Malformatiile cavitatii bucale

 
Malformatiile cavitatii bucale
Patologia malformativa a cavitatii bucale recunoaste ca cele mai frecvente anomalii buza de iepure (cheiloschizis) si fanta velopalatina care poate interesa numai lueta (lueta bifida) sau/si palatul moale (stafiloschizis), precum si bolta osoasa (uranostafiloschizis), gura de lup (cheilognato-uranostafiloschizis) reprezentand asocierea la buza de iepure a despicaturii palatului moale si a boltii palatine.

Constituirea buzei de iepure si a despicaturii palatine se petrece in momente diferite ale embriogenezei, cercetarile genetice demonstrand ca aceste doua anomalii sunt independente.

Buza de iepure se instituie de obicei in cea de a 8-a saptamana de viata intrauterina, iar despicatura palatina in cea de a 10-a saptamana. Din aceasta cauza buza de iepure se poate insoti sau nu de despicatura velopalatina.

Aceste doua malformatii pot sa apara astfel ca tipuri izolate sau asociate, dupa cum ele pot fi intalnite si in cadrul unor sindroame genetice, conditionate de o mutatie genica sau de o aberatie cromozomiala. De asemenea, ele mai pot fi consecinta si a actiunii unor factori teratogeni sau a interactiunii dintre unii factori de mediu si cei ereditari, conditionate poligenic, cum se intampla in cele mai multe dintre cazuri.

Buza de iepure si despicatura palatina se intalnesc asociate in cel putin 50 de sindroame, din care 30 sunt sigur ereditare, cu mod de transmitere cunoscut, dominant sau recesiv autozomal, sau legate de sex.


Buza de iepure


Este anomalia cea mai frecventa. Incidenta despicaturii palatine izolata este estimata in jur de 1 caz la 2 500 de nasteri. Buza de iepure este de asemenea mai des intalnita la copiii de sex masculin intr-un raport de 3:1, spre deosebire de despicatura palatina izolata, mai frecventa printre fete, intr-o proportie, se pare, aproape asemanatoare.

Anomalia se datoreaza unui defect, conditionat poligenic in cele mai multe din cazuri, exprimat prin lipsa coalescentei mugurilor maxilari cu cei nazali interni, rasfranta asupra dezvoltarii regiunii subnarinare.

Ca tipuri anatomice, buza de iepure poate varia de la forma ce desemneaza o linie fina cicatriceala, usor retractila, pornita lateral de marginea filtrumului, de la nivelul buzei superioare spre orificiul narinar, invocand vindecarea anomaliei in perioada intrauterina, pana la forma completa, care despica in sus buza superioara, mucoasa gingivala, tegumentele regiunii dintre nas si buza superioara si chiar pragul orificiului narinar, separand aceasta zona in doua parti distincte.

In formele simple despicatura intalnita va afecta numai buza superioara si eventual o parte din portiunea regiunii subnazale, respectand mucoasa arcadei dentare.

De cele mai multe ori buza de iepure este unilaterala, in peste 70% din cazuri, de obicei de partea stanga. Formele bilaterale, desi sunt mai rare, se asociaza in majoritatea cazurilor si cu despicatura velopalatina, intre cele doua despicaturi situandu-se un rest atrofic de buza ce acopera tuberculul median.

In aceste forme este afectat si cartilagiul nazal, precum si dentitia din zonele arcadei dentare superioare respective.

Buza de iepure cu despicatura situata median este o forma foarte rara, considerandu-se ca o anomalie independenta genetic.


Despicatura sau fanta velopalatina

Aceasta malformatie cunoaste un alt moment embriologic de determinare, mai intarziat fata de buza de iepure, ceea ce explica de ce se poate asocia acesteia sau sa apara ca o anomalie izolata, existand intre ele totodata si unele deosebiri etiologice, daca se tine seama cel putin de distributia lor familiala si predominenta lor in raport de sex.

Cele mai multe dintre cazuri sunt conditionate poligenic, recunoscand, ca si buza de iepure, aceleasi modalitati multiple de aparitie, formele izolate asociindu-se totusi mai frecvent cu alte malformatii. Si in conditii de experiment, dupa administrari de cortizonice, poate fi mai usor indusa, desi la om riscurile reaparitiei si recurentelor sunt mai mici.

Din punct de vedere anatomic, despicaturile velopalatine se datoreaza lipsei de coalescenta a lamelor palatine si pot prezenta unele aspecte variate, rezultate din comunicarea sau nu a cavitatilor bucale cu cavitatea nazala, uni sau bilateral. De asemenea ea poate sa se asocieze buzei de iepure uni sau mai ales bilaterale, dupa cum fanta poate interesa numai lueta sau/si palatul moale si uneori oasele palatine.


Gura de lup

In conditiile asocierii cu buza de iepure a fantei velopalatine, malformatia constituita este cunoscuta sub aceasta denumire, modificarile morfologice instituite prezentandu-se sub unele forme cu despicaturi mai mult sau mai putin intinse.

Aceasta anomalie, cand este completa, realizeaza cele mai mari dificultati in alimentatia sugarului, constituindu-se in acelasi timp si forma anatomo-clinica cu cele mai mari riscuri pentru activitatea respiratorie si infectiile secundare otice sau pulmonare.


Aspecte anatomo-clinice si functionale ale acestor tipuri de anomalii

Buza de iepure si fanta palatina, ca entitati izolate dar mai ales asociate, ridica unele aspecte de o deosebita importanta prin riscurile si repercusiunile lor, imediate si in timp exercitate asupra unor activitati si dezvoltarii insasi a copilului.

Lasand de o parte aspectele estetice nedorite, a caror valoare nu trebuie neglijata, sunt de retinut, prin gravitatea si frecventa lor posibila, incidentele, accidentele si complicatiile lor imediate cu riscul lor permanent si anume marile dificultati in alimentatia si nutritia acestor copii, riscul aspirarii continutului alimentar cu consecintele sale, precum si infectiile secundare ale cailor respiratorii superioare si al complicatiilor otice sau pulmonare.

Totodata aceste anomalii pot fi cauza importanta a unor tulburari privind activitatea respiratorie, a dezvoltarii ulterioare a limbajului si desfasurarii normale a vorbitului prin dificultatile si modificarile de ordin fonetic de care se fac vinovate.

Alte consecinte tot atat de insemnate sunt si cele care privesc aparitia, implantarea si dezvoltarea dentitiei, precum si dezvoltarea ulterioara a intregii cavitati bucale.


Tratamentul lor

Buza de iepure incompleta sau simpla pare a fi cel mai bine tolerata, pana la alegerea momentului optim de corectare a anomaliei pe cale chirurgicala.

Indiferent de tipul morfologic al acestor anomalii, in ingrijirile si asistenta medicala acordate se va tine seama de masurile necesare asigurarii unei alimentatii corecte si de indepartare a riscurilor legate de aspiratiile si infectiile posibile.

Tratamentul corespunzator, in toate cazurile, este cel chirurgical, corectiv, alegerea momentului optim, a timpilor si tehnicilor operatorii depinzand de forma anatomica a anomaliilor prezentate.

Pentru buza de iepure simpla, uni sau bilaterala, interventia se poate practica dupa varsta de 6 luni, unele riscuri ridicindu-le, pentru anestezia generala, copiii cu diateza exudativa.

Fanta palatina ce intereseaza palatul moale se opereaza de obicei in jurul varstei de 1 an si 6 luni.

Buza de iepure bilaterala completa, ca si cele asociate cu fanta velopalatina, se corecteaza chirurgical in doi timpi, la un interval de 3-4 luni, prin refacerea initiala a buzei si a portiunii anterioare a palatului, in jurul varstei de 6-8 luni si apoi a boltei si palatului moale. Nu rareori in aceste cazuri sunt necesare si alte interventii corective ulterioare, in perioada scolara, a cavitatii faringelui si chiar a piramidei nazale.

Copiii cu vicii de implantare dentara sau alte anomalii ale dentitiei trebuie sa beneficieze de asistenta stomatologica si ortodontica, dupa cum cei cu tulburari fonetice vor fi asistati prin cabinetul de logopedie.

Nu trebuie neglijate nici eventualele tulburari de ordin psihic cu care de obicei se confrunta acesti copii.


In cadrul malformatiilor cavitatii bucale si a componentelor sale pot intra in discutie si alte anomalii congenitale mai mult sau mai putin frecvente, care sa afecteze intr-o mai mica sau mai mare masura activitatea acestui organ si sa se insoteasca sau nu si de alte tulburari.

Pot fi citate astfel unele fistule congenitale, buza dubla, anomaliile de crestere si dezvoltare ale maxilarelor si dintilor, sau cele ale limbii.


Sindromul Pierre Robin

Este anomalia cea mai frecventa a mandibulei, de o deosebita importanta pentru tulburarile pe care le poate determina mai ales asupra activitatii respiratorii din perioada primelor luni. Este determinat de hipoplazia mandibulei (micrognatie) insotita si de macroglosie cu glosoptoza, precum si uneori, chiar de despicaturi velopalatine.


Sindromul Franceschetti-Klein

Este o alta anomalie genetica transmisa dominant, mult mai rar intalnita si mai putin severa decat sindromul Pierre Robin, care se defineste ca o disostoza mandibulofaciala.

Unele din hipoplaziile mandibulare pot fi si unilaterale, afectand, odata cu dezvoltarea arcadelor dentare si a dentitiei, ocluzia cavitatii bucale, pe langa dezavantajul estetic pe care il invoca.


Anomaliile dentare

Pot fi de numar, pozitie si structura, interesand dintii din prima sau cea de a doua dentitie. Ele pot sa se asocieze altor anomalii, ca manifestari concomitente sau consecutive, dupa cum pot evolua ca entitati de sine statatoare. In originea lor se pot recunoaste unii din factorii cu caracter familial sau cauze teratogene, cu deosebire tetraciclina.

Anomaliile limbii mai cunoscute sunt: micro, macro si aglosia, limba scrotala si glositele marginale exfoliative sau rombice.


Macroglosia

Ca malformatie congenitala, poate fi determinata de angioamele limfatice sau vasculare, unele chisturi intralinguale, prin hipertrofia musculaturii sale din cursul unor boli generale, sau ca urmare a proceselor de neurofibromatoza din cursul bolii Recklinghausen.

Aparitia hipertrofiei din perioada de nou-nascut necesita un tratament chirurgical de urgenta in vederea indepartarii marilor dificultati pe care le poate determina in alimentatia copilului.

Foto: www.descopera.ro
 

Informatii despre vitamina C

 
Informatii despre vitamina C
Vitamina C este numita si acid ascorbic. Vitamina C este una dintre vitaminele indispensabile organismului si trebuie procurata prin dieta zilnica.
  • Vitamina C sporeste imunitatea.
  • Vitamina C este importanta pentru activitatea cerebrala.
  • Vitamina C mentine tineretea si asigura longevitatea.
  • Vitamina C previne artroza.
  • Vitamina C ajuta la vindecarea pacientilor cu rani, arsuri si gingii sangerande.
  • Vitamina C actioneaza ca laxativ natural.
  • Vitamina C mentine scazut nivelul colesterolului din sange.
  • Vitamina C determina scaderea tensiunii arteriale, inclusiv a celei diastolice.
  • Vitamina C ofera protectie impotriva agentilor cancerigeni si impiedica formarea nitrozaminelor (substante cancerigene).
  • Vitamina C actioneaza ca laxativ natural.
  • Vitamina C ajuta la absorbtia in organism a fierului din surse vegetale, fiind utila in prevenirea anemiei la vegetarieni.
  • Vitamina C este factor antistres.
  • Vitamina C reduce efectele unui mare numar de alergeni.
  • Vitamina C combate oboseala.
  • Vitamina C accelereaza cicatrizarea postoperatorie.
  • Vitamina C administrata in doze mari, poate salva vieti in cazul bolilor infectioase grave.
 

Spasmul piloric - manifestari clinice, tratament

 
Spasmul piloric - manifestari clinice, tratament
Spasmul piloric, anomalie functionala, neurogena a pilorului (orificiu intre stomac si duoden), prezinta numeroase asemanari cu stenoza hipertrofica congenitala de pilor, datorita carora sunt autori care le-au grupat in aceeasi entitate anatomo-clinica, denumind-o boala pilorica.

Asa cum subliniaza si L. Turcanu, D. Castello si P. G. Baroncelli, in baza unor studii efectuate pe un lot insemnat de copii purtatori ai acestor doua anomalii, ajung la concluzia ca atat stenoza hipertrofica de pilor cat si spasmul piloric recunosc un cadru unitar etiopatogenic, precum si o parte comuna din manifestarile lor, diferentierile si varietatea aspectelor clinico-radiologice datorandu-se particularitatilor anomaliilor morfofunctionale prin care ele se evidentiaza.

Spasmul piloric, ca stenoza functionala, poate fi astfel intalnit ca o entitate izolata, intr-o incidenta mult mai mare decat stenoza hipertrofica, dupa cum el poate fi prezent ca o componenta constanta a stenozei hipertrofice. Frecventa spasmului piloric pare a fi de peste 5 ori mai mare.


Manifestarile clinice ale spasmului piloric


Debutul clinic al formelor izolate este lipsit de „intervalul liber” de la nastere, caracteristic stenozei. El se anunta prin varsaturi a caror aparitie este semnalata imediat sau in zilele urmatoare.

In afara debutului lor precoce, varsaturile din spasmul piloric mai prezinta si alte caracteristici prin care, diferentiindu-se de stenoza pilorica, vin in sprijinul diagnosticului si al atitudinii terapeutice.

O particularitate insemnata este redata de frecventa lor mai mare, prezente aproape sau chiar la fiecare masa, dupa cum cantitatea lor este mult mai redusa. Niciodata volumul lor nu va ajunge sau depasi cantitatea de lapte ingerat, proba dublei cantariri, inainte si dupa mese, demonstrand in mod sugestiv acest aspect.

Varsaturile survin de obicei in timpul sau imediat dupa mese, cu acelasi caracter exploziv, „in jet”, fara continut biliar, precedate sau insotite si urmate de o stare de agitatie a sugarului, care se va linisti dupa ce spasmul va ceda.

In perioadele de agitatie pot fi observate si unele din miscarile peristaltice ale stomacului, de intensitate redusa si de scurta durata insa.

Sugarul mai poate prezenta o constipatie sau de multe ori si o diaree cu caracter prandial. Mictiunile sale sunt mai reduse si in cantitati mai mici.

Starea generala a sugarului cu spasm de pilor este mai putin modificata. Lipsesc manifestarile grave ale sindromului de deshidratare.

De asemenea si evolutia dezvoltarii lui este intr-o mai mica masura influentata. Astfel, curba greutatii este foarte rareori stationara. De cele mai multe ori ea inregistreaza insa un ritm mai lent de crestere, spasmul piloric reprezentand o cauza importanta a distrofiei sugarului.

Aspectele radiologice intalnite in cursul spasmului piloric sunt semnificative pentru diagnostic, diferentiindu-se in mod pregnant de stenoza hipertrofica de pilor.

Tranzitul baritat va pune in evidenta, intr-o prima etapa, caracterul stenozant al anomaliei functionale, prin impiedicarea totala a trecerii prin pilor a substantei de contrast, dar nu pentru multa vreme, dupa care are loc deschiderea lui larga si intregul continut gastric sa fie evacuat rapid in duoden, existand astfel o alternanta de faze, de inchidere completa si deschidere brusca a pilorului. Acest aspect caracteristic, de evacuare gastrica prin alternanta celor doua faze bine distincte, a fost definit de Barret ca „lege a totului sau nimic”.


Tratamentul spasmului piloric

Tratamentul spasmului piloric este medical, vizand pe de o parte o anumita grija in organizarea programului si a tehnicii alimentatiei sugarului, iar pe de alta parte, cu bune rezultate, in administrarea unei medicatii spasmolitice, in mod asemanator tratamentului medical din stenoza hipertrofica de pilor.

Foto: www.rasfoiesc.com
 

Usturoita - intrebuintari si remedii

 
Usturoita - intrebuintari si remedii
Usturoita (Alliaria officinalis) o intalnim prin padurile de foioase, in locuri umbroase si livezi.

Usturoita este numita si buruiana de rana, floare de lingoare, frunza-voinicului, galbenele, iarba taieturii, buruiana de buba rea, iarba de boli, radacina de lingoare, iarba de rana, iarba de toate boalele, buruiana de perit, aisoara, usturoaie, vindecatoare ori voinicica.

Tulpina usturoitei poate atinge 80 cm, iar catre varf se ramifica. Frunzele usturoitei sunt destul de mari si prezinta zimti adanci. Florile usturoitei au culoarea alba si cate 4 petale. Ele se dezvolta catre varful tulpinii.

De la usturoita pot fi folosite partile aeriene, recoltate in lunile aprilie-mai. Frunzele crude pot fi aplicate pe bube si umflaturi si se folosesc in tratarea sifilisului (se fierb si, cu decoctul obtinut, se fac spalaturi). Pentru a nu-si pierde calitatile terapeutice nu folositi planta uscata!


Prepararea infuziei, tincturii, sucului si decoctului de usturoita


Intern, folositi sub forma de infuzie si tinctura. Pentru infuzie, adaugati o lingurita de usturoita proaspata la 250 ml apa clocotita. Acoperiti pentru 10 minute, apoi strecurati. Consumati 2 cani pe zi, fara sa mariti doza.

Tinctura o preparati din 30 g de usturoita maruntita, amestecati cu 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Pastrati-o timp de 15 zile, dupa care strecurati. Luati cate 10-20 picaturi, de 2-3 ori pe zi, diluate in putina apa.

Extern, aplicati usturoita zdrobita pe locurile vatamate sau sucul stors din planta proaspata, in afectiuni precum abcesele, artrozele, cangrenele, ranile, ulceratiile, eczemele, inflamatiile externe, furuncule. In functie de toleranta, puteti folosi si tinctura, in diferite dilutii.

Pentru obtinerea decoctului, puneti o mana de usturoita zdrobita in 2 litri de apa. Fierbeti timp de 15 minute. Strecurati si folositi pentru bai ale picioarelor, in cazul verucilor, al afectiunilor unghiilor sau altor afectiuni cutanate. Aceasta fiertura poate fi aplicata pe locul afectat, cu un tampon de vata, de doua-trei ori pe zi.


Atentie

Usturoita contine zaharoza, celuloza, saruri minerale, caroten, saponine si un ulei eteric asemanator celui existent in usturoi. Usturoita se utilizeaza la tratarea urmatoarelor afectiuni: abcese, artroza, astm, furuncule, cangrene, diaree, eczeme, hipertensiune, inflamatii externe, rani, traumatisme si ulceratii.

Administrata intern intr-o cantitate prea mare, produce gastroenterite, nefrite si colici.
 

Chlamydioza, boala infertilitatii

 
Chlamydioza, boala infertilitatii
Chlamydioza este doua ori mai frecventa decat gonoreea, de sase ori mai des intalnita decat herpesul genital si de 30 de ori mai raspandita decat sifilisul, sustin epidemiologii.

Si e cea mai tacuta dintre bolile venerice, de cele mai multe ori bacteria ce o cauzeaza, Chlamydia trachomatis, nedand nicicum de veste asupra prezentei ei in organism.

Infectia, care se transmite numai prin contact sexual, afecteaza la femei uretra, vaginul si colul uterin, iar la barbati - uretra. Lucru valabil la ambele sexe, Chlamydia poate infecta nu doar organele urogenitale, ci si rectul, suprafetele oculare si pleoapele.


Cum se manifesta chlamydioza

Luni sau chiar ani intregi, nu da niciun semn. La un moment dat, isi fac aparitia primele simptome.

La femei, secretii vaginale galbui, neobisnuite, uneori vascoase si urat mirositoare, sangerari anormale, intre menstre sau dupa contact sexual, dureri aparent fara cauza in partea de jos a abdomenului, arsuri in timpul urinatului, noduli sau vezicule in zona genitala sau anala, dureri la contactul sexual.

La barbati, scurgeri purulente din penis, mai ales dimineata, dureri sau arsuri in timpul urinatului, noduli si mancarimi in zona genitala ori anala. Confruntarea cu asemenea neplaceri ar trebui sa-l determine pe cel in cauza sa solicite un consult medical.


Complicatiile chlamydiozei

Netratata la timp, chlamydioza nu ramane fara urmari:
  • infertilitate cauzata de boala inflamatorie pelvina;
  • conjunctivita, daca atingi ochii cu mana contaminata;
  • inflamarea conductelor scrotale la barbati;
  • sarcina extrauterina si nastere prematura.

Cum va aparati de chlamydioza

  • daca aveti o viata sexuala activa, faceti o data pe an testul pentru Chlamydia;
  • faceti-l si cand sunteti insarcinata sau doar planuiti sa deveniti mama. Copiii infectati din nastere fac usor pneumonie si conjunctivita, complicatiile acesteia ducand chiar la orbire.
Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.dobra-rada.pl
 

Herpesul genital revine periodic

 
Herpesul genital revine periodic
Cea mai raspandita afectiune virotica, vinovatul nemaiparasind nicicand corpul gazdei invadate, rabufnind insa din cand in cand la vedere, la unii pe buze sau aripile nasului, la altii in zona genitala.

Desi se presupune ca face ravagii de vreo doua mii de ani, cauza herpesului s-a lasat cunoscuta abia in anii '50 ai secolului XX prin descoperirea virusului Herpes simplex.

Neplacerea pe care o provoaca este caracterizata printr-o eruptie de vezicule mici, transparente, adesea grupate pe un fond rosietic si inconjurate de o areola rosie, cu localizare, cand e cauzata de Herpes simplex de tip I, pe marginea externa a gurii si aripile nasului sau la nivel genital, de Herpes simplex de tip II.


Cum se transmite herpesul genital

Herpesul genital - prin contact sexual, mai ales in timpul eruptiei. Motiv pentru care, din pacate, prevenirea contaminarii este foarte dificila. Contactul cu virusul unei persoane infectate se face si fara ca aceasta sa prezinte leziuni vizibile. Afectate pot fi vulva/penisul si zona anala.


Cum se manifesta herpesul genital

In cazul unor purtatori, deloc putini, virusul devine activ chiar si la un an dupa infectare, printr-o eruptie severa, febra, oboseala, inflamarea ganglionilor limfatici.

Dupa acest prim puseu herpetic, ce poate sa dureze 3-4 saptamani, se cuibareste intr-un ganglion limfatic, pentru ca pe viitor, in conditii prielnice (imunitate scazuta, infectii insotite de febra, stres, emotii puternice, sarcina, frig, expunere prelungita la soare), sa-si faca din nou simtita prezenta prin recidive, de obicei in acelasi loc in care a aparut prima oara, dar mai putin violente, pentru cel mult zece zile.


Cum va aparati de herpesul genital

Evitand relatiile intime in perioada puseurilor. In afara acestora, cel mai sigur mod de protejare il constituie folosirea prezervativului. Altfel, se poate dovedi inutil, vegetatiile putandu-se extinde dincolo de zona pe care o acopera.


Important

Nu exista tratament care sa determine virusul herpetic sa paraseasca organismul, tratamentele impotriva lui focalizandu-se pe diminuarea simptomelor, inclusiv grabirea uscarii veziculelor.

Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: supla-sanatoasa-sexy.blogspot.com
 

Protejeaza-te de sifilis!

 
Protejeaza-te de sifilis!
Cea mai grava boala venerica dupa HIV, sifilisul, chiar daca nu doare, poate duce la complicatii severe, afectand organele interne, ochii, creierul. Si reducand considerabil durata de viata.

Sifilisul este o boala venerica cauzata de Treponema pallidum, cand se intra in contact direct cu leziunile unei persoane infectate. In peste 95% din cazuri se transmite prin contact sexual neprotejat, in celelalte - prin transfuzii de sange contaminat sau de la mama infectata la fat.

Evolutia bolii cunoaste patru stadii, fiecare cu simptome specifice.


Stadiul primar al sifilisului

In circa 3-90 de zile (in medie, 21 de zile) dupa expunere, in zona genitala apare o mica rana, care nu este vizibila, mai ales la femei si nici dureroasa. Dupa circa doua luni, se vindeca spontan, fara a lasa urme.


Stadiul secundar al sifilisului

Dupa vreo 4-10 saptamani de la infectare, cu o durata de 1-3 luni. Treponemele se raspandesc prin circuitul sangvin in tot corpul. Apar rani pe palme, picioare si nu numai. Nefiind dureroase, chiar daca sunt inestetice, se intampla adesea sa fie trecute cu vederea.

Dar asta nu-i tot. Isi pot face aparitia si negi moi in zona intima, pete albe in gura. Se maresc ganglionii limfatici din zona inghinala si a gatului, apar mici noduli la coate, indicii de artrita, febra, probleme renale si hepatice. Treptat, e posibil ca toate acestea, chiar si fara tratament, sa treaca de la sine. Doar simptomele, nu si infectia!


Stadiul latent al sifilisului

Netratata, infectia se mentine in organism, doar ca nu se manifesta nicicum. Si asta cel putin sase luni sau ani la randul, chiar si peste 20. Actionand pe ascuns pana la intrarea in urmatorul stadiu, cel final.


Stadiul tertiar al sifilisului

E cea mai grava forma a bolii, cand organele interne sau creierul sunt deja serios afectate, de unde boli de inima, afectiuni ale creierului si ale sistemului nervos ce pot duce la paralizie, dementa, orbire, surzire si chiar deces.


Cum va aparati de sifilis

Prin sex protejat, iar in absenta unei relatii stabile, prin abstinenta.

Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: sexualidad.salud180.com
 

Sportul, o pastila fara contraindicatii

 
Sportul, o pastila fara contraindicatii
Activitatea fizica zilnica ar trebui sa reprezinte singurul tratament pe care omul este obligat sa-l administreze zilnic, toata viata. Inca de la nastere, activitatea fizica este primordiala, de aceasta depinzand dezvoltarea fizica dar si psihica armonioasa.

Chiar daca in unele cazuri, initierea in diversele activitati fizice necesita resurse financiare, exista nenumarate moduri de a face sport pentru sanatate gratuit. Tot ce trebuie sa faci este sa te documentezi si sa-ti prescrii singur/a reteta. GymSport.ro este ghidul tau catre sanatate prin sport, in care poti gasi o multime de planuri de antrenament pentru acasa gratuite.

Indiferent de varsta, conditie fizica, sex sau starea de sanatate, sportul trebuie sa isi faca loc in programul tau, cel putin 30 minute in fiecare zi, conform sfaturilor medicilor. Este dovedit stiintific ca persoanele care practica sport reusesc sa-si realizeze mult mai repede obiectivele pe toate planurile. Persoanele active sunt mai putin stresate, mai sociabile reusesc sa treaca mai repede peste situatiile mai putin placute.

Indiferente de conditia fizica sau problemele de sanatate, miscarea face bine si este foarte indicata. Sportul in aer liber este foarte apreciat pentru oxigenarea creierului. Din acest motiv, este si un bun „medicament” pentru persoanele stresate. Din pacate, acesta poate fi practicat doar in perioadele calde.

Sportul in apa nu are contraindicatii. Poate fi practicat chiar si de persoanele de varsta a 3-a si persoanele cu probleme medicale. Apa atenueaza socul din articulatii si face miscarile mai usoare insa la fel de eficiente. In plus, este si distractiv.

Exista numeroase modalitati de a face sport pentru o viata sanatoasa, chiar si atunci cand timpul liber este limitat. Incearca sa integrezi in activitatea zilnica diverse miscari care sa-ti solicite musculatura. Spre exemplu, mergi pe jos, nu folosi liftul, fa o pauza activa de la munca zilnica, pune pe banda de la casele supermarketurilor cate un produs, astfel vei face mai multa miscare.

Combinat cu o alimentatie corecta, sportul aduce o multime de beneficii si te fereste de problemele medicale. In plus, vei avea un aspect fizic de invidiat.
 

Gonoreea, afectiune stanjenitoare

 
Gonoreea, afectiune stanjenitoare
Cea mai veche dintre bolile venerice, una din cele mai raspandite chiar si in prezent, gonoreea este usor de contractat de la persoane cu o activitate intima indoielnica.

Numita si blenoragie, infectia este cauzata de bacteria Neisseria gonorrhoeae, un gonococ. De cele mai multe ori, mai ales in cazul femeilor, neavand manifestari specifice, ramane nediagnosticata.

Mai ales ca si atunci cand apar simptomele, precum dureri la urinare, secretii anormale, chiar si scurgeri sangerande intre menstre, sunt trecute cu vederea.

In cazul barbatilor, infectia gonococica se depisteaza usor: arsuri sau dureri la urinare si secretii consistente de culoare galbena sau verzuie. Se transmite aproape intotdeauna pe cale sexuala, avand o perioada de incubatie de doar 2-6 zile.


Gonoreea duce la infertilitate

Daca nu este depistata si tratata la timp, gonoreea duce la instalarea bolii inflamatorii pelvine, afectate fiind uterul, trompele uterine, ovarele, iar ulterior restul cavitatii pelviene, purtandu-se propaga pana in abdomen.

Apar dureri abdominale, balonare, eventual febra usoara. Ce-i mai rau e ca poate duce, in cazul femeilor, la blocarea trompelor uterine, de unde si instalarea infertilitatii. Aceluiasi risc ii sunt expusi barbatii.


Complicatii grave ale gonoreei

Una dintre urmarile grave ale gonoreei consta in formarea de abcese nu doar la nivelul trompelor, ci si al abdomenului superior, spargerea acestora ducand la peritonita acuta, o situatie limita.

Barbatii infectati, pe langa sterilitate, se pot confrunta cu afectiuni genitale precum cele ale testiculelor sau chiar renale.


Cum va aparati de gonoree

Evitand contactele sexuale intamplatoare si folosind prezervativul. Chiar daca infectat este doar unul din parteneri, tratamentul trebuie urmat de ambii, iar relatiile intime - reluate doar dupa terminarea lui.

Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.reginele.ro
 

Depisteaza tricomonaza la timp!

 
Depisteaza tricomonaza la timp!
Cauzata de un parazit microscopic (Trichomonas vaginalis), tricomonaza este singurul tip de vaginita care se transmite prin contact sexual.

Dupa contactul sexual cu un barbat infectat, parazitul ajunge in vagin, unde se inmulteste. Afectati pot fi si barbatii si femeile, mai frecventa fiind insa in cazul celor din urma.

La barbati, infectia se dezvolta la nivelul uretrei sau al preputului, de cele mai multe ori fara niciun fel de simptome, iar la femei, la nivelul vaginului, uretrei, colului uterin, vezicii urinare, glandelor din zona genitala. Si, de parca o singura neplacere n-ar fi de-ajuns, tricomonaza insoteste deseori o alta afectiune cu transmitere sexuala.


Simptomele tricomonazei

Mai mult de jumatate din femeile infectate si aproape toti barbatii cu tricomonaza nu se confrunta cu niciun fel de simptome. Cand acestea apar, se intampla in prima saptamana sau oricand intre prima si a sasea luna de la instalarea infectiei.

La femei, simptomele sunt mai severe inainte de ciclul menstrual sau in timpul sarcinii. Cand este afectat vaginul, se observa secretii galbene-verzui, uneori cu aspect de spuma si miros neplacut, mancarimi si dureri la contactul sexual. Cand este atinsa uretra, apar dureri, arsuri si usturimi in timpul urinarii.

La barbati, este afectata uretra, iar afectiunea se manifesta prin scurgeri moderate, intermitente, incolore sau galbene-verzui, senzatie de arsura, durere si usturime la urinare.


Complicatiile tricomonazei

Netratata, tricomonaza infecteaza epididimul sau prostata si uneori duce la infertilitate in cazul barbatilor, iar la femei provoaca nastere prematura si poate fi transmisa fatului la nastere, daca acesta e de sex femeiesc.


Cum va aparati de tricomonaza

  • Aplicarea unei diafragme, chiar daca luati anticonceptionale, va ajuta sa reduceti riscul unei eventuale infectari, mai ales daca partenerul refuza folosirea prezervativului.
  • Folositi prezervativul, fiindca scade riscul contaminarii!
Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.etsy.com
 

Candidoza, boala cu transmitere sexuala sau nu?

 
Candidoza, boala cu transmitere sexuala sau nu?
Cea mai frecventa dintre vaginite este candidoza, favorizata de inmultirea exagerata a unei specii de ciuperci numite Candida albicans, prezenta in mod normal in flora vaginala. De aceea, puteti face candidoza chiar si virgina fiind, in lipsa unui partener sexual.

Chiar daca nu apare strict in urma contactelor sexuale, candida este trecuta in randul bolilor cu transmitere sexuala intrucat poate fi provocata de acestea. Sperma este cea care ii favorizeaza aparitia: contine amine bazice care afecteaza micromediul din vagin, care este acid, ducand la un dezechilibru ce contribuie la inmultirea necontrolata a ciupercii care produce candidoza.


Cum se manifesta candidoza

La inceput, observi o scurgere vaginala apoasa care, netratata, devine mai consistenta, albicioasa, cu aspect de lapte branzit, iar vaginul se inflameaza si apar suparatoarele senzatii de arsura si mancarime. Alte simptome: urinari frecvente, infectii ale tractului urinar, inrosirea si inflamarea labiilor mici, usturimi in timpul actului sexual, miros neplacut, ca de peste, mai ales dupa actul intim.


De ce revine candidoza

Se intampla adesea ca, desi tratata, candida sa revina. De ce? Un medic ar raspunde ca s-a creat o rezistenta la medicamente si ca femeile afectate n-au respectat cu strictete tratamentul. Daca acesta nu a fost tinut cum si cat trebuie, cand se aplica din nou medicatia corecta, aceasta nu-si mai face efectul. Apoi, nu s-au respectat unele reguli importante: tratamentul trebuie urmat neaparat de ambii parteneri, intrucat barbatul poate fi purtator. In plus, pe durata tratamentului se pot intretine relatii intime doar folosind prezervativul.


Ce favorizeaza candidoza

Pentru a intelege de ce se scapa atat de greu de candidoza, trebuie cunoscut ce anume o favorizeaza:
  • imunitatea scazuta;
  • tratamentele cu antibiotice cu spectru larg care afecteaza flora vaginala, dezechilibrand-o;
  • tulburarile si tratamentele hormonale;
  • dieta bogata in dulciuri, carbohidrati, alimentele preparate prin dospire sau fermentare;
  • dusurile vaginale si folosirea tampoanelor;
  • igiena inadecvata la toaleta.
Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.domnite.ro
 

Vaginita, semnal de alarma

 
Vaginita, semnal de alarma
Se spune ca fiecare femeie se confrunta la un moment dat in viata cu vaginita. Chiar daca nu ne pune viata in pericol, unele forme ale acesteia sunt nu doar neplacute, ci pot avea urmari serioase.

O afectiune genitala foarte frecventa pretutindeni in lume, vaginita consta in inflamarea mucoasei vaginale. Exista mai multe tipuri de vaginita (localizarea e aceeasi, manifestarile sunt asemanatoare, insa cauzele sunt diferite), dintre care doar una, tricomonaza, este transmisibila pe cale sexuala. Toate au insa legatura cu raporturile sexuale.


Vaginita bacteriana

Principala cauza o constituie perturbarea echilibrului florei vaginale. In mod normal, in cazul unui organism sanatos, bacteriile prietenoase din flora vaginala reusesc sa se opuna actiunii bacteriilor daunatoare, prezente si ele intr-o cantitate mai mica.


De ce-i alarmanta vaginita bacteriana

Chiar daca vaginita bacteriana poate fi declansata sau agravata dupa un contact sexual, nu este o infectie ce se transmite de la o persoana la alta si nu e considerata o boala cu transmitere sexuala. Atunci de ce ar trebui sa ne puna in garda? In momentul expunerii la o boala venerica, inclusiv la virusul HIV, prezenta vaginitei bacteriene creste riscul contractarii acesteia, fiind asociata adesea cu o infectie cu transmitere sexuala.


Factorii favorizanti ai vaginitei

  • Tratamentele cu antibiotice sau cortizon.
  • Caldura excesiva.
  • Diabetul.
  • Obezitatea.
  • Anticonceptionalele.
  • Imunitatea scazuta.
  • Igiena intima precara.
  • Lenjeria intima stramta, din materiale sintetice.
  • Dispozitivele intrauterine.
  • Toaleta genitala excesiva, cu sapunuri dure.
  • Spalaturile intravaginale frecvente.
  • Mai multi parteneri sexuali.

Cum te aperi de vaginita

  • Mentineti o igiena intima corecta.
  • Purtati doar lenjerie din bumbac.
  • Nu intretineti relatii sexuale in timpul menstruatiei sau cand aveti o infectie genitala.
  • Cand aveti secretii albicioase exagerate, urat mirositoare, senzatie de arsura, mancarime si durere la contactul sexual, nu ezitati sa consultati medicul!
Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: hello-berlin.net
 

Boli cu transmitere sexuala

 
Boli cu transmitere sexuala
Stim cu totii ca exista boli cu transmitere sexuala, dar multi se comporta de parca nici n-ar fi auzit de ele, iar asta fie prin sex neprotejat cu un partener care nu merita increderea ce i se acorda, fie cand motivele de suspiciune asupra unei eventuale molipsiri sunt alungate printr-un naiv „doar nu mi intampla tocmai mie”.

De regula, despre bolile cu transmitere sexuala vorbim cu sfiala. Am prefera chiar sa n-o facem deloc, nici macar cu un medic ginecolog, desi acesta ar putea inlatura atat urmarile imediate (doar neplacute si usor suparatoare) ale unei asemenea probleme, cat si confruntarea cu grave consecinte pe viitor. Si nu doar pentru persoana in cauza, ci si pentru cei apropiati.

Nici una din aceste boli n-ar trebui tratata cu superficialitate. Si sunt destule! Mult timp, lista bolilor cu transmitere sexuala a fost foarte scurta, incluzand doar cateva asemenea neplaceri, printre cele mai cunoscute fiind sifilisul, gonoreea si tricomonaza. In ultimii 20-25 de ani, lista bolilor cu transmitere sexuala s-a extins considerabil, in prezent incluzand peste 20 de patologii. Nu-i nicidecum vorba despre boli noi, ci doar de diagnosticarea lor recenta datorita tehnologiei tot mai performante.


Cum se transmit

De cele mai multe ori, sunt consecinta directa a implicarii fara prea mult discernamant in acte sexuale neprotejate, cu mai multi parteneri sau insuficient cunoscuti. Deseori, se intampla ca persoana infectata sa nu aiba nicio vina, iar partenerul (unul singur, dar infidel) sa fie cel raspunzator. In afara relatiilor intime, unele boli din aceasta categorie se transmit prin contactul cu un obiect infectat, ace de seringa, instrumente medicale nesterile sau cele taioase, precum ustensilele de tuns, manichiura si pedichiura. Unele afectiuni sunt transmise de la mama la fat.


Factori de risc

Riscul de infectare este mai mare cand se face sex neprotejat (in unele situatii, prezervativul este o metoda sigura de protectie) ori se schimba frecvent partenerii, daca debutul vietii intime a avut loc la o varsta foarte tanara, cand se recurge la droguri injectabile intravenos, partenerul se drogheaza sau are la randul lui mai multi parteneri sexuali.


Consecinte grave

Daca nu sunt tratate, bolile cu transmitere sexuala duc in timp la grave probleme de sanatate. De exemplu, chlamydia poate fi cauza infertilitatii, papillomavirus produce cancerul de col uterin sau al penisului, iar sifilisul provoaca afectiuni cardiace, probleme psihice, paralizie, orbire si chiar deces.


Un sfat demn de urmat

Cel al medicilor de pretutindeni: nu treceti cu vederea niciun simptom din zona organelor genitale, oricat de banal vi s-ar parea! Un simplu control medical va poate salva nu doar sanatatea, ci chiar viata. Doar medicul stabileste un diagnostic corect si un tratament corespunzator, care trebuie respectat si continuat chiar daca simptomele dispar. Abia la trei zile dupa terminarea tratamentului se pot relua relatiile intime.


7 indicii ingrijoratoare

Din pacate, nu sunt putine cazurile in care asemenea afectiuni nu prezinta simptome clare, evoluand in tacere pana la aparitia complicatiilor. Totusi, unele indicii ar trebui sa va puna pe ganduri si, mai ales, sa va trimita la medic:
  1. Mancarimi sau dureri in zona genitala.
  2. Inrosirea pielii din zona organelor genitale si a anusului, mici vezicule ce se transforma in cruste sau negi, fie si nedurerosi.
  3. Scurgeri neobisnuite sau abundente, uneori urat mirositoare.
  4. Urinari frecvente, insotite de dureri.
  5. Cresterea ganglionilor limfatici, mai ales a celor din zona inghinala.
  6. Dureri in partea de jos a abdomenului.
  7. Dureri in timpul raportului sexual ori sangerari dupa actul intim.

Ultimele articole din categoria: Boli cu transmitere sexuala



 

Lentile de contact – Ghid pentru calatorie

 
Lentile de contact – Ghid pentru calatorie
Considerata si luna concediilor, luna august, inseamna pentru multi dintre noi pauza mult asteptata. Daca vederea iti ridica probleme si vrei sa te bucuri din plin de activitatile din concediu, desigur, lentilele de contact sunt parte din bagajul tau.

Echipa MedLens.ro iti prezinta cateva sfaturi utile de calatorie, pentru o vedere optima pe perioada vacantei!


Notiuni de baza

Pe timpul zborurilor lungi este recomandat sa inlocuiesti lentilele de contact cu ochelarii de vedere. Aerul din avion este foarte uscat si poate deshidrata ochii si lentilele, provocand disconfort.

Daca folosesti exclusiv lentile de contact, atunci trebuie sa ai la indemana si sa folosesti frecvent, picaturi pentru ochi, pentru a lubrifia ochii si lentilele. Picaturile sunt disponibile in flacoane mici si sunt admise in bagajul de mana.


Tipul lentilelor

Lentile zilnice, de unica folosinta sunt ideale pentru calatorii, intretinerea si depozitarea lor nemaifiind necesara. Dupa fiecare purtare, lentilele se arunca si se inlocuie cu o pereche noua, evitand astfel orice sursa de contaminare a lor.

In cazul lentilelor refolosibile, iti recomandam sa achizitionezi solutie pentru curatare, in recipient mic, care respecta restrictiile pentru lichide la bordul avionului. O idee buna este sa iei cu tine in bagaj, solutie si picaturi, mai degraba decat sa le cumperi la destinatie, deoarece unele branduri s-ar putea sa nu fie disponibile.

Fie ca porti lentile de unica folosinta, fie refolosibile, ia cu tine cel putin o pereche in plus. Exista riscul de a pierde lentilele sau de a fi necesara inlocuirea vreuneia din anumite motive.


Ingrijirea lentilelor

Indiferent de locul de destinatie, asigura-te ca atunci cand manipulezi lentilele, respecti minimul de igiena.
  • Spala mainile intotdeauna cu apa curata/potabila si usuca-le, inainte de a manevra lentilele. Reduci astfel riscul de infectii oculare.
  • Nu lasa lentilele sa vina in contact cu apa, de orice fel (apa de la robinet, din mari/lacuri/bazine/piscine). Singura solutie permisa sa intre in contact cu lentilele este cea speciala pentru curatarea, dezinfectarea si depozitarea lentilelor. Asigura-te ca respecti intocmai termenul de folosire, asa cum este indicat pe cutie. Nu expune solutia la temperaturi mai mari de 25 grade C.
  • Nu transfera solutia pentru lentile din recipientul original in altul de dimensiuni mai mici. Acest lucru poate afecta sterilitatea solutiei si poate provoca infectii la nivelul ochiului. Prin urmare, iti sugeram sa optezi pentru recipiente mici, speciale pentru a fi luate in calatorie.
  • Pastreaza intotdeauna, la tine, prescriptia pentru lentile de contact. In foarte multe tari, lentilele de contact sunt disponibile in optici, doar pe baza prescriptiei. Iar testul pentru masurarea dioptriilor este costisitor si consuma mult timp.
Bon Voyage!
 

Parul vopsit, culoare intensa chiar si vara

 
Parul vopsit, culoare intensa chiar si vara
Chiar daca soarele arde puternic, nu este imposibil ca parul dvs. sa-si pastreze frumusetea, culoarea vibranta si sanatatea. Conditia este sa-l ingrijiti cu atentie.

Vara, faceti plaja, drumetii, inotati in piscina sau in mare. Numai ca lucrurile frumoase din sezonul estival pot fi necrutatoare cu parul dvs., mai ales daca este vopsit intr-o culoare pretentioasa. Cum il protejati, aflati imediat.


Soarele


Ultravioletele usuca si fragilizeaza podoaba capilara si distrug melanina, pigmentul care o coloreaza.

Parul natural se poate deschide cu o nuanta sub influenta razelor solare, iar cel vopsit devine cu pana la patru tonuri mai deschis.

Cel mai afectat este parul vopsit roscat, care poate ajunge portocaliu sau rosu-capsuna.

Ce faceti. Ca podoaba capilara sa nu se usuce exagerat si sa-si pastreze culoarea vibranta, folositi produse de ingrijire speciale pentru parul vopsit: masca, tratament, balsam, sampon etc. Ori de cate ori este posibil, purtati palarie sau sapca. Nu uitati nici de lotiunile pentru par care ofera protectie UV!


Apa din piscina

Dezinfectantul care ucide bacteriile nedorite din piscina va afecteaza parul. Sub influenta clorului, blondul capata nuante de verde, iar griul devine galben. Nici roscatele sau brunetele nu scapa de efectele nedorite: chimicalele din piscina diminueaza culoarea si matuiesc firul de par.

Ce faceti. Inainte sa intrati in piscina, udati-va parul la dus, ca sa absoarba mai putina apa din piscina. Imediat ce iesiti din piscina, clatiti-l si, daca este posibil, spalati-l cu sampon.


Apa marii

Apa sarata ridica cuticulele (stratul protector al firelor de par), iar parul capata un aspect mat. Daca va udati parul de fiecare data cand intrati in mare, podoaba capilara se decoloreaza.

Ce faceti. Clatiti-va parul cu apa de la dus inainte si dupa ce inotati in mare. Aplicati o masca, fiindca hraneste si hidrateaza parul in profunzime.


Sfaturi utile

  • Optati pentru un sampon pentru parul vopsit: acesta echilibreaza pH-ul fibrei capilare, imblanzeste suvitele rebele, hraneste parul si reinvioreaza culoarea.
  • Spalati-va parul cu blandete, fara sa frecati puternic, ca sa nu indepartati prea mult din vopsea.
  • Evitati placa de intins parul si ondulatorul. Caldura altereaza filmul hidrolipidic, fragilizeaza keratina (proteina din fire) si grabeste eliminarea pigmentilor artificiali. In consecinta, culoarea isi pierde stralucirea si intensitatea.
Autor: Angelica Ciltan. Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.cosmetiquette.ro
 

Arme impotriva mirosurilor neplacute

 
Arme impotriva mirosurilor neplacute
Trecatoare sau persistente, mirosurile corporale neplacute sunt incomode atat pentru persoana in cauza, cat si pentru cei din jur. Cum le venim de hac?

Dimineata, dupa ce faceti dus, treceti cu bila deodorantului pe axila si, gata, uitati de mirosul corporal. Asta, pana in momentul in care nimeriti intr-un autobuz arhiplin sau va duceti la sala de fitness.

Aburi de transpiratie, respiratie cu iz neplacut, miros de picioare. Nimeni nu vrea ca propriul lui corp sa emane mirosuri urate si nici sa suporte mirosurile dezagreabile ale altora. Doar ca mirosul corporal placut nu este o calitate cu care ne nastem, ci pe care o dobandim si o intretinem prin igiena. De unde provin mirosurile corporale neplacute si cum le putem veni de hac?


Respiratie proaspata


In majoritatea cazurilor, mirosul dezagreabil al gurii (halitoza) apare din lipsa igienei dentare. Sa nu va spalati zilnic pe dinti inseamna sa permiteti resturilor alimentare dintre dinti sa intre in putrefactie si bacteriilor sa se inmulteasca cu repeziciune si sa formeze placa dentara.

Rezultatul: o respiratie cu miros respingator. Halitoza poate aparea si daca se produce o cantitate insuficienta de saliva si gura devine uscata. Saliva are proprietati antiseptice si ajuta la curatarea cavitatii bucale.

Problema uscaciunii gurii poate fi urmarea unui tratament cu anumite medicamente (de exemplu: pentru depresie, hipertensiune, incontinenta urinara, alergii etc).

Alte cauze ale respiratiei cu miros suparator pot fi consumul de alimente ce contin sulf (ceapa, usturoi), fumatul, consumul de alcool, bolile gingivale, cariile. Halitoza ce persista in ciuda unei bune igiene bucale poate indica existenta unei boli: infectie respiratorie, sinuzita, bronsita, diabet, tulburari renale sau gastrointestinale.

Solutii:
  • Spalati-va pe dinti de doua ori pe zi si folositi zilnic ata dentara!
  • Daca aveti gura uscata, beti mai multa apa, mestecati guma sau rontaiti alimente care stimuleaza salivatia (mere, telina)!
  • Dizolvati doua picaturi de ulei esential de menta sau de cimbru intr-un pahar cu apa calda si clatiti-va gura de mai multe ori pe zi!

Eliminati transpiratia

Transpiratia se produce permanent, dar, in anumite situatii, glandele sudoripare secreta o cantitate mai mare de sudoare. Va intrebati de ce mirosul neplacut se concentreaza in special in zona axilelor? Pentru ca aici (si in alte cateva locuri din corp) glandele sudoripare sunt apocrine si produc o sudoare mai vascoasa, ce tinde sa miroasa mai puternic in contact cu bacteriile de pe piele (sudoarea in sine nu are miros).

Solutii:
  • Faceti-va dus de cate ori este nevoie.
  • Schimbati zilnic hainele care intra in contact direct cu pielea (lenjerie intima, tricou, sosete, bluza etc.).
  • Purtati imbracaminte din tesaturi naturale (in, bumbac), care lasa aerul sa circule. Indiferent unde va aflati, nu aplicati niciodata un deodorant fara o minitoaleta prealabila, fiindca exista riscul ca mirosurile sa fie „fixate” si nu indepartate.
  • Epilati-va regulat axilele, caci pilozitatea intretine umiditatea si favorizeaza mirosurile jenante.

Combateti mirosul neplacut al picioarelor

Transpiratia excesiva, sosetele si pantofii din materiale sintetice, incaltamintea prea stramta sau o micoza pot sta la originea mirosului neplacut degajat de picioare. O problema suparatoare, dar nu imposibil de contracarat.

Solutii:
  • Spalati-va in fiecare zi pe picioare.
  • Inainte sa va incaltati, pudrati picioarele cu talc sau aplicati un antiperspirant (ca acela pe care il folositi pentru subrat).
  • Purtati sosete din bumbac sau din materiale speciale care sa absoarba umezeala si schimbati-le cand s-au umezit de transpiratie.
  • Daca metodele de mai sus nu functioneaza, adresati-va medicului - este posibil ca problema sa aiba la origine o micoza ori o infectie bacteriana, o anemie sau o tulburare tiroidiana, situatie in care este nevoie de tratament medicamentos.
Autor: Angelica Ciltan. Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.libertatea.ro
 

Ajutor, colegii ma detesta!

 
Ajutor, colegii ma detesta!
Ne alegem prietenii, dar nu familia si nici colegii! Iar cand stati la serviciu cel putin opt ore pe zi, e preferabil sa aveti relatii bune cu oamenii alaturi de care munciti. Altfel, jobul poate deveni un infern.

Aveti impresia ca nu va apreciaza colegii, ba chiar va vad ca pe un rival? Ideile si propunerile dvs. sunt ori criticate, ori tratate cu indiferenta? Mergeti la serviciu cu inima stransa? Se poate trage o singura concluzie: relatiile dvs. cu colegii sunt tensionate. Dar nu disperati, aveti cum indrepta situatia!


Poate vi se pare

Nu prea comunicati, nu aveti suficienta incredere in dvs., va temeti ca veti fi respins si preferati sa stati retras? Atunci, poate ca v-ati retras atat de mult, incat ati devenit invizibil pentru colegi, desi nimeni nu v-a dat intentionat deoparte. Ceea ce dvs. interpretati drept dusmanie sau dispret din partea lor poate fi de fapt indiferenta.

V-ati marginalizat singur, din cauza comportamentului dvs., iar acum aveti impresia ca toti va evita. Daca stiti ca nu ati gresit fata de ei, daca nu v-ati certat inseamna ca tot ce trebuie sa schimbati este atitudinea dvs.


Eliminati tensiunile

Ce faceti daca aveti colegi pe care nu-i suportati sau care nu va suporta? Luati masuri, caci este stresant sa petreceti opt ore pe zi alaturi de oameni cu care aveti relatii tensionate. Inainte de toate, incercati sa le descoperiti calitatile. Astfel ati putea constata ca persoanele pe care nu le suportati sunt, de fapt, chiar interesante.

Ce sa nu faceti? Nu-i jigniti, nu-i atacati, nu le vorbiti de sus. Daca ati avut vreun conflict deschis cu un coleg, discutati intre patru ochi si lamuriti problema. Nu ezitati sa-i cereti scuze daca ati gresit.


De ce nu sunteti simpatizat

Va intrebati de ce nu va agreeaza colegii din moment ce dvs. nu gresiti cu nimic? Ia mai ganditi-va. Poate ca totusi au motive sa nu va simpatizeze. Iata cateva dintre ele:
  • Va plangeti prea des. Ca aveti mult de lucru, ca automatul a ramas fara cafea, ca scaunul nu stiu cui scartaie prea tare... Cui ii plac vaicarosii?
  • Barfiti. Sa vorbiti pe la spate pe cineva nu e deloc frumos. Barfitorii sunt considerati meschini si neseriosi.
  • Nu sunteti prietenos. Vorbiti prea mult. Povestiti cu lux de amanunte ce-ati facut ieri, spuneti tuturor ce ati mancat la pranz, ce film ati vazut, ce sampon folositi. Va mai mirati de ce va evita lumea? Nu va aratati interesat de cei din jur, nu-i intrebati nimic, nu le faceti complimente, nu radeti la glumele lor. Daca dvs. nu-i vreti, nici ei nu va vor!

Colegii dvs. = prietenii dvs.?

La serviciu nu neglijati mesele de pranz in grup, pauzele de cafea, sarbatorile, aniversarile. Aceste situatii incurajeaza socializarea si apropierea si va permit sa rezolvati eventualele neintelegeri dintre dvs. si colegi. Ba este posibil ca unii colegi sa va devina chiar buni prieteni.

Autor: Angelica Ciltan. Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.opiniatimisoarei.ro
 

Cum te bronzezi sanatos

 
Cum te bronzezi sanatos
Visati la acel bronz ciocolatiu, uniform si care sa dureze, daca se poate, pana la toamna. Dar cum faceti asta fara ca pielea sa aiba de suferit? Este nevoie de ingrijire inaintea si in timpul expunerii la soare, precum si dupa ce faceti plaja. In continuare iti aratam cum sa te bronzezi sanatos.


Primul pas: hidratarea

Pielea hidratata este supla, neteda si stralucitoare, pe cand cea deshidratata devine terna, uscata si iritata. Ii puteti oferi pielii o hidratare optima in mai putin de o luna. Primul pas: alegeti o crema hidratanta adaptata tipului dvs. de piele - un produs light pentru pielea normala ori mixta sau o crema grasa pentru cea uscata. Intindeti crema pe fata numai dupa ce ati curatat bine tenul cu o lotiune demachianta. Optati pentru o crema hidratanta cu protectie UV.


Exfolierea, etapa necesara

Unul dintre secretele pielii bronzate uniform este exfolierea. Alegeti produsul de gomaj adecvat: fara granulatii si clatire pentru pielea sensibila sau cu granulatii si clatire cu apa calda pentru pielea normala. Apelati la exfoliere de doua ori pe saptamana daca aveti pielea rezistenta si grasa si doar o data la sapte zile daca aveti piele normala. Cu 2-3 saptamani inainte sa mergeti la mare, renuntati la exfoliere, ca sa permiteti pielii sa-si formeze bariera naturala impotriva radiatiilor UV.


La plaja

Ca sa pastrati numai ce este bun din ce va ofera soarele (bronzul perfect) si sa va feriti de riscuri (riduri, pete brune, arsuri solare etc), ar fi bine sa respectati cateva reguli:
  • Expuneti-va treptat la soare: 10-15 minute in prima zi, 30 de minute a doua zi. Evitati expunerea in intervalul 11-17.
  • Aplicati un strat de crema de protectie solara la fiecare doua ore, pe toate suprafata de piele expusa (inclusiv pe ceafa, urechi, pe partea interioara a coapselor etc.) si dupa fiecare baie.
  • Schimbati crema solara in fiecare sezon, fiindca, odata desigilata, se altereaza rapid. Dupa fiecare utilizare, inchideti bine recipientul. Cand iesiti din apa, nu va uscati la soare, ci stergeti-va cu un prosop: razele solare trec prin stropii de apa de pe piele ca printr-o lupa, provocand arsuri.
Autor: Angelica Ciltan. Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.cosmeticplant.ro
 

Leacuri contra caderii parului

 
Leacuri contra caderii parului
In ultima vreme, pierdeti tot mai multe fire de par? Nu este cazul sa va impacientati, dar nici nu asteptati ca neplacerea sa treaca de la sine! Plantele, uleiurile esentiale si unele alimente va sar in ajutor.

Cauzele caderii parului sunt numeroase, de la stres, sarcina si schimbarea anotimpurilor pana la infectii, dereglari hormonale si carente vitaminice. Nu va ganditi numaidecat la terapii medicamentoase fiindca exista remedii naturale eficiente care stopeaza caderea parului si stimuleaza cresterea noilor fire de par. Descoperiti in continuare care sunt cele mai bune leacuri contra caderii parului!


Leac contra caderii parului cu drojdie de bere

Drojdia de bere este bogata in vitamine din grupul B, esentiale vitalitatii parului. Daca o consumati proaspata, doza recomandata este de 2 g de trei ori pe zi, amestecata cu alte alimente (de exemplu, miere), timp de 20 de zile. Dupa zece zile de pauza, puteti repeta cura.


Leac contra caderii parului cu urzica

Substantele prezente in urzica au prin excelenta efect de stopare a caderii parului. Fierul, aminoacizii, zincul, siliciul si vitaminele B favorizeaza regenerarea firelor. Reteta: in 500 ml alcool de 60 de grade, puneti 100 g frunze de urzica, 500 ml de apa, 500 ml de otet si lasati-le la macerat zece zile. Masati-va pielea capului cu acest preparat in fiecare seara, inainte de culcare.


Leac contra caderii parului cu usturoi si ulei de masline

Curatati trei catei de usturoi si zdrobiti-i intr-un bol de sticla, incalziti ½ pahar de ulei de masline, turnati-l peste usturoi si lasati-l la macerat 48 de ore. Inainte sa va spelati pe cap, masati scalpul cu acest amestec, apoi spalati-va cu samponul dvs. obisnuit.


Leac contra caderii parului cu coada-calului

Fiind bogata in siliciu si fier, coada-calului fortifica parul si stimuleaza cresterea firelor. Peste patru linguri de tije de coada-calului turnati un litru de apa clocotita. Acoperiti vasul si lasati la infuzat zece minute. Beti trei cani pe zi, pana la diminuarea simptomelor.


Leac contra caderii parului cu ulei esential de cedru

Inainte sa va spelati pe cap, puneti cinci picaturi de ulei esential de lemn de cedru intr-o lingura de ulei de masline, turnati solutia pe scalp si masati. Nu urmati tratamentul mai mult de trei saptamani! Dupa fiecare cura, faceti pauza cel putin o saptamana. Alte uleiuri esentiale utile impotriva caderii parului: rozmarin, lavanda, salvie.


Leac contra caderii parului cu ardei iute

Ardeiul iute rosu stimuleaza circulatia sangvina, asa ca favorizeaza cresterea parului. In 500 ml de alcool de 60 de grade puneti cativa ardei iuti mici si lasati-l la macerat 15 zile. Aplicati lotiunea pe scalp si masati. Repetati zilnic sau o data la doua zile.

Autor: Angelica Ciltan. Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.clhio.ca

Va invitam sa cititi si:

 

Ipohondria poate fi tratata?

 
Ipohondria poate fi tratata?
Tuturor ne este teama ca ne-am putea imbolnavi, dar unele persoane sunt de-a dreptul obsedate de aceasta idee. Va suna cunoscut? Atunci, e cazul sa aflati mai multe despre ipohondrie.

Pe masura ce progreseaza medicina, teama de boala castiga tot mai mult teren, iar numarul persoanelor ipohondre creste. Ipohondrul sufera de o ingrijorare obsesiva si nejustificata pentru sanatatea lui, care persista in absenta oricarei tulburari fiziologice si in ciuda faptului ca toti medicii il asigura ca nu are nimic.


Ce ascunde ipohondria

Ipohondria afecteaza atat femeile, cat si barbatii si apare in urma unui soc emotional, a unor evenimente care produc nesiguranta (divort, schimbarea locului de munca) ori este consecinta lipsei de incredere in sine. In toate aceste situatii, boala mascheaza un profund sentiment de neputinta, de lipsa de valoare.

Potrivit unor psihiatri, ipohondria isi are deseori radacinile in copilarie: lipsa afectiunii, separarea parintilor, decesul cuiva drag, vizite frecvente la medic impuse de parinti hiperprotectori - toate acestea ii creeaza copilului sentimente de vulnerabilitate si nesiguranta.


Afectiunile, doar in mintea ipohondrului

Hepatita C, gripa aviara, boli cauzate de pesticide sau de E-urile din alimente. Nu doar ca se teme de boli, ci chiar este convins ca le are. Nu trece o zi fara ca ipohondrul sa nu aiba un motiv serios de ingrijorare.

Ba il doare ceva (capul, gatul, stomacul), ba acuza diverse simptome neplacute (tiuituri in urechi, constipatie, greturi, ameteli, oboseala accentuata etc.), ba se preocupa exagerat de cum ii functioneaza un organ, adeseori tubul digestiv.

Desigur, este foarte sensibil la maladiile de actualitate, mult mediatizate: gripa porcina, cancer de san, infarct, diabet, fiind obsedat ca s-ar putea imbolnavi de ele.

Pe langa faptul ca se teme de boli, are tendinta sa exagereze in ce priveste micile indispozitii: o zgarietura se transforma in cangrena, o banala durere de cap este meningita sau tumoare pe creier, o jena in piept anunta un infarct, un simplu guturai este gripa porcina si asa mai departe.


Ipohondrul consulta multi medici

Ingrijorarile lui perpetue il determina sa consulte multi medici, sa solicite analize si investigatii complexe ca sa descopere afectiunea de care sufera. Acasa, are o adevarata colectie de retete, radiografii, analize, tomografii.

Daca un specialist il asigura ca nu are nimic, bolnavul inchipuit nu este multumit de raspuns si consulta alt medic, apoi altul, fiind convins ca boala lui exista, dar doctorii nu reusesc s-o descopere. Unii ipohondri viziteaza medicul sau serviciul de urgenta de cateva ori pe saptamana.


Cum se trateaza ipohondria

Nu este deloc usor de trait cu un ipohondru. El isi epuizeaza familia si anturajul cu ingrijorarile lui permanente, care nu pot fi nicicum alungate: nici cu rezultatele bune ale analizelor, nici cu asigurarile medicilor ca totul e in regula, nici cu vorbele linistitoare ale prietenilor si familiei. Totusi, desi boala este imaginara, angoasa lui este cat se poate de prezenta si intensa.

Ipohondrul simte o teama exagerata: temerea ca va suferi de o boala grava pe care o va depista prea tarziu ori medicii nu sunt capabili sa-i descopere suferinta. Deoarece tulburarea lui este cel mai adesea legata de anxietate, ipohondrul are nevoie de ajutorul unui psihiatru sau al unui psiholog, care il poate ajuta sa constientizeze ca afectiunile sunt doar in mintea lui.

Conflictul emotional care a dus la anxietate poate fi rezolvat cu ajutorul sedintelor de psihoterapie, iar daca este nevoie, specialistul ii recomanda un tratament cu anxiolitice sau cu antidepresive care sa-i diminueze anxietatea.


Ipohondrul este deseori marginalizat social

Viata ipohondrului poate deveni un calvar daca nu incearca sa gaseasca o solutie pentru problema lui, riscul principal fiind invaliditatea sociala si profesionala.

Pe de o parte, pentru ca persoanele din jur, satule de vaicarelile lui, vor prefera sa-l evite, iar pe de alta, fiindca „bolnavul” insusi ar putea incepe sa evite unele persoane, locuri si activitati de teama sa nu se imbolnaveasca.

Autor: Angelica Ciltan. Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: blog.timesunion.com
 

Cauze otita, simptomele si tratamentul otitei

 
Cauze otita, simptomele si tratamentul otitei
Pe canicula, ce poate fi mai placut decat sa va racoriti inotand in apa marii sau in piscina? Fiti totusi prudenti - imbaierea frecventa poate dauna urechilor sensibile.

Otita externa, mai frecvent intalnita vara, ii afecteaza in special pe cei care se imbaiaza des in mare sau piscina. Nu degeaba se numeste si „otita inotatorului”. Desi este o infectie usoara, uneori poate duce la complicatii, asa ca e bine sa nu neglijati masurile de preventie.


Cauze otita

Otita externa este cauzata de o infectie bacteriana ori fungica sau poate avea alte cauze locale: dermatita de contact, alergie etc. Caldura si umiditatea favorizeaza inmultirea bacteriilor. Drept urmare, cu cat petreceti mai mult timp in apa (in mare sau bazin), cu atat creste pericolul sa apara otita externa. Riscul e si mai mare daca apa este calda si nu prea curata (de exemplu, la stranduri).


Simptomele otitei

Ceea ce va va alerta va fi durerea, care in momentul in care trageti usor de pavilionul urechii devine si mai intensa. Adeseori, se accentueaza pe timpul noptii. Mestecatul alimentelor va creeaza disconfort, urechea se poate inrosi si apar secretii auriculare de culoare alba-galbuie. De regula, auzul nu este afectat. Daca resimtiti durere sau disconfort la nivelul urechii, nu puneti nimic in ureche, ci duceti-va neintarziat la medic!


Tratamentul otitei

Specialistul ORL va verifica integritatea timpanului si va face toaleta urechii externe. Daca timpanul nu este perforat, va va prescrie picaturi antiseptice, antibacteriene sau antifungice. Daca timpanul este perforat, nu veti folosi decat anumite picaturi, ce contin antibiotice care nu sunt ototoxice (de exemplu, cu ciprofloxacina).

Medicul va poate recomanda un antibiotic si un antiinflamator si pe cale orala, pentru tratarea infectiei si a durerii. De folos in calmarea durerii si reducerea inflamatiei sunt compresele calde cu rivanol aplicate pe urechea dureroasa.


Cum te feresti de otita inotatorului

  • Dupa dus sau imbaiere in mare ori in piscina, eliberati apa din urechi aplecandu-va capul intr-o parte, apoi in cealalta. Stergeti-va bine urechile cu o batista de bumbac ori cu un servetel de hartie.
  • Nu folositi prea des betisoarele igienice, care indeparteaza o cantitate prea mare de cerumen. Acesta va protejeaza de agresorii din exterior (bacterii, ciuperci etc).
  • Nu va scaldati in apa daca nu este foarte curata.
  • Nu va scobiti in ureche cu unghia sau cu obiecte ascutite, ca sa nu raniti pielea delicata din interiorul urechii.
  • Inainte si dupa baia in mare sau in piscina, puteti picura in ureche cateva picaturi de alcool boricat 2%.
Autor: Angelica Ciltan. Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.st.alexius.org
 

5 motive sa bei o bere

 
5 motive sa bei o bere
Vremea va indeamna sa va racoriti din cand in cand cu un pahar de bere spumoasa. Faceti-o, dar cu masura!

Daca nu beti berea cand nu trebuie - pe stomacul gol sau noaptea tarziu, in cantitati prea mari (peste 700 ml zilnic sunt periculosi chiar si pentru un barbat) sau in combinatii nepotrivite, alaturi de alte feluri de alcool - sau daca luati medicamente, atunci are multe beneficii.

Doza recomandata de medici este de 330 ml, pe care ii puteti savura chiar si zilnic! Cea mai buna este berea la sticla inchisa la culoare, neafectata de razele soarelui sau de compusii continuti de metal sau plastic.


1. Berea e plina de nutrienti

Vinul rosu primeste toate laudele pentru calitatile lui, dar berea este si ea foarte nutritiva, daca luam in seama continutul de proteine, vitamina B, calciu, fier si fibre care ajuta la digestie. Plus ca berea este bogata in antioxidanti!


2. Berea reduce riscul de pietre ia rinichi

Spre deosebire de bauturile carbogazoase, care nu au niciun fel de beneficiu, berea scade semnificativ riscul de formare a calculilor renali. E drept ca nu se poate lauda cu un efect hidratant, la fel ca apa, dar, cu toate astea, ajuta la functionarea sistemului urinar.


3. Berea pastreaza inima sanatoasa

Un consum moderat de bere scade cu 30% riscul de infarct si accident vascular datorita continutului de vitamina B6. O bere de doua, trei ori pe saptamana regleaza colesterolul si nici nu afecteaza negativ tensiunea arteriala.


4. Consumand bere si memoria are de castigat

Departe de a ucide neuronii, berea imbunatateste functiile cognitive mai ales in cazul doamnelor.


5. Berea sustine sistemul osos

Vitaminele si mineralele din compozitia berii previn fragilizarea oaselor, reducand riscul de osteoporoza. Densitatea osoasa la nivelul soldurilor si coloanei vertebrale este mai buna la persoanele care consuma zilnic unu sau doua pahare cu bere, arata rezultatul unui studiu.

Autor: Andreea Cohut. Sursa: Sanatatea de azi, nr. 8 (78), 2014. Foto: www.vapetech.com.au