9 modalitati de a intineri

 
Noua modalitati de a intineri
Prima linie de aparare impotriva ridurilor este rutina voastra zilnica de frumusete. Totusi, iata cateva bune obiceiuri pe care daca le veti urma, pielea voastra va arata mai tanara si mai radianta.
  • Odihniti-va suficient! Calitatea somnului se reflecta in calitatea pielii (nu degeaba se cheama somnul de frumusete). Daca dormiti mai putin de opt ore pe noapte va veti confrunta cu inflamatii si semne ale imbatranirii. Simplul fapt de a sta lungiti in pat ajuta muschii fetei sa se relaxeze.
  • Schimbati pozitia de somn. Ati observat cumva legatura dintre riduri si felul in care dormiti? Persoanele care dorm intr-o parte au tendinta sa faca riduri doar pe o parte, incercati sa schimbati pozitia. Cea mai buna pozitie insa este pe spate.
  • Renuntati la pai! Unii dermatologi sunt de parere ca folosirea paiului poate duce, in timp, la aparitia ridurilor in jurul gurii, asa incat incercati sa limitati folosirea lor.
  • Cum dati mesaje. Cand dati mesaje, incercati pe cat posibil sa tineti telefonul la nivelul ochilor, nu in jos, deoarece cand priviti in jos faceti riduri in jurul gatului si al barbiei.
  • Mergeti la sala! Exercitiile cardio va dau o stare mai buna, dar studiile confirma faptul ca daca mergeti la sala de cel putin trei ori pe saptamana, pielea voastra va arata mai ferma, mai tonifiata si mai stralucitoare.
  • Tapotati usor pielea. Cand vreti sa va stergeti pe fata, atingeti usor pielea cu prosopul, nu frecati pentru ca in timp acest obicei duce la imbatranirea prematura a pielii.
  • Investiti intr-un umidificator. Doctorii recomanda sa dormiti noaptea cu un umidificator in camera si sa aplicati creme hidratante.
  • Renuntati la expresii faciale extreme. Nu va mai strambati, ca ramaneti asa, stiti vorba aceea? In timp, pielea isi pierde elasticitatea si acest prost obicei va va pricopsi cu riduri in plus.
  • Luati-va doza zilnica de morcovi. Pielea este supusa unor factori de mediu agresivi care, in combinatie cu stresul, slabesc sistemul de aparare impotriva radicalilor liberi si ataca pielea. Carotenoidele protejeaza impotriva acestor „sabotori”.
Foto: sanatate.acasa.ro


 

Copilul meu nu mananca fructe si legume...

 
Copilul meu nu mananca fructe si legume...
Copilul meu nu mananca fructe si legume... Cum ii invatati, asa ii aveti! Cu alte cuvinte, daca vreti ca copilul vostru sa aiba o alimentatie sanatoasa, bogata in fructe si legume, educatia alimentara trebuie sa inceapa de foarte timpuriu astfel incat gusturile sale sa fie deja educate si sa nu aveti surpriza ca refuza unele fructe sau legume pentru ca nu este obisnuit cu gustul.


Fiti puterea exemplului...

Daca vreti sa fiti convingatori si copilul vostru chiar sa va creada ca fructele si legumele sunt bune, fiti voi cei care le consuma din belsug. Degeaba incercati sa il convingeti sa pape sanatos daca voi nu o faceti!

Explicati-i copilasului vostru ce papa si ce pot face acele alimente pentru sanatatea lui. Cu alte cuvinte, spuneti-i o poveste despre fiecare fruct si leguma in parte.

Merele sunt bune pentru ca sunt bogate in vitamine si il ajuta sa nu faca vizite prea dese la doctor. Portocalele sunt excelente pentru ca il feresc de raceala, morcovii il ajuta sa aiba o piele frumoasa si sa aiba o privire agera si asa mai departe.


Invatati-l cu gustari sanatoase...

In locul covrigilor, al pufuletilor sau biscuitilor cu ciocolata pe post de gustare, pregatiti-i un platou cu legume taiate julien si insotite de un sos de branza. Sau dati-i fructe taiate cubulete, pe o farfurie si serviti-l.


Fiti creative in bucatarie!

O modalitate de a il face pe copil sa manance cu drag fructe si legume este sa ii aranjati frumos bucatile in farfurie, incercati sa faceti tot felul de figuri si modele din fructe si legume.

Copiii sunt foarte vizuali si apreciaza asemenea manifestari ale creativitatii in farfurie. Sau pregatiti impreuna minunatele aranjamente culinare, apoi mancati-le impreuna!


Cum ii educam pe cei mici sa consume fructe?

Cum ii educam pe copii sa consume fructe?
Fructele se consuma intre mese, separat de alimente, in felul acesta dobandindu-se toate beneficiile de sanatate, iar digestia lor va fi una usoara si rapida. Pentru o hidratare naturala, se recomanda un fruct dimineata, imediat dupa trezire si la ora 17.

Astfel, dimineata efectul va fi revigorant, reconfortant, energizant, iar organismul nu va suferi de lipsa de apa, minerale vitamine, enzime. Combinatiile dintre fructe, zaharuri si amidon (din tarte, strudele, produse de patiserie) au densitati calorice ridicate, indice glicemic ridicat, sunt indigeste si, in timp, epuizeaza functia pancreasului.

Foto: adevarul.ro


 

Beneficiile masajului plantar

 
Beneficiile masajului plantar
Masajul plantar sau reflexoterapia este o arta straveche a vindecarii, care a ajuns la noi din China, Egipt si India, fiind redescoperita acum circa 100 ani. Reflexoterapia are darul de a induce o stare de relaxare, care favorizeaza procesele naturale de vindecare a organismului.

Ea poate folosi oricarei persoane, indiferent de varsta sau de stilul de viata (activ, sedentar) si are capacitatea de a depasi toate barierele emotionale, fizice si mentale.

Reflexologia este considerata stiinta care pune in legatura zonele reflexogene de pe picioare si maini cu toate organele si intregul corp.

Anumite zone de pe picioare si maini sunt conectate din punct de vedere energetic cu alte parti ale corpului.


Cum depistati problemele...

Reflexoterapia consta in apasarea anumitor parti de pe labele picioarelor si de pe maini pentru a stimula organele corespondente. Ori de cate ori dati peste o zona sensibila, acesta este un indiciu ca organul asociat este lenes.

Punctele sensibile sunt cele care necesita cea mai mare atentie si pot fi dureroase din cauza toxinelor care se acumuleaza in corp.

Principala cauza a imbolnavirilor este stocarea toxinelor din alimentatie la nivelul plamanilor, rinichilor, ficatului, vezicii biliare si a colonului. Masajul talpilor se realizeaza cu mainile, dar uneori se pot folosi si instrumente speciale ce maresc forta apasarii.


Uleiuri pentru masarea talpilor...

Acestea pot avea efecte terapeutice si pot imbunatati sedintele de reflexoterapie, pot avea rol de protectie antibacteriana. Uleiul de lavanda este unul dintre cele mai folosite, dar puteti incerca si uleiurile esentiale de musetel, mandarina, angelica, iasomie, portocala.


Picioare fericite
Va prezentam un masaj al talpilor cu efecte terapeutice miraculoase.

Frecati palmele pana se incalzesc. Intoarceti in sus talpa stanga si masati-o cu mana dreapta de 36 ori.

Apoi pe cea dreapta cu mana stanga, tot de 36 ori.

Acest exercitiu elibereaza toxinele din ficat si rinichi.

Foto: www.erry.ro; zenboutique.wordpress.com.


 

Goji – ce substante benefice contin si cum le consumam?

 
Goji – ce substante benefice contin si cum le consumam?
Fructele Goji au fost descoperite si folosite pentru mentinerea sanatatii si incetinirea procesului de imbatranire in China, Tibet si India. Potrivit celor mai recente studii, Goji este unul dintre cele mai puternice antioxidante.

Fructul Goji, denumit si fructul longevitatii, stiintific Lycium Barbarum este o adevarata comoara din Tibet. Localnicii consuma aceste fructe din plin, motiv pentru care sunt una dintre cele mai sanatoase populatii din lume, speranta de viata in randul tibetanilor fiind de 100 ani.


Ce substante benefice contin fructele de Goji?

Fructul de Goji este o sursa puternica de vitamina C, continand, per unitate, o cantitate de 500 de ori mai mare decat cea continuta de portocale.

Mai mult decat atat, este si o sursa excelenta de vitamina A, continand mai mult caroten decat orice alt produs alimentar cunoscut pana acum. Goji contine 18 aminoacizi (mai mult decat in polen), 21 minerale si 29 de acizi grasi diferiti, fiind si o sursa ideala de proteina.


De ce sa consumam Goji?

Goji intareste sistemul imunitar, este hepatoprotector si are proprietati anti-imbatranire. O ceasca de ceai care contine acest fruct va confera energie si vitalitate, stare de buna dispozitie. Goji este recomandat in stari de anxietate si stres si pentru imbunatatirea memoriei.

O sinteza a efectelor demonstrate stiintific a fost publicata in anul 1992; ea pune in evidenta multiplele roluri benefice ale fructelor Goji asupra organismului uman: au un efect energizant, imbunatatesc acuitatea vizuala prin componentele beta-caroten si zeaxantina, au un puternic efect antiinflamator (recomandate in artrita, psoriazis), anticonstipant, imbunatatesc circulatia sangvina, incetinesc procesul de imbatranire, prin cantitatile mari de antioxidanti continute confera imunitate bacteriana si virala si adaptarea sistemului imunitar, contin componente bogate in glutation, printre cei mai eficace antioxidanti, care ajuta celulele corpului uman sa functioneze optim.


Cum le consumam?

Fructele Goji pot fi consumate sub forma de fructe uscate, fructe proaspete, ingredient in salate, supe, ceai, ingredient in prajituri, ciocolate, inghetate, sucuri de fructe Goji, vin de fructe Goji, lichior de fructe Goji. Inainte cu 30 minute de a lua micul dejun, mancati un pumn de fructe Goji (25 g). Fructele fiind uscate necesita o masticatie lenta, constienta, astfel veti simti savoarea si aroma specifice.


Cum se prepara dulceata de Goji?

Foarte populara in dieta Dukan, iata o reteta pe care o puteti face foarte usor. Aveti nevoie de: 250 g fructe Goji uscate, 7 linguri indulcitor lichid, 1 lingurita de scortisoara, 1 pastaie de vanilie, 300 ml apa, 1 lingurita de gelatina (praf).

Fructele se pun in apa la inmuiat 30 minute, apoi se pun pe foc, se adauga indulcitorul, scortisoara, vanilia si se lasa pe foc 30 minute. La sfarsit se adauga gelatina si se mai fierbe zece minute.

Foto: www.ziarulring.ro


 

Fumarosept

 
Fumarosept
Cum va afecteaza fumatul...

Conform studiilor, in Romania una din patru persoane fumeaza in mod regulat, fumatul fiind unul dintre cele mai raspandite si mai periculoase vicii, iar efectele sale negative afecteaza sanatatea intregului organism.

Fumatul este o dependenta biologica si poate avea efecte nocive asupra sistemului respirator sau circulator si asupra pielii si dintilor. O singura tigara contine nu mai putin de 4000 de substante chimice, care, prin ardere, afecteaza starea de sanatate a fumatorilor activi si pasivi si pot duce la aparitia unor boli grave precum diverse forme de cancer.

Dintre acestea, nicotina este substanta nociva din compozitia tigarilor care creeaza starea de dependenta, ajungand prin fluxul sanguin aproape imediat la creier si ulterior in restul corpului prin plamani, piele si membranele mucoase.


Efectele fumatului...

In timp, prin inhalarea de fum de tigara, organismul devine expus la factori iritanti care afecteaza mucoasa gatului si functia respiratorie, ducand astfel la aparitia tusei cronice. „Tusea fumatorului” apare atunci cand plamanii elimina hipersecretia de mucus indusa de fumat, fiind o boala frecvent intalnita in randul fumatorilor cu varsta de peste 40 de ani.

De asemenea, fumatul influenteaza in mod negativ fluxul sanguin si poate duce la cresterea riscului de accident vascular cerebral sau infarct miocardic. Ingalbenirea pielii si a unghiilor, patarea si carierea dintilor, aparitia ridurilor sunt alte efecte negative cauzate de acest viciu, la care trebuie sa renuntati.


Uitati de tusea fumatorului!

Pentru a diminua simptomele provocate de fumat, incercati Fumarosept, un produs care ajuta la refacerea echilibrului mucoasei gatului, reducand tusea.

Produsul Fumarosept, pe baza de extract de lichen de piatra si extract de nalba mare, calmeaza iritatiile si tulburarile legate de durerile in gat si indeparteaza senzatia de uscaciune a gurii si a gatului prin formarea unui filtru protector ce asigura hidratarea corespunzatoare.

Fumarosept are efect de racorire, fiind recomandat atat fumatorilor, cat si persoanelor care au renuntat la fumat.


Avertisment!
Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse!


 

Viata dupa inlaturarea ganglionilor limfatici

 
Viata dupa inlaturarea ganglionilor limfatici
Fie ca vorbim despre lumpectomie (operatie sectoriala/partiala de inlaturare a unei tumori), fie ca vorbim despre mastectomie - ambele cu inlaturarea ganglionilor limfatici din axila, acestea aduc o serie de modificari ale corpului si eventualitatea unei noi probleme: limfedemul.


Ce este limfedemul?

O acumulare anormala a unui lichid bogat in proteine-limfa in interstitiu (tesuturi) din cauza unui defect in sistemul de drenaj limfatic. Defectul intervine cand parte din noduli limfatici sunt inlaturati si circuitul este mult ingreunat. Odata ce limfa se blocheaza in tesuturi, nu prea mai poate sa fie eliminata si se produce blocajul, de-aici problemele grave de motricitate si nu numai. Deci cel mai bun tratament este preventia.


Cum putem evita limfedemul?

Trebuie sa renuntati la ridicarea greutatilor care va fac axila sa se tensioneze sau la ridicarea si mentinerea greutatii pe timp indelungat. In cazul in care va taiati sau va intepati la mana operata, dezinfectati imediat si sigilati locul. Unii specialisti recomanda folosirea betadinei pentru dezinfectare si evitarea alcoolului, care poate irita zona. Aceasta in cazul in care nu sunteti alergici la iod. Este esential sa nu intre microbi, pentru ca limfa nu va mai poate proteja la fel de bine ca inainte. Nu trebuie sa va panicati de la o intepatura mica, dar ideal este sa va protejati.


Cum putem ajuta limfa?

Contractiile musculare sau chiar si gravitatia ajuta la circuitul limfei in natura. Bratele si picioarele au multi muschi de dimensiuni mari care pun limfa in miscare. Insa prin piept, abdomen si pelvis (unde se afla multi ganglioni limfatici) si in jurul organelor singura musculatura disponibila in sensul miscarii lichidului limfatic este diafragma. Ne putem folosi de cateva elemente care pun in miscare limfa pentru a reveni la o viata normala: respiratia (mai ales atunci cand este controlata si se realizeaza din diafragma); drenajul limfatic (masaj) miscarea fizica.


Ce este interzis sau restrictionat?

Iata cateva activitati, unele atat de feminin-banale, pe care nu le veti mai putea face sau le veti face la un nivel minim:
- manichiura - se va face prin folosirea de instrumente sterile si renuntarea la taierea cuticulelor.
- epilat cu ceara fierbinte - stop!
- folosirea lamei de ras pentru axila/mana - stop!
- gradinarit - se va face prin folosirea unor manusi de protectie; ideal ar fi sa reduceti aceasta activitate cat mai mult;
- evitati temperaturile extreme - foarte frig/cald (nu puneti gheata pe mana chiar daca va pare umflata);
- evitati dusurile foarte fierbinti;
- folositi maneca de compresie intotdeauna cand zburati cu avionul sau atunci cand faceti miscari repetitive (ideal este sa evitati sa le faceti). Sunt niste maneci elastice care comprima bratul si ajuta la buna circulatie limfatica. Este important sa alegeti masura voastra;
- nu purtati bijuterii sau haine stranse pe mana;
- nu se fac injectii, luare de sange sau luarea tensiunii pe mana afectata. Pentru toata viata. Este o informatie pe care trebuie sa o cunoasca intreaga familie;
- hidratarea mainii trebuie mentinuta pentru a nu se crapa pielea.

PRIMELE SENZATII DUPA OPERATIE:
  • de gol in axila ca si cand ati purta o minge de tenis supraponderala;
  • senzatia de caldura pe interiorul bratului, intre cot si axila;
  • senzatia de carne lasata, in valuri, in aceeasi zona;
  • senzatia de cicatrice care va tine;
  • blocajul umarului;
  • durere;
  • senzatia ca nu mai simtiti nimic pe interiorul bratului (au fost sectionati niste nervi si va dura pana se vor reface);
  • amortirea degetelor/miscarea lor sacadata. Suficiente motive ca atunci cand sunteti treziti din anestezie sau la o zi-doua dupa, sa va cuprinda panica. Dar, aceasta este o etapa care poate fi remediata, astfel incat calitatea vietii voastre sa nu scada.


Theodora Paslaru, supravietuitor cancer de san. Foto: www.usnews.com


 

Suplimentele nutritive: clasificare, riscuri, recomandari

 
Suplimentele nutritive: clasificare, riscuri, recomandari
Prin suplimente nutritive sau alimentare intelegem produsele al caror scop este sa completeze dieta normala si care sunt surse concentrate de nutrienti sau alte substante cu efect nutritional ori fiziologic, separat sau in combinatie, comercializate sub diverse forme si dozaje precum:
capsule, pastile, tablete, pilule si alte forme similare, pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurator si alte forme asemanatoare de preparate lichide sau pulberi destinate consumului in cantitati mici, masurabile.


Ca un principiu de baza, un supliment nutritiv nu trebuie sa prezinte efecte adverse sau proprietati daunatoare, iar beneficiile lui pentru sanatate trebuie sa fie mai mari decat riscurile.


Clasificarea suplimentelor nutritive...

Suplimentele se pot clasa in mai multe categorii: proteine pure sau sub forma de izolate proteice, izolate proteice si hidrolizate proteice, aminoacizi si amestecuri ale acestora; lipide alimentare (inclusiv acizi grasi polinesaturati esentiali); fosfolipide (lecitine, cefaline, serinfosfatide, inozitolfosfatide) pana la cantitati ale continutului de fosfor de 1 g/zi; fibre alimentare pana la cantitatea de 24 g/zi; produse parabiotice: probiotice, prebiotice, simbiotice - alimente.


Posibile riscuri...

Vitaminele provenite din produse alimentare sunt esentiale, dar consumul suplimentelor fara a urma prescriptiile medicale reprezinta o risipa si poate duce la deteriorarea sanatatii, partea cea mai afectata a organismului fiind ficatul.


Cand sunt recomandate suplimentele nutritive?

Consumul suplimentelor alimentare este recomandat doar in cazul anumitor deficiente sau carente ale sistemelor organismului si in urma consultarii persoanelor avizate din sistemul de sanatate. In cazul in care dorim sa suplimentam dieta zilnica cu aceste substante ar trebui sa alegem variantele cele mai corect si atent procesate, de regula, acestea fiind si cele mai scumpe ca pret, dar mai putin nocive, din punct de vedere al efectelor adverse, si nu al performantelor.

RECOMANDAREA SPECIALISTULUI...

Pentru cei care nu au nicio problema de sanatate, dar care fac un efort fizic sau psihic peste medie, consumul suplimentelor poate sustine buna functionare a organismului, performantele fizice sau concentrarea fiind sporite. Indiferent de motivul administrarii lor, acestea trebuie consumate in dozaje corecte, sub indrumarea persoanelor autorizate.

Elvin Marinescu, antrenor personal.


 

Entorsele gleznei: simptomatologie, diagnostic, tratament

 
Entorsele gleznei: simptomatologie, diagnostic, tratament
Constituie cea mai frecventa entitate patologica din intreaga traumatologie osteoarticulara, imbracand o gama larga de forme clinice, de la cele mai banale la cele foarte grave, care lasa mari sechele functionale, dupa lungi perioade de tratament.

Accidentul, mai frecvent la femeile grase cu musculatura deficitara, este determinat de o cadere sau alunecare care forteaza miscarea de supinatie-pronatie (adductie-abductie) sau de flexie-extensie a piciorului pe gamba. Este frecvent intalnit ca accident de sport (atletism, volei, fotbal, rugby si judo), de munca sau prin alunecare pe teren neregulat sau neted.

Entorsa externa, cea mai frecventa, este urmarea unei miscari fortate de inversiune (supinatie) a piciorului, care solicita, intinde sau rupe ligamentul astragalo-calcanean sau, daca actiunea traumatismului continua, intereseaza fasciculul peroneo-astragalian anterior, peroneo-calcanean si peroneo-astragalian posterior, pe care le destind sau rup. Se realizeaza astfel forma de entorsa grava instabila. La acestea se asociaza frecvent lezarea si a ligamentelor dorsale si anume ligamentul astragalo-scafoidian si calcaneo-cuboidian.

Entorsa interna, mult mai rara, se produce ca urmare a fortarii miscarii de eversiune (pronatie) a piciorului, care provoaca ruperea ligamentului deltoidian tibio-astragalian. La aceasta forma se asociaza frecvent fractura maleolei peroniere, ceea ce permite exagerarea valgului, ce duce la ruperea ligamentului intern.


Cuprins articol:


Simptomatologie

Imediat dupa producerea accidentului apare o durere vie in partea externa, anterioara sau interna a gleznei, care dupa o scurta perioada permite bolnavului sa se ridice si cu o oarecare dificultate sa-si reia mersul si activitatea, ca dupa cateva ore ea sa devina foarte intensa, sa-l oblige pe bolnav la repaus la pat si solicitarea medicului.

In entorsa prin inversiunea piciorului, fenomenele clinice sunt predominant externe, caracterizate prin durere pe interlinia articulara tibio-peroniera inferioara, sub- si premaleolar extern. Foarte repede apare tumefactia regionala si echimoza care fuzeaza submaleolar extern pana in regiunea calcaneana, uneori la o limita paralela cu marginea plantara.

In entorsa prin eversiunea piciorului, aceste semne sunt situate intern, durerea fiind maxima in regiunea sub- si retromaleolar interna. Ea se accentueaza la tentativa de abductie a piciorului.

In entorsa subastragaliana, durerea apare submaleolar, exacerbata prin supinarea piciorului. In formele de entorsa mediotarsiana, durerea apare la nivelul interliniei Chopart. Miscarile de volutatie a piciorului anterior accentueaza durerea.

In diastazisul tibio-peronier, examenul clinic si chiar radiologic poate fi la inceput neconcludent, deoarece musculatura flexoare a plantei poate strange pensa maleolara. Clinic, prin lateralizarea astragalului (imprimand miscarea la nivelul calcaiului), fara a face flexia sau inclinarea acestuia in morteza, apare senzatia de balotare a astragalului, tradusa prin contactul sau cu maleola la o distanta mai mare comparativ cu partea sanatoasa.


Diagnostic radiologic

Pentru precizarea diagnosticului este obligatoriu examenul radiografic efectuat cel putin din cele doua planuri standard, a articulatiei tibio-astragaliene. El elimina sau descopera coexistenta leziunilor osoase si, in plus, poate preciza gradul leziunilor ligamentare directionand tratamentul.

Pentru un examen radiografic corect este necesara anestezia locala sau preferabil rahianestezia. In afara de pozitiile standard, se vor efectua trei radiografii de fata, in pozitie de varus fortat, varus equin fortat si valgus fortat. Examenul trebuie efectuat in prezenta specialistului si facut comparativ.

Normal intre suprafata articulara a tibiei si cea a astragalului unghiul este de 0°. Daca este rupt ligamentul peroneo-astragalian anterior, unghiul deschis extern, in pozitia de equin a piciorului este pana la 10°. Daca se rupe si ligamentul peroneo-calcanean, unghiul ajunge la peste 20°, atat in equin cat si in pozitia de unghi drept a piciorului pe gamba. Daca unghiul articular depaseste 30°, leziunea ligamentara trebuie tratata obligatoriu chirurgical.

Mai recent, in scopul precizarii gradului leziunilor ligamentare, se foloseste artrografia cu substanta de contrast. Prezenta substantei opace in afara articulatiei este semn de leziune ligamentara. Aparitia substantei in teaca peronierilor arata ruperea ligamentului peroneo-astragalian anterior si peroneo-calcanean, iar in loja flexorului halucelui sau in articulatia posterioara a tarsului, indica leziunea capsulara. Artrografia permite diagnosticul precoce al leziunilor ligamentare si constituie element de indicatie pentru tratamentul chirurgical.


Tratament

Tratarea entorselor dupa un sablon unic constituie o grava eroare. Fara a tine seama de obligativitatea diferentierii tratamentului in functie de gravitatea leziunilor, se ajunge la aparitia instabilitatii cronice articulare, recidive frecvente, osteoporoza algica a oaselor tarsului si mai tarziu la leziunea degenerativa artrozica ireversibila.

In entorsa usoara, in care stabilitatea piciorului este pastrata, in care leziunile ligamento-capsulare sunt reprezentate de destinderi sau rupturi incomplete, multi specialisti recomanda simpla imobilizare cu ajutorul unei fesi elastice trecute in opt, pentru 10-14 zile. Pentru amendarea durerilor, desi efectul este pasager, se poate face infiltrarea cu xilina a ligamentelor interesate. Pentru prevenirea reactiilor inflamatorii nespecifice se pot folosi infiltratiile cu acetat de hidrocortizon, hialuronidaza sau alfa-chimotripsina, ionizari, ultrascurte reci, ultrasunete sau curenti de joasa frecventa.

Desi folosita deseori, fasa elastica sau cleiul zicat, nerealizand o imobilizare totala a miscarilor articulare si implicit a solicitarilor ligamentare, pot provoca uneori neplaceri, motiv pentru care noi sfatuim folosirea de regula a imobilizarii cu ajutorul atelei gipsate sau a aparatului gipsat, pentru o perioada de 10-15 zile, dupa care se va proceda la tratament fizioterapic de recuperare.

In formele grave, cu leziuni ligamentare ce determina instabilitate, imobilizarea gipsata este obligatorie pentru o perioada de 4-6 saptamani, timp necesar cicatrizarii leziunilor existente, criteriu clinic de reluarea miscarilor fiind disparitia edemului si durerii. In diastazisul tibio-peronier, care este reductibil prin aparat gipsat, imobilizarea este obligatorie pentru 8-10 saptamani, cu interzicerea sprijinului pentru minimum 6 saptamani, controlul radiografic foarte des repetat fiind obligatoriu.

In formele cu instabilitate mare, prin ruperea ligamentului lateral extern, unii specialisti propun plastia cu tendonul scurtului peronier lateral, operatie care da rezultatele cele mai constante. Se mai foloseste plastia intermaleolo-astragaliana cu bandeleta de fascia lata.

In diastazisul tibio-peronier nereductibil sau instabil, se tenteaza refacerea ligamentului intertibio-peronier inferior, operatie de mare dificultate si cu rezultate inconstante, preferandu-se bulonajul intertibio-peronier, folosind diverse procedee de artrosinteza temporara.

Foto: www.gorj-domino.ro


 

Acneea vulgara: regim alimentar, tratament

 
Acneea vulgara: regim alimentar, tratament
Acneea vulgara (acneea polimorfa juvenila) - inflamatie a foliculului pilosebaceu, care apare pe un teren seboreic, cu precadere in adolescenta.


Diagnosticul clinic, se caracterizeaza printr-o eruptie polimorfa care numara: puncte negre sau comedoane (orificii foliculare obstruate), puncte albe, papulopustule, noduli inflamatori si microchisturi sebacee.


Diagnosticul diferential este simplu, in general si se bazeaza pe polimorfismul leziunilor, localizarea lor preferentiala pe fata si tors, coexistenta cu seboreea. Se diferentiaza de foliculite (monomorfe si localizate la nivelul perilor); de acneea rozacee (apare la o varsta mai tarzie, numai pe fata, fara comedoane sau puncte albe, dar cu eritroza); de sifilidele acneiforme (monomorfe, fara seboree, RBW +); de lupusul miliar (in regiuni neseboreice, evolutie torpida, iar la vitropresiune prezinta un colorit galben); de acneea medicamentoasa care apare dupa iod, brom, cortizon (monomorfa, mai inflamatoare, date anamnestice).


Regim alimentar si tratament. Pe langa un regim alimentar sarac in grasimi si glucide, lipsit de excitante si alimente conservate, se administreaza: antibiotice (tetraciclina); stokvaccin, estrogeni. Local antiseptice si keratolitice. Cel mai des folosit este sulful sub toate formele: sapun de sulf, lotiune cu sulf asociat rezorcinei si acidului salicilic (sulf precipitat 5 g; acid salicilic 1 g; rezorcina 1 g; alcool 60° I00 g).

Foto: www.ele.ro


 

Entorse

 
Entorse
Entorsa este expresia clinica a leziunilor capsuloligamentare ale unei articulatii, variate ca amploare, secundare unor miscari fortate, care depasesc limitele miscarii fiziologice sau se fac intr-un sens in care acestea sunt absente sau limitate.


Cuprins articol:


Patogenie

Mecanismul de producere este indirect, prin actiunea unor forte care solicita intr-un sens lateral, in hiperextensie, hiperflexie sau rotatii brutale, elementele de rezistenta biomecanica ale articulatiei.

Rezultatul acestor agresiuni consta in leziuni ale ligamentelor extra- si intraarticulare precum si ale capsulei, mergand de la contuzie, distensie, rupere partiala sau totala si dezinsertie cu sau fara smulgere osoasa.

Functia de limitare sau de directionare a acestor formatiuni anatomice este deteriorata si apar grave tulburari de biomecanica articulara.


Fiziopatologie

Fiziopatologic, substratului anatomic lezional ii va corespunde instalarea unui sindrom functional asemanator unui proces inflamator aseptic. Ligamentele fiind deosebit de bine inervate, constituind adevarate organe senzoriale, atunci cand sunt lezate determina declansarea unor stimuli nocivi cu consecinte vasomotorii.

Primul efect este cresterea metabolismului local, care determina hiperemia activa tradusa clinic prin roseata si caldura. Desi in hiperactivitate circulatorie, aportul de oxigen necesar desfasurarii activitatii de degradare metabolica pana la stadiul de bioxid de carbon, apa si uree nu poate fi asigurat la nivelul intensitatii noului metabolism local.

In aceste conditii, prin incompleta metabolizare a moleculelor de proteina, glucide si lipide, creste numarul metabolitilor intermediari si ca atare presiunea osmotica. Rezulta, datorita hipertoniei osmotice, o mobilizare de lichide in spatiul intercelular, tradusa clinic prin edem.

Al patrulea element al procesului inflamator din cadrul entorsei este reprezentat de durere, determinata de cresterea hidrogen-ionilor liberi ce provoaca o ridicare a aciditatii locale. Hiperaciditatea modifica permeabilitatea capilara, favorizeaza trecerea lichidelor in spatiul intercelular, determinand hemoconcentratie si cresterea vascozitatii sanguine. Vascozitatea sanguina crescuta, atonia capilara si secundar incetinirea circulatorie locala, duc ulterior la congestie pasiva cu acidoza, care accentueaza durerea si participa la producerea osteoporozei algice Sudeck-Leriche.

Disproportia observata deseori intre intensitatea mica a traumatismului si severitatea reactiei tesuturilor periarticulare cat si a articulatiei este explicata prin originea reflexa a acestor tulburari. Trebuie remarcat ca acelasi traumatism, actionand prin acelasi mecanism, fiind de aceeasi intensitate, provoaca la indivizi diferiti manifestari locale si generale diferite, determinate de reactivitatea individuala variata a sistemului nervos central.


Simptomatologie

Simptomul principal este durerea. Imediat dupa accident bolnavul acuza dureri foarte vii, care uneori devin repede suportabile si permit reluarea mersului, a muncii sau chiar a activitatii sportive. In mod progresiv apoi ea se accentueaza, ajunge in interval de cateva ore la paroxism, aparand localizarea punctelor de maxima durere.

Articulatia afectata se plaseaza intr-o pozitie antalgica si se instaleaza o neputinta functionala aproape totala a respectivului segment de membru. O caracteristica a durerii in entorse este ca ea nu dispare la repaus.

In primele ore dupa accident membrul respectiv este mai palid si mai rece decat cel sanatos, dupa care zona articulara afectata devine calda, rosie si edematiata. Intreaga regiune articulara se tumefiaza, ingreunand examinarea, reliefurile periarticulare se sterg si de cele mai multe ori apar rapid, mai ales in marile articulatii, hemo- sau hidartroze caracterizate prin fluctuanta sau renitenta a fundurilor de sac sinoviale. Echimoza, mai ales la glezna, apare precoce.

La nivelul articulatiilor pot aparea miscari anormale determinate de ruperea unor ligamente importante, dar examinarea integritatii acestora fara o anestezie locala sau preferabil rahidiana sau generala, nu este recomandabila, fiind foarte dureroasa si, prin contractura de aparare, uneori neconcludenta.

In formele cu rupturi totale ale ligamentelor stabilizatoare, la nivelul marilor articulatii ale membrelor inferioare, datorita instabilitatii acestora, mersul si statica sunt grav compromise.


Diagnostic diferential

Diferentierea intre entorsa, luxatie si fractura sau asocierea acestora, este usoara cand fractura sau luxatia are semne de certitudine; altfel ea este destul de dificila.

La orice caz considerat ca entorsa, examenul radiografic in mai multe incidente, sub anestezie, cu fortarea elementelor ligamentare care clinic sunt suspecte de a fi lezate, eventuala artrografie cu substanta de contrast, este obligatorie pentru a se putea elimina sau confirma asocierea altor afectiuni posttraumatice, care neglijate pot compromite cazul.


Tratament

Tratamentul unei entorse in general consta ca prima masura in repausul articulatiei respective, prin folosirea imobilizarii gipsate a articulatiei in pozitie fiziologica, pentru un interval variabil in functie de gravitatea leziunilor.

Daca durerile sunt foarte mari, se poate recurge la infiltrarea in punctele de maxima durere, a unei cantitati de 20 ml xilina 1%, act ce are un dublu efect: inlaturarea durerii si interceptarea reflexelor nocive, dupa care se va proceda la imobilizare.

Este interzisa masarea regiunii, folosirea bailor calde sau mobilizarea pasiva a articulatiei. Este contraindicata evacuarea prin punctie a hemo-, hidartrozei.

In completarea tratamentului se pot folosi diversele procedee de electroterapie cu scop antiflogistic si antalgic.

In formele grave, cu rupturi ligamentare si instabilitate secundara articulara se indica tratamentul chirurgical, care urmareste restabilirea integritatii elementelor ligamentare si stabilizarea articulatiei.

La copii entorsele sunt foarte rar intalnite inainte de varsta de 7 ani, devenind relativ mai frecvente dupa varsta de 10 ani, o data cu cresterea activitatii sportive. Contrar adultului, localizarea cea mai frecventa este la nivelul cotului si degetelor. Simptomatologia este mult mai stearsa, durerea mai putin intensa, hemartroza si edemul minim, iar neputinta functionala redusa si de scurta durata.

Foto: www.peetornozelo.com.br


 

Ochiul rosu

 
Ochiul rosu
Ochiul rosu, expresie a diverse cauze, usoare sau mai grave, reprezinta un proces patologic cu care medicul generalist este frecvent confruntat. Anamneza si examenul local ii permit acestuia sa discrimineze afectiunile usoare, susceptibile de a fi tratate la cabinetul sau, de acelea care revin specialistului.

  • A. Roseata difuza, survenita brusc, insotita de dureri si de secretie, este, in general, datorita unei conjunctivite. Dar aceasta eticheta, larga, imbratiseaza mai multe etiologii posibile.
    • Conjunctivita microbiana. Este de altfel si cea mai frecventa. Examenul bacteriologic al secretiei conjunctivale (stafilococ, streptococ, gonococ),
      insotit si de antibiograma, permite instituirea unei terapii corespunzatoare.
    • Conjunctivita virala poate reprezenta manifestarea esentiala sau unica a unei afectiuni virotice. Asa se intampla in cazul trahomului. Prezenta foliculilor trahomatosi de culoare alburie si incastrati in conjunctiva, contribuie la punerea diagnosticului. Conjunctivita cu incluziuni prezinta, in afara foliculilor si o adenopatie preauriculara. Descoperirea incluziunilor epiteliale, dupa coloratie Giemsa a frotiului, face diagnosticul. La sugar, aceasta conjunctivita provoaca o secretie purulenta, cu edem palpebral.

      Dar cele mai multe conjunctivite virale nu reprezinta decat un simptom asociat unui cortegiu de alte manifestari, ca de exemplu in: A.P.C. (adeno-faringo-conjunctivita); rubeola, rujeola, varicela (exantem); tularemie (adenopatii voluminoase, sindrom meningian); sindrom Reiter (uretrita si artralgii); sindrom Fiessinger-Leroy (tulburari intestinale dizenteriforme); sindrom Stevens-Johnson (blefarita, rinita, stomatita, eritem polimorf); sindrom oculo-ganglionar Parinaud (infectie generala).
    • Conjunctivita alergica (conjunctivita de primavara) se caracterizeaza prin: lacrimare, fotofobie, prurit palpebral. Coexistenta unei alergii (urticarie, rinita) orienteaza diagnosticul.
    • Conjunctivita traumatica reclama, de cele mai multe ori, controlul specialistului care, dupa un colir anestezic, poate trece la un examen atent cu lupa sau biomicroscopul cornean pentru descoperirea unui corp strain.
  • B. Roseata difuza si insotita de dureri violente, oculare si periorbitare, uneori si de vomitari, este expresia unei hipertensiuni oculare si evoca prompt criza de glaucom. Ochiul este dur la presiune, ca un glob de sticla, pupila in midriaza, corneea edematiata si fara luciu. Se apeleaza, fara intarziere, la avizul specialistului.
  • C. Roseata localizata intr-o anumita zona a globului ocular.
    • Irita prezinta un ochi rosu mai ales in jurul corneei, cu pupila micsorata fata de congener si vederea incetosata. Participarea corpilor ciliari la acest proces (iridociclita) se traduce prin prezenta unor precipitate albe, floconoase, la bordura pupilara. Examenul specialistului face diagnosticul diferential cu o keratita. Decelarea factorului etiologic ne orienteaza catre: infectiile generale, de focar, virala, alergie sau P.C.E.
    • Eruptia sclerala sau episclerala se prezinta ca un nodul sau placard rosu, mamelonat si persistent, ocupand o portiune din conjunctiva si care se insoteste de dureri, accentuate la presiune, dar fara tulburari de vedere. Cauza acestei episclerite trebuie cautata intr-un reumatism, tbc, guta; uneori este constitutionala si trecatoare.
Foto: www.e-saloane.ro


 

Codamin: actiune, indicatii, reactii adverse

 
Codamin: actiune, indicatii, reactii adverse
Prezentare...

Comprimate continand aminofenazona 300 mg, fenacetina 200 mg, cafeina citrica 50 mg, codeina fosforica 20 mg (benzi de celofan).


Actiuni farmacologice si terapeutice...

Analgezic, antiinflamator si antipiretic prin aminofenazona si fenacetina, slab antispastic prin aminofenazona; codeina are actiune analgezica, iar cafeina potenteaza analgezia si are efect stimulant psihomotor slab.


Indicatii terapeutice...

Cefalee, nevralgii, mialgii, dismenoree; stari febrile, gripa.


Administrare...

1 comprimat la nevoie, 3-4 comprimate/zi.


Efecte nedorite...

Eruptii cutanate, edem angioneurotic, febra, foarte rar deprimarea hematopoiezei (prin aminofenazona); administrarea prelungita de doze mari poate fi cauza de leziuni renale, leziuni hepatice si methemoglobinemie (prin fenacetina); foarte rar dependenta la codeina.


Contraindicatii...

Alergie la aminofenazona, fenacetina si codeina, leucopenie; prudenta la renali, hepatici, anemici si in starile hipoxice. Se va evita la copiii mici.


 

Bradicardia

 
Bradicardia
Bradicardia se caracterizeaza prin scaderea ritmului cardiac sub 60/min. In bradicardia sinuzala ritmul este de aproximativ 50/min., dar influxul nervos se formeaza fiziologic in nodulul Keith-Flack, iar numarul contractiilor atriale coincide cu numarul celor ventriculare. De obicei aceasta este lipsita de semnificatie patologica si se observa la subiecti cu activitate fizica mai intensa, la sportivi.

Sindromul sinusului carotidian este o varianta patologica a bradicardiei sinuzale si survine prin excitarea zonei reflexogene situate la bifurcatia carotidelor, la indivizi cu o sensibilitate excesiva.
Se traduce prin doua simptome cardinale - bradicardia si hipotensiunea - putand merge pana la sincopa; survine dupa o miscare brusca a capului sau o compresiune la acest nivel provocata de guler inalt, traumatism, lovitura etc.

Proba Czermak reproduce experimental acest sindrom; consta in masajul regiunii reflexogene, separat de ambele parti, cu prudenta, eventual precedat de o injectie cu atropina.

Ritmul nodal induce o bradicardie de 45-50 min. care este heterotropa, influxul contractil pornind de la nodului a.-v. Tawara; se recunoaste numai pe traseul E.C.G. in care unda P se gaseste fie inaintea undei QRS (supranodal), fie dupa (subnodal), fie inglobata (nodal mijlociu).

Blocul sinoatrial produce bradicardie prin disparitia unei revolutii cardiace, uneori dispar mai multe succesiv sau intermitent; este datorit interceptarii influxului sub nodului sinuzal. Apare dupa intoxicatii medicamentoase - digitala, chinidina, procainamida - cateodata insa in cadrul sindromului carotidian.

Blocul a.-v total este o boala grava si periculoasa, caracterizata printr-o bradicardie ventriculara de 30-40/min. cu normocardie atriala. Se recunoaste clinic prin disocierea intre pulsul radial (expresia contractiilor ventriculare) si cel jugular (expresia contractiilor atriale), dispnee de efort - determinata de imposibilitatea de majorare a irigatiei - zgomote sistolice puternice, ca de tun, prin insumarea fenomenelor acustice determinate de contractiile atriale si ventriculare, zgomot indepartat, „in ecou” (produs de contractia atriala cand apare la distanta de cealalta).

Pe E.C.G., undele P - complet separate de QRS - sunt uneori fuzionate, apropiate sau departate. Cauza acestui bloc este ischemia care afecteaza nodul Tawara facandu-l impermeabil pentru influx, astfel incat cavitatile inimii au centre de constituire a influxului independente; uneori in difterie, reumatism cardioarticular Bouillaud, malformatii cardiace cianogene cu scurtcircuit, lues cardiac etc.

Cand ritmul ventricular scade sub 30 sistole/min. pot surveni manifestarile sindromului Adams-Stokes care sunt foarte grave si denota ca centrul de formare a influxului cardiac se afla in partea inferioara a fasciculului His, sau ca este vorba de bloc in bloc cu o a doua interceptare sub cea veche.

Simptomele incep cu paloare, obnubilare, pierderea cunostintei si prabusirea bolnavului, disparitia zgomotelor cardiace, urmate de contractii tonice si clonice generalizate care pot duce la moarte sau, dupa cateva secunde, bolnavul se recoloreaza, cordul se contracta din nou si accesul se termina prin vindecare.

Sindromul Adams-Stokes poate surveni si in blocul a.v. partial (ventriculul raspunde la a 2-a sau a 3-a sistola atriala ceea ce denota o permeabilitate incompleta a nodulului Tawara).

Foto: sintomiecura.com


 

Activit Imuno Forte

 
Activit Imuno Forte
Activit Imuno Forte:
  • intareste sistemul imunitar;
  • antioxidant;
  • creste rezistenta organismului;
  • antiviral;
  • antiinflamator;
  • antibacterian;
  • antifungic.
Supliment alimentar cu 12 comprimate.


Compozitie: lapte colostru 200 mg, lactoferina 150 mg, vitamina C 60 mg si excipienti pentru un comprimat.


Mod administrare: de 3 ori pe zi cate un comprimat.

Fara reactii adverse.


Indicatii:
  • Profilaxia si tratamentul adjuvant al racelii si infectiilor gripale, pneumonii, amigdalite, faringite, bronsite, sinuzite.
  • Activit Imuno Forte potenteaza actiunea antibioticelor si reduce semnificativ efectele adverse.
  • Activit Imuno Forte contribuie la mentinerea si refacerea echilibrului florei intestinale.
  • Adjuvant in tratarea infectiilor renale, urinare, genitale, bacteriene, alergii, herpes, zona zoster.
Lactoferina este o proteina multifunctionala care, impreuna cu imunoglobulinele G naturale din laptele colostru, stimuleaza imunitatea si creste rezistenta organismului.

Acest medicament se elibereaza fara prescriptie medicala.


Avertisment!
Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse!


 

Clorocalcin – picaturi orale

 
Clorocalcin
  • Clorocalcin contine 27% calciu ionic.
  • Clorocalcin este singura solutie de clorura de calciu folosita pentru oprirea sangerarilor;
  • Clorocalcin participa activ in procesul de coagulare a sangelui prin stimularea formarii factorilor activi ai coagularii, oprind hemoragiile prin interventia in formarea cheagurilor;
  • Clorura de calciu din Clorocalcin reduce instant sangerarile, spre deosebire de alte forme de calciu, fiind un coagulant cu actiune directa care duce la scaderea timpului de coagulare a sangelui;
  • Administrarea de Clorocalcin duce la reducerea sangerarilor abundente din perioada ciclului menstrual, precum si a sangerarilor intermenstruale.
Acest medicament se elibereaza fara prescriptie medicala.

Avertisment!
Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse!


 

Steatoza hepatica

 
Steatoza hepatica
Ce este steatoza hepatica?

Steatoza hepatica (ficatul gras) este una din cele mai raspandite boli de ficat, manifestata printr-un exces de grasimi depozitate in celulele hepatice.

In functie de cauza care a determinat steatoza, se poate vorbi de steatoza hepatica alcoolica si steatoza hepatica non-alcoolica, iar in formele mai severe de steatohepatita alcoolica si steatohepatita non-alcoolica.


Cauze si factori de risc...

Factorii principali care conduc la steatoza sunt: alcoolul, obezitatea, dislipidemia, sindromul metabolic (asociere dintre obezitate + grasimi crescute in sange + diabet zaharat tip 2 + hipertensiune arteriala), diabet zaharat, consumul unor medicamente, scaderea rapida in greutate, diferite boli genetice.


Semne si simptome...

De obicei, steatoza nu se manifesta clinic, cei mai multi pacienti fiind diagnosticati intamplator, cu ocazia unor investigatii de rutina (examene de sange, ecografie abdominala).

Daca simptomele exista, acestea sunt nespecifice: oboseala, durere abdominala surda in hipocondrul drept, balonare, jena epigastrica etc. In stadii mai avansate, cand se instaleaza steatohepatita si ciroza pot aparea greata, anorexia, marirea in volum a abdomenului, icter, sangerari, vanatai pe piele etc.


Complicatii...

Desi este o afectiune frecvent intalnita si relativ simpla, steatoza hepatica netratata poate conduce, in timp, catre boli grave. Astfel, „ficatul gras” se poate inflama si chiar fibroza, determinand steatohepatita si ciroza hepatica, crescand riscul aparitiei cancerului de ficat.

Steatoza hepatica poate determina insuficienta hepatica, creste riscul aparitiei complicatiilor in cazul operatiilor pe ficat, predispune la aparitia unor afectiuni cardiovasculare, digestive sau renale.


Diagnostic...

Se iau in considerare:

- Prezenta factorilor de risc: obezitate, diabet, alcoolism (se estimeaza ca 70% dintre persoanele obeze au steatoza hepatica, iar daca obezitatea se asociaza cu consumul cronic de alcool riscul creste la 95%).

- Ecografia abdominala.

- Analizele de sange care arata cresterea colesterolului si a trigliceridelor, a glicemiei, a transaminazelor.

- Biopsia hepatica.


Tratamentul steatozei hepatice...

Steatoza hepatica este o afectiune reversibila daca nu au aparut complicatiile si daca se iau o serie de masuri:

- stoparea consumului de alcool;

- reducerea treptata a greutatii corporale;

- regim alimentar;

- mentinerea in limite normale a glicemiei, colesterolului si trigliceridelor;

- intreruperea consumului de medicamente care pot provoca steatoza hepatica;

- exercitii fizice regulate, respectarea orelor de odihna si evitarea stresului;

- administrarea unor hepatoprotectoare naturale;

- consult medical periodic.


Regimul alimentar...

Se recomanda o alimentatie echilibrata, cu aport optim de proteine, glucide si grasimi, alaturi de vitamine si minerale, cu multe legume si fructe proaspete si un consum de apa de 2 litri/zi.

Se pot consuma: fructe si legume (citrice, kiwi, mere, capsuni, zmeura, pepene verde, prune, spanac, salata verde, broccoli, varza, rosii, cartofi, ardei gras, sfecla, dovlecei, morcovi, telina), cereale integrale, orez brun, mamaliga, ulei de masline sau de floarea-soarelui, leguminoase (fasole si mazare verde, soia, linte), nuci, migdale, seminte, carne de vita, carne slaba de pui si curcan fara piele, peste, oua fierte (2/saptamana), lactate fara grasime (lapte dulce sau iaurt degresat, branzeturi nefermentate).

Se recomanda mese de volum moderat si mai dese (5-6/zi), servite la ore regulate.

Trebuie evitate sau limitate: alimentele prajite, rantasurile, afumaturile, alimentele de tip fast-food, carnea grasa si grasimile de origine animala (carne de porc si de oaie, untura, mezeluri grase), laptele gras - de oaie sau de bivolita, untul, smantana, cascavalul si branzeturile grase, dulciurile si fainoasele, bauturile dulci, bauturile carbogazoase, condimentele iuti.

Se evita mesele excesive, servite la ore neregulate, mesele unice de volum mare.

Foto: www.cdt-babes.ro


 

Sugarul mic

 
Sugarul mic
Se considera etapa sau perioada de sugar mic, perioada primelor luni de viata, in care poate fi cuprinsa si cea neonatala.

Ritmul cresterii in greutate al sugarului este foarte accelerat in primele 4 luni. Sugarul acumuleaza cu fiecare luna un plus de 750 g-800 g, incat la sfarsitul perioadei el creste in greutate cu 3000-3400 g, dublandu-si obisnuit greutatea de la nastere.

Sugarul eutrofic inregistreaza un ritm zilnic de crestere in greutate de 25-30 g, cel alimentat natural prezentand o crestere constanta si uniforma.



Cresterea in lungime, de aproximativ 4-5 cm din prima luna, este continuata cu cate 2-3 cm in lunile urmatoare, astfel, fata de cei 50 cm de la nastere, talia lui este, la sfarsitul primelor 4 luni, de 61-63 cm, cu o diferenta de 1-2 cm in minus la fetite.

Cresterea in lungime intereseaza toate segmentele corpului, cel mai mult insa segmentele distale. Incepe treptat sa se detaseze, in ritmul cresterii, segmentul inferior fata de cel superior.

Circumferintele craniana si toracica cresc in medie cu 1-1,5 cm pe luna, cea craniana mentinandu-si diferenta in plus fata de cea toracica.

La sfarsitul primelor 4 luni de viata, sugarul eutrofic cu o stare buna de sanatate, asigurata printr-o alimentatie corecta si ingrijiri corespunzatoare, cantareste in jur de 6000-6800 g si masoara 61-63 cm.

Supravegherea cresterii in lungime si greutate a sugarului, prin masuratori periodice, are o importanta deosebita pentru aprecierea starii lui de sanatate.

Toate aceste date este bine sa fie notate apoi intr-un carnet de sanatate al copilului, impreuna si cu alte date legate de dezvoltarea lui, fie sub forma unor grafice, fie ca atare, in fila respectiva a varstei corespunzatoare.

Masurarea taliei si a unor perimetre se vor efectua la inceputul fiecarei luni.

Ritmul cantaririlor in primele saptamani, in perioada in care secretia lactata nu s-a definitivat inca, trebuie sa fie cel putin saptamanal, apoi cel putin odata la 10-14 zile, pentru a putea fi descoperite din timp eventuale deficite, care de cele mai multe ori se datoreaza unui aport alimentar insuficient.

In conditiile alimentatiei naturale si al unui ritm nesatisfacator al cresterii in greutate, trebuie efectuata proba suptului, repetata apoi cateva zile.

Proba suptului se va efectua obligatoriu la toate mesele de peste zi si consta din cantarirea sugarului asa cum este infasat inainte si dupa fiecare supt, calculandu-se diferenta dintre cele doua cantariri. Diferenta rezultata de la toate mesele se va insuma in vederea cunoasterii precise a intregii cantitati de lapte ingerat in 24 ore.

Cresterea si dezvoltarea sugarului si in mod deosebit cresterea in greutate, mai ales in primele 2-3 luni, se face pe seama tesuturilor organelor si aparatelor sale.

Din cele 25-30 g acumulate zilnic in greutate, in jur de 5 g sunt detinute de sinteza proteica si 18 g de scheletul hidric celular pentru metabolismul si sinteza fiecarui gram de proteina fiind necesara energia echivalenta a 30-35 de calorii.

Constructia tisulara accentuata, realizata de catre metabolismul celular foarte intens, intereseaza cu precadere sistemul nervos central, respectiv in jur de 2-3 g sau 10% din rata totala de crestere zilnica. Astfel materialul nutritiv necesar constructiei trebuie asigurat prin aportul permanent al unei ratii alimentare optime si echilibrate, adaptata capacitatii diastazice digestive la aceasta varsta.

Aportul insuficient proteic si in acizi aminati, precum si cel caloric duce de indata la instalarea distrofiei cu toate repercusiunile sale imediate, legate de scaderea tolerantei digestive si de cresterea deosebita a riscurilor unei patologii infectioase grave.

Distrofia instituita in primele luni de viata se recupereaza cu dificultate, iar consecintele insuficientei in acizi aminati si galactoza ideal asigurate prin laptele matern, se vor repercuta mult mai tarziu printr-un deficit si tulburari de ordin psiho-intelectual.

Cresterea in greutate se face si pe seama dezvoltarii tesutului celular subcutanat care se depune in ordine pe fata, torace, abdomen si membre, dand forma si rotunjimea pliurilor, grosimea si consistenta ferma a turgorului, specifice sugarului eutrofic si cu rol deosebit de protectie a termolizei.

In aceasta perioada aspectul sugarului se schimba de la o saptamana la alta nu numai prin cele aproape 200 g pe care le acumuleaza. Din luna a doua tegumentele incep sa-si capete culoarea lor de roz specific. Fata se rotunjeste, iar varful nasului se inalta usor, barbia sprijinindu-se pe un pliu mai evident de tesut grasos.

In lunile urmatoare tesutul gras, repartizat armonios si in ordinea amintita, creste in consistenta, devine bine reprezentat, pliurile sunt mai numeroase, iar grosimea si persistenta turgorului devin convingatoare.

Concomitent sugarul prezinta o dezvoltare neuro-psihica insemnata. Isi reduce treptat din somnul sau. Daca nou-nascutului dormea mai tot timpul, de la sfarsitul acestei perioade somnul de peste zi este intrerupt de starile de veghe, care in mod treptat incep sa se prelungeasca.

In aceasta perioada nevoile de somn sunt de 19-20 ore din cele 24 de ore ale unei zile.

Este important de retinut faptul ca din aceasta perioada trebuie realizat sugarului un program de viata ordonat, astfel incat somnul prelungit din cursul zilei sa nu determine posibilitatea ca perioada de veghe sa se desfasoare in cursul noptii si sa faca imposibila odihna mamei. Adeseori persoanele ce ingrijesc copilul, preocupate de treburile gospodaresti, neglijeaza aceste aspecte.

Sugarul devine din ce in ce mai prezent in mediul sau.

Fata de reactiile initiale de raspuns prin clipit, tipat si plans, si miscarile globale, vermiculare ale intregului corp la semnalele puternice luminoase sau auditive, in aceasta perioada, sugarul devine atent la zgomotele si vocile din jur, incepe sa urmareasca cu privirea, gungureste si raspunde prin suras mimicii senine si plina de afectiune a mamei, sau plange cu vigoare si insistenta atunci cand nu ii convine ceva.

Spre sfarsitul perioadei, el incepe sa diferentieze persoanele adulte cunoscute de cele necunoscute, coordonandu-si intr-o masura miscarile capului si privirea in directia din care percepe zgomotele, sa urmareasca obiectele in miscare sau cele viu colorate, mai ales in rosu sau galben, precum si persoanele din jur. Incepe sa-si recunoasca propriul corp, privindu-si atent si indelungat mainile sale. Exploreaza cu destula atentie mediul inconjurator. Isi manifesta cu mai multa energie dorinta de a fi luat in brate. Activitatile constiente se schiteaza progresiv. Are loc totodata dezvoltarea afectiva, care in cadrul binomului mama-copil, isi gaseste cele mai trainice legaturi prin alimentatia naturala.

Dezvoltarea motorie cunoaste de asemenea un ritm relativ intens. Pozitia in flexie a sugarului, catre varsta de 2 luni, devine intermediara in semiflexie si semiextensie, ca dupa 3 luni sa ramana in extensie.

Se dezvolta tonusul muscular, mentionandu-se cel de opozitie, care se sterge foarte lent. Pe la varsta de 2 luni isi tine drept si stabil capul, dar inca poate cadea pe spate; culcat in pozitie ventrala, intre prima si a doua luna si-l departeaza de pe planul patului si il intoarce intr-o parte, ca dupa doua luni sa inceapa sa-si ridice, odata cu capul, umerii si toracele. Dupa 3 luni sugarul isi tine bine capul.

Se anunta dezvoltarea progresiva a miscarilor membrelor superioare care se produce de la radacina membrelor spre extremitati, intre 3-4 luni sugarul foloseste umerii. Putin mai tarziu apar miscarile de prono-supinatie, putand apuca apoi cu mana un obiect prin folosirea degetului mic si eminentei hipotenare.

Incepe sa-si desfaca degetele mainilor si sa se agate pentru a se ridica in picioare. Pe la 4 luni incearca sa sada si poate sta in sezut catva timp sprijinit intre perne.

Reflexele arhaice se sterg progresiv, cele mai multe dintre ele disparand odata cu sfarsitul perioadei.

Reflexele rotuliene, dupa varsta de 2 luni, sunt foarte vii.

Formarea din aceasta perioada a unor reflexe conditionate are o deosebita importanta. Elaborarea lor cat mai timpurie isi aduce o contributie nemijlocita in organizarea adecvata a unui program de viata, intervenind in formarea stereotipului dinamic impus de orarul meselor si starile de veghe.

Totodata formarea unor reflexe conditionate legate de programul meselor, contribuie la intarirea reflexului suptului si a cresterii la mama a secretiei lactate.

Bunele deprinderi se pot forma si intari tot din aceasta etapa, prin organizarea ordonata a unui program de viata si de respectare, in succesiunea lor, a activitatilor desfasurate.

In perioada de sugar mic are loc de asemenea o dezvoltare progresiva morfofunctionala si a altor aparate si sisteme.

Activitatea si capacitatea functiei digestive, precum si nevoile nutritive ale sugarului la aceasta varsta trebuie bine cunoscute, dezvoltarea lui normala actuala si ulterioara fiind direct conditionate de aportul nutritiv realizat.

Specific acestei perioade ii este alimentatia exclusiv lactata, functia digestiva fiind genetic adaptata componentelor laptelui matern care ii satisface sugarului aproape integral nevoile nutritive atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ.

Nevoile zilnice nutritive in aceasta perioada sunt foarte crescute.

Daca nou-nascutului in prima saptamana trebuie sa i se acopere un necesar zilnic de 60-80 cal./kg corp greutate si apoi de 120 calorii, iar prematurului de 140 cal./kg corp, in urmatoarele luni nevoile calorice sunt de 110-120 cal./kg corp greutate si in 24 ore, iar in luna a 4-a de 100-110 calorii.

La o ratie de sub 30 cal./kg corp greutate sugarul intra in autoconsumatie.

Ratia calorica va fi acoperita 45-50% prin glucide, 40-45% prin lipide, iar 15-18% de catre proteine.

In aceasta perioada nevoile zilnice si pe kg corp greutate sunt de: 10-12 g in glucide; 4 g in lipide, din care 5% din ratia totala calorica si 10% din ratia lipidica sa fie asigurate de catre ac. linoleic; iar in proteine de 3-4 g, respectiv 0,30-0,25 g de azot. Minimumul proteic zilnic este de 1,5 g. Aportul proteic trebuie satisfacut si prin acoperirea integrala a tuturor nevoilor in acizii aminati esentiali.

Nevoile in apa ale sugarului la aceasta varsta sunt mult crescute. Ele sunt determinate de catre activitatea intensa metabolica pe care o desfasoara apa in procesele de biosinteza celulara, ale termolizei si diurezei, intreaga cantitate de apa extracelulara fiind reimprospatata in decurs de 48 ore, fata de cele 7 zile necesare adultului. In acelasi timp pierderile de apa si electroliti sunt mai accentuate datorita activitatii reduse de concentrare a functiei renale si respectiv a pierderilor unor cantitati mai mari pe aceasta cale, a perspiratiei mai intense prin frecventa respiratorie mai accelerata si prin scaunele mai numeroase, cantitativ mai mari si foarte bogate in apa.

Sugarul si mai ales cel mic, poate cu multa usurinta sa intre intr-un sindrom de deshidratare cand aportul hidric nu este satisfacator sau pierderile de apa sunt prea mari.

Un aport hidric insuficient in timp angajeaza nefavorabil procesele cresterii.

O deshidratare acuta si accentuata de peste 10% din greutatea sugarului are un caracter de mare gravitate, determinand toxicoza. O deshidratare de peste 20% este incompatibila cu viata.

Ratia zilnica necesara in apa este in medie de 120-150 ml/kg corp, dar nevoile mai pot fi conditionate si de temperatura din mediu, anotimp, sau starile febrile ale sugarului.

Alimentatia exclusiv lactata, specifica acestei perioade, chiar pentru laptele uman dupa varsta de 3 luni nu mai este suficienta prin aportul sarac in saruri minerale si fier, iar cel proteic aflat la limitele sale inferioare. La prematuri aceste nevoi trebuie compensate si mai devreme.



Carenta in vitamina D se resimte inca de la nastere, profilaxia rahitismului impunand o acoperire zilnica, printr-un aport de vitamina D de 1000-1500 U. O.M.S. recomanda 400-800 U zilnic. De altfel profilaxia rahitismului trebuie inceputa din cursul sarcinii, continuata cel mai tarziu in a 9-a zi dupa nastere si apoi prin doze aditionate si administrate la intervale de timp, cel mult in primele luni de viata, dupa care este de preferat sa se administreze zilnic cantitatea minima necesara de vitamina D.

Acoperirea corecta a nevoilor cantitative poate fi apreciata imediat si in buna masura prin intermediul apetitului si cresterea normala in greutate a sugarului.

Activitatea digestiva se dezvolta progresiv. In primele 2 luni se mentine toleranta redusa fata de grasimile laptelui de vaca.

Treptat, dar in mod incomplet, creste activitatea digestiva amilolitica, care numai dupa varsta de 4 luni va permite introducerea fainosului in lapte.

Dupa varsta de o luna, in conditiile alimentatiei artificiale sau mixte cu lapte praf sau de vaca, trebuie totusi introdus, amidonul sub forma de mucilagiu de orez 2-3%, ca cel de al doilea glucid, precum si ca lichid de dilutie sau de resuspendare a laptelui de vaca sau a laptelui praf integral, pentru rolul pe care il are de coloid de protectie privind coagularea si digestia cazeinei.

Mai este de retinut si faptul ca activitatea digestiva proteolitica, in aceasta etapa, are o capacitate satisfacatoare de a face fata digestiei acelor proteine asemanatoare cu cele din laptele matern.

Totodata durata digestiei si a tranzitului intestinal la sugarul mic prezinta o anumita caracteristica ce difera in raport si cu alimentatia lui. Pe cand timpul gastric este mai prelungit, peristaltica si tranzitului intestinal sunt mai accelerate.

Alimentatia artificiala prelungeste staza gastrica si intestinala, mai ales daca nu s-au efectuat modificari sau inlocuiri in continutul si calitatea substantelor nutritive ale preparatelor sau produselor dietetice folosite.

Actul suptului dupa primele saptamani de viata devine foarte viguros, sugarul obtinandu-si in primele 7-10 minute aproape intreaga cantitate de lapte.

Din luna a 3-a-4-a creste secretia salivara, odata cu cresterea secretiei lacrimale si activitatea secretorie a glandelor sudoripare.

Secretia salivara abia la sfarsitul lunii a 4-a devine abundenta si satisfacatoare activitatii proceselor de digestie si pentru pregatirea eruptiei dentare.

Orificiul cardiei se mentine larg deschis cu un sfincter slab care va permite in peristola producerea eructatiei si antrenarea regurgitarii unei cantitati de lapte.

Orificiul piloric, spre deosebire de cel al cardiei, prezinta o activitate mult mai intensa, uneori imbracand la aceste varste un caracter spastic insotit de varsaturi in jet, imediat dupa pranzuri.

Accelerarea peristalticii intestinale, obisnuit se intalneste ca o manifestare a tolerantei scazute a unor sugari fata de cantitatea crescuta in lactoza a laptelui matern sau a unor produse lactate umanizate, exteriorizandu-se clinic prin diareea prandiala ce consta din agitatie, colici abdominale si scaune apoase, intens acide, emise exploziv in timpul suptului.

Eritemul fesier se datoreaza tocmai caracterului intens acid al acestor scaune.

Diareea prandiala nu trebuie niciodata confundata cu o boala diareica infectioasa, iar tratamentul ei beneficiaza din plin de o medicatie alcalinizata a tranzitului intestinal prin administrarea carbonatului de calciu, un varf de cutit la fiecare masa sau a unui pachet de 0,25 g, de 3-4 ori pe zi. Se mai poate asocia si o medicatie antispastica.

Diareea prandiala nu reprezinta un motiv de renuntare la alimentatia naturala. Daca terapeutica nu determina o corectare a tulburarilor amintite, se poate recurge la administrarea in supliment a unui preparat dietetic.

Capacitatea stomacului creste foarte repede, chiar din primele zile dupa nastere, ajungand astfel de la 30-40 cc cat este la nastere, la 90 cc dupa doua saptamani si in jur de 180-200 cc la 4 luni.

Este bine ca dupa perioada primelor saptamani de viata sa se treaca direct la un program de 5 mese in 24 ore, la 4 ore interval fiecare pranz si cu o pauza de noapte de 8 ore, daca suptul este viguros iar mama are o cantitate suficienta de lapte.

Din luna a doua de viata acest program este cel mai convenabil si este obligatoriu in conditiile alimentatiei artificiale.

Asigurarea unei alimentatii corecte, contribuind direct la dezvoltarea normala a sugarului, determina in acelasi timp si o crestere a tolerantei digestive, care la aceasta varsta poate fi influentata repede si in mod nefavorabil de catre alimentele introduse intempestiv, sau in conditii de boala si mai ales in cursul bolii diareice, dupa cum, sugarii mici si cu handicapuri au o toleranta digestiva limitata si foarte labila.

Alimentatia artificiala din acest punct de vedere obliga cunoasterea si respectarea cu strictete a normelor prin care trebuiesc evitate numeroasele riscuri legate de labilitatea tolerantei digestive si a celor foarte crescute de ordin infectios.

Sugarul alimentat natural prezinta un tranzit intestinal mai accelerat. Scaunele lui sunt mai numeroase, respectiv 3-4 pe zi in primele luni, reducandu-se apoi ca numar.
Culoarea lor este galbena-aurie, prezentand aspectul de jumari de ou. Consistenta lor este a unei paste omogene. Mirosul lor este usor acru si au o reactie usor acida. Flora lor microbiana, este determinata de catre cea intestinala, in care predomina flora bifidogena, conditionata de catre factorul bifidogen specific numai laptelui matern. Flora bifidogena intestinala ii confera sugarului alimentat natural o protectie bacteriologica deosebita.

Rareori sugarul alimentat la san poate prezenta o constipatie.

In raport de dezvoltarea lui se ridica problema unei supra sau subalimentatii.

Sugarul alimentat artificial cu lapte de vaca sau lapte praf integral prezinta un tranzit intestinal mai incetinit, adeseori cu tendinta spre constipatie. Numarul scaunelor este de 1-2 in 24 ore. Ele sunt de culoare galben deschis, au o consistenta mai crescuta si sunt eliminate in cantitate mai mare. Prezinta un miros fad sau usor fetid, iar reactia lor chimica este neutra sau cu tendinta alcalina. Flora microbiana care predomina este gram negativa, fie de fermentatie, fie de putrefactie.

Sugarul alimentat artificial cu produse lactate umanizate prezinta un tranzit intestinal apropiat de al sugarului alimentat natural. Scaunele lui sunt asemanatoare cu scaunele sugarului alimentat la san, prin numarul si consistenta lor. Aspectul lor nu este insa asemenea jumarilor de ou si chiar daca reactia lor chimica poate fi usor acida, iar flora microbiana predominenta de tipul florei gram pozitive, scaunele lui sunt lipsite de flora bifidogena.

Riscul aparitiei bolii diareice in cursul alimentatiei naturale este foarte rar si, din acest punct de vedere, supravegherea numarului si caracterului scaunelor la aceasta categorie de sugari este mai putin semnificativa, pe cand la sugarul alimentat artificial urmarirea numarului si aspectului lor este obligatorie. Se va putea aprecia mai devreme la acesti copii posibilitatea aparitiei unor tulburari de nutritie. Aceste tulburari sunt obisnuit consecinta unor ratii alimentare neechilibrate, fie printr-un exces glucidic si aport sarac in proteine, fie numai printr-un aport insuficient glucidic. Boala diareica este cea mai de temut, prin frecventa si caracterul ei de mare gravitate. Ea se mentine inca, printre sugarii alimentati artificial, cu un potential foarte ridicat, reprezentand o cauza dominanta de morbiditate si mortalitate.

Activitatea respiratorie in aceasta perioada este satisfacatoare, dar se exercita cu multe imperfectiuni, sugarul mic aflandu-se, dupa cum s-a mai aratat, intr-o relativa insuficienta respiratorie.

Limitarea desfasurarii unei activitati competente este determinata de catre particularitatile morfofunctionale pe care le prezinta in continuare aparatul respirator al sugarului mic.

Astfel cutia toracica la aceasta varsta este mai putin extensibila din cauza pozitiei, formei si mobilitatii coastelor si a slabei dezvoltari a musculaturii toracice, iar capacitatea sa este mai redusa pentru continutul pulmonar, datorita pozitiei inalte a diafragmului, pe de o parte cat si faptului ca mediastinul si organele care il alcatuiesc ocupa un loc relativ mai mare in aceasta cusca.

Prin pozitia in decubit dorsal, obisnuita sugarului mic, capacitatea toracica este si mai redusa, prin ridicarea diafragmului de catre continutul abdominal, reducandu-se si mai mult capacitatea reziduala functionala pulmonara si in mod deosebit volumul rezidual. Regiunea paravertebrala reprezinta in acelasi timp o adevarata zona, asa-zisa fiziologica de hipotelectazie.

Are loc, in primele luni de viata, sporirea volumului plamanilor, dar numarul acinilor pulmonari, unitatea de fapt morfofunctionala a schimburilor respiratorii, este inca foarte redus si astfel aceasta suprafata respiratorie poate face fata numai unor solicitari limitate.

Masa pulmonara este reprezentata de asemenea si de catre tesutul interstitial foarte bine reprezentat, in dauna suprafetei alveolare, si care este compus in principal din tesutul conjunctiv peribronho-vascular.

La aceasta varsta si mult dupa aceea, interstitiul pulmonar este foarte abundent in tesut conjunctiv, pe cand tesutul elastic este putin dezvoltat, iar fibrele de reticulina sunt subtiri si putin rezistente.

Reteaua capilara este foarte dezvoltata, participand intens in cursul proceselor patologice ce intereseaza interstitiul pulmonar, cel mai interesat in aceste procese fiind tesutul conjunctiv vascular perialveolar.

Interstitiul pulmonar, prin abundenta lui, participa activ in procesele inflamatorii pulmonare reducand si mai mult, in aceste conditii, suprafata alveolara respiratorie.

Activitatea respiratorie a sugarului mic este conditionata in continuare de catre rezistentele vasculare si pulmonare prea mari si care reduc in mod semnificativ circulatia pulmonara in cursul destinderii respiratorii. Totodata sugarul are o slaba complianta pulmonara.

Capilarizarea alveolelor, la aceste varste fiind totusi inadecvata, contribuie in plus la limitarea schimburilor respiratorii.

Productia si utilizarea surfactantului pot fi de asemenea cu usurinta influentate in stari de boala si astfel valorile egale ale presiunilor intraalveolare sa se modifice in mod defavorabil.

In conditii fiziologice, activitatea ventilatorie este de 10 ori mai mare la sugar decat la adult.

Toate aceste cauze determina un echilibru respirator instabil, cu valori mult mai mici ale raporturilor dintre volumele respiratorii si suprafata corporala. Sugarul mic prezinta o limitare a capacitatii functionale si mai ales a celei de compensare pulmonara.

Actul respirator este astfel deficitar, cu o capacitate compensatorie limitata cu toata frecventa crescuta a ritmului respirator.

Respiratia se mentine superficiala, de tip abdominal, modificandu-si cu usurinta ritmul si caracterul sau in cursul starilor febrile si a infectiilor de cai respiratorii.

Cu totul deosebit ii sunt sugarului mic unele particularitati pe care le prezinta caile respiratorii superioare prin pozitia, calibrarile si structura lor histologica.

Sunt de subliniat astfel: imperfecta dezvoltare a cailor nazale; pozitia inalta si conformatia laringelui; bogatia in tesutul limfatic ce tapeteaza intregul holofaringe; caracteristicile traheii si ale bronsiilor prin elasticitatea lor mai redusa si lipsite de protectia IgA de suprafata secretate obisnuit de celulele mucoaselor lor.

Din aceste motive sugarul respira numai pe nas si cu mare dificultate si numai in situatii deosebite, poate respira pe gura. El poate in acelasi timp cu actul suptului sa si respire, dar orice obstacol nazal face dificil suptul.

Laringele, prin pozitia sa inalta, unghiul „mort” pe care il formeaza cu faringele posterior, aproape de 90°, ca si prin conformatia sa, optureaza mult circulatia aerului, prezentandu-se ca un adevarat obstacol in conditiile unei insuficiente respiratorii de cauza pulmonara sau ca un sindrom obstructiv dramatic in cadrul unor procese inflamatorii locale.

Infectiile de cai respiratorii superioare intereseaza in egala masura toate componentele acestor cai si cu usurinta cuprind si caile descendente.

Infectiile de cai respiratorii superioare de cele mai multe ori sunt determinate de catre virsusul sincitial, mixovirusuri, adenovirusuri, virusurile pseudogripale etc.

Pneumopatiile sugarului mic pot fi determinate de aceleasi virusuri, inscriindu-se cu predominenta in randul factorilor lor etiologici si infectiile bacteriene cu pneumococ streptococ, stafilococ patogen, enterococ sau cu germeni din flora gram negativa.

Este de retinut ca o parte insemnata a particularitatilor pe care le prezinta activitatea respiratorie din perioada de sugar mic se continua si pe parcursul primului an de viata, unele dintre ele intalnindu-se si in perioada de copil mic.

Activitatea cardio-circulatorie precum si functia renala in perioada de sugar mic se desfasoara in mod adecvat, in raport direct cu conditiile, stadiul si dezvoltarea progresiva morfofunctionala a acestor aparate, sugarul mic, din acest punct de vedere, diferentiindu-se cu putin de particularitatile pe care le prezinta nou-nascutul in perioada sa tardiva.

Spre sfarsitul lunii a 4-a sugarul eutrofic se apropie din ce in ce mai mult de sugarul de varsta mijlocie.

Aceasta trecere se remarca in mod deosebit prin transformarile somatice si psihomotorii pe care sugarul le parcurge.