C, care se transforma intr-un acid reversor cu efect invers substantelor cancerigene, ajutand la regenerarea enzimelor si a proceselor imunochimice din organism.


In ce afectiuni este recomandata catina?
Prin efectul sau imunoinductor si de reglare a metabolismului, catina nu are egal. Ea actioneaza dublu: local (in boli de piele: arsuri grave, ihtioza, Zona Zoster, hipercheratoza etc.), dar si prin mobilizarea imunitara a organismului. Bolile tratate pana acum, ca si rezultatele apreciabile obtinute in cancer si SIDA, intaresc convingerea ca, prin intermediul catinei, medicina va gasi leacul viitorului, urmand un drum mai intelept decat cel al antibioticelor - drumul autoimunitatii, drumul lui Pasteur. Nu intamplator, lista bolilor tratate cu extract de catina acopera afectiuni din cele mai diferite: infectii oculare grave, ulcere, colite, hepatita, ciroza, hipertensiune, arterita obliteranta, scleroza, varice, stari depresive, epilepsie, hiperglicemii, tuberculoza, astm, interventii chirurgicale grele (transplant de piele, de cornee), rani intravaginale sau Parkinson. E de precizat ca tratamentul nostru asociaza catina cu alte plante medicinale si nu exclude medicamentele recomandate de catre medic, inclusiv citostaticele.


De ce este atat de important tratamentul naturist in boli atat de grave?
Studii serioase de laborator au dovedit ca brandusa, tataneasa, rostopasca, obligeana contin citostatice naturale. De asemenea, sunatoarea, galbenelele, coada soricelului contin provitamine si potentatoare care intervin in reglarea metabolismului si, astfel, favorizeaza vindecarea. Secretul consta in faptul ca plantele nu sunt monofactoriale, ci sunt complexe, asa cum sunt si bolile. Iata de ce se recomanda decoctul din mai multe plante. Fara a contesta rolul medicamentelor, trebuie sa vedem si neajunsurile pe care le creeaza, unele chiar majore. Cercetatorii au dovedit deja ca, in timp, antibioticele micsoreaza puterea de aparare a organismului. Afecteaza, deci, sistemul imunitar.


Toti purtam cancerul din crestet pana in talpi. Ce se recomanda oamenilor sanatosi?
Daca teoria genetica e cea adevarata, inseamna ca noi purtam cancerul din crestet pana-n talpi. Traim cu el in casa organismului nostru. Cancerul e un animal domestic. Important e sa nu-l provocam, sa nu activam aceste gene, evitand o viata dezordonata si, in general, toti factorii de risc, care dezechilibreaza metabolismul si, implicit, sistemul imunitar. E bine, apoi, sa tratam serios iritatiile cronice: gastritele, ulcerele, hemoroizii, ranile intravaginale etc. Neglijate, leziunile pot dezvolta forme galopante de cancer. Nu trebuie sa ne panicam, ci sa cunoastem. Constientizam, cat de cat, pericolul fumatului si al excesului de alcool, dar neglijam multiplele poluari la care suntem supusi. De pilda, neglijam efectul campurilor electromagnetice (inclusiv al celor electrocasnice) asupra enzimelor, ceea ce duce la dereglari majore ale activitatii cerebrale. Efectul exista si el poate fi probat pe mecanicii de locomotiva electrica, supusi in timpul cursei unei stari accentuate de somnolenta si oboseala.

Revenind la persoanele sanatoase, e bine sa spunem ca prevenirea cancerului incepe cu alimentatia (una bogata in vitamine si lipsita de antimetaboliti de sinteza, cum ar fi ingrasamintele chimice). Alimentele sunt si preventive si curative. Pentru a evita dezechilibre metabolice, trebuie sa mancam cat mai multe legume si fructe combinate (salate si ghiveciuri), sa fim atenti la mancare, sa evitam arsuri, afumaturi si uleiuri rafinate, sa urmam cure prelungi cu tarate, care contin intregul complex de vitamine B, plus alte microelemente importante. Bolile s-au diversificat enorm in ultimul timp si, in aceasta situatie, alimentatia trebuie sa fie pe masura. Ideal vorbind, ar trebui sa existe farmacii cu produse alimentare; cu standuri speciale pentru femei insarcinate, pentru copii sau batrani, pentru cei cu munca fizica si cei cu activitate intelectuala intensa etc. Lipsa sau deficitul unui singur element genereaza un intreg lant de erori metabolice. De pilda, in lipsa zincului nu se sintetizeaza poliaminele necesare in protectia celulelor sexuale (spermatozoizi si ovule). De aceea, in regiunile unde pamantul nu are suficient zinc au aparut mari probleme de natalitate. Se fac mari greseli in alimentatie, cum ar fi fierberea exagerata (oala-minune), prajelile si folosirea conservantilor industriali (hidrazida melica), a indulcitorilor tip aspartam etc.

Alte greseli si pericole apartin industriei, care ne ofera, de pilda, produse ce contin fluor - o substanta extrem de periculoasa, care inhiba metabolizarea glucozei si este implicata, printre altele, in mongolismul copiilor. Deloc inocenta este folosirea tacamurilor din inox, care a dus la cresterea de cobalt, nichel si aluminiu din organism, ceea ce poate explica - macar in parte - actuala crestere in inaltime a copiilor. Exemple de acest fel pot continua, dar mult mai important este sa se retina ca adevarata medicina trebuie sa combine medicamentele cu o particularizare a alimentatiei, axata in principal pe produse vegetale nepoluate si complexe vitaminice naturale.

© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Cancerul — definitie

 
Cancerul — definitie

Termenul de cancer isi are originea in limba greaca („Karkinos" = crustaceu: crab sau rac) si reda sugestiv aspectul morfologic al tumorilor maligne, datorita prelungirilor si a circulatiei colaterale care insoteste tumora primitiva.


Definitia bolii canceroase in literatura de specialitate este redata in diverse moduri, de la autor la autor, insa toate variantele subliniaza caracteristicile celulelor si proliferarea lor anarhica.


Consideram cancerul un termen generic ce desemneaza mai multe afectiuni avand ca element comun proliferarea celulara anarhica.


Se intalneste la plante, animale si oameni, putand fi definit ca o populatie celulara a carei crestere scapa de sub controlul mecanismelor de reglare homeostazica.


Aceasta populatie isi are originea, de cele mai multe ori, intr-o singura celula susa transformata, sau in anumite cazuri in mai multe celule suse.


Prin replicare, aceste celule transformate genereaza un clon celular malign. Dezvoltarea anarhica a acestuia determina in final, formarea unei tumori ce se dezvolta spontan si prin extensie locala si la distanta, in absenta tratamentului, duce inevitabil la decesul pacientului.


Evolutia acestor tumori este mai lenta sau mai rapida in raport cu unele particularitati biologice ale acestora si cu raspunsul organismului purtator denumit „gazda". Atat experimental cat si in clinica umana, s-a constatat ca exista o relatie complexa de natura biologica intre tumora si gazda.


Cercetarile efectuate in ultimii ani admit ca boala canceroasa este o tulburare genetica, si aduc o serie de argumente demne de luat in consideratie, capabile sa sustina aceste afirmatii.
- Analize cromozomiale releva ca celulele canceroase prezinta anomalii cariotipice, care includ anormalitati de numar si/sau structura;
- Modificarile genelor legate de apoptoza (moartea celulara programata), in dezvoltarea proceselor neoplazice (de exemplu, modificarile sistemului limfoid, care atrag din ce in ce mai mult atentia in ultima vreme);
Apoptoza nu mai are loc pentru celulele canceroase.
- Unii cercetatori apreciaza ca anumite sindroame mostenite (polipoza intestinala familiala, neurofibromatoza, anemia Fanconi etc.) se asociaza cu un risc crescut pentru cancer;
Alti autori considera cancerul ca o boala transmisa ereditar (cancerele familiale, retinoblastomul, tumora Wilms bilaterala). Argumentele oferite de aceasta teorie ni se par insuficiente pentru a sustine ca toate cancerele sunt ereditar transmise.
Dimpotriva, adevaratele cancere care se transmit ereditar reprezinta un numar redus;
- Celulele se pot transforma devenind maligne prin actiunea unor agenti carcinogeni care produc leziuni la nivelul moleculelor de ADN. Unele tipuri de virusuri ar produce tumori prin integrarea lor in genomul celulei, urmate de modificari ale protooncogenelor cum ar fi ras, myc etc.


Aceste studii sunt in desfasurare si consideram ca pana la sfarsitul secolului unele dintre aceste afirmatii vor fi confirmate.


Cancerul este un termen generic care grupeaza un numar mare de afectiuni din punct de vedere al originii, al mecanismului de aparitie si al evolutiei si care au ca element comun proliferarea celulara necontrolata. Acest concept nu implica in mod necesar notiunea de tumora in sensul tumefactiei, deoarece si hemopatiile maligne reprezinta proliferari maligne, adesea fara tumora palpabila si care netratate duc irevocabil la decesul bolnavului.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Lambliaza (Giardioza) — Prevenirea si combaterea parazitozelor intestinale

 
Lambliaza (Giardioza) — Prevenirea si combaterea parazitozelor intestinale

Parazitul Giardia-Lamblia, agentul cauzal al acestei parazitoze, face parte dintre protozoare, adica din grupa acelor fiinte mici, al caror corp este format dintr-o singura celula. Masurand in jur de 15-20 microni, parazitul nu poate fi vazut cu ochiul liber, ci numai cu ajutorul microscopului. Parazitul se prezinta sub doua forme: vegetativa, din intestin (duoden, jejun), si forma in care il putem gasi in bila. Forma vegetativa are aspectul unei jumatati de para (taiata in lung), este prevazuta cu opt prelungiri filamentoase (flageli) si poate avea miscari caracteristice dupa care poate fi usor recunoscuta in campul microscopului. Inainte de a fi eliminati odata cu scaunele, parazitii imbraca o forma de rezistenta inchistandu-se. Chisturile sunt ovoidale si mai mici decat formele vegetative (masoara in jur de 10 microni). Ele reprezinta, de fapt, formele infectioase ale parazitului. Prin aceste forme infectioase, pe care cei parazitati le elimina odata cu scaunele, boala trece de la un om la altul.


Lambliaza sau Giardioza nu este insotita de manifestari clinice caracteristice. In lambliaza, dealtfel, ca si in celelalte parazitoze, exista asa-zisi "purtatori sanatosi" sau parazitati fara simptome.


Ca urmare a localizarii intestinale, cele mai multe simptome intalnite in lambliaza sunt din partea aparatului digestiv. Un prim loc il detin durerile abdominale, care pot fi localizate sau generalizate. Frecvent, durerile sunt insotite de lipsa poftei de mancare, greturi, varsaturi, balonari, intoleranta fata de anumite alimente si diaree sau constipatie. In formele intestinale, boala poate lua caracterul unei duodenite, colite sau enterocolite, intretinute de prezenta parazitului in organism. In cazuri mai rare, la bolnavii cu un numar mare de paraziti in intestin s-au semnalat diarei persistente si pierderi in greutate importante.


Datorita capacitatii lor mari de adaptare, parazitii pot ajunge si in caile biliare, caz in care boala se va insoti si de tulburari hepato-biliare. Astfel, pe langa numeroase cazuri de colecistita sau dischinezii biliare, participarea hepatica rezulta si din faptul ca la unii bolnavi se pot inregistra marimea moderata a ficatului si respectiv alterarea probelor de laborator.


Alte tulburari sunt datorate actiunii pe care o exercita parazitii (la distanta) pe cale toxica sau alergica. Asa se explica faptul ca, la anumiti bolnavi, diferite afectiuni ale aparatului respirator (bronsite, crize astmatice), de exemplu, ale aparatului vizual (uveite, irido-ciclite etc.) ca si unele manifestari cutanate (urticarie, prurit etc.) pot dispare dupa un tratament de indepartare a lambliilor. In cazuri rare, s-a constatat ca unele anemii, stari febrile, sau chiar unele manifestari convulsive de tip epileptiform, intalnite la copii pot fi determinate si intretinute de o lambliaza.


Raspandirea bolii se realizeaza prin intermediul chisturilor rezistente si infectioase care ajung in mediul exterior odata cu materiile fecale. Ele sunt rezistente la actiunea diferitilor factori de mediu si mai devreme sau mai tarziu vor ajunge cu deosebire pe suprafata fructelor si a zarzavaturilor.


In mediul rural, latrinele neigienice, vantul, mustele, apa de ploaie, pot contribui la imprastierea chisturilor de lamblie. Un rol asemanator il poate avea si utilizarea dejectiilor umane ca ingrasamant in gradinile de zarzavaturi.


Infestarea, adica contaminarea omului, se face, mai frecvent, prin intermediul fructelor si zarzavaturilor nespalate pe care au ajuns chisturile de lamblie. Infestarea se poate face si prin alimente contaminate. Copiii au sanse mai mari de a se contamina de la unul la altul din contactul cu solul poluat.


In vederea prevenirii lambliazei este necesar ca cei parazitati sa fie descoperiti si tratati inainte de a contribui la raspandirea bolii. Tratamentul trebuie facut dupa indicatiile medicului, in asa fel incat sa duca la indepartarea definitiva a parazitului din organism.


Pentru a preintampina imprastierea chisturilor in natura, se recomanda construirea de latrine igienice, folosirea lor corecta ca si combaterea mustelor cu ajutorul insecticidelor. In acelasi scop, dejectiile folosite ca ingrasamant in gradinile de zarzavaturi, vor fi, in prealabil, inactivate. Alimentele se vor pune la adapost de eventuala lor contaminare.


De mare importanta este si intretinerea igienica a mainilor si spalarea abundenta a fructelor si zarzavaturilor. Formarea unor deprinderi igienice in randul copiilor trebuie avuta in vedere, atat in familie cat si in colectivitati (crese, gradinite, scoli).


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Hidroterapia — ce este si cum ne ajuta?

 
Hidroterapia — ce este si cum ne ajuta?

Hidroterapia inseamna folosirea apei in scop terapeutic. Factorii care actioneaza in hidroterapie sunt:
A. Termici;
B. Mecanici;
C. Chimici.

A. Factorii termici - se foloseste apa calda sau fierbinte (38° sau 39° - 40°). Se stie ca din acest punct de vedere apa are doua proprietati importante: termoconductibilitatea este de 30 de ori mai mare decat cea a aerului si termocapacitatea care este de 8 ori mai mare decat a aerului sau de 33 de ori mai mare decat a Hg.


Din aceste cauze, aerul umed cald se suporta mai greu, iar apa fierbinte la 50° produce arsuri, pe cand aerul la aceasta temperatura poate fi suportat; tot pentru aceste motive apa se foloseste la sistemele de incalzire centrala, fiind cel mai economicos mijloc de incalzire.


- Apa se poate folosi si la temperatura de indiferenta care este de 35° - 37° (organismul nu are nici senzatia de rece, nici senzatia de cald), cu un bun efect de sedare si relaxare. Este interesant de stiut ca, pentru aer, temperatura de indiferenta a tegumentului este de 20° - 22°, iar pentru diferite substante (de exemplu, parafina, namol) este mai ridicata (37° - 38°). Retinem deci ca temperatura de indiferenta a organismului este variabila in anumite limite (adaugarea de sare in apa da impresia ca aceasta se mai incalzeste putin: de fapt, apa devenind mai concentrata, temperatura de indiferenta a scazut cu 1° - 2°).


B. Factorii mecanici sunt: presiunea hidrostatica inseamna presiunea exercitata de apa din baie (bazin) sau lac asupra organismului. Ea este mai mare cu cat coloana de apa este mai inalta, cu cat concentratia este mai mare (sarea, namolul cresc presiunea apei), sau cu cat organismul se afunda mai mult (in partile interioare este mai crescuta). Este usor de inteles cat de mult influenteaza aceasta presiune circulatia, respiratia, digestia etc. De aceea trebuie sa fim atenti la bolnavi, in special cardiaci, pulmonari, renali, hipertensivi etc.; forta de impingere a apei de jos in sus este forta de ridicare a unui corp scufundat in apa. Principiul celebru, enuntat de Arhimede, ca "un corp scufundat in apa, pierde din greutatea sa o greutate egala cu greutatea volumului de apa dislocuit" face ca un organism de 70 kg sa cantareasca intr-o baie obisnuita aproximativ 7,9 kg, iar daca apa este sarata, greutatea sa scada si mai mult. De exemplu, in Marea Moarta, care are o mare concentratie salina (de unde si numele, neexistand vietuitoare), se poate pluti; la fel in lacul Telega (Campina) nu se poate cadea la fund. Se intelege ce importanta covarsitoare are aceasta forta de impingere a apei in kinetoterapie, cand bolnavul depune la intrarea in baie un mic efort muscular de invingere a acestei forte - deci kinetoterapia activa - iar miscarea in apa se face mult mai usor decat in conditii de mediu obisnuit; muschiul deficitar, care trebuie sa miste segmentul, sa zicem de 10 kg, in apa depune un efort ca pentru 1 kg (aproximativ a 1/10 parte)! Tot aici se mai adauga miscarea apei produsa natural (valurile) sau artificial (prin jeturi de presiune), care influenteaza activ indeosebi circulatia periferica. Ceilalti factori mecanici: frictiunea, baterea, turnarile de apa, bulele de gaz (aer, C02) isi au importanta lor, indeosebi in circulatia periferica.


C. Factorii chimici sunt reprezentati de diferite substante introduse sub forma de infuzii sau decocturi in baie: musetel, nalba, frunza de nuc, mustar, hrean, cetina de brad sau diverse amestecuri de plante medicinale; de asemenea sare, iod, sulf, namol, gaze etc. Uleiurile sau esentele volatile continute in plantele medicinale au o buna actiune sedativa. Altele sunt stimulente sau chiar iritante (mustar, hrean), iar celelalte au o buna actiune terapeutica (sare, iod, namol).
 

Constipatia secundara — informativ

 
Constipatia secundara — informativ

Se prezinta ca manifestare simptomatica uneori revelatorie, alteori completand tabloul clinic al unei boli digestive sau extradigestive care tulbura progresiunea continutului colic sau actul de evacuare. Dupa substrat, distingem constipatia organica (de cauza mecanica) si functionala. Prima rezulta din leziuni stenozante ale colonului (volvulari incomplete procese inflamatorii, cicatriceale, tumorale), compresiuni extrinseci (tumori genitale, retroperitoneale, splenomegalii importante) malformatii (cec mobil, dextropozitia colonului, dolicocolon etc.). Evolutia poate fi acuta sau cronica, reversibila sau ireversibila (progresiva) in raport cu tipul lezional. Diagnosticul etiologic rezulta din datele clinice sau dintr-o explorare sistematica impusa de sindromul constipatiei. Rezolvarea terapeutica se face prin suprimarea leziunii cauzale. O siuatie particulara prezinta megacolonul (congenital si castigat), entitate nosologica generata prin tulburari functionale segmentare care genereaza o stenoza cu dilatare retrograda (boala Hirschprung) sau prin leziuni ale plexurilor nervoase mienterice, generatoare de insuficienta musculara colica (boala Chagas, neuropatia diabetica).


Constipatia functionala simptomatica rezulta din dereglari motorii la nivelul colonului (hipotonie, hipersegmentare, dischinezie) sau din perturbarea reflexului de evacuare (fie autonoma, fie reflexa, indusa de leziuni de vecinatate).


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Cand si ce factori determina sexul?

 
Cand si ce factori determina sexul?

Sexul unui individ se hotaraste in momentul fecundatiei (al unirii spermatozoidului cu ovulul) si este determinat de materialul cromozomial pe care il aduc cele doua celule sexuale (masculina si feminina). Formula cromozomiala a speciei umane este formata dintr-un set de 46 cromozomi, respectiv 23 de perechi, dintre care 44 de cromozomi somatici si 2 cromozomi sexuali. Cromozomii sexuali sunt XY pentru sexul masculin, XX pentru sexul feminin. Celulele sexuale au jumatate din setul cromozomial al celulelor somatice.


Celula sexuala feminina, ovulul matur, are formula cromozomiala 22 X; celulele sexuale masculine, spermatozoizii, sunt de doua feluri, unii cu formula cromozomiala 22 Y (andro-spermatozoizi), altii cu formula cromozomiala 22 X (gino-spermatozoizi). Prin fecundare, unirea celor doua celule sexuale, se reintregeste setul cromozomial al celulelor somatice. Odata cu aceasta se hotaraste intreaga zestre ereditara a individului, iar determinarea sexului este unul din parametrii ei.


Din unirea unui spermatozoid cu formula cromozomiala 22 X, cu ovulul a carei formula cromozomiala este tot 22 X, va rezulta un ou cu formula cromozomiala 44 X, deci se va dezvolta un copil de sex feminin. Din unirea unui spermatozoid cu formula 22 Y, cu ovulul (formula cromozomiala 22 X) va rezulta un ou cu formula cromozomiala 44 XY, deci se va dezvolta un copil de sex masculin.


Este determinat astfel sexul genetic sau cromozomial, care va directiona formarea structurilor sexuale, anatomice si neuro-hormonale de tip masculin sau feminin.


In luna a treia a vietii intrauterine se formeaza organele genitale interne sau gonadele (gone = in limba greaca semnificand samanta) de tip unisexual, pentru sexul masculin testiculele, iar pentru sexul feminin ovarele.


Intre lunile a treia si a cincea se formeaza tractul genital intern (conductele de transport ale celulelor sexuale) si organele genitale externe, penisul cu glandul si bursele testiculare la sexul masculin, clitorisul si vulva cu labiile mari si mici, la sexul feminin.


Intre lunile a cincea si a saptea ale vietii intrauterine are loc sexualizarea neuro-comportamentala, de fapt programarea in sistemul nervos central a comportamentului sexual de tip masculin sau feminin.


Copilul prezinta la nastere toate structurile anatomice necesare sexualizarii. Caracterele sexuale innascute raman nemodificate pe tot parcursul vietii, facand astfel posibila stabilirea, la nastere, a apartenentei sexuale a copilului (de sex masculin sau feminin) dupa aspectul organelor genitale externe. Sexul declarat la nastere este sex legal si stabileste totodata statutul social sexual al individului.


Pe parcursul primilor 2-3 ani de viata, sub influenta educatiei si a comportamentului anturajului fata de copil, se formeaza ceea ce numim sexul psihic - de fapt constiinta apartenentei copilului la unul din sexe. La 2-3 ani copilul "stie" ca este baiat sau fata, incepe sa-si cunoasca drepturile si datoriile in raport cu apartenenta sa sexuala.


Parintii care si-au dorit un copil de sex opus celui pe care il are copilul si caruia i se adreseaza si il educa in sensul sexului dorit de ei (deci opus sexului copilului) pot induce la copil tulburari grave in comportamentul socio-sexual, care se va evidentia la pubertate sau chiar la varsta adulta.


Educatia copilului se va face totdeauna in sensul constientizarii apartenentei copilului la "sexul sau".


Este important de mentionat si faptul ca observatiile si experientele copiilor in familie si anturaj asupra problemelor sexuale si, mai ales, asupra raporturilor dintre indivizi apartinand celor doua sexe, mama-tata, fata-baiat, barbat-femeie, lasa amprente durabile in comportamentul sexual la varsta adolescentei si chiar la adult.


Dupa nastere si prima copilarie, o perioada pana in jurul varstei de 10-13 ani, procesele de sexualizare sunt intr-o relativa stagnare. Filonul proceselor de sexualizare iese din nou la suprafata la pubertate si adolescenta. Elementele sexualizarii la pubertate si adolescenta fac obiectul unui capitol special dar, inainte de aceasta, vom incerca cu datele pe care le avem sa explicam termenul de "sexualizare".


Intelegem prin sexualizare, totalitatea proceselor care converg la realizarea functiei de procreatie.


Parte integranta, dar specializata, a procesului de crestere, dezvoltare si diferentiere a organismului, sexualizarea se desfasoara in stransa corelatie cu diferitele sisteme ale organismului, in special cu sistemul nervos si glandele endocrine.


Procesul de sexualizare este discontinuu, se perfectioneaza progresiv, din aproape in aproape, in etape succesive, precis situate in timp. In perioada vietii intrauterine se formeaza sexul genetic si formatiunile anatomice ale aparatului genital (gonadele, tractul si organele genitale externe). Acestea reprezinta caracterele sexuale primare si nu se modifica pe tot parcursul vietii.


In perioada copilariei se defineste psihic si comportamental apartenenta individului la sexul caruia ii apartine.


La pubertate intra in stadiul de functionalitate toate elementele sexualizarii (sistemul neuro-endocrin, gonadele si organele sexuale) realizate in perioadele anterioare si apar caracterele sexuale secundare.


Definitorii pentru aspectul vizibil al organismului, caracterele sexuale secundare creeaza impresia ca pubertatea este dominata de procesul de sexualizare. Este adevarat ca la pubertate se realizeaza maturatia sexuala, dar sexualizarea nu este decat una dintre componentele dezvoltarii si maturizarii organismului in acea perioada. Transformarile care au loc cuprind, practic, toate domeniile manifestarii vietii, iar modificarile continue pe parcursul evolutiei fac si mai complexe aprecierile si observatiile corecte asupra desfasurarii normale a manifestarilor puberale.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Herniile cerebrale [Neurogeriatrie]

 
Informatii medicale despre herniile cerebrale

Prin hernie cerebrala intelegem o deplasare a masei substantei nervoase printr-un orificiu natural datorita unui proces expansiv intracranian care produce compresiune pe unele formatiuni nervoase cu importanta vitala.

Herniile cerebrale au un prognostic grav, deoarece aceste compresiuni se repercuteaza asupra trunchiului cerebral.


Cele mai importante hernii cerebrale sunt:

Hernia hipocampului sau conul de presiune temporal: se produce o herniere a gyrus-ului hipocampic al lobului temporal in spatiul care exista intre marginea libera a tentoriului si trunchiul cerebral.

Hernia transtentoriala a trunchiului cerebral, datorata hernierii nete a portiunii rostrale a trunchiului cerebral prin deschiderea tentoriului; aceasta hernie este insotita de torsiunea si compresiunea creierului mijlociu, de tumefierea considerabila a partii omolaterale a trunchiului cerebral, de deplasarea si comprimarea apeductului Sylvius, de hemoragie in trunchi, mai frecvent in portiunea rostrala; mai multe hemoragii se gasesc in jurul apeductului si in rafeul median. Leziunile sunt uneori atat de mici, incat nu se vad microscopic. Hemoragiile sunt venoase, in forma de benzi inguste, inconjurand venele congestionate si ocupand spatiile perivasculare, sau sunt libere in parenchimul nervos. Micile hemoragii perivenoase tind sa conflueze, dand nastere unor hemoragii mari.

Hernia de Gyrus cinguli, data de edemul cerebral unilateral, produce o deplasare a emisferei cerebrale de la linia mediana prin marginea libera a coasei imobile.

© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Boala Parkinson (Paralizia agitanta)

 
Boala Parkinson (Paralizia agitanta)

A fost descrisa prima oara de James Apotheker Parkinson in 1817, sub numele de "shaking palsy". Este una dintre cele mai frecvente afectiuni gerontoneurologice.


Debutul bolii se situeaza intre 45 si 65 de ani (in general peste 60 de ani) si afecteaza, in special sexul masculin.


Durata bolii este lunga (10-20 de ani) si duce la o infirmizare progresiva. Mortalitatea ei este relativ insemnata: in primii cinci ani de evolutie este de 25 %, intre 5 si 9 ani de evolutie ajunge la 50% iar dupa 10 ani de la debut se ridica la peste 80% (Hoehn si Yahr).


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Varsta a treia: informatii, sfaturi si recomandari

 
Varsta a treia: informatii, sfaturi si recomandari

Fiecare om are un ritm propriu al imbatranirii iar varsta biologica nu se suprapune totdeauna cu varsta cronologica. Activitatea intelectuala se poate mentine si dupa 70 de ani, iar in jurul varstei de 40 de ani scad posibilitatile efortului fizic, iar la 60 ani regreseaza unele responsabilitati si obligatii sociale.


Modificarile fiziologice, morfologice, psihice si sociale, impart existenta umana in mai multe etape: copilarie, pubertate, adolescenta, perioada activa a vietii de adult si batranetea, care nu sunt identice la toate persoanele de aceeasi varsta, pentru ca viata biologica inseamna starea arterelor si a creierului. Creierul are miliarde de celule nervoase (neuroni) si dupa adolescente aceste celule incep sa dispara fara sa se refaca, in asa fel ca dupa 40 ani, zilnic, se distrug 10.000 neuroni, ceea ce face sa apara unele simptome ale imbatranirii. Inima si sistemul vascular au un randament de 100% la 30 ani, de 85% la 50 ani si de 65-70% la 70-75 ani.


Prin progresele profilaxiei si terapeuticii, omul ar putea trai 100 ani si chiar mai mult. Asa cum confirma cercetarile omul cu un regim rational de viata poate trai de 5-6 ori mai mult decat perioada de crestere (20-25 ani).


Longevivii din delta Dunarii si muntii Vrancei, care sunt agricultori, gradinari, vanatori, pescari, marinari etc. confirma ca aerul curat, viata fara stresuri, mancarea simpla, echilibrata, prelungeste viata.


Alimentatia echilibrata amana batranetea. Sunt suficiente 2200 calorii pentru femei si 2500 pentru barbatii peste 60 ani. Branza, ouale si mai rar carnea pot asigura proteine necesare, fara grasimi sau dulciuri in exces. Legumele si fructele contin si vitamine care intarzie procesul de imbatranire. Eliminati sarea din consum si reduceti lichidele, care sa nu depaseasca 1,5 l in 24 ore. Se poate consuma 0,500 l lapte, ceai de musetel dupa masa de pranz si ceai de menta seara, iar mesele sa fie luate la ore fixe, 4-5 pe zi, cu meniuri variate si atractive. Renuntarea la tutun, alcool si cafea devine o obligatie.


Activitatea fizica si miscarea prelungesc viata, pentru ca nu lasa corpul sa se ingrase, intretin elasticitatea arterelor, maresc debitul respirator, mentin elasticitatea discurilor intre vertebre si a articulatiilor, fortificand musculatura intregului organism.


Munca echilibrata, odihna si miscarea, cu somn suficient si alimentatie rationala constituie regimul de viata necesar unui organism ca sa-si mentina sanatatea si sa traiasca pana la adanci batranete.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Prevenirea bolilor venerice: sfaturi si recomandari

 
Prevenirea bolilor venerice: sfaturi si recomandari

Bolile venerice sunt boli transmisibile care se iau, in majoritatea cazurilor, pe calea raporturilor sexuale. Termenul de boli venerice este folosit pentru urmatoarele patru afectiuni: sifilisul, blenoragia, sancrul moale si limfogranulomatoza inghinala.


Cazurile de contaminare prin intermediul paharului, a lingurii, a pieptenului sau prin lenjerie sunt extrem de rare si asta pentru motivul ca microbii care provoaca aceste imbolnaviri sunt putin rezistenti in mediul extern. Ei sunt distrusi cu multa usurinta de substante antiseptice (sapun, alcool etc). Primele semne de boala in aceste imbolnaviri par lipsite de importanta si gravitate. In blenoragie, usturimile in momentul urinarii, urmate de o mica scurgere galben-verzuie, sunt simptome pentru care trebuie sa ne adresam medicului. In cazul sifilisului, apare o mica ulceratie la cca. 3 saptamani din momentul infectarii, care este tare la pipait si nedureroasa.


Amandoua aceste imbolnaviri si mai ales sifilisul, daca nu sunt tratate, au urmari foarte grave. Asa, de exemplu, blenoragia netratata la barbat duce la sterilitate sau impotenta sexuala. La femeie, infectia gonococica trece in uter si anexe cu tot cortegiul de neplaceri ce urmeaza, inclusiv sterilitatea. In cazul sifilisului, boala ataca treptat si alte organe, ducand la distrugeri ireparabile. Dupa trecerea unei perioade de 6 saptamani de la imbolnavire prezenta infectiei in organism poate fi pusa in evidenta prin analiza sangelui (numita reactia Wassermann) care devine pozitiva. In ultima faza este atacat sistemul nervos, aparand paralizia generala.


In cadrul masurilor de prevenire a acestor imbolnaviri sunt importante masurile colective, folosite de serviciile sanitare si masurile individuale, pe care fiecare are datoria sa le cunoasca si sa le aplice.


In scopul descoperirii acestor imbolnaviri, in cadrul masurilor colective, se fac o serie de examinari si analize care sunt cuprinse sub numele de supraveghere epidemiologica a populatiei. Asa sunt examenele la incadrarea in munca, examenul medical prenuptial, examenul gravidelor, examenul la admiterea in scoli si facultati, ocazii cand se fac si analize serologice pentru depistarea sifilisului. Personalul de deservire din unitatile de alimentatie publica si cel din crese si camine de copii este supus unui asemenea control de doua ori pe an.


Un alt aspect al profilaxiei este lupta in focare de boli venerice, sa descopere persoanele care nu s-au prezentat din proprie initiativa la medic. In fiecare caz de boala se face ancheta epidemiologica pentru a descoperi persoanele care au avut raporturi sexuale dupa momentul imbolnavirii si pana la inceputul tratamentului.


Cea mai mare greutate in timpul anchetei epidemiologice se refera la faptul ca unii bolnavi nu pot da relatii asupra persoanelor cu care au avut contact, necunoscandu-le numele, adresa sau locul de munca. Iata de ce este bine sa se evite raporturile sexuale cu persoanele straine, intamplator intalnite si care accepta astfel de raporturi. Asemenea femei sau barbati trec cu usurinta de la un partener la altul si de cele mai multe ori sunt purtatori ai unei infectii sifilitice.


Cea mai simpla masura individuala este spalarea cu apa si sapun a organelor genitale dupa contactul sexual. Sapunul este un dezinfectant si poate feri de imbolnavire.


Fiecare tanar sau tanara care are o viata sexuala inainte de casatorie este necesar sa foloseasca substante dezinfectante. Se recomanda sa se urineze imediat dupa raportul sexual. O protectie asigura si folosirea prezervativului. Este necesar totodata sa se evite folosirea in comun a unor obiecte care nu au fost spalate si dezinfectate (pahare, cani, linguri, chiloti de gimnastica etc).


Prin urmare, la aparitia unui semn cat de inofensiv in zona organelor genitale, se impune prezentarea imediata la medic si respectarea cu strictete a tratamentului impus de acesta.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Obezitatea: sfaturi si recomandari

 
Obezitatea: sfaturi si recomandari

Obezitatea (supraponderea corporala), si sedentarismul (lipsa de miscare) se intalnesc frecvent in zilele noastre si se insotesc, din nefericire, in mod constant de suferinta si boala.


Ea apare deseori la sedentari, iar obezii chiar daca au fost oameni activi, sunt nevoiti sa-si limiteze activitatea fizica, transformandu-se in persoane care stau in fotoliu la domiciliu. Acest cuplu obezitate-sedentarism apare de nedespartit si constituie factorul de baza, responsabil al unei morbiditati complexe (ateroscleroza, infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale, varice daca ne referim la aparatul cardiovascular) si diabet, litiaza biliara, constipatie, reumatisme degenerative, picior plat, afectiuni cutanate etc., care reduc capacitatea de munca si in final conduc la o mortalitate crescuta.


Obezitatea este acumularea de grasime corporala ce depaseste cu cel putin 10% greutatea ideala. Exista mai multe formule de stabilire a greutatii ideale. S-a incetatenit, desi nu e cel mai corect, calculul urmator: greutatea in kg este egala cu nr. de centimetri din inaltime ce depaseste 1 m din care se scade cifra 4 (ex. un individ de 1,80 m trebuie sa aiba o greutate de cca. 76 kg). Fireste, este necesar ca greutatea sa fie evoluata in functie de varsta, sex, stare de sanatate si aceasta o poate face numai medicul.


In practica medicala intalnim obezitati produse de o serie de cauze, distingandu-se 2 mari categorii: obezitate comuna si obezitate zisa simptom, care apare in cadrul altor boli (ex. cazul bolilor endocrine).


Cea mai frecventa este obezitatea prin supraalimentatie favorizata de un factor ereditar dar si de sedentarism. Lipsa de miscare, exercitiul fizic redus se asociaza deseori cu alimentatie bogata caloric, care conduc la obezitate ajungandu-se astfel la un cerc vicios. Aceasta forma se insoteste - intr-un proces insemnat - de tulburari metabolice (diabet zaharat, dislipidemii) si hipertensiune arteriala. La consultatia unui obez, investigarea tulburarilor metabolice si vasculare devine un examen obligatoriu.


Exista, de asemenea, obezitati aparute in preajma andropauzei la barbati, dar mai ales la menopauza si dupa graviditate la femei. Ne confruntam cu obezitati ce apar dupa un stres psihoafectiv sau in momente grele din viata cand individul isi gaseste refugiul in consumul alimentelor (mananca des si mult). Celelalte forme speciale de obezitate - endocrine (in cadrul unor afectiuni ale glandelor tiroida, suprarenala, hipofiza, pancreas etc) genetice, postmedicamentoase - sunt mai rare.


Datele referitoare la numarul de imbolnaviri si mortalitate sunt graitoare, cu diferente nete, in functie de gradul obezitatii.


Imbolnavirea aparatului cardiovascular se realizeaza in principal prin depunerea unor fractiuni ale grasimilor circulante in sange in peretele arterelor, constituindu-se astfel ateroscleroza. Aceasta duce la ingustarea lumenului vaselor sanguine, cu insuficienta circulatorie in teritoriul irigat. Prezenta obezitatii face ca ateroscleroza sa apara mai precoce - in medie cu 10 ani. Cresterea ponderala supune inima la un efort continuu. In acelasi timp, muschiul cardiac se infiltreaza cu grasimi, inima in aceste conditii nu mai lucreaza normal, apare boala si in final se ajunge la insuficienta cardiaca.


Printre bolile aparatului vascular, hipertensiunea arteriala se intalneste frecvent la obezi, in special la femei, iar la membrele inferioare sunt de asemenea observate varice in proportii insemnate.


Tratamentul obezitatii e dificil, pentru ca nu dispunem de mijloace medicamentoase eficiente, este de lunga durata si implica multa vointa din partea pacientului. Tratamentul vizeaza un regim alimentar hipocaloric, la care se asociaza cresterea consumului energetic prin efort fizic. Cheia succesului depinde de relatia stabilita intre medic si pacient, cu respectarea de catre obez a indicatiilor primite.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Prevenirea bolilor cardiovasculare

 
Prevenirea bolilor cardiovasculare

In stadiul actual de dezvoltare a cunostintelor medicale, multe boli cardiovasculare pot fi vindecate si in mod deosebit prevenite.


Ateroscleroza este o boala a arterelor datorata depunerilor grasimilor pe peretii lor, ducand la sclerozare. Ea apare mai ales la arterele inimii, a creierului, a rinichilor, a membrelor inferioare.


Localizarea cardiaca este cea mai frecventa si cea mai periculoasa. Peste 50% din decesele la grupa de varsta 50-60 de ani se datoreaza acestei boli iar majoritatea invaliditatilor si absentelor din productie, dupa 40-50 de ani, se datoresc aterosclerozei.


Ateroscleroza - conform conceptiilor moderne - este o boala generala, a carei cauza principala ar fi o tulburare de metabolizare a grasimilor provocata de factori externi (alimentatie bogata in grasimi, sedentarism accentuat, fumat) sau interni (ereditate, hipertensiune, obezitate, diabet, incordare nervoasa prelungita), ducand dupa mai multi ani la sclerozarea arterelor.


S-a dovedit ca procesul de depunere a grasimilor in peretele vascular poate incepe in copilarie. In cazul in care factorii enumerati mai sus, denumiti factori de risc, isi continua actiunea lor nociva, dupa 10-20 de ani apare boala propriu-zisa. Cand se adauga si tromboza (coagularea sangelui in vase) se produce astuparea vasului, luand nastere infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral sau insuficienta renala.


Punctul de plecare al masurilor de prevenire a bolii il constituie modul de viata - masurile igienice si dietetice.


Alimentatia rationala este mijlocul eficient de combatere a aterosclerozei. Se vor evita grasimile si dulciurile concentrate. Consumate in exces, ele duc la cresterea in greutate si aparitia diabetului. Cercetarile clinice au dovedit utilitatea unor diete rationale, sarace in grasimi si care nu depasesc necesarul zilnic de calorii.


Se recomanda produsele lactate ca fiind alimente complete cum ar fi laptele si branzeturile. Atentie la preparatele din lapte bogate in grasimi cum sunt untul, frisca, smantana. Legumele si fructele sunt utile sub toate formele. Orezul si painea, de preferinta integrala si grasimile vegetale (ulei de floarea soarelui sau soia) completeaza lista alimentelor permise. Si o regula importanta: indiferent de natura regimului, mancarea peste masura este un pericol pentru sanatate.


Hipertensiunea arteriala este o boala foarte frecventa. Se pot considera normale unele cresteri tensionale proportionale cu varsta. In mod normal T.A. creste sub influenta frigului, a efortului fizic, a durerii, a zgomotului, a enervarilor sau supararilor si scade sub influenta repausului, a somnului si in pozitie culcat.


Initial, hipertensiunea arteriala este o tulburare functionala, care cedeaza sub influenta repausului fizic sau psihic si al dietei. La abandonarea tratamentului apare insa destul de prompt o noua crestere a T.A., este faza de hipertensiune oscilanta. Daca nu se instituie un tratament corect, apar unele modificari organice ireversibile ale peretilor arteriolelor, care ingusteaza lumenul si, in acest caz, T.A. se fixeaza la valori ridicate de unde nu mai poate cobora usor.


H.T.A. mai poate apare secundar unei boli organice cunoscute, mai ales in cazul bolilor de rinichi sau bolilor glandelor cu secretie interna (hipofiza, suprarenala).


O cauza favorizanta o constituie ritmul de viata agitat, cu incordari nervoase repetate, fara repaus si la care se adauga consumul excesiv de tutun, agravat de sedentarism si de o alimentatie prea bogata in carne si sare.


Toate persoanele care au in familie cazuri de H.T.A. trebuie sa-si controleze lunar T.A. La acestia, ea poate creste la urcatul unei scari, la un efort intelectual etc. De asemenea tensiunea arteriala creste odata cu varsta, asa ca dupa 40 de ani este bine sa fie controlata de 2 ori pe an. Cei care au suferit de o boala de rinichi trebuie s-o controleze lunar, cel putin timp de un an.


Persoanele obeze isi vor controla mai frecvent T.A. deoarece intre acestea si surplusul de greutate este o stransa legatura. Femeile care in timpul unei sarcini prezinta o crestere tensionala, vor controla T.A. si dupa nastere.


In tratamentul H.T.A., organizarea unui regim de viata rational are o importanta deosebita. Nu trebuie uitat ca se impune o alimentatie fara sare, alaturi de un program zilnic de munca fara enervari si emotii, evitandu-se surmenajul intelectual.


Dictionar
T.A. - Tensiune arteriala
H.T.A. - Hipertensiune arteriala


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Sa ne ferim de accidente!

 
Sa ne ferim de accidente! Informatii utile

Se stie ca cei mici sunt interesati de tot ce este in jurul lor si cea mai mare placere o au cand ating obiectele si mai ales cand le gusta sau le duc la gura. Copilul nu-si da seama de pericol si de aceea se pot intampla grave accidente.


Copilul nu stie ca apa clocotita sau focul il poate arde sau ca un cutit il poate taia. Poate pasi peste balcon fara sa-si dea seama ca e la inaltime. Copiii sunt cei care se intoxica cu medicamente, cu detergenti, cu soda caustica, daca acestea sunt la indemana lor.


Arsurile sunt cele mai frecvente accidente care se pot intampla copiilor. De aceea nu lasati chibriturile la indemana lor. Nici o priza sa nu fie neprotejata si nici un copil sa nu aiba la dispozitie obiecte pe care sa le poate inghiti si cu care se poate ineca.


In caz de intoxicatie nu dati nimic de baut copilului ci determinati-l sa vomite pana la venirea medicului. In caz de accidente prin arsuri, nu dezbracati copilul, ci transportati-l la spital invelit intr-un cearsaf curat.


Dar nu numai copiii se pot accidenta. Si adultii trebuie sa fie foarte atenti cand merg pe strada, cand traverseaza, ori cand se urca in mijloacele de transport. Cei care nu vad vor pune la capatul bastonului un dop de cauciuc ca sa nu alunece.


Se pot intampla accidente fie ca scarile sunt degradate, pardoseala e umeda, parchetul e prea lustruit ori stratul de zapada e acoperit de gheata si talpa incaltamintei a alunecat, provocand o cadere, care poate avea drept consecinta fracturi ori luxatii.


In camere nu miscati obiectele de la locul lor, pentru ca v-ati obisnuit cu anumite spatii libere si va puteti orienta mai usor. In cazul ca simtiti miros de gaz, nu aprindeti chibriturile, ci deschideti larg ferestrele. Nu folositi lampi cu petrol, daca in casa nu e nimeni sa va ajute. Nu turnati petrol sau benzina peste carbunii aprinsi, pentru ca se pot produce grave accidente.


Daca doriti sa spalati hainele cu neofalina, deschideti ferestrele ori iesiti afara. Materialele sintetice cand se freaca pot produce scantei si neofalina se aprinde.


Cand  prajiti cartofi sau ceapa, aveti grija sa uscati legumele inainte de a le pune in cratita, sa nu aiba apa, deoarece amestecul cu ulei si apa improasca uleiul fierbinte. Cand nu aveti pe cineva care sa va ajute, nu folositi vasele cu presiune, caci se pot intampla accidente. Atentie la schimbarea becurilor arse, deoarece se pot produce electrocutari din cauza duliilor defecte, carora le lipseste inelul de portelan care protejeaza. Asigurati-va cand plecati de acasa ca ati inchis curentul electric si gazul metan. Ori de cate ori calcati rufe, nu stati cu picioarele pe ciment, ci pe un gratar de lemn ori pe un covor. Renuntati la obiceiul de a incerca daca masina de calcat este incinsa, atingand-o cu degetul umezit, pentru ca prin pielea uda trece mai usor curentul electric si se mareste riscul de electrocutare.


Nu folositi aspiratoarele in camerele in care ati curatat parchetul cu petrosin, pentru ca motorul aspiratorului poate provoca scantei si explozii. Fiti atenti cu tigarile, sa nu le uitati aprinse in diferite locuri. In timpul furtunii, cand sunt descarcari electrice, nu lasati in priza aparate tv, radio si deconectati antenele acestor aparate. De asemenea, usile, ferestrele, usile de la sobe trebuie sa fie inchise.


Cei care nu vad si au in casa sticle cu diverse medicamente, sa cresteze dopurile pentru a le recunoaste si diferentia. Pe sticlele in care sunt diferite substante se pot lipi mai multe benzi de leucoplast si prin pipait pot fi recunoscute. Aruncati orice medicament fara ambalaj si pe care nu-l recunoasteti.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Familia si sanatatea copiilor: sfaturi si recomandari

 
Familia si sanatatea copiilor

Mai mult decat oricare alta fiinta, omul are nevoie de un climat afectiv pozitiv pentru a face fata nevoilor biologice si ambiantei sociale.


Prin tandretea si interesul pe care adultul le ofera copilului, acesta capata o siguranta in viata. Lipsa grijei pentru copii, ca si insuficienta supraveghere, indrumare si afectiune, influenteaza negativ comportamentul acestora. Parintii care lasa copiii la rude, departe de ei, ca si cei care se manifesta nemultumiti de profesie in fata copiilor, ori le repeta copiilor ca "nu sunt inteligenti sau nu invata ca altii", le creeaza stari negative. Sunt parinti care ii obliga pe copii sa faca eforturi peste puteri, sa participe la activitati extrascolare (balet, limbi straine, muzica etc.) si ii pedepsesc daca nu reusesc. Este o mare greseala si faptul ca unii parinti ii compara pe copii cu fratii mai mari, mai buni elevi, ceea ce le creeaza o stare de inferioritate, un handicap psihic. Tot un copil handicapat devine si cel care este "cocolosit" de parinti. Acesti copii nu se adapteaza usor, sunt fara initiativa, nu au incredere in sine si pot avea tulburari la pubertate.


Unii copii nu se adapteaza procesului scolar, fiind socotiti lenesi. Adeseori ei sunt insa debili, intarziati in dezvoltare, lipsiti de afectiunea familiei. Lenea ca si neatentia sunt tulburari care trebuie sa oblige pe parinti si educatori sa ceara sfatul medicului. Copilul neadaptat provine de multe ori dintr-o familie cu parinti despartiti, sau alcoolici, ori cu locuinta necorespunzatoare fara conditii igienice etc. Sunt, de asemenea, tulburari endocrine, tulburari vegetative, anemii etc, care pot influenta negativ comportarea scolarului. Si unele tulburari psihice au drept consecinte lipsa de interes pentru activitatea scolara, o stare de apatie, copilul fiind considerat lenes. Aceasta stare poate apare si in cazul unor deficiente senzoriale ignorate: copilul nu vede sau nu aude bine, insa cei din jur nu-si dau seama, ii fac observatii pe nedrept, iar acesta se revolta si se descurajeaza. Unele boli ca meningitele, encefalitele, lasa urme si copilul nu mai are o atentie normala, memorizeaza mai greu, devine nestapanit si nu poate intelege explicatiile profesorilor.


Familia e mediul in care copilul trebuie sa traiasca inconjurat de afectiune, fara teama ca va fi pedepsit iar modelul parintilor sa devina un puternic si permanent exemplu. Acordati copiilor afectiune, fiti drepti in judecarea greselilor, lasati-i sa creada in oameni, in viata, insuflandu-se increderea in fortele lor.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Avortul si sanatatea femeii: sfaturi si recomandari

 
Avortul si sanatatea femeii

Femeia mama a intruchipat de-a lungul timpurilor idealul uman de dragoste pentru copii, de sacrificiu pentru sanatatea si viata lor. Si totusi, desi in numar mic, sunt inca femei tinere, sanatoase, care vor sa renunte la bucuria de-a fi mama. Orice femeie se supune unor mari riscuri pentru sanatate si viata sa atunci cand se decide sa renunte la sarcina prin avort.


Avorturile se pot produce in mai multe moduri. Astfel, avortul spontan se produce fara vreo interventie dinafara. De cele mai multe ori insa intervin cauze cunoscute generale: boli febrile, tulburari ale glandelor cu secretie interna, stari toxice etc. Sau, mai rar, o insuficienta dezvoltare a organelor de reproducere ale femeii. In ceea ce priveste avortul accidental acesta este datorat unor cauze care actioneaza violent si neprevazut asupra sarcinii producand intreruperea ei (caderi, loviri, consum accidental de substante toxice etc). Ca si in avortul spontan, prima masura este prezentarea la medic, chiar daca nu exista semne evidente de suferinta.


Avortul terapeutic, efectuat in conformitate cu normele stiintei medicale, se executa in cadrul legal pentru stari de boala care ar compromite sarcina sau ar pune in pericol viata femeii. Este indicat ca femeile aflate in asemenea situatii sa evite sarcina, deoarece avortul terapeutic, oricat de bine ar fi facut, ramane totusi o interventie chirurgicala si nu dintre cele mai inofensive.


Avortul la cerere se efectueaza, tot in cadrul legal, cel mai adesea de persoane care nu au nici un fel de pregatire, cu consimtamantul gravidei sau chiar de catre gravida insasi. Vorbind despre tehnicile folosite, toate la fel de periculoase, atragem atentia ca nu exista inca nicio substanta sau manevra care sa provoace avortul si care sa fie inofensiva.


TOATE PRACTICILE FOLOSITE SUNT PROFUND DAUNATOARE fara exceptie, indiferent cand apar urmarile lor. Nu putine sunt cazurile cand avortul se produce cu pretul vietii femeii sau cu dobandirea unei infirmitati pe viata. Exista un numar de femei care reusesc sa scape de sarcina nedorita, dar ele accepta un risc considerabil. Iata principalele complicatii si accidente care pot surveni:

Hemoragia care este un fenomen constant. Lezarea peretelui sau perforarea uterului provoaca hemoragii de o intensitate diferita. Hemoragia poate fi atat de masiva incat sa apara stari de soc cand interventia chirurgicala este absolut necesara.

Inflamatia genitala, care prinde uterul, trompele si apoi celelalte anexe duce, uneori, la infectii generalizate - septicemii. Inflamatiile genitale sunt foarte dureroase, necesita repetate tratamente si produc perturbari grave ale vietii sexuale.

Mutilarea femeii care are drept rezultat scoaterea uterului ceea ce pentru o femeie tanara si fara copii este o adevarata tragedie.

Sterilitatea sau incapacitatea unor femei de a ramane insarcinate, uterul maltratat nemaifiind in stare sa retina oul fecundat.

Tulburarile glandulare nu constituie nici ele o raritate printre complicatiile avortului. Pornind de la mucoasa uterina, apare inflamatia ovariana cu consecinte asupra glandei tiroide deregland intregul organism.

Copii monstri sau cu diferite deficiente se nasc din cauza actiunii unor substante chimice asupra oului in dezvoltare.


Bucuria de a fi mama, de a creste copii sanatosi si bine dezvoltati, de a infrumuseta viata de familie, constituie implinirea menirii femeii si izvor de fericire pentru parinti.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Vitaminele si alimentatia: recomandari si sfaturi

 
Vitaminele si alimentatia: recomandari si sfaturi

Necesarul de vitamine este de actualitate in orice anotimp, pentru ca mareste rezistenta organismului prin cresterea capacitatii de aparare. De aceea este bine sa acordam o atentie deosebita alimentatiei prin meniuri echilibrate, care sa asigure vitaminele necesare mentinerii unei bune stari de sanatate.


Fiecare gospodina trebuie sa stie sa prepare alimentele in asa fel incat sa nu distruga vitaminele pe care acestea le contin.


Legumele bine spalate, fara a fi tinute in apa, pot fi servite crude, ca de exemplu: salata verde, varza, rosiile, ardeii, sau pot fi rase pentru ca celuloza sa fie mai bine tolerata (morcovii, telina), servindu-se sub forma de salate cu ulei si lamaie.


O alta forma de pregatire a legumelor sunt pireurile, care se prepara din legume fierte, trecute prin sita. Legumele spalate se inabusa in lichid putin, in aburi sau la foc incet pentru a pastra vitaminele. Se servesc ca soteuri, iar apa in care au fost fierte se intrebuinteaza la pireu. Supele din legume se fierb in vase acoperite pentru a nu se pierde vitaminele.


Cartofii se coc sau se fierb la cuptor, pentru a pastra vitamina C. Fructele sunt bogate in vitamina A si C. Laptele si branzeturile sunt sursa de calciu, de proteine, de grasimi si pot procura vitaminele A, D si cele din grupul B.


Carnea si pestele sunt sursa de proteine de buna calitate si principalele surse de vitamina PP, iar in ficat se gasesc vitaminele A si B. Ouale au importante cantitati de vitamina din grupul B (vitamina B2 si B6) daca se consuma fierte moi sau sub forma de ochiuri in apa, iar in galbenus se afla vitamina A si D.


Painea intermediara, ca si legumele uscate contin vitamine din grupul B, vitamina E si substante minerale. Legumele si fructele sunt principala sursa de vitamina C. Mentionam ca macesul consumat sub forma de marmelada, pasta, ceai, contine o mare cantitate din aceasta vitamina. De asemenea mararul, patrunjelul, tarhonul, spanacul, urzicile, ceapa verde, salata, varza alba si rosie, ardeiul, rosiile, mazarea si fasolea verde, cartofii si chiar muraturile contin vitamina C.


Fructele ca: struguri, mere, pere, prune, gutui, lamai etc. au importante cantitati de vitamina C. Varza rosie, ardeii, spanacul, loboda, piersicile, caisele si alte fructe si legume colorate contin caroten pe care organismul il poate transforma in vitamina A.


Deci, in orice anotimp sa consumam legume, fructe, sucuri pentru ca aduc organismului vitaminele de care are nevoie.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
 

Evitati alcoolul si fumatul!

 
Evitati alcoolul si fumatul!

Se stie ca alcoolul slabeste procesele de gandire, scade atentia si precizia miscarilor. Alcoolul nu contine nici un factor nutritiv. Datorita alcoolului, se inhiba posibilitatile de aparare ale organismului, scazandu-i rezistenta.


Bauturile alcoolice ataca mucoasa stomacului, favorizand aparitia gastritei si a ulcerului gastric. Cei care consuma regulat alcool au greturi, varsaturi, tremuraturi ale mainilor, iar influenta alcoolului asupra tesutului hepatic este distrugatoare, transformandu-l in tesut conjunctiv, ceea ce inseamna ciroza hepatica, boala deosebit de grava.


Este falsa si credinta ca alcoolul mareste pofta de mancare. Datorita iritatiei mucoasei stomacului creste secretia de suc gastric, iar senzatia de foame apare din cauza acestei secretii.


Un mare pericol il reprezinta consumul de alcool in momentul conceptiei, pentru ca poate favoriza nasterea unor copii cu malformatii (fara o mana, cu degete lipite, sau cu buza de iepure etc), sau cu tulburari psihice.


Se pune intrebarea, cat se poate bea? Nu este un barem pentru consumul de alcool, dar e bine ca la o masa sa nu se depaseasca un pahar doua de vin ori o sticla de bere. Bauturile alcoolice nu se consuma pe stomacul gol, ci numai dupa mancare. Bauturile alcoolice tari sunt daunatoare pentru organism (coniac, tuica, etc). Cantitatea de alcool in sange creste foarte repede dupa consumarea acestora (100 g coniac de 40 grade ridica alcoolemia cat 400 g vin de 10 grade).


O persoana bolnava nu are voie sa consume alcool, dupa cum nici o femeie gravida nu are voie sa bea. Aveti grija! Daca doriti un copil sanatos, nu se consuma nici o picatura de alcool in momentul conceptiei si in perioada graviditatii.


Fumul de tigara cuprinde peste 2000 de substante toxice si poate provoca o intoxicatie cu efecte daunatoare pentru sanatate.


Dupa 10-15 ani, multi fumatori pot prezenta cancer laringian, pulmonar, gastric etc. Nicotina din fumul de tigara este un toxic care actioneaza asupra muschiului inimii, putand provoca infarct miocardic.


Oxidul de carbon, patruns in sange, altereaza transportul oxigenului la tesuturi. Alte substante din fumul de tigara au actiune toxica asupra cililor vibratili ai mucoasei bronsice, ducand la staza bronsica si favorizand bronsitele cronice. Fumul de tigara este si mai periculos pentru cei care incep fumatul la o varsta frageda, trag in piept fumul, fumeaza in special dimineata pe nemancate si fumeaza mai multe tigari pe zi. Fumatul nu stimuleaza creatia intelectuala, cum spun unii, ci din contra, fumatorii pot avea dureri de cap, scaderea vederii, oboseala si chiar stari de melancolie, cu scaderea capacitatii de munca.


Femeile gravide, care fumeaza, pot pierde sarcina, pot naste copii sub greutatea normala si inainte de termen (prematuri), iar daca fumeaza cand alapteaza pot intoxica noul nascut prin substantele toxice care trec din fumul de tigara inhalat de mama in laptele supt de copil.


Pentru a renunta la tutun este necesara vointa. In cazul cand acel "pic de vointa" va lipseste, reduceti numarul tigarilor in fiecare zi si nu tineti mult tigara in gura. Evitati tigarile umede si nu trageti fumul in piept, pentru ca fumul aspirat este mai toxic. Suprimati tigara de dimineata pe nemancate si nu fumati noaptea. Protejati colegii si familia dvs. si nu fumati in camera copiilor.


© www.medicina-informativa.com - Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.