Turmericul trateaza bolile digestive, nervoase si respiratorii

 
Turmericul trateaza bolile digestive, nervoase si respiratorii; curcumina previne cancerul si bolile cardiovasculare. Turmericul are reactii adverse?
Turmericul (Curcuma longa) se numara printre acele condimente pe care ar trebui sa le folosim mai des! Are forma unei pulberi de culoare galben spre portocaliu, obtinuta din planta curcuma.

In pofida insusirilor sale, turmericul (curcuma ori „sofranul indian”) inca nu este atat de apreciat in bucataria autohtona pe cat s-ar cuveni. La inceputurile utilizarii sale, curcuma servea mai mult drept colorant. Pulberea portocalie este obtinuta prin macinarea radacinilor unei plante inrudita cu ghimbirul, intrebuintata de milenii in India, zona sa de origine.


Turmericul a fost adoptat, drept condiment si leac, de multe alte popoare orientale, iar de zeci de ani el se afla si sub reflectorul stiintei, care i-a descoperit proprietati noi, protectoare si terapeutice. O mare parte dintre calitatile turmericului sunt tributare prezentei curcuminei (compus botezat dupa numele plantei!), cea care-i confera culoarea caracteristica. Alaturi de ea mai gasim in compozitie si peptide, uleiuri volatile, vitamine si saruri minerale (calciu, potasiu).


Turmericul trateaza bolile digestive, nervoase si respiratorii

Turmericul face parte din combinatia de condimente pe care o numim „curry”, in care intra si piperul. Alaturarea dintre cele doua plante este una inspirata, atat din pricina efectelor antioxidante care elimina efectele radicalilor liberi sau a gustului placut pe care il confera mancarurilor, cat si din pricina ca, in prezenta piperului, substantele active din planta (curcuminoide) sunt asimilate mai lesne de organism.

Turmericul are un efect de incalzire. El este adaugat la unele sortimente de mustar si este prezent in compozitia unor branzeturi. In terapiile traditionale din zona de origine, dar si in medicina naturista contemporana, turmericul si-a gasit utilizare pentru a trata tulburarile dispeptice, durerile de stomac, balonarea, diareea si pentru readucerea unui apetit alimentar normal.

Unii terapeuti recomanda turmericul in caz de paraziti intestinali, infectii respiratorii, tulburari menstruale, retentie de apa, afectiuni renale, boala Alzheimer sau tulburari depresive. Este indicat uneori si pacientilor a caror sanatate hepatica s-a depreciat, celor afectati de inflamatii ale mucoasei bronhice, suferinzilor de dureri de cap si chiar unor pacienti cu afectiuni maligne. Totodata, mai este folosit si in aplicare externa, impotriva durerilor osteo-musculare, a unor infectii cutanate ori a inflamatiilor gingivale.


Curcumina previne cancerul si bolile cardiovasculare

Actiunea turmericului in ceea ce priveste ameliorarea unor afectiuni precum osteoartrita si dispepsia a fost dovedita clar, prin teste clinice. Principala sa utilitate este diminuarea inflamatiei, iar principalul efect resimtit de pacient este diminuarea sesizabila a durerilor, dupa folosirea sa in dozele recomandate.

Forta antiinflamatoare oferita de curcumina o intrece chiar si pe cea a unor produse farmaceutice de larga utilizare. Curcumina nu doar ca poseda, ea insasi, exceptionale efecte antioxidante, dar stimuleaza si producerea unor enzime antioxidante de catre tesuturi. Ea contribuie la inversarea unor deteriorari survenite la nivelul aparatului cardiovascular. Unul dintre principalele beneficii este consolidarea si repararea mucoasei care captuseste la interior vasele de sange (endoteliul), indiferent de dimensiunile acestora. Lezarile tunicii interne a vaselor de sange sta in spatele unor cazuri de infarct miocardic si AVC (atac vascular cerebral).

Curcumina are si capacitatea de a incetini angiogeneza tumorala (cresterea retelei sangvine care aprovizioneaza tesutul malign). In conditii de laborator, tot ea a incetinit proliferarea celulelor tumorale si, la animalele monitorizate, a redus viteza de dezvoltare a tumorilor. In plus, la pacientii afectati de cancerul de colon a redus considerabil aria leziunilor specifice.


Precautii la consumul turmericului

In afara de limitarile cantitative impuse de un firesc simt al masurii la individul sanatos (care ne face sa nu abuzam de alimente, de sare si de condimente), exista si categorii de persoane care ar trebui sa nu consume defel turmeric. Exista opinii conform carora el ar putea stimula contractiile uterine, motiv pentru care femeile insarcinate ar trebui sa se abtina de la consumul sau. Pericolul este mai mare daca se folosesc extracte de curcuma si mai redus la folosirea condimentului ca atare.

Uneori, turmericul poate agrava si suferintele celor cu suferinte ale colecistului sau, cateodata, ale celor afectati de boala de reflux gastroesofagian. Intrucat turmericul poate incetini inchegarea sangelui, se recomanda sa se renunte la utilizarea sa in dieta de catre pacientii care urmeaza sa fie fie supusi in urmatoarele saptamani la interventii chirurgicale. La fel ca si alte mirodenii (piper, scortisoara, boia), turmericul va fi intrebuintat cu multa ponderatie, pentru a nu fi lezata sau iritata mucoasa gastrointestinala.


Foto: www.glutenfreegigi.com
 

Ceaiuri pentru oprirea hemoragiei nazale; remedii pentru epistaxis

 
Remedii naturiste pentru epistaxis (sangerare nazala): infuzii, decoct, macerat, vin
Hemoragie nazala, urmare a unor traumatisme, corpi straini, calduri mari, schimbari bruste de presiune atmosferica, dar si afectiuni, cum ar fi hipertensiunea arteriala, afectiuni cardiace, anemia etc.

Ca prima masura, se comprima nara din afara cu degetul sau se introduce in ea un tampon de vata imbibat cu suc de lamaie sau cu suc de urzica. Compresa cu apa rece la baza nasului. O baie foarte rece, de cateva secunde, la maini. Presopunctura prin tonifiere in punctul situat pe marginea interna a mainii, pe „linia capului” si tot prin tonifiere, in cele doua puncte de la marginile aripilor nasului.


Daca hemoragia se repeta, incercati bauturile naturale indicate mai jos, care au dat rezultate pozitive.


Bauturi naturale pentru epistaxis (sangerare nazala)

  • Coada soricelului (partea aeriana aplantei) sau Traista ciobanului (partea aeriana a plantei). Infuzie din o lingurita planta la o cana de apa; se beau, zilnic, doua cani de ceai.
  • Vasc (frunze). Macerat, la rece, din doua-trei lingurite de frunze, care se lasa circa opt ore in 500 ml apa, se filtreaza, se indulceste si se bea, treptat, pe parcursul unei zile.
  • Alun (frunze, amenti). Vin din frunze si amenti de alun; se lasa la macerat zece zile in vin natural, negru; se filtreaza; se bea cate un paharel din acest vin, zilnic, in mai multe reprize.
  • Stejar (coaja). Pulbere din coaja de stejar obtinuta prin triturarea intr-un mojar a cojii uscate, ori macinarea ei in masina de piper, sau, cel mai usor, cumparata de la Plafar; se inspira pe nas, ori de cate ori este necesar.
  • Coada calului (partea aeriana a plantei). Infuzie din 50 g de plante maruntite, puse la o cana de apa clocotinda; se lasa sa stea cinci minute. Se strecoara si, dupa racire, se fac spalaturi sau tamponari nazale.
  • Stejar (coaja) 20 g; Sclipeti (radacini) 30 g. Decoct din doua lingurite cu amestecul de plante bine maruntite, care se fierb cu doua cani de apa, timp de cinci-zece minute. Se strecoara. Cu ceaiul cald, se fac spalaturi nazale sau se imbiba tampoane si se introduc in cavitatile nazale.
Foto: bodygeek.ro
 

De ce merita sa investesti intr-un glucometru?

 
De ce merita sa investesti intr-un glucometru?
Importanta unui glucometru este foarte mare pentru persoanele diabetice avand in vedere ca acest mic aparat pe care il folosesc zilnic le asigura stabilitatea sanatatii fara niciun fel de complicatii si probleme. Astfel, pentru aceste persoane nu ar trebui sa lipseasca din casa acest aparat, el fiind vital in scopul asigurarii unei vieti cat mai normale si cat mai comode.

Din pacate, importanta sa are o notorietate foarte mica, ceea ce inseamna ca persoanele care nu au diabet nu stiu de ce merita sa investesti intr-un glucometru si ce avantaje are acest aparat. Pentru asta, citeste acest material pana la final pentru a intelege exact scopul sau si cum te poate ajuta in viata de zi cu zi.

Si dupa ce vei parcurge articolul o sa fii si tu la curent cu ce inseamna sa ai un glucometru acasa si care sunt avantajele lui de care toate persoanele diabetice ar trebui sa profite si nu numai.


Ce avantaje are achizitionarea unui glucometru?

Pentru inceput, trebuie sa amintim faptul ca, este cea mai simpla si comoda forma pentru a masura glicemia. Avand in vedere ca producatorii sai, i-au creat cel mai usor sistem de masurare a glicemiei, acest aparat se bucura de un numar al vanzarilor foarte mare inca de cand a aparut pe piata. Astfel, cu ajutorul sau, masurarea glicemiei se poate realiza foarte usor si rapid.

Un alt avantaj important face referire la timpul sau de raspuns. Chiar daca la prima vedere pare ca totusi trebuie sa parcurgi cativa pasi care vor lua ceva timp, din fericire orice glucometru reactioneaza intr-un timp foarte scurt pentru a-ti oferi raspunsul mult asteptat, chiar si in situatiile in care ai nevoie de raspuns urgent. Acest lucru, este asigurat de catre functiile si tehnologiile cu care a fost conceput si cu ajutorul carora, cantitatea de sange necesara pentru a masura glicemia este foarte mica.

De asemenea, fiind vorba despre un aparat pe care il poate folosi orice persoana, acesta are dimensiuni foarte mici si poate fi folosit in orice situatie. Cu ajutorul sau, fiind evitate drumurile pana la medic, doar asa vei economisi timp si bani. De aceea, foarte multe persoane achizitioneaza acest aparat inca de la primele simptome ale diabetului, el fiind foarte comod si se poate folosi in orice loc.

Memoria unui glucometru are si ea un rol extrem de important, cu ajutorul sau putand astfel sa-ti ti-i evidenta glicemiei tale pe o perioada lunga de timp. Asta, se datoreaza functiilor sale speciale cu care aceste produse se scot pe piata si care cresc comoditatea si simplitatea vietii unei persoane diabetice din ce in ce mai mult. De aceea, acest aspect al glucometrelor este unul extrem de important pentru sanatatea ta.

Si pentru a avea o stabilitate si mai buna asupra rezultatelor primite de la acest aparat pe un termen lung, acesta are functia de transfer al datelor. Cu ajutorul ei putand sa-ti stochezi rezultatele pe un calculator si sa i le prezinti medicului tau de familie pentru a ajunge la un regim care sa iti asigure o viata cat mai sanatoasa. Cele mai populare modele de glucometre de pe piata impreuna cu mai multe detalii despre ele se pot gasi pe Besty.ro
 

Ceaiuri pentru ulcer varicos; plante medicinale pentru ulcer varicos

 
Ceaiuri pentru ulcer varicos; plante medicinale pentru ulcer varicos
Fie ca este datorat varicelor - cea mai frecventa dintre cauzele aparitiei lui - fie ca este vorba doar de tulburari circulatorii arteriale si arteriovenoase, localizarea sa preferentiala este in zona gleznelor ori in treimea inferioara a gambelor.

Apare prin traumatism, ori progresiv, prin extinderea unei rani abia vizibile, sau prin confluare a catorva puncte necrotice rezultate din astuparea unor capilare mici.

De cele mai multe ori dureros, fiecare noua, mica necroza face o crusta neagra care cade cu timpul lasand fie o ulceratie, fie o cicatrice.


Ceaiuri pentru ulcer varicos

  • Tataneasa (radacini). Decoct din o lingurita de radacini maruntite, puse cu 250 ml apa; se fierbe 20-30 de minute; se strecoara; se beau doua-trei ceaiuri pe zi.
  • Tataneasa (radacini). Tinctura din 20 g radacini maruntite, puse la macerat in 100 ml alcool de 70°, timp de opt zile. Se foloseste ca badijonari pe ulcer.
  • Papadie (planta fara radacina). Infuzie din doua lingurite de plante maruntite, puse la 250 ml de apa clocotinda; se lasa sa traga cinci minute; se strecoara si se beau doua-trei cani de ceai pe zi.
  • Salvie (frunze). Infuzie din doua lingurite de frunze la 200 ml de apa clocotinda; se lasa sa traga cinci minute; se strecoara; se beau doua cani de ceai pe zi.
  • Rapita (frunze). Frunzele se pun direct pe ulcer sau se prepara o infuzie concentrata din 50 g frunze la un litru de apa in clocot; se lasa sa traga zece minute; se strecoara si se pun comprese.
  • Varza alba (frunze). Se pun frunzele direct pe rana; se bandajeaza si se tin o noapte. Au efect cicatrizant.
  • Coada soricelului (flori). Bai locale cu o infuzie facuta din 30-60 g flori la un litru de apa clocotinda; se lasa sa traga zece minute; se strecoara in apa de baie.
  • Tataneasa (radacini). Comprese cu decoct facut din 50 g radacini maruntite, puse la fiert, timp de 20-30 minute cu un litru apa; se lasa sa traga zece minute; se strecoara in apa de baie.
  • Salvie (frunze). Infuzie din 10 g de frunze maruntite, puse in 200 ml de apa clocotinda; se lasa sa traga zece minute; se strecoara; se aplica comprese reci pe ulcer.
  • Varza alba (frunze). Cataplasme cu frunze spalate si zdrobite, puse intre doua bucati de panza curata. Prima zi cataplasma se tine 15 minute, apoi se creste, zilnic cu cinci-zece minute pana se ajunge la trei-patru ore.
  • Morcovi (frunze). Cataplasme cu frunze spalate si zdrobite, puse intre doua bucati de panza curata. Prima zi cataplasma se tine 15 minute, apoi se creste, zilnic cu cinci-zece minute pana se ajunge la trei-patru ore.
  • Nuc (frunze). Cataplasme cu frunze spalate si zdrobite, puse intre doua bucati de panza curata. Prima zi cataplasma se tine 15 minute, apoi se creste, zilnic cu cinci-zece minute pana se ajunge la trei-patru ore.
  • Arin (coaja). Decoct din 30 g de coaja maruntite, pusa la fiert, timp de 20 minute cu un litru de apa; se strecoara si se pun comprese reci.
  • Pelin (frunze). Infuzie din 20 g de frunze la un litru de apa clocotinda; se lasa cinci minute; se strecoara si se fac spalaturi locale.
  • Trandafir rosu (petale). Infuzie din 50 g de petale la un litru de apa clocotinda; se lasa cinci minute; se strecoara si se fac spalaturi locale.
  • Coada soricelului (flori). Infuzie din 30-60 g de flori la un litru de apa clocotinda; se lasa cinci minute; se strecoara si se fac bai locale reci.
  • Tataneasa (radacini). Bai locale reci cu infuzie facuta din 50 g radacini maruntite, puse la un litru apa clocotinda; se lasa sa traga zece minute; se strecoara.

Foto: www.onclinic.ro
 

Ceaiuri bune pentru varice; plante medicinale pentru varice

 
Ceaiuri bune pentru varice; plante medicinale pentru varice

Ceaiuri bune pentru varice:

  • Salvie (frunze si flori). Bai de picioare cu decoct rece, preparat din un pumn de frunze si flori la un litru de apa.
  • Brad (frunze). Spalarea picioarelor inainte de culcare cu decoct rece din 1 kg de frunze la un litru de apa.
  • Alun (frunze). Infuzie din 25 g frunze la un litru, lasat la infuzat doua ore; se beau doua cani pe zi, intre mese.
  • Vita de vie (frunze). Infuzie din 80 g frunze la un litru de apa clocotinda; se lasa zece minute; se strecoara si se beau doua cani pe zi, intre mese.
Foto: www.i-medic.ro
 

Ceaiuri pentru dispepsie (indigestie)

 
Ceaiuri pentru dispepsie (indigestie)
Sindroamele dispeptice cuprind un grup mare de tulburari digestive care se manifesta diferit: prin greata, cand se recurge, dupa caz, la vomitive sau antivomitive; prin hiperaciditate sau anaciditate, cand se apeleaza la produse farmaceutice specifice acestor sindroame.

Tot in cadrul sindroamelor dispeptice caracterizate prin balonari - la randul lor fie datorita inghitirii unor cantitati mai mari de aer o data cu alimentele, fie datorita unor procese chimice sau biochimice (fermentative) - care pot surveni in procesele digestive, apar colici puternice.


Senzatia de balonare, ca si o varianta a ei cunoscuta sub denumirea de meteorism, sunt produse de acumularea in exces a gazelor in tubul digestiv, iar eliminarea lor se numeste flatulenta.

In cazuri usoare si medii de tulburari dispeptice se poate recurge la fitoterapie, utilizand plante sau produse vegetale cunoscute si sub numele de carminative.

Pentru absorbtia gazelor se utilizeaza drept cel mai simplu adsorbant carbunele vegetal (preferabil din lemn de tei si crusin). Ceaiurile medicinale carminative contin, in special, plante cu uleiuri volatile si se administreaza, de obicei, cu o jumatate de ora inainte de mesele principale.


Ceaiuri pentru dispepsie (indigestie)

  • Chimion (fructe): 20 g; Fenicul (fructe): 20 g; Tintaura (toata planta): 10 g; Roinita (frunze): 30g; Talpa gastii (toata planta): 20 g. Infuzie din o lingura de amestec la o cana de apa. Se bea o jumatate de cana cu 30 de minute inainte de mesele principale. Cealalta jumatate de cana cu infuzie se bea dupa masa.
  • Chimion (fructe): 20 g; Coriandru (fructe): 10 g; Musetel (flori): 20 g; Mataciune (toata planta): 30 g; Hamei (conuri): 20 g. Infuzie din o lingura de amestec la o cana de apa. Se bea cate o jumatate de cana cu 30 de minute inainte de mesele principale.
  • Fenicul (fructe): 10 g; Coriandru (fructe): 10 g; Coada soricelului (flori): 40 g; Menta (frunze): 40 g. Infuzie din o lingura de amestec la o cana de apa clocotinda; se lasa sa traga zece minute. Se strecoara si se beau doua cani pe zi, intre mesele principale.
Cele trei retete sunt contraindicate, fie datorita uleiurilor volatile, fie substantelor amare pe care le contin, in gastrite hiperacide si in ulcerul gastroduodenal.

  • Galbenele (flori): 20 g; Musetel (flori): 10 g; Nalba mare (radacina): 20 g; Lemn dulce (radacina): 20 g; Obligeana (radacina): 20 g; Valeriana (radacina): 10 g. O lingura din acest amestec de plante, bine fragmentate, se pune la macerat, peste noapte, intr-o jumatate cana cu apa. Se trec, presand plantele, printr-un tifon dublu. Peste plantele din tifon se toarna o cana cu apa clocotita, intr-un alt vas si se lasa sa infuzeze 15 minute. Dupa ce se strecoara si infuzia, cele doua extracte se amesteca. Apoi se bea cate o jumatate de cana inainte si dupa mesele principale.
Va recomandam sa cititi si: Tipuri de dispepsii

Foto: www.secretele.com
 

Uleiul de mac combate cu succes osteoporoza

 
Uleiul de mac: proprietati terapeutice; beneficii pentru sanatate; contraindicatii, precautii, reactii adverse
Macul sau „papaver”, dupa denumirea sa latina, este o planta cu origine orientala, desi exista autori care ii atribuie origini vest-mediteraneene.

Mentionat si de Homer in Iliada si Odiseea, macul a fost cultivat din timpuri stravechi pentru semintele sale bogate in ulei. Proprietatile analgezice ale opiumului erau binecunoscute medicinei antice grecesti. Anticii apreciau uleiul de mac cu proprietati terapeutice, folosit cu succes in bucataria mediteraneana inca din Antichitate. In Asia, macul este intens cultivat.


Semintele minutios pisate reprezinta un agent de ingrosare clasic in bucataria in stil Moghul din India de Nord. A fost creat chiar si un soi special, alb-crem, pentru sosurile deschise la culoare. Bucataria din Bengal (nord-estul Indiei) foloseste deseori macul, care se armonizeaza perfect cu stilul culinar delicat aromat. Gustul macului este indragit si de catre niponi, care il folosesc pentru mancarurile subtil condimentate tipice Tarii Soarelui Rasare. Amestecul japonez de condimente „shichimi togarashi” contine si seminte de mac.


Uleiul de mac are un statut curativ stiintific confirmat

In Europa, uleiul de mac este o specialitate mai putin obisnuita si se produce numai in cantitati reduse, fiind obtinut de cele mai multe ori prin presare la rece si la o calitate potrivita. El este utilizat in scopuri alimentare, mai mult in salate. Din punct de vedere nutritional, el contine 73% acid linoleic, 10% acid palmitic si 13% acid oleic. Dar cea mai importanta proprietate a sa deriva din faptul ca ajuta la fixarea calciului si in tratarea osteoporozei.

Nu sunt putine cazurile in care s-a obtinut normalizarea parametrilor analizelor in doar cateva luni de cura zilnica cu ulei de mac. Consumul de ulei obtinut prin presarea delicata si la temperaturi scazute a semintelor de mac combate cu succes osteoporoza, avand un continut ridicat de fosfor, care faciliteaza o mai buna absorbtie a calciului.

Aceasta proprietate a fost observata cu ocazia mutarii unui cimitir vechi dintr-un sat slovac. Atunci s-a constatat ca oasele celor inhumati acolo nu erau atinse deloc de osteoporoza. Cauza ciudatului fenomen a fost pusa pe seama faptului ca locuitorii satului erau, odinioara, mari cultivatori si consumatori de seminte de mac, ulei de mac si miere.

Cercetatorii slovaci au confirmat aceasta presupunere printr-un studiu efectuat pe doua grupuri a cate 20 de femei care sufereau de osteoporoza. Primului grup i s-au administrat medicamentele clasice contra osteoporozei, iar celui de-al doilea grup i s-a administrat doar ulei de mac.

A rezultat, fara dubii, ca persoanele tratate cu ulei de mac scapasera de osteoporoza dupa administrarea unei lingurite de ulei de mac zilnic, timp de cateva luni. Femeile din celalalt grup inca mai prezentau osteoporoza dupa exact aceeasi perioada, iar oasele lor prezentau valori ale calciului aflate sub limitele normale.

Cura de ulei de mac contra osteoporozei este mult mai eficienta in sezonul estival. Efectele acestei cure sunt sporite de prezenta vitaminei D intr-o cantitate suficienta, asimilata prin expunerea la soare. O contributie importanta la succesul acestui tratament o aduc si celelalte vitamine acumulate de organism, multumita alimentatiei de vara, mult mai bogata in legume si fructe decat in sezonul rece.

Gustul placut si parfumul usor, exotic, asemanator cu al piperului, dar mult mai fin, fac din uleiul de mac produs prin presare la rece un ingredient foarte potrivit pentru salatele obisnuite, dar si pentru retetele speciale si foarte variate din dieta raw-vegana!

Nu este recomandat a se folosi in mancaruri gatite termic uleiul de mac, pentru ca incalzirea sa l-ar preschimba intr-un ulei obisnuit, care isi va fi pierdut valentele sale.

Aveti in uleiul de mac un aliat incontestabil in lupta cu osteoporoza. Fara reactii adverse, obtineti rezultate evidente, confirmate medical.


Foto: www.herbalsana.ro
 

Produse naturiste pentru boala Parkinson: Evening Primrose Oil...

 
Produse naturiste pentru boala Parkinson
Boala Parkinson afecteaza 1% din populatia de peste 50 ani si are o prevalenta mai mare in tarile industrializate si in regiunile dezvoltate economic.

Boala Parkinson este, de fapt, un grup de tulburari neurologice, cele mai frecvente fiind tremorul, rigiditatea musculara, bradichinezia si instabilitatea posturala.


Simptomele bolii

Tipul si severitatea simptomelor bolii Parkinson variaza mult de la un bolnav la altul si in functie de stadiul bolii.


Tremorul parkinsonian (oscilatii minore si consecvente, incontrolabile, de cele mai multe ori ale bratului, piciorului sau capului) apare in 70% din cazuri, ca un prim simptom. Acesta se accentueaza in conditii de stres emotional si de oboseala.

Bradichinezia se traduce printr-o lentoare a miscarilor. Ridicarea de pe scaun sau schimbarea pozitiei in pat pot fi foarte anevoioase, iar scrisul de mana se micsoreaza si devine ilizibil.

Bolnavul de Parkinson clipeste mai rar si are vocea diminuata (hipofonie). De asemenea, se observa reducerea abilitatii de a indeplini activitati de rutina, cum ar fi imbracatul, barbieritul sau hranirea.

Instabilitatea posturala se refera la serioase dificultati in deplasare si in mentinerea dificila a echilibrului. Bolnavii fac pasi marunti, deficitar coordonati, tarandu-si picioarele (acestea fiind foarte apropiate, la deplasare) si se pot inclina putin in fata din talie (o pozitie garbovita).

Paralizia brusca si de scurta durata poate surveni, uneori, in timpul mersului. Si inghitirea poate deveni dificila, iar bolnavii pot pierde saliva pe la colturile gurii. Vorbirea este greoaie, monotona si soptita. Insomnia, tulburarile dispozitiei si ale gandirii se pot instala si ele, pe fondul anxietatii, depresiei si oboselii fizice.

Suferinzii de Parkinson pot deveni dependenti de cei din jur, fiind marcati de fobii, indecizie ori pasivitate. Este posibil ca ei sa nu mai simta nevoia de comunicare si sa se retraga in sine, chiar si fata de familie.


Remedii din farmacia verde in boala Parkinson

Pe langa medicatia alopata, exista si cateva produse obtinute din plante medicinale, utile pentru suferinzii de boala Parkinson.

Evening Primrose Oil

Suplimentul Evening Primrose Oil contine capsule cu ulei de luminita noptii. Administrat mai multe luni, cate 3 capsule pe zi (1500 mg/zi), acesta amelioreaza tremorul. Uleiul de luminita noptii (Oenothera biennis) contine acid gama-linoleic (GLA), un acid gras esential, pe care organismul il transforma in compusi asemanatori hormonilor, numiti prostaglandine, care regleaza o serie de functii somatice. GLA e un constituent esential al membranelor celulare, avand functia de reparare a membranelor lezate si de a le face mai rezistente la ulterioarele agresiuni.



Ginkgo Plus
Ginkgo Plus contine extract standardizat de frunze de Ginkgo biloba si Passiflora incarnata („floarea pasiunii”). Ginkgo biloba, un remediu folosit, mai degraba, in recuperarea de dupa accidentele vasculare cerebrale si in tratamentul bolii Alzheimer, este de folos, de asemenea si in boala Parkinson, deoarece imbunatateste circulatia la nivelul creierului, fiind transportata mai multa L-dopa decat in mod obisnuit. Floarea pasiunii are proprietati sedative, anxiolitice si antispastice. Principalele proprietati medicinale ale plantei sunt legate de actiunea inhibitoare asupra sistemului nervos central. A nu se administra impreuna cu anticoagulante!



Mucuna Pruriens
Mucuna Pruriens („velvet bean”) este un soi de fasole ce provine din regiunile tropicale. Mucuna Pruriens reduce colesterolul, micsoreaza nivelul glicemiei si incetineste progresia bolii Parkinson. Mucuna contine aminoacidul L-dopa, ce poate fi convertit de organism in dopamina, care ajuta la buna functionare a creierului, a muschilor si a sistemului cardiovascular. Dopamina este raspunzatoare - totodata - si pentru senzatia de bine. Ea ne face mai optimisti, mai veseli si mai relaxati, ne ajuta sa dobandim un somn mai linistit.

Foto: sanatate.acasa.ro; testosteroneresource.com
 

Ce este sindromul ocluziv? Ce sunt ocluziile intestinale?

 
Ce este sindromul ocluziv? Ce sunt ocluziile intestinale?
Sindromul ocluziv este un sindrom provocat de oprirea completa si persistenta a tranzitului intestinal intr-un segment al tractului digestiv. Aceasta oprire de tranzit poate fi datorata unui obstacol mecanic sau functional.

Ocluziile mecanice care sa impiedice tranzitul intestinal pot fi reprezentate de un proces inflamator (tuberculoza, ileita, cicatrice), de o tumoare intestinala benigna sau maligna sau de o compresiune extraintestinala (bride, cudura). O alta categorie de tulburari mecanice sunt realizate de strangulari, prin modificarea pozitiei anselor. In aceste cazuri, obstacolul nu intereseaza numai lumenul intestinal ci si mezoul, caruia ii stanjeneste circulatia.


Din acesta cauza ocluziile prin strangulare sunt mai grave; ele se intalnesc in cursul invaginatiei intestinale, al volvulusului (torsiunea unei anse pe axul mezenteric) si mai ales in cursul incarcerarilor herniare, interne sau externe.

Ocluziile functionale isi au originea intr-o perturbare a dinamicii normale a intestinului, fie in sensul unei hipertonii (ocluzie spastica), fie in sensul unei atonii (ocluzie paralitica).

Rolul principal in patogenia sindromului ocluziv il joaca aparitia modificarilor umorale, avand la baza deshidratarea organismului cu exhemie plasmatica, prin exagerarea permeabilitatii capilare in segmentul ocluzionat. Dintre aceste modificari umorale, mai importante sunt: cresterea concentratiei si a vascozitatii sanguine, cu hipocloremie, hiperazotemie, hipoproteinemie si o hiperglicemie trecatoare.

Simptomatologia care exteriorizeaza in clinica aceste tulburari in tranzitul intestinal se poate rezuma la 4 semne fundamentale: durere, oprirea materiilor fecale si a gazelor, varsaturi si meteorism.

Durerea apare brusc si de la inceput cu maximum de intensitate. Limitata la inceput intr-o anumita zona care corespunde cu sediul ocluziei, se generalizeaza rapid, pentru a se atenua sau chiar dispare in faza finala.

Oprirea materiilor fecale si a gazelor este un semn foarte valoros, care poate fi insa acoperit de golirea segmentului de intestin distal ocluziei.

Varsaturile urmeaza indeaproape durerii si opririi de tranzit. Ele sunt la inceput alimentare, apoi biliare si in final fecaloide.

Meteorismul este si el de aparitie precoce si se prezinta ca o boltire localizata, la inceput, deasupra obstacolului. Prezenta peristaltismului, care trebuie provocat printr-o usoara flagelare, reprezinta un semn favorabil de pronostic.

In general, in obstructie ansa dilatata este animata de miscari vii, peristaltice, in timp ce in strangulare ea ramane imobila. Semnul clasic al lui von Wahl insumeaza cele mai caracteristice date obtinute prin examenul fizic abdominal: o tumefactie renitenta, inerta, timpanica, in care, la auscultatia cu stetoscopul, se aud zgomote metalice.

Acest examen va fi completat prin tactul rectal care ne poate arata daca obstacolul este situat jos si eventual natura lui. Radioscopia pe gol surprinde imagini gazoase sau hidroaerice, cu nivel de lichid.

Dupa un timp, care depinde de sediul ocluziei si intensitatea ei, apar si semnele generale: dispnee, oligurie, sudori reci, puls mic si rapid.

Diagnosticul sindromului ocluziv, indiferent de sediu si forma clinica, reclama tratamentul impotriva stazei intestinale (aspiratia continua) si reanimare, care preced cu putin interventia chirurgicala.

Foto: www.slideshare.net
 

Varicastan - crema de masaj pentru picioare

 
Informatii despre crema de masaj pentru picioare: Varicastan. Citeste prospectul cremei de masaj pentru picioare Varicastan! Afla-i pretul si vezi daca are contraindicatii!
Sedentarismul, obezitatea, profesiile care presupun statul prelungit in picioare, alimentatia bogata in grasimi si in sare, consumul de alcool si expunerea prelungita la soare, pierderea naturala a elasticitatii venelor, duce la aparitia insuficientei venoase, a varicelor si, implicit, a durerilor de picioare.

Aceste afectiuni care au o frecventa mai mare in randul femeilor, dar de care, totusi, nici barbatii nu sunt scutiti au acum o solutie super-eficienta.

Crema 100% naturala Varicastan este un real ajutor pentru picioarele cu circulatie periferica deficitara si varice. Continutul bogat in ingrediente vegetale active are actiune antiinflamatoare si regeneratoare, cu efecte de calmare si drenare a circulatiei sangvine la nivelul picioarelor.

Crema de masaj pentru picioare Varicastan cu hamamelis si castan este venotonica, vasoregulatoare si stimuleaza circulatia capilara, beneficiile fiind de durata, mai ales daca sunt insotite de mersul pe jos sau de inot.

Se foloseste dimineata si seara sau in timpul zilei, masand bland, dar insistent, pana ce crema se absoarbe in piele. Efectele sunt date de: castan, hamamelis, nuc, salcie, arnica, iedera, lavanda, menta, ulei de masline, tea tree, galbenele, tataneasa, afin si maces.



Foto: bucuresti.all.biz
 

Incarcerarea herniara: cauze, simptome, tratament

 
Ce este incarcerarea herniara? De ce apare incarcerarea unei hernii?
Incarcerarea unei hernii este o criza brusca, acuta, de ireductibilitatea a acesteia. Pentru a pune un diagnostic precoce in aceste cazuri, primul gest consta in cercetarea orificiilor herniare obisnuite (inghinal, crural, ombilical), fara insa a omite posibilitatea unei hernii interne sau a uneia anormale, cu continut deosebit.

In mod obisnuit sindromul ocluziv din incarcerarea unei hernii se prezinta astfel: un vechi purtator de hernie care obisnuia sa si-o reduca singur, este surprins in mod brusc de dureri la nivelul herniei si de imposibilitatea de a reduce aceasta formatie tumorala. Ireductibilitatea insotita de dureri locale, cu iradieri de-a lungul cordonului sunt manifestari completate de o senzatie de greata si uneori de varsaturi reflexe.


In orele urmatoare se constituie sindromul ocluziv (oprirea tranzitului intestinal si a gazelor).

In raport cu gradul de strangulare si de ischemie a ansei intestinale apar semnele intoxicatiei stercoremice: dureri abdominale difuze cu contractura peretelui abdominal, insotite de o stare generala alterata (facies pamantiu, respiratia Cheyne-Stokes, puls precipitat, tensiune arteriala prabusita).

Aceasta peritonita toxica herniara poate duce la pierderea bolnavului, prin fenomene de intoxicatie si colaps, in a 4-a sau a 5-a zi de la aparitia incarcerarii.

Daca in fata acestei simptomatologii nu constatam totusi semne de ireductibilitate subita, o tumoare herniara sub tensiune si un pedicul dureros la nivelul orificiilor obisnuite, suntem datori sa trecem in revista urmatoarele posibilitati:
  • Hernia cu sacuri diverticulare in care diverticulul sacului contine portiunea de intestin incarcerat. Clinic, aceasta hernie se traduce printr-o tumoare de consistenta moale, reductibila, indaratul careia se simte o alta tumoare dura, sub tensiune, dureroasa.
  • Hernia properitoneala care contine doi saci: unul intrainghinal, iar altul intraabdominal.
  • Hernia ombilicala sau cicatriceala creeaza dificultati de diagnostic deoarece sacul herniar este divizat in compartimente, iar partea cea mai mare a herniei se poate reduce; nu exista durere, nici tensiune, iar incarcerarea, desi profunda si acoperita de anse, nu se poate palpa.
  • Hernia crurala incarcerata poate insela, mai cu seama in „ciupiturile laterale”, din pricina durerilor care abia au inceput ca si dispar, iar semnele de ocluzie lipsesc, pana ce deodata se produce peritonita in urma gangrenarii peretelui strangulat al ansei.
  • Herniile cu continut anormal (vezica urinara, apendice, diverticul Meckel, ovar, trompa) prezinta o suprapunere de semne de peritonita, datorita procesului de inflamatie a acestor organe.
  • Herniile: obturatoare (dureri in partea interna a triunghiului Scarpa, care merg pana aproape de spina pubelui), ischiatica (durere in partea superioara a fesei, la care se asociaza semne de strangulare interna si de sciatica), diafragmatica (dureri in epigastru, cord deviat la dreapta, punga de aer in hemitorace care merge pana la clavicula), lombara, ventrala, perianala si labiala sunt rare, dar trebuie avute totusi in vedere.
Kelotomia este tratamentul acestor hernii.

Foto: www.ziaruldeiasi.ro
 

Suplimentele alimentare cu acizi grasi omega-3 din ulei de peste

 
Informatii despre suplimentele alimentare cu acizi grasi omega-3 din ulei de peste
Orice abatere, precum utilizarea unor preparate ce au la baza organisme modificate genetic (soia, porumb, legume) sau al unor alimente puternic procesate (conserve, preparate cu aditivi si coloranti) va duce la diverse carente. Iar pericolul pentru sanatate este cu atat mai mare cu cat zilnic introducem in organism produse nesanatoase (carne de la animale crescute cu hormoni, faina alba, zahar, bauturi acidulate ori grasimi saturate) care produc daune ce necesita un aport suplimentar de minerale si vitamine pentru a fi remediate.


Concluzia? In cele mai multe cazuri si in pofida conceptiei comune, dieta obisnuita nu e capabila sa ne ofere toate cele necesare corpului, in aceasta lume in care toxinele si sursele de stres nu lipsesc! Si atunci ce facem? Apelam la suplimente!


Tu ce alegi? Pret redus sau calitate incontestabila?

Piata e plina de suplimente alimentare. Esti tentat, in prima faza, sa alegi ceea ce este mai convenabil din punct de vedere al pretului. Nu putine au fost, insa, constatarile care au aratat ca multe suplimente apreciate pentru pretul redus erau cu totul ineficiente. Pentru ca, pe cat de mici erau costurile, pe atat de infime erau dozele de vitamine continute. Au existat si cazuri in care, in anumite suplimente, cantitatea reala de omega-3 era doar 1/3 din valoarea specificata in prospect.

Pe de alta parte, exista suplimente alimentare care sunt cu totul improprii atunci cand este cazul sa fie administrate copiilor, din pricina gustului. Astazi, datorita unor tehnici speciale de procesare, unele uleiuri de peste au gust fresh, placut.

Asadar, ori de cate ori sovaiti intre un produs al unei firme prestigioase si o varianta mai ieftina (dar nesigura), criteriul calitatii va va ajuta sa faceti alegerea optima. Cat priveste provenienta, adica garantarea folosirii unor materii prime fara cusur si a autenticitatii produsului final, ele sunt oferite mai degraba de catre un producator cunoscut decat de catre vreo obscura firma asiatica sau din alta zona unde nu se aplica normele europene.


Foto: marianadaia.wordpress.com
 

Disfunctiile sexuale masculine cauzeaza probleme de cuplu si depresie

 
Disfunctiile sexuale masculine cauzeaza probleme de cuplu si depresie
In cazul oricarui barbat, instaurarea unei disfunctii sexuale pune serioase probleme, mai ales de ordin psihologic!

Aparitia unor repetate dificultati de a avea un act sexual normal ca durata si desfasurare poate genera scaderea stimei de sine, reducerea calitatii vietii, aparitia unei puternice surse de ingrijorare, dificultati de cuplu si instaurarea unei puternice depresii. Toate aceste neajunsuri, luate impreuna, isi vor pune pecetea nefasta si asupra altor aspecte alte vietii personale.

Barbatul cu disfunctii sexuale experimenteaza atat stari de irascibilitate, cat si sentimente de tristete profunda, cu izolare si inchidere in sine. Avand in vedere orgoliul, prezent, in mod natural, intr-o doza mai mare la barbat, el adopta adesea cel mai neindicat comportament cu putinta: ignorarea problemei, acompaniata de evitarea sistematica a activitatii sexuale.


Clasificarea disfunctiilor sexuale

Incapacitatea de a duce la un bun sfarsit un act sexual poate fi pricinuita de trei cazuri majore: disfunctiile erectile (penisul nu poate fi mentinut in erectie suficient de mult sau erectia nu este completa, astfel incat penetrarea nu poate avea loc), libidoul foarte scazut sau problemele de ejaculare.

Cea care aduce dificultati sporite in sensul atingerii unei durate normale a actului sexual este ejacularea precoce. Ea poate fi cauzata de supraexcitatie, de graba de a incheia actul sexual, dar si de anumite tulburari psihologice sau neuronale.

In disfunctia erectila pot fi invinuite: bolile neurologice, perturbarile circulatiei locale (pricinuite de ateroscleroza), afectiunile peniene (de pilda boala Peyronie), diabetul, afectiunile prostatei, medicatia etc.

Majoritatea acestora intervin, de obicei, la barbatii de varsta medie sau inaintata. La barbatii tineri sunt de vina, in majoritatea cazurilor, elemente de ordin psihologic, cum ar fi: psihozele, nevrozele, fobiile, anxietatea, neincrederea in sine (cel in cauza se focalizeaza mai mult pe performanta, in loc de a se bucura de actul in sine, de aici aparand esecul!), inhibitia de ordin moral-religios (mai cu seama in cazul in care actul respectiv implica infidelitatea fata de partenera de viata), neatractivitatea partenerei ori chiar comportamentul sexual al acesteia (inhibitie, supraexcitare, impetuozitate etc).


Potent Power - tonic si revitalizant pentru barbati!

Suplimentul alimentar Potent Power este un produs tonic si revitalizant, realizat dintr-un amestec de plante ayurvedice presate la rece, pentru a-si pastra intacte toate calitatile. Datorita compozitiei de uleiuri volatile, principii amare, minerale si oligoelemente, zinc si lecitina, el fortifica aparatul sexual masculin, mentinandu-l intr-o stare optima de sanatate. El imbunatateste performantele sexuale, mareste rezistenta la stres, elimina tensiunea emotionala, amplifica virilitatea si imaginatia erotica, permitand sustinerea unui act sexual prelungit.

Potent Power este recomandat in cazuri de ejaculare precoce, spermatoree, erectie slaba, imposibilitatea mentinerii erectiei pe o durata suficienta. Produsul induce un efect tonic, afrodisiac si de stimulare a producerii de spermatozoizi, contribuie la optimizarea functiilor si activitatii aparatului genital masculin, ajuta la combaterea disfunctiilor erectile si infertilitatii, tonifica si revitalizeaza organismul barbatului si combate stresul, anxietatea, depresia si oboseala fizica si mentala.

Ingrediente: Syzygium aromaticum, Asparagus racemosus, Quercus infectoria, Tribulus terrestris, Asphaltum punjabianum, Myristica fragrans, Centipeda minima, Asteracantha longifolia, Withania somnifera, Yashad bhasm, Gond babool, Chlorophytum arundinaceum, Gumma acacia.

Mod de administrare: adultii vor lua 1-2 tablete, de 2-3 ori pe zi, pentru cel putin 30 de zile (pana la 6 luni). A nu se depasi doza maxima recomandata!

Acest supliment alimentar il puteti comanda de aici.


Prostatosalm - un protector natural al prostatei!

Suplimentul alimentar Prostatosalm este un produs cu puternica actiune antiinflamatoare asupra prostatei, la nivel renal si a cailor urinare. El inlatura neplacerile cauzate de urinarile dureroase si frecvente (mai ales pe timpul noptii), de senzatia de golire incompleta a vezicii si de cresterea in volum a prostatei.

Prostatosalm este recomandat a se administra preventiv, mai ales barbatilor de peste 50 de ani, deoarece riscul aparitiei unor afectiuni ale prostatei creste odata cu inaintarea in varsta. Are actiune antilitiazica, dezinfectanta si antibacteriana. Contribuie la buna functionare a prostatei, ajuta la eliminarea inflamatiilor si infectiilor prostatice si previne litiaza renala.

Ingrediente: Vetiveria zizanioides, Cucurbita maxima, Mutilla occidentalis, Juniperus communis, Bergenia ligulata, Piper cubeba, Guma acacia.

Mod de administrare: adultii vor lua 1-2 tablete de 3 ori pe zi, minim 30 de zile, ideal 3-6 luni. A nu se depasi doza maxima recomandata!


Foto: mamaplus.md
 

Ce este talasoterapia? Cum ne putem imbunatati sanatatea?

 
Ce este talasoterapia?
Folosirea actiunii favorabile a soarelui, a apei marine si a climatului specific litoralului, intuita si de catre popoarele antice, a fost studiata intens de catre oamenii de stiinta si poarta numele de talasoterapie.

Fascinatia pe care-o simtim in fata imensei intinderi de valuri nelinistite are origini greu de explicat. Marea ne cucereste de la prima intalnire si, odata ce am cunoscut-o, ne este greu sa nu revenim si sa ne bucuram de apa sa binefacatoare, ori de cate ori avem ocazia.

In afara de avantajele pe care o cura de terapie marina le are in anumite stari patologice (suferinte osoase, boli ginecologice etc), oamenii de stiinta au identificat o legatura foarte stransa pe care toate fiintele de pe Terra o au cu mediul marin.

Nu intamplator, apa de mare are o compozitie similara sangelui ce ne intretine viata. Fiindca, spun unii oameni de stiinta, in epocile primordiale, adica acum vreo 3 miliarde de ani, oceanul planetar functiona ca un imens organism viu.

Astazi ne pare greu de crezut ca proteo-bacteriile, spirochetele, bacteriile gram-pozitive, algele, plantele superioare, insectele, fungii, molustele, reptilele, mamiferele si oamenii ar avea aceeasi origine.

Dar unii cercetatori cu autoritate au gasit suficiente argumente pentru a sustine originea lor comuna, pornind de la un unic organism, extrem de simplu. Tot acestia opineaza ca, in urma cu 2 miliarde de ani, a debutat si procesul prin care anumite familii si clase de indivizi s-au adaptat si s-au specializat tot mai bine, cucerind gradual nu doar apele oceanului, ci si scoarta terestra si in cele din urma aerul.

Un lucru e sigur! Viata, in multiplele sale forme, pastreaza inca o tainica dar puternica legatura cu apa marii. Si de aceea elementele marine pot fi folosite, cu pricepere si stiinta, spre a ne imbunatati sanatatea si a ne spori calitatea vietii.

Foto: www.garbo.ro
 

Apa de cocos, un lichid miraculos! Afla de ce!

 
Informatii despre apa de cocos
Studiile stiintifice au dovedit ca, printre multiplele beneficii pe care organismul le capata prin consumul apei de cocos, se numara si un profund efect de intinerire. La putin timp dupa popularizarea acestei observatii, apa de cocos devenit bautura preferata a unor stele de la Hollywood si din lumea muzicii.

Vedete precum Anne Hathaway, Demi Moore, Rihanna sau Jennifer Aniston lauda efectele pe care consumul acestei bauturi le determina asupra felului in care se simt si arata. Totodata, atletii se folosesc din plin de proprietatile sale remineralizante, energizante si hidratante, in competitiile de ciclism sau maraton.


Sportivul american John Isner, care, nu demult, iesea invingator in cel mai lung meci din istoria tenisului, marturiseste increderea sa nestramutata in aceasta bautura extrasa din nuca proaspata de cocos, pe care o foloseste cu ocazia fiecarei competitii. In timpul eforturilor fizice indelungate, asa cum a fost si meciul de tenis dintre Isner si Nicolas Mahut (cu o durata de peste 11 ore!) organismul pierde, prin sudoare, electroliti esentiali pentru metabolism.

Cu un continut redus de calorii, apa de cocos ofera corpului solicitat saruri de potasiu, calciu, sodiu si magneziu, vitale pentru mentinerea echilibrului biochimic. In plus, are un continut redus de carbohidrati si calorii!


Apa de cocos, un lichid miraculos!

Virtutile si gustul extraordinar, inviorator si dulce, al apei de cocos este, probabil, o descoperire pe care omul a apreciat-o inca din zorii umanitatii. In spatele sau se afla o intreaga istorie.

Descris in romanele de aventuri, in memorialistica sau in povestirile exploratorilor ca un inlocuitor pur al apei potabile, acest lichid miraculos a salvat, la propriu, mii de vieti omenesti. Ne vom da seama de aceasta doar ascultand intamplarile redate de medicii militari si veteranii care au luptat in zona Pacificului in timpul celei de-a doua conflagratii mondiale.

Atunci cand se epuizau stocurile de plasma sangvina, pacientul era salvat prin inlocuirea acesteia cu apa de cocos, care poseda o concentratie moleculara similara. Constatand aceste realitati de dam seama de compatibilitatea existenta intre aceasta apa a vietii si organismul omenesc.


Nuca de cocos - esenta de sanatate

Originar, se pare, din Asia de Miazazi, palmierul de cocos este utilizat pentru cele mai variate scopuri, atat in alimentatie, cat si in medicina si tehnologie. Unii localnici ai acelor zone considera ca el ofera tot ceea ce este necesar traiului. La unele popoare din Asia si America de Sud, apa de cocos este supranumita „seva vietii”, fiind consumata zilnic, la fel ca apa.

In legendele populare nuca de cocos era considerata aducatoare de viata si bunastare. Ea contine compusi cu efecte antifungice si antibacteriene. Din nucile de cocos sunt extrase uleiuri si carbohidrati valorosi. Laptele de cocos are si el o serie de calitati nutritionale, insa nu trebuie confundat cu apa de cocos, care are un continut minim de grasimi, dar e bogata in enzime si elemente cu proprietati curative.

Apa de cocos contine substante organice complexe ce ajuta la regenerarea trupului istovit de povara anilor, precum si la dezvoltarea armonioasa a organismului tanar. Apa de cocos sustine evacuarea compusilor toxici, ajuta la hidratarea tesuturilor (observabila prin aspectul elastic si neted al tegumentelor), contribuie la termoreglare (in zilele caniculare) si stimuleaza imunitatea, functia circulatorie si digestia.

Unii cercetatori ii atribuie si calitati antivirale, de pilda contra virusului herpetic. Apa de cocos contribuie la echilibrarea pH-ului sangvin si la mentinerea unui tonus energetic ridicat, pe toata durata zilei. Apa de cocos este benefica in litiaza renala. La orice varsta este de folos in eliminarea dizagreabilei grasimi in exces si, de asemenea, a si mai inesteticei celulite. In medicina ayurvedica, apa de cocos este folosita la elaborarea unor leacuri cu efect de intinerire, iar femeile din Brazilia o intrebuinteaza, cu efecte deosebite, in cosmetica faciala.


Foto: andreiturcu.ro
 

Uleiul de susan folosit in scopuri terapeutice, culinare si cosmetice

 
Informatii despre uleiul de susan
Provenind din subcontinentul indian, binecunoscutele si binefacatoarele seminte de susan (Sesamum indicum) se folosesc atat in scopuri terapeutice, cat si culinare ori cosmetice!

Semintele de susan contin grasimi benefice si aminoacizi esentiali, iti ofera energie, au proprietati mineralizante (prevenind decalcifierea oaselor) si contribuie la sustinerea unei imunitati solide.

Inca din vechime au fost remarcate proprietatile exceptionale ale uleiului extras, prin presare la rece, din semintele de susan. Ele erau folosite, cu milenii in urma, de locuitorii actualei Indii, de chinezi ori de cetatenii Babilonului.


Uleiul de susan este un campion al dietoterapiei

Susanul este folosit, gratie deosebitelor sale efecte tamaduitoare, inca de acum 5.000 de ani. Medicii antici ai Orientului spuneau ca uleiul de susan stimuleaza circulatia sangelui si ca poseda un efect de incalzire, fiindu-le indicat, in uz intern si extern (la masaje) celor cu o rezistenta deficitara la vremea rece, mai ales in caz de expunere la actiunea gerului uscat.

Mult mai apropiate de timpurile noastre, analizele efectuate asupra complexului de componente al micilor seminte de susan indica un continut remarcabil de nutrienti si de substante cu rol benefic.

O lingura de susan, avand o valoare calorica de 53 de kcal, contine: 1,6 g proteine, 1,2 g fibre, 2 g carbohidrati, 88 mg calciu, 57 mg fosfor, 42 mg potasiu, 32 mg magneziu, plus cantitati insemnate de zinc, seleniu, fier si sodiu.

La renumele sau alimentar contribuie si acidul folic (vitamina B9), un compus esential in formarea celulelor, precum si lecitina, un nutriment valoros pentru sistemul nervos, endocrin si cardiovascular.

Acestea sunt motive pentru care uleiul de susan este din ce in ce mai folosit si solicitat in industria alimentara, in terapeutica si in cosmetica, unde intra in compozitia unora dintre cele mai apreciate produse.


Uleiul extravirgin din seminte de susan

Uleiul extravirgin din seminte de susan are un trecut nobil si prestigios, la fel ca mai binecunoscutul ulei de masline. Uleiul de susan iti ofera un gust extraordinar si iti daruieste un echilibru excelent al acizilor grasi, lucru care il plaseaza printre uleiurile cele mai pline de virtuti.

Nivelul sau de acizi grasi saturati este suficient de scazut pentru a permite acizilor polinesaturati si mononesaturati sa coabiteze in armonie. Consumul sau, ca adjuvant, duce la diminuarea colesterolului „rau” (LDL) din sange si creste simultan nivelul colesterolului „bun” (HDL).

Datorita efectului antifungic si bactericid, uleiul de susan se utilizeaza cu succes pentru combaterea afectiunilor gingivale: afte bucale si gingivite. Pentru prevenirea parodontozei, se aplica seara pe gingii, dupa spalarea normala a dintilor, doua-trei picaturi de ulei de susan. Se maseaza usor si se repeta procedura, cu multa consecventa, in fiecare seara, pentru o perioada de minim 3 luni.

Avand in vedere continutul ridicat de calciu si magneziu, uleiul de susan are proprietati antiinflamatorii si se poate folosi in cazul arsurilor sau a durerilor determinate de catre artrite. La randul ei, si tensiunea arteriala ridicata poate fi adusa la normal printr-o dieta corespunzatoare insotita de un consum frecvent de ulei de susan.

Uleiul de susan are si efecte laxative. Studiile stiintifice recente au aratat ca un consum moderat si regulat de susan poate juca un rol esential in curatarea colonului sau, utilizat extern, a problemelor cutanate.

Uleiul de susan face minuni pentru tenul deshidratat si lipsit de vigoare. Vitaminele si nutrientii uleiului deschid porii si exercita un efect nutritiv asupra suprafetei pielii afectata de substantele agresive provenite din ambient.

Uleiul de susan este recunoscut ca fiind si un foarte bun dezinfectant. El se foloseste frecvent la masaj. Pentru bebelusi, el se intrebuinteaza in tratarea iritatiilor cutanate, dar si pentru eliminarea bacteriilor agresive.

Pe langa multitudinea de alte efecte terapeutice sau dietetice, susanul este folosit si ca adjuvant, in profilaxia antireumatica si anticanceroasa.

Uleiul de susan suporta foarte bine caldura si, de aceea, va fi extrem de potrivit pentru prajirea produselor alimentare. Tot el este deosebit de savuros in sosurile pe baza de otet, de pilda pentru o delicioasa salata de spanac si nuci ori pentru o gustoasa salata de broccoli (plina de antioxidanti).

Uleiul de susan este destul de rezistent la oxidare. Totusi, se recomanda ca el sa fie tinut la frigider, pentru a-si pastra mai bine deosebitele insusiri care il fac atat de apreciat pe plan mondial.


Foto: www.premier-spa.ro
 

Mierea cruda pura, propolisul, laptisorul de matca, polenul crud

 
Informatii despre beneficiile mierii crude pure, propolisului, laptisorului de matca si polenului crud
Sanatatea noastra este influentata de numerosi factori, inclusiv de schimbarea anotimpurilor. Trecerea de la toamna la iarna ne poate surprinde pe multi dintre noi intr-un mod nu tocmai placut. De aceea este foarte important sa prevenim gripele, racelile, virozele si infectiile, avand grija sa sprijinim sistemul imunitar atat de la exterior, prin odihna si relaxare, cat si de la interior, printr-o alimentatie cat mai bogata in substante nutritive.

Insa de multe ori constatam ca desi avem o alimentatie echilibrata si incercam pe cat posibil sa includem alimente cat mai hranitoare, totusi racim sau avem probleme mai mult sau mai putin grave de sanatate. Acest lucru se intampla deoarece alimentatia este doar o parte a ecuatiei unei sanatati optime; cealalta jumatate o constituie digestia. S-a dovedit ca sanatatea intestinala este strans legata de taria sistemului imunitar.

Aici intervin miraculoasele produse ale stupului, cunoscute oamenilor de foarte multa vreme si ale caror referinte apar in scrieri vechi precum Vechiul Testament, Talmud sau in retetele lui Hipocrate. Si in prezent stiinta confirma cu date clare numeroasele beneficii pe care consumul de produse apicole le are pentru bunastarea noastra fizica.
Miere cruda pura
Mierea cruda pura
Probabil cel mai consumat produs apicol, mierea este cu adevarat un aliment miraculos datorita multiplelor sale proprietati. Este emolienta, este folosita pentru tratarea bolilor respiratorii, intestinale si renale.
Este considerata a fi cel mai bun energizant natural cu un gust deosebit de placut.
Are proprietati antioxidante si antibacteriale si poate fi consumata cu succes atat de cei mici cat si de persoanele in varsta, pentru stimularea sistemului imunitar.

Propolisul
Este substanta preparata de albine din rasina culeasa de pe ramurile tinere ale pomilor la care albinele adauga ceara si secretii proprii. Este folosit la izolarea si repararea peretilor fagurelui ca mijloc de aparare impotriva bacteriilor, microbilor si mucegaiului cat si a intrusilor in stup, care sunt ulterior „mumificati”, proces ce, in mod surprinzator, impiedica putrezirea lor.
Denumirea de „propolis” vine din Greaca antica si literalmente inseamna „in fata orasului (stupului)”.
Propolisul contine nu mai putin de 300 de substante active ce impiedica imbatranirea celulara, multiplicarea celulelor canceroase si ajuta la formarea de anticorpi, fiind recomandat in special pentru stimularea sistemului imunitar.
Propolis
Laptisor de matca
Laptisorul de matca
Este hrana suprema a reginei si un adevarat elixir de sanatate si frumusete pentru oameni. Laptisorul de matca este un tonic al sistemului nervos, contine intreaga paleta de aminoacizi esentiali si o gama larga de vitamine, crescand astfel rezistenta organismului in fata bolilor si eliminand radicalii liberi.
Ajuta la scaderea nivelului de colesterol in sange, contribuie la normalizarea tensiunii arteriale, imbunatateste memoria si somnul si, nu in ultimul rand, incetineste procesul de imbatranire celulara.

Polenul crud de albine
Bogat in aminoacizi esentiali si intreaga gama de vitamine B, polenul este o sursa principala de proteine de cea mai buna calitate, usor asimilabile de catre corpul uman. Ajuta la diminuarea oboselii cronice, este vitaminizant, reda vitalitatea si optimismul.
Recent s-a descoperit prezenta unei bacterii probiotice denumita Lactobacillus kunkeei in concentratii mari in polenul depozitat in faguri. In mod normal, polenul din stup se afla intr-un mediu septic asigurat de propolis si miere in care bacteriile nu se pot dezvolta. Insa bacteria L. kunkeeidatorita adaptabilitatii sale se gaseste in concentratii mari, intr-o stare latenta, devenind activa in momentul in care polenul crud este consumat.
Acest fapt confera polenului proprietati curative deosebite, de reglare a digestiei si a PH-ului intestinal si implicit, de intarire a raspunsului imunitar.
Polen crud de albine
Tonice apicole
Beneficiile tonicelor apicole
Pentru cei ce doresc rezultate vizibile intr-un timp cat mai scurt, compania romaneasca Apiland a creat Tonicul Regal si Tonicul Apicultorului, doua produse cu eficienta maxima ce intrunesc principalele ingrediente-minune apicole si care sunt esentiale pentru pastrarea sanatatii fizice si intelectuale atat pentru adulti cat si pentru copii.

 

Probiosan - contribuie la mentinerea sanatoasa a florei intestinale

 
Informatii despre suplimentul alimentar Probiosan: avantaje, precautii si administrare
Intestinul si flora intestinala au un rol esential in apararea organismului. Intestinul contine 60%-70% din celulele imunitare ale organismului. Probiosan contine 3 tulpini de bacterii lactice (Lactobacillus helveticus Rosell-52, Bifidobacterium bifidum Rosell-71, Bifidobacterium infantis Rosell-33), fructo oligozaharide si vitamina C, contribuind la functionarea normala a sistemului imunitar.


Avantajele administrarii de Probiosan:

• Efecte imunomodulatorii demonstrate stiintific.
• Tulpini originale, patentate si inregistrate la Institutul Pasteur.
• Nu contine gene rezistente la antibiotice.
• Tulpini cu rezistenta in mediul acid si in prezenta bilei.
• Complianta crescuta (1 plic/zi).


Ingrediente/pliculet:

• Prebiotice FOS (fructo oligozaharide / prebiotice din sfecla de zahar / Beta vulgaris) - 750 mg, amidon de cartof (agent de incarcare), amestec de culturi Probiotice (Lactobacillus helveticus Rosell-52, Bifidobacterium bifidum Rosell-71, Bifidobacterium infantis Rosell-33) - 3 mld. Cfu/107mg, aroma de vanilie, acid ascorbic - 15mg/19%DZR.
• Contine urme de lapte si produse din soia.
• Doza zilnica nu a fost stabilita.
• Produsul nu contine zahar.


Precautii:

• A nu se depasi doza recomandata pentru consumul zilnic.
Suplimentele alimentare nu inlocuiesc o dieta variata si echilibrata si un mod de viata sanatos.
• A se consulta medicul inainte de administrarea produsului la femeile gravide sau persoanelor care sufera de boli infectioase grave.
• A nu se lasa la indemana si la vederea copiilor mici.
• A se consuma, de preferinta, pana la sfarsitul: vezi ambalaj.
• A se pastra la loc intunecat, uscat, la temperatura de maxim 25°C.


Administrare:

• Recomandat copiilor peste varsta de 3 ani, adultilor si persoanelor varstnice.
• Se administreaza 1 pliculet pe zi, preferabil inaintea micului dejun.
• Poate fi pus in bautura rece sau in mancare semilichida (poate fi folosit si in cazul produselor care contin bacterii lactice).
• Produs notificat la Serviciul National pentru Plante Medicinale, Aromatice si Produse ale Stupului cu nr. 6259/2012.

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse!

 

Afectiunile si problemele medicale pentru care se recomanda bitterul

 
Boli in care se recomanda bitterul
Bitterul are o popularitate imensa, fiind considerat un leac aproape miraculos! Sunt plante care, incluse in reteta bitterului, fac adevarate minuni, vindecand afectiuni invechite sau considerate grave.

Remediile naturale amare au o importanta deosebita in terapia naturista! Ele reprezinta puternice drenoare, atat pentru ficat, cat si pentru vezica biliara. Tot ele stimuleaza procesele de eliminare prin amplificarea peristaltismului intestinal si activeaza digestia prin cresterea secretiei de enzime digestive.

Afectiunile si problemele medicale pentru care se recomanda bitterul sunt: indigestiile, meteorismul (balonarea), dischinezia biliara, afectiunile hepatice cronice, anorexia, anorexia psihica, bolile pielii, afectiunile alergice, guturaiul, gripa, cistita, infectiile renale, febra, starile de greata, parazitozele intestinale, tromboflebita, arsurile si intepaturile de insecte.

Riboflavina (vitamina B2) din compozitia bitterului poseda un extraordinar potential terapeutic! O gama larga de functii ale organismului depind de riboflavina. Ea joaca un rol vital in producerea hormonului tiroidian, care accelereaza metabolismul si ajuta la asigurarea unei provizii constante de energie. Tot riboflavina ajuta organismul sa produca celule imune, care combat infectiile. Ea conlucreaza cu fierul, pentru a fabrica globule rosii, care transporta oxigenul catre toate celulele din corp. In plus, riboflavina transforma vitaminele B6 si B3 in formele lor active.

Riboflavina ajuta la producerea de substante care sprijina antioxidantii, cum ar fi vitamina E, in actiunea lor. Este esentiala pentru mentinerea si refacerea tesuturilor, dupa interventii chirurgicale, arsuri si alte leziuni. Este necesara si pentru a mentine sanatatea ochilor, ajutand la prevenirea cataractei.

Riboflavina s-a dovedit valoroasa in tratarea unor probleme dermatologice, printre care cuperoza, ce produce inrosirea pielii fetei si pustule, la un numar foarte mare de adulti. Se crede ca persoanele ce sufera de migrene au, de fapt, rezerve prea reduse de substante cu rol energetic in creier, iar riboflavina poate preintampina crizele, marind stocul acestor compusi in celulele cerebrale.


Foto: natura-vindeca.blogspot.com