Medicină informativă

 

Cu trupuri, spirite si simtiri atat de deosebite, e o adevarata minune ca femeile si barbatii se pot iubi.

Harti senzuale complet diferite

Barbatul si femeia au o „geografie senzuala” diferita. Ei ii place sa fie mangaiata cu tandrete si gingasie, in vreme ce el se concentreaza doar asupra organelor genitale. In lipsa unui minimum de informatii, schimbul de mangaieri poate provoca mai degraba enervare, decat placere.

Aceeasi problema in momentul trecerii la act. Femeia are nevoie de cincisprezece sau treizeci de minute pana sa ajunga la orgasm, pe cand barbatul poate sa consume actul in doar cinci minute. Lui i-ar placea sa faca mai des dragoste dimineata; in schimb, ea prefera dupa-amiezele.

Pentru a se topi de placere, ea asteapta soapte de adoratie, in vreme ce el, pentru a-si intretine excitatia, are nevoie de cuvinte fara perdea. Pentru el, dragostea este doar un raport de forte, pentru ea - o nesfarsita tandrete.

In imaginatia sa, el isi „ataca” partenera, in vreme ce ea traieste marea dragoste romantica. Intrebarea este daca cei doi au fost programati unul pentru celalalt.

In ultimele doua decenii, cuplul s-a schimbat mult si, odata cu el si sexualitatea lui. Sexualitatea a inlocuit casatoria ca „poarta de-a intra in cuplu” si a pierdut din vedere vocatia de procreare.

„Cuplul nu mai serveste la facut copii”, afirma sexologii occidentali. „Fata de exigentele si armonia cuplului, preocuparea de a face copii se afla pe locul doi. Toate asteptarile legate de copii se raporteaza la viata in doi.” De la aceasta viata-n doi, barbat si femeie, asteapta mult, dar fiecare din ei o vede altfel.

„Ea crede ca va gasi caldura emotionala si o comunicare intima, in timp ce el este mai mult interesat de sexualitate. Amandoi isi inchipuie ca se vor contopi, ca ecuatia lor amoroasa va fi: 1 + 1 = 1. Se dedau cu delicii bucuriilor dragostei, dar in maximum 5-6 ani, sesizeaza amanunte care le semnaleaza ca fiecare din ei reprezinta o insula separata, ca 1 + 1 = 2”, afirma aceiasi specialisti.

Pasiunea de la inceput face loc dezamagirii, care nu este altceva decat revenirea la o viziune mai realista a existentei.

Cuplul stangaci

Scapat prin casnicie de sub tutela adesea inhibitoare a familiei, cuplul tanar este adesea stangaci si lipsit de experienta. „Majoritatea cuplurilor se afla in criza pentru ca ceea ce asteapta unul de la celalalt si impreuna de la casatorie este disproportional”, afirma specialistii.

„Atunci cand se trece de la starea de indragostit la dragostea adevarata, asteptarile reciproce devin o realitate, iar ele sunt atat de deosebite! Tradate in visele lor romantice despre casatorie, femeile se plang ca nu sunt iubite destul, iar barbatii se simt coplesiti de atatea reprosuri nedrepte.”

Cei doi trebuie, totusi, sa-si gaseasca echilibrul, ritmul de viata, pentru ca fiecare din ei sa se dezvolte.

„Aceasta exigenta este relativ noua”, constata specialistii. „Pe timpul bunicilor noastre, majoritatea femeilor erau frigide si se multumeau doar sa-si faca «datoria conjugala». Astazi, femeile se trezesc din ce in ce mai devreme la sexualitate. Creierul lor este erotizat mai devreme si le conduce spre exigente sporite. Si barbatii s-au mai schimbat. Sunt mai mult preocupati de placerea femeilor. Vor sa le faca fericite.”

Dar aceasta grija pentru egalitate nu este lipsita si de inconveniente. Dupa ultimele anchete, „raporturile sexuale se plaseaza sub norma placerii egale”, un numar imens de femei acuzand lipsa orgasmului, fapt ce ii face pe sexologi sa se indoiasca de sinceritatea celor care se declara foarte satisfacuti de viata lor sexuala.

Primejdiile intimitatii

Barbatii si femeile nu au aceeasi conceptie despre intimitate. Deseori, aceasta este problema nr. 1 a cuplului lor. Femeia nu pregeta sa abordeze subiectele cele mai personale, sa-si etaleze framantarile, in vreme ce barbatul prefera sa-si ascunda sub tacere grijile.

De altfel, uneori chiar bine face. A-si impartasi adevaratele emotii si sentimente poate fi primejdios. „Transparenta fara nuante in cuplu, sinceritatea totala, poate constitui o amenintare pentru Eros”, ne pun in garda sexologii. Marturisirile complete muta emotia sexuala, insa si primejdia, intr-o relatie amicala, de oameni care taifasuiesc.

Unele cupluri nu se simt cu-adevarat amenintate de „intimitatea” lor, decat dupa casatorie. Ca si cum aceasta simpla ceremonie ar fi indreptat asupra lor noi proiectii. „Ei isi dau seama, cu surprindere, ca legatura lor prenuptiala nu i-a pus la adapost de neintelegerile conjugale”, observa specialistii.

„Lucrurile se degradeaza cu rapiditate dupa casatorie, pentru motive care le scapa.” Prima zona atinsa este sexualitatea. Poate pentru ca se face simtita rutina. „Certitudinea ca actul sexual se desfasoara dupa un ritual identic si fix nu lasa loc hazardului si neprevazutului, componente indispensabile dorintei”.

Casatoria, daca nici unul dintre parteneri nu va face efortul de a mentine complicitatea inceputului, va sfarsi prin a ucide Erosul. Uneori, un mic gest este mai valoros decat un discurs prea lung, sexologii sfatuindu-i pe soti sa faca schimb de mangaieri afectuoase, chiar daca sunt „dezinteresate”.

Ei propovaduiesc si recursul la fantasme, aceste mangaieri ale spiritului, care condimenteaza o viata sexuala prea bine reglata. „Fantasmele sexuale sunt un fel de aliment cu care se hraneste dorinta”, apreciaza specialistii. „Ele pornesc masinaria dragostei si-i activeaza simtitor mersul.”

Cand apare copilul

Nasterea unui copil este un alt fel de „incercare” in viata cuplului. La inceput, din motive psihologice, pentru ca mama se consacra micutului ei si-si „neglijeaza” un pic sotul, ceea ce el intelege, dar nu accepta decat fortat. Apoi, din motive fiziologice, pentru ca trupul femeii nu este programat pentru placeri imediate.

Vaginul femeii care a nascut de curand si care alapteaza este foarte fragil, timp de sase saptamani, cat dureaza perioada de revenire a ciclului, explica medicii ginecologi. Pe de o parte, pentru ca a fost intins la maximum de copil si, mai mult sau mai putin, a fost framantat si ranit. Dar si pentru ca ovarele nu sunt inca active si nu le furnizeaza peretilor vaginali alimentul lor hormonal, nemaidandu-le astfel posibilitatea de a se normaliza.

Iar aceasta nu se va intampla decat dupa ce va reveni ciclul, cand peretii vaginali isi vor recapata elasticitatea si umiditatea normale si cand relatiile sexuale vor putea fi din nou placute.

Atunci cand femeia alapteaza, starea de fragilitate si de uscaciune vaginala se prelungeste mai mult sau mai putin, dupa cum isi va alapta copilul, numai la san ori adaugand si biberonul.

Cand alaptarea este completa, secretia de prolactina a hipofizei ramane superioara celei normale, iar ovarele nu-si reiau activitatea, de unde si persistenta fragilitatii vaginale. In afara de asta, prolactina are un efect deprimant asupra dorintei. Rabdare, asadar, si zabava.

Amurgul simturilor

Limita de cincizeci de ani poate fi greu depasita de barbatii si femeile fara pregatire. Daca nu tin cont de evolutia normala a corpurilor lor, ei risca sa atribuie schimbarilor de ordin pur fiziologic motivatii ca: lipsa de dragoste ori lipsa dorintei.

Ei vor trebui sa gaseasca un nou ritm, un nou suflu, pentru ca viata lor intima sa nu sufere din pricina acestor modificari. Femeia aflata la menopauza nu mai secreta estrogen, ceea ce atrage uscarea vaginului. Dar este o problema usor de rezolvat prin folosirea unor produse (hormoni, gel).

Aceasta inseamna ca ea are, totusi, nevoie de mai mult timp decat inainte pentru a ajunge la excitatie (acesti hormoni sunt cei ai dinamismului, ai senzatiei de placere si ai dorintei sexuale).

Barbatul insa este ingrijorat de pastrarea unei erectii ce-a devenit, cu timpul, mai nesigura. Pentru a putea face dragoste cu sotia lui, el isi reduce mangaierile. Daca cei doi protagonisti nu-si marturisesc micile necazuri, atunci ei isi vor spune-n gand: „El/Ea nu ma mai doreste”.

Trebuie sa admitem, recunosc sexologii, ca deseori, in aceasta perioada a vietii, armonia cuplului se strica si solidaritatea dispare. Femeia se considera mai putin frumoasa si crede ca din acest motiv sotul ei s-a indepartat, iar el nu observa nimic, pentru ca este preocupat de viitorul sau profesional.

Dar aceasta perioada este, intr-adevar, mult mai grea pentru femeie decat pentru barbat. In fiziologia ei, nu exista nimic care sa-i ingaduie sa inteleaga ca este la menopauza.

Patru ani de gandire

Un divort la doua casatorii - in Statele Unite, unul la trei - in Franta. Dupa antropologii americani, cuplurile nu mai au nevoie de sapte ani de gandire, ci de patru, inainte de a se hotari daca vor imbatrani sau nu impreuna.

Motivul nr. 1 al separarii: adulterul. Victima a vietii cotidiene, sexualitatea cuplului cade in posomoreala, daca nu chiar esueaza. O aventura extraconjugala poate reaprinde flacara, dar ea mai are si sansa de a pune capat unei uniuni muribunde.

„Dupa cativa ani de ratacire, cea mai mare parte a divortatilor se lasa convinsa ca singuratatea este un pret prea mare pentru libertatea obtinuta”, constata sexologii. „Si ei sfarsesc prin a se recasatori.”

Se naste, atunci, un nou cuplu, care va avea, poate, mai multe sanse de supravietuire decat primul.

Autor: Dina Bran. Sursa: As verde, nr. 103, ianuarie 2013. Foto: www.santabanta.com

 

Ce sunt epidermolizele buloase? Epidermoliza buloasa simpla este varietatea cea mai frecvent intalnita. Epidermoliza buloasa simpla debuteaza, de obicei, imediat dupa nastere sau in primele luni (in 75% din cazuri apare inainte de un an). Debuturile tardive sunt si ele posibile, dar mult mai rare.

Caracteristica principala a afectiunii este aparitia de bule in urma traumatismelor (nasteri laborioase, frecari datorita scutecelor, loviri).

Sediul bulelor este in regiunile expuse la traumatizari, presiuni: palme, calcaie, coate, genunchi, centura (datorita hainelor).

Suptul sau masticatia determina rar aparitia de leziuni mucoase in aceasta forma. Bulele, variind ca marime de la un bob de linte pana la o nuca, au un continut clar sau hemoragic si sunt nedureroase.

Ele apar fie rapid, in cateva minute, fie abia dupa 24 de ore de la actiunea mecanica ce le-a provocat. Dupa cateva zile dispar, fara sa lase vreo cicatrice, cel mult o pigmentatie trecatoare. Semnul Nikolsky este, in general, negativ.

Nu se constata vreo alterare a starii generale sau a dezvoltarii intelectuale, nicio alterare a fanerelor (organe de protectie caracterizate printr-o keratinizare intensa), dar asocierea cu o hiperhidroza palmoplantara este posibila.

Prognosticul este bun, afectiunea fiind compatibila cu o viata normala si ameliorandu-se adesea in timpul sezonului rece sau uneori la pubertate in aceste din urma cazuri persistand totusi, intr-o forma atenuata, in tot cursul vietii.

Foto: dermaamin.com

 

Sub numele de epidermolize buloase este descris un grup de distrofii cutanate, caracterizate prin aparitia de bule conditionate de traumatisme.

Epidermolizele buloase sunt, in marea majoritate a cazurilor, ereditare si familiale. Transmiterea ereditara se face in dominanta in unele forme si in recesivitate in altele. Apare mai frecvent la baieti.

Criteriul clinic a stat la baza primelor incercari de clasificare a epidermolizelor buloase.

Astfel, Hallopeau in 1898, distingea formele simple, formele distrofice si formele fruste.

Clasificatia lui Brocq, din 1902, pornind tot de la o diferentiere clinica in doua tipuri opuse, pemfigusul (afectiune autoimuna rara care presupune aparitia de vezicule pe piele) ereditar simplu si pemfigusul succesiv cu chisturi epidermice, in loc de a clarifica problema, aducea in plus o confuzie de terminologie.

Aplicarea criteriului genetic la separarea diverselor varietati de epidermoliza buloasa de catre Siemens, Cockayne si Tulipan a fost un pas inainte, care a permis o mai buna clasificare a afectiunii.

Cea mai judicioasa clasificare propusa pana in prezent este cea facuta de Touraine in 1942, care studiind 1181 de observatii, a adoptat urmatoarea diviziune:

1. Epidermoliza buloasa simpla, transmisa in dominanta.
2. Epidermoliza buloasa distrofica hiperplazica, transmisa in dominanta, cel mai des regulata.
3. Epidermoliza buloasa polidisplazica, transmisa in recesivitate, de obicei simpla.

In primele doua forme, transmise in dominanta, transmisiunea este fie regulata, de la unul dintre parinti suferind de epidermoliza buloasa, fie printr-un conductor, parintele care transmite tara fiind clinic indemn. (Indemn - lipsa unei infectii sau imbolnaviri a unui individ, a unei colectivitati, a unui teritoriu.)

In forma polidisplazica, parintii nu sufera de boala, dar sunt amandoi heterozigoti, purtatori ai genei patologice recesive si acest fapt explica de ce peste 50% din cazurile polidisplazice provin din casatorii consangvine.

(Consangvinitate sau consanguinitate - reprezinta un raport de rudenie intre persoane care au acelasi tata, dar nu si aceeasi mama, respectiv o relatie genetica intre indivizi dintr-un stramos masculin comun).

Examenul microscopic si in special microscopia electronica confirma, in general, justetea clasificarii genetice in trei tipuri a epidermolizelor buloase.

Toti specialistii sunt de acord ca in epidermoliza buloasa simpla leziunile au loc in celulele suprabazale si in special in stratul bazal, epidermul fiind locul formarii bulei. In celulele bazale se produce un edem perinuclear, cu modificari degenerative ale mitocondriilor.

Nucleul este impins spre polul superior al celulelor si vacuolizarea acestora duce la dezintegrarea stratului bazal si la formarea bulelor la acest nivel. S-a afirmat ca modificarile epidermice ar fi consecinta activarii enzimelor citolitice in urma traumatismului.

In epidermoliza buloasa distrofica dominanta, epidermul nu este modificat, dar fibrele colagene din derm sunt degenerate, dezintegrate, poate sub actiunea colagenezei si bula este situata in derm.

Dupa Rook, aceasta bula subepidermica nu poate fi diferentiata de aceea din forma recesiva. In schimb Carnevale afirma ca in forma dominanta localizarea bulei este mai superficiala, in timp ce in timpul recesiv bula este mai profund situata.

Foto: bontasemanuel.info

 

Pahidermoperiostoza sau pahidermia plicaturata cu pahiperiostoza, dupa denumirea pe care i-a dat-o Touraine, care a descris-o primul in 1935. Pahidermoperiostoza este un sindrom care apare de obicei, la adolescenti si adulti tineri, in marea majoritate la baieti.

In general pahidermoperiostoza depinde de un factor ereditar. Mult mai rar, pahidermoperiostoza pare declansata de un cancer pulmonar (pahidermoperiostozele pneumice Gilbert-Dreyfus), de o bronsectazie sau de un abces pulmonar sau chiar de o tumoare maligna a stomacului sau a timusului (pahidermoperiostoza secundara).

Sindromul este alcatuit din doua elemente: pahidermia plicaturata a fetei si ingrosarea extremitatilor.

Pahidermia, adica ingrosarea uniforma a tuturor straturilor pielii, intereseaza in primul rand fata si pielea capului. Datorita cresterii in grosime, tegumentele fetei se cuteaza, ceea ce provoaca aparitia de riduri adanci pe frunte. Acestea, asociate cu ptoza pleoapelor dau bolnavului un facies caracteristic de batran obosit.

Ingrosarea pielii capului realizeaza o tumoare de tipul cutis verticis gyrata, formata din cute largi ale tegumentului, separate prin santuri profunde. Hipertrofia dermoepidermica se insoteste frecvent de o seboree accentuata.

Ingrosarea extremitatilor determina latirea mainilor si picioarelor, cu degete in bagheta de toba si cresterea volumului antebratelor si gambelor, care devin aproape cilindrice. Aceste ingrosari ale extremitatilor sunt conditionate de o pahidermie asemanatoare aceleia observate la fata, dar lipsita de plicaturare, la care se adauga o ingrosare a periostului oaselor degetelor, metacarpului si metatarsului si, in mai mica masura, a oaselor antebratelor si gambelor.

Modificarile periostale sunt usor decelabile la examenul radiologic.


Dictionar:

• bronsectazie - dilatare in forma de cilindru sau fus a unor portiuni ale bronhiilor insotita de modificarea structurii peretelui bronsic;
• facies - aspect caracteristic al fetei in cursul unei boli, al unei stari emotive etc.;
• metacarp - partea intermediara din scheletul mainii, localizata intre falange (oasele degetelor) si carp (format din oasele ce fac legatura cu antebratul);
• metatars - este format din cinci oase metatarsiene. Numerotarea lor se face dinspre marginea mediala spre cea laterala a piciorului, de la I la V;
• periost - membrana conjunctiv-fibroasa care inveleste osul;
• ptoza - fenomen patologic constand in deplasarea in jos a unui organ, de obicei ca urmare a slabirii si a relaxarii unor ligamente de sustinere;
• timus - organ mic, situat in cavitatea toracala, intre cei doi plamani (partea posterioara a sternului).

Foto: www.romedic.ro

 

Progeria este un sindrom, care asociaza la o atrofie a tegumentelor o diminuare staturala si ponderala si o arterioscleroza precoce.

Progeria devine aparenta din primele luni ale vietii sau, mai frecvent dupa un an sau doi. Datorita atrofiei epidermului si dermului si scaderii paniculului adipos, pielea se brazdeaza de riduri si se usuca. Aspectul de senilitate este accentuat de caderea parului din pielea capului, sprancene si gene.

Cresterea in greutate si inaltime este mult incetinita, ceea ce a facut ca sindromul Progeria sa fie descris si sub numele de nanism senil.

Hipogonaidisimul completeaza tabloul clinic, care poate fi complicat prin aparitia de fracturi spontane, ca urmare a osteoporozei.

Studii in cultura celulara de fibroblasti cutanati provenind de la copii suferind de progeria, au aratat o importanta diminuare a cresterii celulare si a activitatii mitotice, care ar justifica imbatranirea prematura observata clinic.

Moartea survine, in general, in adolescenta sau chiar mai precoce datorita arteriosclerozei si interesarii coronarelor.

Continut video despre Progeria

Foto: amazingnotes.com

 

Xeroderma pigmentosum este o dermatoza frecvent ereditara, cu transmisiune in recesivitate si caracterizata prin prezenta de pete cafenii, de bule, eroziuni, cruste, telangiectazii si atrofii localizate pe suprafetele expuse la soare. Xeroderma pigmentosum apare adesea la copii nascuti din parinti consangvini (in peste 10% din cazuri), are un prognostic rezervat, datorita evolutiei constante a leziunilor initiale spre epitelioame bazo- sau spinocelulare si chiar spre melanoame.

Cauze xeroderma pigmentosum

Xeroderma pigmentosum debuteaza cel mai des in prima copilarie (in 80% din cazuri pana la 3 ani), in special la copii blonzi si cu pielea alba si este legata de o hipersensibilitate la lumina solara (radiatiile invizibile intre 4000-2800 A) care se poate constata intr-un grad mai redus si la alti membri ai familiei bolnavului.

Aceasta sensibilitate anormala a bolnavilor cu xeroderma pigmentosum pare sa depinda de o deficienta enzimatica. Cleaver a demonstrat ca, in culturi celulare, fibroblastii acestor bolnavi au o capacitate diminuata de a repara distrugerile provocate de razele ultraviolete asupra acidului dezoxiribonucleic.

Alti specialisti au aratat ca celulele epidermice ale bolnavilor manifesta, in vivo (se refera la experimentele realizate intr-un organ, sau pe un tesut al unui organism viu), de asemenea o deficienta a posibilitatilor lor in procesul de refacere a A.D.N. distrus de radiatiile actinice.

S-a mai semnalat la copiii suferind de xeroderma pigmentosum o crestere a cuprului si o scadere a glutationului seric.

Simptome xeroderma pigmentosum

Prima manifestare a dermatozei, intotdeauna evident legata de o expunere de durata mai mare la lumina solara, este un eritem difuz, insotit de un edem discret localizat pe suprafetele expuse la lumina: fata, decolteu, maini, antebrate.

Pe acest fond eritematoedematos, apar vezicule si bule, adesea insotite de prurit, ceea ce face ca, uneori, diagnosticul cu o eczema infantila sa fie dificil.

Ulterior, in aceleasi regiuni cutanate, apar pete de aspectul efelidelor, dar mai mari decat cele obisnuite si lentigo-urilor. Modificarile pigmentare sunt in continua remaniere prin aparitia de noi elemente si prin disparitia unora dintre cele mai vechi.

Pe locul acestora din urma si pe locul veziculelor, ca si de altfel in pielea aparent sanatoasa, apar pete atrofice albe-sidefii, la care se asociaza telangiectazii stelare si mici angioame de tipul celor senile.

Ansamblul acestor leziuni da pielii un aspect pestrit, poikilodermic, asemanator cu acela al radiodermitelor.

Progresiv, leziunile atrofice se accentueaza si determina ectropion (afectiune oftalmologica manifestata prin intoarcerea pleoapelor in afara) al pleoapelor cu lacrimare, fotofobie, keratita lagoftalmica sau ingustare a orificiilor nazale cu subtiere a nasului si atrezie bucala.

Dupa mai multi ani de evolutie, printre leziunile existente apar ridicaturi keratozice, verucoase. Unele dintre acestea se transforma, cu timpul, in epitelioame bazocelulare sau spinocelulare, care pot interesa si mucoasele bucala si conjunctivala.

Este posibila si aparitia de sarcoame (tumori maligne de tesut conjunctiv care poate afecta omul si animalele) sau de melanoame maligne.

Anomalii asociate. Bolnavii au un deficit statural si ponderal si sunt adesea debili mintali.

Evolutia este cronica, iar prognosticul este foarte rezervat, datorita unui procentaj ridicat de letalitate (peste 50% inainte de varsta de 15 ani), datorita metastazelor epitelioamelor.

Tratament xeroderma pigmentosum

Copiii vor fi feriti de radiatiile ultraviolete, prin folosirea de creme antiactinice.

Rezorcina, antimalaricele de sinteza si corticoterapia sunt, uneori, utile. Epitelioamele trebuie distruse prin diatermocoagulare si nu prin roentgenterapie (tratament al unor boli prin actiunea fiziologica a razelor) sau trebuie tratate prin aplicatii de podofilina 25% sau de unguent cu 5 fluorouracil 5%.

 

Cand isi cumpara sutiene, femeile se orienteaza, in primul rand, catre aspectul lor: musai sa fie sexi! Marimea corecta si forma nu prea conteaza, desi ele pot crea probleme de sanatate. Respectati regulile care urmeaza si alegerea unui sutien adecvat va fi corecta.

In 1889, cand a fost „lansat” pe piata, sutienul a reprezentat o revolutie, o adevarata eliberare pentru sanii striviti pana atunci sub corsetele stramte. Faptul ca acest „monstru antediluvian” nu-i putea conferi pieptului sustinerea optima este de la sine inteles.

Femeia de astazi traieste, in schimb, intr-o epoca a comoditatii. Cand isi cumpara un sutien, are la-ndemana sute de marimi, de modele, de forme din care poate sa aleaga ce vrea.

In mod normal, nu ar exista niciun motiv sa dea gres. Si cu toate astea, 84 de femei din 100 poarta un sutien care nu se asaza bine si care, de multe ori, este prea mic. Faptul acesta poate provoca dureri de cap, contracturi la nivelul cefei sau arsuri la stomac.

Ba, recent, se vorbeste si de aparitia cancerului de san. Medicii, din ce in ce mai preocupati de acest risc, le recomanda pacientelor sa poarte - daca se poate - sutiene nu doar frumoase, ci mai ales „sanatoase”.

Probleme frecvente si solutionarea lor

Sanii „tasnesc” din cupe inspre decolteu si axile

Aceasta este imaginea unui sutien nepotrivit, aratand clar faptul ca marimea cupelor este neadecvata.

De multe ori, bentita de sub sani si sinele accentueaza stransoarea, iar traversa dintre cupe „pluteste” in aer, in loc sa stea lipita de piele. Din cauza presiunii, apar urme dureroase, iar fluxul limfei este obstructionat.

In Statele Unite, medicii discuta deja despre o posibila legatura intre sutienele prea stramte si aparitia cancerului mamar. Si chiar daca nu exista argumente stiintifice evidente, nu exista nici dovezi care sa excluda - in mod cert - posibilitatea unei asemenea legaturi.

Este, insa, usor de imaginat ca un flux de limfa dereglat poate avea influente negative asupra capacitatii de aparare a organismului. Si substantele toxice continute in materialele sutienelor sunt mai greu de eliminat si concentratia lor devine mai mare, ceea ce sporeste pericolul de cancer mamar.

Solutia: cupele de marime potrivita trebuie sa imbrace bine ambii sani - mai ales in partile laterale, ca sa-i sustina mai bine. Traversa, aflata intre sani, sta lipita de piele, dar lejer, fara sa stranga. Pentru a evita zonele de presiune, sinele au fost invelite cu o panglica moale, captusita.

Bentita de sub sani este moale si elastica, ca sa nu zgarie sau sa impiedice respiratia. Sutienul optim pentru sanii mai mari: traversa inalta, partile laterale, de sub axila, ceva mai late.

Important: fiecare femeie ar trebui sa-si permita sa stea cat mai des cu putinta fara sutien. Si, in orice caz, sa nu doarma noaptea cu el.

Bretelele taie umerii

Motivul este simplu: sunt prea scurte, iar uneori prea inguste. Iar pe spate, continua in forma de „V”. Bretelele inguste, care intra in piele si se continua intr-o forma neadecvata pot afecta muschiul trapez, spun specialistii. In partea din spate, ele trebuie sa fie paralele si sa nu „tina”.

Sanii sunt sprijiniti, de fapt, de bretelele din fata si de bentita de sub ei. Din pacate, la femeile cu sanii mari, aceasta este adeseori prea larga.

Sani mari sau mici: lungimea bentitei de sub sani este optima, daca sub ea pot fi introduse doua degete, asezate unul peste altul (in fata, intre cupe, sau in spate, sub inchizatoare).

Un sutien bun are - in plus - partile laterale si partea din spate mai late si elastice si cu o margine care nu aluneca. Iar inchizatoarea trebuie sa aiba cel putin o gaica in plus, pentru ca sa nu zgarie, iar sutienul sa poata fi largit.

Nu sunt recomandate sutienele cu inchidere in fata, pentru ca la ele lungimea bentitei de sub sani nu poate sa varieze.

Pielea transpira usor sub sutien

Este un semn evident ca sutienul e confectionat dintr-un material nesanatos fiziologic. Pielea nu poate respira, se produc acumulari de caldura si de umezeala. Mai ales sub sani sau sub traversa dintre cupe pot aparea probleme ale pielii - bubulite insotite de mancarime sau iritatii insotite de roseata.

Solutia: un material placut pielii si permeabil la caldura si la aer si care sa stimuleze respiratia. Este vorba de materiale „climatizate”, precum microfibrele, ale caror pori extrem de fini permit iesirea la suprafata a umiditatii corpului si evaporarea ei.

Autor: RODICA DEMIAN. Sursa: As verde, nr. 119, iunie 2014.

 

Parodontoza - daca nu este observata la timp, in cele mai multe cazuri, este prea tarziu. Gingiile dvs. sunt umflate? Sangereaza cand va spalati pe dinti? Suferiti probabil de o gingivita, o inflamatie provocata de resturile de alimente si de bacteriile care se depun pe radacinile dintilor sau pe placa dentara. Daca nu actionati printr-o igiena puternica, periaj si ata dentara, depunerile se transforma in tartru dentar, care duce la parodontoza: abcese dureroase, halena, caderea dintilor. Iata cateva masuri de prim ajutor in caz de paradontoza:

Regim alimentar pentru parodontoza

Alimente permise in parodontoza: orez, grau, orz, mei, porumb, supa de fasole, produse lactate (exceptand iaurtul), supa de iepure sau de fazan, dovlecel, dovleac, sparanghel, castravete, spanac, laptuca, miere, pepene verde, cantalup, banana, struguri si alte fructe dulci.

Alimente interzise in parodontoza: porc, peste, vita, pui, berbec, bivol, alcool, sare, fructe acre, lamaie, rosie, condimente picante, soia, ulei de susan, bauturi fierbinti, cartofi, ridichi, legume verzi, iaurt, otet, mancaruri grase, alimente fripte sau prajite.

• Veti consuma cu predilectie grau incoltit cu branza de vaci si miere, orez cu condimente carminative, grau fiert si amestecat cu miere, dovleac copt si alte preparate pregatite din alimentele recomandate.
• Se recomanda ca intre orele 18.00 si 11.00 dimineata, a doua zi, sa nu mancati.

Terapia cu ulei pentru parodontoza: dupa trezire, primul gest sa fie scuiparea salivei adunata in gura. O lingura de ulei de floarea-soarelui se mesteca 20 de minute, stand in fotoliu, apoi se scuipa. Se clateste gura cu apa sarata (o lingurita de sare la o cana) si se racleaza suprafata limbii cu coada unei linguri de lemn. Apoi se perie de cateva ori limba cu o periuta de dinti, destinata anume acestui scop.

Retete naturiste pentru parodontoza

• Se maseaza gingiile de 3 ori pe zi cu ulei de masline presat la rece.
• Se iau de 3 ori pe zi cate 40 de picaturi (o lingurita) de tinctura de propolis. Se tin in gura 5-10 minute, apoi se inghit.
• Se vor mesteca zilnic 4-5 grame de propolis solid, care apoi se va inghiti. (Se administreaza pana la vindecare.)
• Se mesteca zilnic radacina de hrean.

Retetele se practica alternativ.

Automasaj pentru parodontoza

Foarte eficient este automasajul zonelor reflexogene corespunzatoare maxilarelor superior si inferior. Veti masa talpile picioarelor folosind procedeul „prin calcare”, redat in continuare:

Luati o lada de carton sau din lemn, fara capac, de 60-100 cm x 40-60 cm x 15 cm, pe fundul careia puneti boabe de fasole intregi sau pietris margaritar, in strat de 1-2 cm. Masarea zonelor se realizeaza in acest caz prin calcarea pe fasole sau pietris, alternativ, cu picioarele desculte. Timpul de masaj este de maximum 3 minute, deoarece patru zone corespunzatoare a patru organe nu suporta masajul a carui durata depaseste 3 minute.

Faceti acest tratament cu cea mai mare incredere. Va doresc succes!

Autor: Ing. BOGDAN VICTOR, specialist in fitoterapie, reflexoterapie si bioenergie, tel. 0723/74.23.98, intre orele 20-22. Sursa: As verde, nr. 119, iunie 2014.

 

Vorbitul de unul singur este luat in batjocura. Vorbitul cu tine este semn de minte slaba, se spune. Cand colo, psihologii afirma ca, dimpotriva, vorbitul cu tine elibereaza energii incredibil de mari si te motiveaza in tot ce faci.

„Idiotul! Ocupa toata strada cu rabla lui!”. Asemenea izbucniri de nemultumire ne usureaza, chiar daca par cam ciudate, atunci cand suntem singuri in masina. Acelasi sentiment il avem si cand stam in fata computerului si ne trezim murmurand: „Deci cum era? Apas mai intai pe tasta asta si pe urma...” Ciudatenii ale varstei? Primele semne ca mintea incepe sa dea rateuri cand vorbim cu noi? Nici vorba! Dialogul cu noi insine este ceva absolut normal. O „poveste” pe care creierul nostru si-o spune lui insusi, afirma psihologii americani.

Cu alte cuvinte, fara aceste monologuri cotidiene, rostite cu glas tare, n-ar exista constiinta de sine. De regula, „convorbirea” are loc atunci cand suntem singuri, in prezenta altora, „egologul” amuteste, transformandu-se, de obicei, intr-un monolog interior.

Platon considera gandirea un „monolog al sufletului”. Iar scriitorul Oscar Wilde aprecia la maximum aceste dialoguri cu propriul eu. „Imi place sa ma aud vorbind”, spunea el deschis. „Este una din placerile mele cele mai mari”. Intr-o asemenea „companie selecta”, nimic nu trebuie sa ni se mai para penibil.

Lasati copiii sa vorbeasca singuri

Un studiu recent, efectuat in SUA, confirma faptul ca 96 din 100 de adulti vorbesc singuri in mod regulat. Monologul personal este unul din instrumentele cele mai importante cu care ne putem dirija comportamentul.

Patru domenii de utilizare au fost deja stabilite: autocritica („Ar fi trebuit sa actionez altfel”), autogestionarea („Sa nu uit sa-mi iau medicamentele”), autoconfirmarea („Am facut o treaba buna”) si evaluarea unor situatii sociale („Fii atent la ce ai de gand sa vorbesti la sedinta”).

Copiii par sa stie toate acestea intuitiv. Ganditul cu voce tare este ceva firesc pentru cei intre 3 si 5 ani. De pilda, cand au de rezolvat o treaba complicata (de exemplu legatul sireturilor) sau de „randuit” impresiile de peste zi, seara, la culcare. Dialogul cu ei insisi ii ajuta sa-si focuseze propria atentie. Se izoleaza de lumea exterioara, asa de solicitanta, ridicand cortina de pe universul lor interior, care se anima si prinde viata.

„Copiii de trei ani care vorbesc cu ei insisi pot rezolva mai usor aceleasi probleme decat cei de patru ani care nu poarta acest «dialog»”, spun specialistii. Sfaturile adresate de ei parintilor, educatorilor si profesorilor sunt foarte clare: „Lasati-i sa vorbeasca singuri. Copiii au nevoie de acest monolog, pentru a-si limpezi evenimentele de peste zi. E o conditie de care au nevoie ca sa poata evolua”.

Foarte bine, dar daca si oamenii de peste 30 sau 40 de ani continua sa o faca, la birou sau acasa, expunandu-se ironiilor publice? Nu e nimic de luat in ras. Vorbitul cu glas tare e ca o recapitulare mentala a ceea ce ai de facut. Un soi de repetitie generala care te ajuta sa iei o decizie!

Gandurile difuze devin brusc cat se poate de clare

Exprimarea gandurilor in cuvinte dureaza, ce-i drept, mai mult decat ganditul in tacere, dar vorbind tare cu noi insine, intelegem mai bine ceea ce ne trece prin minte, lamurim ce gandim.

Gandurile sunt - in general - difuze, nestructurate. Adeseori, exprimarea lor aduce clarificare. „Ghemul” de ganduri se descalceste. Cel mai bun exemplu este invatatul cu voce tare. Studii comparative au dovedit ca subiectii unui test care au rostit cuvintele cu voce tare, atunci cand le-au invatat, au obtinut rezultate mult mai bune decat cei care au invatat in minte.

Cercetatorii de la Universitatea din Viena le-au dat ca tema subiectilor participanti la un test sa realizeze un proiect de constructie a unei case si i-au urmarit pe video. Inainte, insa, i-au indemnat explicit sa gandeasca cu voce tare ce au de facut. Rezultatul? Cele mai bune proiecte au fost realizate de cei ce-si limpezisera proiectul cu voce tare.

Dar experimentul a mai aratat ceva: ca si felul in care vorbim este foarte important. Rezultatele cele mai bune le-au avut mereu acele persoane care-si puneau intrebari concrete legate de calea de urmat. („Oare daca insurubez asa, o sa tina mai bine?”) in schimb, afirmatiile depreciative despre propria persoana, ca de pilda: „Doamne, cat sunt de prost!”, n-au ajutat deloc la dezvoltarea creativitatii.

In egolog, oamenii ar trebui sa se concentreze asupra problemei, sa aiba in vedere rezolvarea ei, sa-si dea curaj, iar nu sa se autoflageleze.

Indreptar pentru vorbitul de unul singur

Fiecare dintre noi poate transforma egologul intr-un obicei stabil. Important este insa modul in care o facem. Cei ce respecta cateva reguli simple, isi influenteaza pozitiv creativitatea, isi sporesc capacitatea de performanta si rezolva problemele mai usor si mai repede.

• Pentru rezolvarea unor probleme curente, cele mai eficiente sunt intrebarile legate de efectele propriilor actiuni, ca de exemplu: „Daca procedez asa, o sa fie bine?”. „Ce alte variante am?”.
• Cei ce vor sa puna in practica o intentie pozitiva (de ex. sa faca mai mult sport, sa manance mai echilibrat) ar trebui sa se autosugestioneze cu glas tare. „De luni, am terminat-o cu carnea si cu proteinele animale. Daca poate atata lume, eu de ce sa nu pot?”. „Nu sunt om, daca nu fac 30 de minute de miscare pe zi”.
• Nu faceti complimente doar altora. Si egoul dvs. se bucura de autoremarcile pozitive rostite cu glas tare („Bravo, am reusit!”.)
• Cei ce vor sa dea un ajutor memoriei in viata de zi cu zi ar trebui s-o intervieveze fara jena: „Ce vreau sa fac acum?”. „Imi trebuie cafea si mai ce?”.
• In caz de infrangeri, evitati sa spuneti „Asta n-o s-o rezolv niciodata”, pentru ca va demotiveaza. Priviti cu optimism inainte. „Data viitoare o sa-ncerc asa, si-asa, si-asa...”.

Ajutorul egologului - punct cu punct

Primul si cel mai apropiat partener al nostru de dialog suntem noi insine. Motiv suficient pentru a ne mentine eul in buna dispozitie si pentru a scoate tot ce-i mai bun din „discutia” cu el. Suna a nebunie, dar chiar nu este. Deloc!

1. Dialogul cu noi insine ne ajuta sa mentinem „cadenta”. Ne impiedica sa ne zapacim si sa ne pierdem cu firea, atunci cand prin cap ne trec miile de ganduri. In felul acesta, putem aseza problemele in ordinea lor fireasca, mai ales in situatiile stresante.
2. Cei ce-si cer parerea in mod regulat isi tin mai bine sub control impulsurile. In acest context, specialistii vorbesc despre o autoreglare. („Eu stapanesc realitatea, nu ea pe mine”.)
3. Cand ne aflam in fata unei decizii dificile, dialogul cu noi insine poate usura greutatea alegerii, pentru ca ceea ce ne dorim de fapt devine mult mai limpede cand ne exprimam gandurile cu voce tare.
4. Egologurile sunt o supapa, deoarece ne permit sa dam glas atat sentimentelor pozitive, cat si celor negative. Ceea ce ne face bine, fiindca impiedica acumularea frustrarii, care, la un moment dat, ar putea provoca hiper-reactii violente.
5. Si, in sfarsit, egologurile sunt motivatie pura!

Dimineata, cat mai sunteti inca in pat, faceti-va in minte un scenariu de invingator, rostit cu glas tare. „Am mai primit in dar o zi, o sa ma bucur de ea din toate puterile. Sunt viu, sunt bine. Voi privi cu atentie toate frumusetile care ma inconjoara si voi munci de drag, bucuros ca imi place ceea ce fac”. Planurile concrete ne scot imediat din lipsa de forma.

Autor: Dina Bran. Sursa: As verde, nr. 119, iunie 2014.

 

Cand vorbim despre maladii incurabile, ne gandim totdeauna la cancer si SIDA. Sunt cele doua flagele care au omorat si vor mai omori si de-acum inainte milioane de oameni.

Ca-ntotdeauna, ne impresioneaza ceea ce este vizibil: moartea vazuta cu ochii. Nu mai acordam importanta unui alt flagel secerator de vieti, al carui „virus” atinge sufletul omenesc: lipsa iubirii.

Lipsa iubirii nu se vede. Groaznica suferinta a omului singur, lipsit de afectiune si mangaieri. Taraisul prin marginea zilelor. Un pustiu sufletesc care pe majoritatea ii impinge in ghearele disperarii. Milioane de oameni a caror existenta alienata e doar umbra bolnava a adevaratei vieti.






Era firesc ca oamenii de stiinta sa priveasca si in aceasta directie. „Lipsa iubirii e pentru oameni stresul cel mai puternic”, spun ei.

Si chiar explica: sistemul neurovegetativ alarmeaza intreg organismul. Inima bate mai repede, vasele de sange se ingusteaza, tensiunea arteriala creste, musculatura si creierul sunt irigate mai tare cu sange. Respiratia se accelereaza si pupilele se dilata. Glandele suprarenale secreta adrenalina, sistemul imunitar ii simte prezenta in sange si reduce producerea globulelor albe (cele care ne apara de infectii si de congestii).

Urmarea: lipsit de iubire o perioada mai lunga, omul se imbolnaveste.

Ne putem vindeca singuri de lipsa iubirii?

Primul ajutor in lipsa iubirii:

• Plansul - elimina hormonii stresului.
• Sportul: produce endorfina - hormonul fericirii.
• Medicina naturista: de exemplu, sunatoarea alunga depresiile si tristetea.
• Vitaminele B: intaresc nervii.
• Meditatia, antrenamentul autogen: ne ajuta sa ne regasim si sa devenim independenti de simpatia sau dragostea celorlalti.

Terapia cea mai eficienta pentru lipsa iubirii (din punct de vedere psihologic):

Acceptati ca nu-i veti schimba niciodata pe ceilalti, ci doar pe dvs. insiva. Ca nu puteti obliga pe nimeni sa va iubeasca. Fixati-va un plan in etape:

• Formati-va un nou cerc de prieteni, prin niste activitati comune (de exemplu, la un club de sport, un ONG axat pe ecologie, o scoala de dans).
• Creati-va un nou sentiment al propriei dvs. valori, facand bine altora, fara a pretinde recompensa (de ex., petreceti dupa-amiaza cu o vecina bolnava).
• Nu asteptati nimic de la altii. Dragostea, afectiunea vin doar atunci cand nu le pretindem.

Care sunt cauzele lipsei iubirii?

• Gandirea materialista: in societatea noastra moderna, a lua este mai important decat a da. Mai importante decat dragostea sunt banii, puterea, obiectele materiale, o masina ultramoderna, un computer ultimul tip, o slujba banoasa.
• Psihoza performantelor: in sistemul nostru de valori nu mai conteaza decat invingatorii. Cine nu face parte din aceasta categorie este pedepsit, fiind lipsit de afectiune.

Lipsa iubirii in Romania

1. Persoane singure: in Romania traiesc circa 5 milioane de oameni singuri.
2. Divorturi: o casnicie din trei se desface dupa 3-5 ani.
3. Copii: din ce in ce mai multi copii cresc fara unul dintre parinti. Numarul persoanelor care isi cresc copiii singure a crescut cu 40%.
4. Medicamente: pilulele impotriva singuratatii. Din 10 femei, una ia in mod regulat calmante.
5. Alcool: circa 1 milion de romani sunt alcoolici, iar 3 milioane sunt amenintati sa devina.
6. Anunturi la rubrici sentimentale: tot mai multi romani singuri cauta sa scape de singuratate, cautandu-si perechea pe internet.

Cum te poti imbolnavi de lipsa iubirii la birou?

Care sunt persoanele cele mai amenintate?

Cei care la birou nu reusesc sa se impuna. De cele mai multe ori, ei sunt primele victime ale unei campanii de teroare psihica. Semnale de alarma: nimeni nu te mai asculta cand vrei sa povestesti cum a fost in concediu. Iar seful evita sa-ti dea de lucru.






Cum reactioneaza organismul fata de lipsa de afectiune a colegilor?

Primele reactii sunt mai ales contracturile, durerile de ceafa si umeri. In afara de acestea: dureri de cap, boli de stomac, de exemplu colite, dereglari ale sistemului neurovegetativ (maini reci si umede, palpitatii, ameteli). In cel mai rau caz, o slabire a ligamentelor sau ulcer duodenal.

Cum te poti imbolnavi de lipsa iubirii in pat?

Sa presupunem ca o femeie afla intamplator ca sotul ei este infidel. Nu are curaj sa-i spuna, de teama ca o va parasi. In decurs de 3 luni, ii apar simptomele tipice ale privatiunii de dragoste: obsesia sa slabeasca, bulimia, depresiile, furia maniacala a cumparaturilor...

Care sunt persoanele cele mai amenintate?

Oamenii care-si extrag sentimentul valorii proprii dintr-o singura sursa - de exemplu aspectul fizic - sufera in mod deosebit, atunci cand partenerul ii paraseste. Fundamentul personalitatii lor nu este suficient de stabil. Ei sunt amenintati de imbolnavire.

Care sunt semnalele de alarma?

Lipsa afectiunii incepe sa se faca simtita atunci cand unul dintre parteneri spune tot mai frecvent „eu”, in loc de „noi”. Cand devine indiferent si nu il mai intereseaza cum se mai simte celalalt.

Cum reactioneaza organismul?

Femeile care sufera din pricina lipsei de iubire fac o alergie cu eruptii care produc mancarime, cu iritatii ale pielii. Ori nu au pofta de mancare, sufera de crampe la stomac sau au probleme digestive.






Exista un prim ajutor contra suferintei din dragoste?

Exista: marturisirea. Este fundamental ca raul care ne chinuie sufletul sa iasa afara, spun psihologii. Deschideti-va sufletul catre cei dispusi sa v-asculte: o ruda, un prieten, un preot, un psiholog. Despovarat de suferinta care-l apasa, sufletul se va simti usurat. Invatati sa vorbiti. Uneori, cuvintele sunt medicamente.

Simptomele lipsei iubirii

• Dureri de cap si migrene: pulsatii dureroase provocate de socuri, griji, depresii. Responsabili sunt hormonii stresului.
• Inima: palpitatii la stres psihic. Pulsul se accelereaza la 150, tensiunea arteriala creste, sufocare, transpiratie abundenta, spaime provocate de panica. Simptomele infarctului: senzatie de apasare, arsuri in zona pieptului. Dureri care iradiaza in bratul stang si maxilarul inferior.
• Slabirea auzului: presiune, senzatie de infundare a urechii, uneori suieraturi. Vasele sanguine din urechea interna se stramteaza, celulele auzului nu mai primesc oxigen si se atrofiaza. Auzim tot mai rau sau deloc.
• Stomacul: in cazul unui stres psihic extrem, isi face aparitia gastrita. Dureri in capul stomacului, greata, senzatie de voma.
• Spatele: contractii. Lipsa de afectiune provoaca o contractie a muschilor de la ceafa, umeri si spate. Daca este de durata, ligamentele cedeaza.
• Pielea: cand suntem lipsiti de iubire, prima care „plange” este pielea. Ea reactioneaza instantaneu prin alergii, eczeme, acnee, psoriazis, urticarie.

Sursa: As verde, nr. 119, iunie 2014.