Medicină informativă

 

abces s.n. - acumulare  de  puroi într-un ţesut sau organ 
acromegalie s.f. - dezvoltare exagerată a extremităţilor corpului 
acupunctură s.f. - tratament medical prin înţepături în diferite  puncte ale corpului. 
adenoid, -ă adj. - cu aspect glandular
adenom s.n. - tumoare  benignă a unei glande
adenopatie s.f. - boală a ganglionilor limfatici
adipsie s.f. - lipsă de sete
adrenalină s.f. - hormon al glandelor suprarenale. 
aerofagie s.f. - înghiţirea unei mari cantităţi de aer
aerofobie s.f. - teamă patologică de aer
aeroterapie s.f.  - tratament al unor boli prin cură de aer
afazie s.f. - tulburare de  limbaj
afonie s.f. - pierdere  patologică a glasului 
agorafobie s.f. - teamă patologică de a traversa spaţii  largi
albumină s.f. - subsatnţă proteică complexă din materia vie
alcoolemie s.f. - prezenţa  alcoolului în sânge 
alelă s.f. - genă care prezintă mai multe forme
alergie s.f. - reacţie modificată a unui organism  faţă de un agent microbian, chimic etc.
alopatie s.f. - tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii
amigdalită s.f. - inflamaţie acută a amigdalelor 
anemie s.f. - stare de slăbiciune  cauzată de scăderea  numărului de globule roşii din sânge
anevrism s.n. - dilatare a peretelui unui vas sangvin
anexită s.f. - inflamaţie a anexelor uterului  (ovare,  trompe). 
anghină/angină s.f. - 1 inflamaţie a  faringelui şi a amigdalelor. 2 ~ pectorală . = boală care se manifestă prin
accese de sufocare şi dureri în regiunea  inimii.
angiografie s.f. - radiografie a vaselor sangvine 
antibiogramă s.f. - metodă de  laborator prin care se determină antibioticul cel mai  indicat contra unei  infecţii
microbiene. 
antibiotic, -ă adj., s.n. - (substanţă organică) cu efect bacteriostatic. 
antigen s.m. - substanţă care determină formarea de anticorpi.
antiseptic, -ă adj., s.n. - (medicament) care combate  infecţiile microbiene
apendice s.n. - mică prelungire a cecului 
apendicită s.f. - inflamaţie a apendicelui
apiterapie s.f. - tratament cu produse agricole
apofiză s.f. - proeminenţă pe suprafaţa unui os
apoplexie s.f. - pierdere  bruscă a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală
arahnoidă s.f. - meninge mijlociu
aritmie s.f. - tulburare a  ritmului normal al  inimii. 
arteră s.f. - vas sangvin care duce sângele de  la  inimă la  organe şi ţesuturi 
arteriografie s.f. - radiografie a arterelor
arterioscleroză s.f. - îngroşare şi sclerozare a pereţilor arterelor
arterită s.f. - inflamaţie a unei artere
artrită s.f. - inflamaţie a unei articulaţii
artritism s.n. - stare de boală cauzată de o încetinire a proceselor de nutriţie.
artrografie s.f. - radiografie a unei articulaţii 
artrologie s.f. - studiul  articulaţiilor
artroză s.f. - afecţiune  cronică degenerativă a articulaţiilor
astenie s.f. - stare de slăbiciune şi oboseală
astigmatism s.n. - defect al vederii cauzat de  inegalitatea curburii corneei sau cristalinului.
astmă s.f. - boală cauzată de greutatea în  respiraţie
ateroscleroză s.f. - depunere de grăsimi pe peretele  intern al arterelor
atonie s.f. - diminuare a elasticităţii ţesuturilor 
atrium s.n. - compartiment superior al  inimii
atrofie s.f. - regresiune morfoligică ori  funcţională a unui ţesut sau organ.
auricul s.n. - atrium 
avitaminoză s.f. - boală provocată de  lipsa vitaminelor din alimentaţie.
axon s.m. - prelungire a celulei nervoase 
bacteriologie s.f. - studiul bacteriilor
bacteriostatic, -ă adj., s.n. - (antibiotic) care împiedică dezvoltarea bacteriilor.
balneologie s.f. - studiul  acţiunii curative a apelor minerale sau  termale şi a nămolurilor 
balneoterapie s.f. - tratament cu ape minerale sau  termale şi nămoluri 
benign, -ă adj. - (despre boli) uşor vindecabil
biceps s.m. - muşchi între  umăr şi cot
biopsie s.f. - examen histologic al unei porţiuni dintr-un ţesut viu
bioritm s.n. - desfăşurarea  ritmică a activităţilor vitale 
biotic, -ă adj. - referitor  la activitatea vitală
blastoderm s.n. - membrană care dă naştere corpului embrionului. 
blastulă s.f. - a doua  fază în dezvoltarea unui embrion
blefarită s.f. - inflamaţie a pleoapelor
brahicefal, -ă adj. - cu craniul aproape  rotund 
bronhie s.f. - ramificaţie a traheii (lat. bronchia)
bronhografie s.f. - radiografie  a  bronhiilor 
bronhopatie s.f. - afecţiune  a  bronhiilor 
bronhoscopie s.f. - examinare  vituală a bronhiilor
bronşită s.f. - inflamaţie a bronhiilor
bursă s.f. - mic sac în piele cu  lichid vâscos 
calcifia vr. - (despre ţesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu (după fr. calcification)
calcul s.m. - piatră la  rinichi 
cancer s.n. - tumoare malignă, formată prin înmulţirea  dezordonată a unui ţesut  organic 
cancerigen, -ă adj. - care produce cancer; oncogen
canceriologie s.f. - oncologie 
cangrenă s.f. - putrezire a ţesuturilor 
carcinom s.n. - tumoare malignă a ţesutului  epitelial 
cardie s.f. - orificiu al  stomacului care  comunică cu esofagul
cardiografie s.f. - înregistrare a bătăilor  inimii
cardiologie s.f. - studiul  inimii şi al afecţiunilor ei 
cardiopatie s.f. - boală de  inimă
catalepsie s.f. - înţepenire bruscă a muşchilor şi încetarea unor  funcţii cerebrale 
cataractă s.f. - opacifiere a cristalinului 
catgut s.n. - fir pentru suturi chirurgicale 
centrozom s.m. - corpuscul din centrul celulei, care  intervine în mitoză
cerebel s.m. - creierul mic
cerumen s.n. - materie  ceroasă din urechi
chemoterapie/chimioterapie s.f. - terapie prin  substanţe chimice
chil s.n. - lichid din  intestinul subţire, rezultat al digestiei 
chim s.n. - amestec rezultat din digerarea parţială a alimentelor din stomac
chirurgie s.f. - tratare a bolilor prin operaţii 
chist s.n. - tumoare  benignă
chiuretaj s.n. - curăţire a suprafeţei unei mucoase 
cifoză s.f. - încovoiere înapoi a coloanei vertebrale
cistită s.f. - inflamaţie a vezicii urinare
cistografie s.f. - radiografie a vezicii urinare
cistoscopie s.f. - examen endoscopic al vezicii urinare
citobiologie s.f. - biologie  celulară
citodiagnostic s.n. - diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor 
citogenetică s.f. - studiul  cromozomilor 
citoliză s.f. - distrugere a elementelor celulare 
citologie s.f. - studiul celulei
citoplasmă s.f. - substanţă fundamentală vie a celulei
citopoieză s.f. - formare a celulelor
citostatic, -ă adj., s.n. - (substanţă) care împiedică înmulţirea celulelor 
claviculă s.f. - os care  leagă omoplaţii de stern
coccis s.n. - os triunghiular  la extremitatea de  jos a coloanei vertebrale
colagen s.n. - proteină complexă din piele, cartilaje etc. 
colecistită s.f. - inflamaţie a veziculei biliare
coledoc s.n. - canal prin care se varsă fierea în duoden 
colică s.f. - durere  abdominală puternică
colită s.f. - inflamaţie a colonului
colon s.n. - porţiune  finală a  intestinului gros
comă s.f. - pierdere  a  cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc.
comisură s.f. - fascicul de  fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale 
 congestie s.f. - aflux anormal de sânge;  inflamaţie; hiperemie 
conglutina vt. - a coagula 
conioză s.f. - boală produsă de  inhalarea de praf
conjunctivită s.f. - inflamaţie a conjunctivei  (după fr.  conjunctivite)
coprologie s.f. - studiul biologic al  fecalelor 
coprostază s.f. - acumulare  de  fecale în organism
cord s.n. - inimă
cornee s.f. - membrană anterioară, transparentă, a ochiului 
cortex s.n. - scoarţă (cerebrală)
corticosteron s.m. - hormon din cortexul suprarenal 
corticosuprarenală s.f. - regiune corticală a glandei suprarenale  (după fr. cortico-surrénale)
cortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei
coxalgie s.f. - osteoartrită a şoldului 
coxartroză s.f. - reumatism cronic  la şoldului 
coxă s.f. - prima articulaţie de  la picioarele  insectelor
craniologie s.f. - studiul craniului
cranioscopie s.f. - determinare a calităţilor  intelectuale şi morale după forma craniului
craniu s.n. - scheletul osos al craniului 
crioanestezie s.f. - anestezie prin  frig.
criobiologie s.f. - studiul  fenomenelor biologice care se produc sub efectul  frigului 
crioterapie s.f. - tratament cu ajutorul  temperaturilor  foarte  joase 
cubitus s.n. - osul principal al antebraţului 
defectologie s.f. - studiu al celor cu deficienţe senzoriale şi  intelectuale 
deglutiţie s.f. - înghiţire
dendrită s.f. - prelungire protoplasmatică a neuronului 
dentină s.f. - ţesut osos care formează pulpa  dintelui 
dentiţie s.f. - 1 apariţia dinţilor la copii. 2 totalitatea dinţilor şi aşezarea  lor
denutriţie s.f. - stare a unui ţesut sau  organism în care  predomină dezasimilaţia
deontologie s.f. - totalitatea  normelor  care  reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor
depigmentaţie s.f. - decolorare a pielii
dermatită s.f. - inflamaţie a pielii
dermatologie s.f. - ramură a medicinei care se ocupă cu bolile pielii
dermatomicoză s.f. - afecţiune a pielii, provocată de ciuperci parazite
dermatoză s.f. - boală de piele
dermă s.f. - ţesut  fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii
dextrocardie s.f. - situare a  inimii în partea dreaptă
diabet s.n. - boală caracterizată prin mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină
diafiză s.f. - parte mediană a unui os lung
diaforeză s.f. - transpiraţie  abundentă
diafragmă s.f. - muşchi între  torace şi abdomen
diagnostic s.n. - identificarea unei boli după simptome
dializă s.f. - metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul  insuficienţelor  renale 
diencefal s.n. - parte a creierului situată între emisfere şi  trunchiul cerebral 
digestie s.f. - proces  fiziologic de  transformare a alimentelor în produşi asimilabili
diplegie s.f. - paralizie  bilaterală
dischilie s.f. - tulburare a etapelor secreţiei salivare
discopatie s.f. - boală a discurilor  intervertebrale 
disfagie s.f. - dificultate  la înghiţit 
dispnee s.f. - respiraţie grea
distrofie s.f. - leziune  organică datorată unei  tulburări de nutriţie
dizenterie s.f. - boală infecţioasă manifestată prin  diaree  dureroasă, cu sânge.
ectoderm s.n. - înveliş extern al embrionului 
ectopie s.f. - poziţie  anormală a unui organ 
eczemă s.f. - boală de piele care provoacă erupţii şi mâncărime
edem s.n. - acumulare de  lichid în ţesuturi 
electrocardiogramă s.f. - grafic  reprezentând  curenţii produşi de contracţiile inimii
electroencefalogramă s.f. - reprezentarea  grafică a activităţii electrice a creierului   
electroterapie s.f. - tratament medical cu  ajutorul curenţilor electrici
elongaţie s.f. - întinderea  terapeutică a unui  ligament sau nerv
embolie s.f. - astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge
embriogeneză s.f. - dezvoltare embrionară
embriologie s.f. - studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului
embrion s.m. - primul stadiu din viaţa unui organism, începând de  la  fecundarea oului
emfizem s.n. - umflătură produsă prin  infiltrarea  aerului în ţesuturi 
enartroză s.f. - articulaţie mobilă
encefal s.n. - creier
encefalită s.f. - inflamaţie a encefalului
encefalografie s.f. - radiografie a encefalului 
encefalopatie s.f. - boală a encefalului 
endocard s.n. - membrană care căptuşeşte cavităţile  inimii
endocardită s.f. - inflamaţie a endocardului 
endocrinologie s.f. - studiul  glandelor  endocrine 
endoderm s.n. - foaie  interioară a endodermului 
enterită s.f. - inflamaţie a  intestinului subţire
enterocolită s.f. - inflamaţie a  intestinului subţire şi a colonului
entorsă s.f. - leziune a unei articulaţii cauzată de întinderea  sau  ruperea  bruscă a  ligamentelor 
enzimă s.f. - compus organic de natură proteică, solubil, care provoacă sau accelerează o reacţie; ferment  (
enzyme)
epidemie s.f. - boală infecţioasă care se extinde rapid
epidermă s.f. - strat superficial al pielii
epifiză s.f. - 1 glandă endocrină care influenţează dezvoltarea  glandelor  sexuale şi procesele metabolice. 2
extremitate a unui os lung
epigastru s.n. - partea superioară a abdomenului 
epiglotă s.f. - membrană care acoperă glota
epilepsie s.f. - boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii şi pierderea  cunoştinţei
epistaxis s.n. - hemoragie  nazală
epiteliu s.n. - înveliş al pielii, al mucoaselor etc.
ergograf s.n. - aparat pentru înregistrarea  forţei musculare 
ergoterapie s.f. - tratament al unor boli prin muncă
eritem s.n. - roşeaţă a pielii, în unele boli
eritrocit s.n. - hematie 
erizipel s.n. - boală infecţioasă manifestată prin  erupţie cutanată roşie
esofag s.n. - parte a  tubului digestiv între  faringe şi stomac
excrescenţă s.f. - umflătură, tumoare pe un organ 
exoftalmie s.f. - ieşire în afară a globilor oculari 
facial, -ă adj. - al feţei
fagocit s.n. - celulă care digeră bacterii şi alte corpuri străine pătrunse în organism. 
fagocitoză s.f. - funcţia  fagocitelor
falangă s.f. - fiecare dintre oasele care  formează scheletul  degetelor 
febră s.f. - temperatură ridicată a corpului
febrifug, -ă adj., s.n. - (medicament) care reduce  febra
fecundaţie s.f. - fuziune a gameţilor, din care ia naştere zigotul.
femur s.n. - osul coapsei
fenotip s.n. - manifestare  vizibilă a caracterelor  ereditare în anumite condiţii de mediu
ferment s.m. - enzimă
fetus s.m. - făt
fibrilaţie s.f. - contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare
fibrină s.f. - proteină filamentoasă din sânge care  intervine în procesul de coagulare 
fibrinogen s.n. - proteină din plasma sângelui; care se  transformă în  fibrină
fibroblast s.n. - celulă a ţesutului  conjunctiv  nediferenţiată
fibrom s.m. - tumoare  benignă din ţesut  fibros
filogenie s.f. - originea şi evoluţia organismelor vii 
fistulă s.f. - canal prin care se scurge o secreţie
fiziologie s.f. - studiul  funcţiilor organismelor vii
fiziopatologie s.f. - studiul  fiziologiei  organismului în  timpul bolii 
fizioterapie s.f. - tratament medical cu  ajutorul agenţilor  fizici naturali 
flebită s.f. - inflamaţie a venelor
flebotomie s.f. - incizie a unei vene 
flegmon s.n. - inflamaţie a ţesutului  subcutanat 
fobie s.f. - teamă patologică
frenic, -ă adj. - al diafragmei 
frenologie s.f. - pseudoştiinţă potrivit căreia caracterul şi  funcţiile  intelectuale depind de conformaţia craniului
ftiriază s.f. - boală de piele produsă de păduchi; pediculoză
ftizie s.f. - tuberculoză pulmonară
ftiziologie s.f. - studiul  tuberculozei pulmonare 
furuncul s.n. - inflamaţie subcutanată purulentă.
gamaglobulină s.f. - substanţă proteică cu acţiune  antimicrobiană specifică, în sângele celor  imuni (
gammaglobuline)
gambă s.f. - parte a piciorului de  la genunchi până la gleznă
gamet s.m. - celulă reproducătoare 
ganglion s.m. - umflătură pe traiectul unui vas  limfatic sau al unui nerv 
gastrită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului
gastroenterită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului şi a celei intestinale
gastrologie s.f. - studiul stomacului 
gastrulă s.f. - stadiu în dezvoltarea embrionului 
genă s.f. - unitate  funcţională a unui cromozom care poartă caracterele eredităţii
genetică s.f. - studiul  eredităţii
genitor s.m. - organism din care  ia naştere un hibrid
genotip s.n. - totalitatea genelor unui organism 
geriatrie s.f. - studiul aspectelor medicale ale îmbătrânirii (fr. gériatrie)
gerontologie s.f. - studiul aspectelor sociale, biologice şi medicale ale îmbătrânirii
gigantism s.n. - creştere exagerată a corpului
ginandrie s.f. - prezenţa  la femei a caracterelor sexuale secundare bărbăteşti 
ginecologie s.f. - studiul aparatului genital  feminin 
gingivită s.f. - inflamaţie a gingiilor
glandă s.f. - organ care produce o anumită secreţie
glaucom s.n. - creştere  a  tensiunii  intraoculare şi scăderea  acuităţii vizuale
glicemie s.f. - prezenţa glucozei în sânge
glicogen s.m. - substanţă zaharoasă din muşchi şi ficat, rezerva de glucoză a organismului 
glicozurie s.f. - prezenţa glucozei în urină
gliom s.n. - tumoare malignă a unui ţesut nervos
globulă s.f. - celulă care intră în compoziţia sângelui 
globulină s.f. - proteină din plasma sangvină
glomerulă s.f. - organ  format dintr-un vas de sânge  sau ţesut  limfatic cu aspect de ghem
glosită s.f. - inflamaţie a limbii
glosologie s.f. - studiu medical al  limbii şi afecţiunilor ei 
glotă s.f. - orificiu al  laringelui între coardele vocale 
granulom s.n. - mic nodul cauzat de o  inflamaţie cronică specifică
gripă s.f. - boală infectocontagioasă provocată de virusuri care afectează căile  respiratorii 
halucinaţie s.f. - tulburare  psihică constând în perceperea unor  lucruri sau  fenomene care nu există în  realitate
halucinogen, -ă adj., s.n. - (substanţă) care produce halucinaţii. 
haploid, -ă adj. - (despre  nucleul celular) care  posedă numai  jumătate din numărul de cromozomi
helioterapie s.f. - tratament prin expunere  la soare
hemangiom s.n. - tumoare  benignă a vaselor sangvine 
hematie s.f. - globulă roşie
hematologie s.f. - studiul sângelui
hematom s.n. - acumulare de sânge într-un ţesut
hematopoieză s.f. - formare a celulelor sangvine 
hematurie s.f. - prezenţa sângelui în urină
hemeralopie s.f. - slăbire a vederii spre seară
hemianestezie s.f. - pierdere a sensibilităţii pe  jumătatea  laterală a corpului
hemipareză s.f. - pareză a unei  jumătăţi a corpului
hemiplegie s.f. - paralizie a unei  jumătăţi laterale a corpului
hemofilie s.f. - predispoziţie ereditară la hemoragii
hemoglobină s.f. - pigment al globulelor  roşii din sânge
hemogramă s.f. - analiză pentru stabilirea compoziţiei sângelui
hemoliză s.f. - distrugere a globulelor  roşii din sânge (fr. hémolyse)
hemoptizie s.f. - eliminare de sânge prin  tuse 
hemoragie s.f. - scurgerea de sânge  dintr-un vas sangvin
hemostatic, -ă adj., s.n.- (medicament)  care  produce  hemostază
hemostază s.f. - oprire a unei hemoragii
hemoterapie s.f. - tratament prin transfuzii de sânge
hemotorax s.n. - acumulare de sânge în cavitatea  pleurală
hepatită s.f. - inflamaţie a ficatului
hidatic adj. chist ~ = pungă de  lichid  formată parazitar pe unele organe (ficat, plămâni, etc). 
hidrocortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei 
hidropizie s.f. - acumulare de  lichid într-o cavitate a corpului, într-un ţesut 
hidroterapie s.f. - utilizarea  terapeutică a apei
hiperacuzie s.f. - hiperestezia  auzului 
hiperemie s.f. - congestie
hiperestezie s.f. - sensibilitate  exagerată
hiperglicemie s.f. - creştere a cantităţii de glucoză în sânge
hipersecreţie s.f. - secreţie excesivă a unei glande. 
hipertensiune s.f. - creştere a  tensiunii arteriale 
hipertiroidie s.f. - hipersecreţie a tiroidei
hipertrofie s.f. - dezvoltare exagerată (a unui  organ). 
hipnoză s.f.  - stare de somn provocată artificial prin sugestie
hipoacuzie s.f. - hipoestezia  auzului 
hipocondru s.n. - parte  laterală a abdomenului 
hipoestezie s.f. - sensibilitate scăzută
hipofiză s.f. - glandă endocrină la baza creierului 
hipogastru s.n. - parte  inferioară a abdomenului 
hipoglicemie s.f. - scădere a concentraţiei  glucozei în sânge
hiposecreţie s.f. - diminuare a secreţiei unei glande 
hipotalamus s.n. - regiune a encefalului  la baza creierului 
hipotensiune s.f. - micşorare a  tensiunii arteriale 
hipotiroidie s.f. - hiposecreţie a tiroidei
histerografie s.f. - radiografie a uterului
histochimie s.f. - studiul compoziţiei chimice şi al metabolismului celulelor şi ţesuturilor 
histofiziologie s.f. - studiul  funcţiilor  celulei şi ale ţesuturilor 
histologie s.f. - studiul ţesuturilor 
homeopatie s.f. - terapeutică bazată pe administrarea de substanţe chimice în doze foarte mici, obţinute prin
diluţii succesive, ce produc afecţiuni analoge bolii care se combate
homeostazie s.f. - proprietate a organismelor vii de a-şi menţine diversele constante  fiziologice  (
homéostazie)
hormon s.m. - secreţie a glandelor care contribuie  la dezvoltarea şi  funcţionarea  normală a organismului  (
hormone)
humerus s.n. - osul braţului de  la umăr  la cot
iatrichimie s.f. - parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea  chimiei în medicină
idiosincrasie s.f. - sensibilitate  particulară faţă de unele alimente, medicamente
idioţie s.f. - deficienţă totală a dezvoltării mintale
igienist, -ă s.m.f. - medic specialist în  igienă
iliac, -ă adj. - din  regiunea şoldurilor 
implant s.n. - organ, ţesut, aparat  implantat 
implanta vt.  - a  introduce pe cale chirurgicală un organ, ţesut, aparat etc. 
imunologie s.f. - studiul  fenomenelor  imunităţii
imunopatie s.f. - boli  rezultate prin alterarea mecanismelor  imune 
imunoterapie s.f. - tratament prin administrarea de seruri şi vaccinuri specifice bolii respective
inaniţie s.f. - epuizare  fizică prin  lipsă de nutriţie
inconştient, -ă adj. - totalitatea  fenomenelor psihice nesupuse controlului conştiinţei 
incubaţie s.f. - perioada dintre contaminarea unui  organism şi apariţia primelor simptome ale unei boli (
incubation)
indigestie s.f. - tulburare  a  funcţiilor digestive 
inducţie s.f. - mecanism nervos prin care starea de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru  nervos determină
apariţia stării opuse într-un alt centru nervos
infantilism s.n. - rămânere în urmă în dezvoltare
infirmerie s.f. - încăpere într-o cazarmă, într-un  internat  pentru îngrijirea bolnavilor
inframicrob s.m. - microorganism extrem de mic 
inframicrobiologie s.f. - studiul  inframicrobilor 
ingestie s.f. - ingerare 
internist, -ă s.m. - medic specialist în boli  interne 
ipohondrie s.f. - teamă exagerată şi obsesivă de boli 
iris s.n. - membrană colorată a ochiului, între  cornee şi cristalin, străbătută de pupilă
ischemie s.f. - diminuare a  circulaţiei sângelui într-o anumită regiune a corpului
isterie s.f. - boală nervoasă manifestată prin  tulburări ale sensibilităţii, convulsii etc.
jejun s.n. - parte a  intestinului subţire între  duoden şi intestinul gros
lactază s.f. - enzimă care transformă lactoza în  glucoză şi galactoză
laparoscopie s.f. - examinare a cavităţii abdominale 
laparotomie s.f. - deschidere operatorie a abdomenului 
laringe s.n. - partea superioară a traheii
laringită s.f. - inflamaţie a  laringelui
laringologie s.f. - studiul  laringelui şi afecţiunilor  lui 
laringoscopie s.f. - examinare  a  laringelui
laringotomie s.f. - deschidere operatorie a  laringelui
leucemie s.f. - boală gravă cauzată de înmulţirea  anormală a  leucocitelor 
leucocită s.f. - globulă albă
leucom s.n. - formare a unor pete albe pe cornee
limfadenom s.n. - tumoare  a  ganglionilor  limfatici 
limfangită s.f. - inflamaţie a vaselor limfatice 
limfatic, -ă adj. - referitor la limfă
limfă s.f. - lichid  incolor, conţinând plasmă şi  leucocite 
limfocit s.n. - leucocită din  limfă
lipază s.f. - enzimă care descompune  lipidele
lipom s.m. - tumoare  benignă de ţesut adipos
liposarcom s.n. - tumoare malignă a ţesutului  gras 
lipotimie s.f. - leşin
litiază s.f. - formarea de  calculi în anumite organe
logopedie s.f. - studiu pedagogic al posibilităţilor de înlăturare  a  tulburărilor în dezvoltarea vorbirii 
lumen s.n. - spaţiu în  interiorul unui organ cavitar  (lat.  lumen)
macrocefal, -ă adj. - cu capul mare
maladie s.f. - boală.
maladiv, -ă adj. - bolnăvicios
malformaţie s.f. - viciu de conformaţie  congenitală
malign, -ă adj. (despre boli,  tumori) grav, periculos
maltază s.f. - enzimă care transformă maltoza în  glucoză
mastită s.f. - inflamaţie a mamelei
mastoidă s.f. - proeminenţă a osului  temporal, după ureche 
mastoidită s.f. - inflamaţie a mastoidiei
mecanoterapie s.f. - tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice
medic s.m. - persoană care profesează medicina; doctor
medicament s.n. - substanţă pentru prevenirea sau vindecarea bolilor 
medicaţie s.f. - tratament
medicină s.f. - studiul  prevenirii şi vindecării bolilor
melanină s.f. - pigment brun-închis din piele, păr etc.
melanom s.n. - tumoare  neagră malignă, a pielii
meloterapie s.f. - tratament medical prin muzică
meninge s.n. - fiecare dintre cele  trei membrane care învelesc creierul ţi măduva spinării
meningită s.f. - inflamaţie a meningelor
metabolism s.n. - totalitatea proceselor nutritive de asimilaţie şi dezasimilaţie care se produc în organismele vii
metapsihică s.f. - parapsihologie 
metastază s.f. - localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire  la distanţă a unei  tumori
maligne 
metatars s.n. - schelet al părţii de mijloc a  labei piciorului
meteorism s.n. - balonare a abdomenului 
mezencefal s.n. - creierul mijlociu
mezenter s.n. - îndoitură a peritoneului care  fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului  (
mésentere)
mezoderm s.n. - foiţă a embrionului între  ectoderm şi endoderm
mialgie s.f. - durere musculară
miatrofie s.f. - atrofie musculară
micoză s.f. - boală provocată de ciuperci
microb s.m. - microorganism unicelular 
microbiologie s.f. - studiul microorganismelor
microcefal, -ă adj. - cu capul mic
microradiografie s.f. - radiografie pe un microfilm 
micţiune s.f. - urinare 
midriază s.f. - dilataţie a pupilelor
mielină s.f. - substanţă moale care formează teaca nervilor 
mielom s.n. - tumoare a măduvei osoase
miocard s.n. - muşchiul  inimii
miocardită s.f. - inflamaţie a miocardului
miogen s.n. - proteină din ţesutul muscular 
miograf s.n. - aparat care înregistrează contracţiile musculare
miologie s.f. - studiul muşchilor
miopie s.f. - imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate
miotomie s.f. - incizie în muşchi
miozită s.f. - inflamaţie a ţesutului muscular
mitocondrie s.f. - organit  prezent în mare  număr în citoplasmă
mitoză s.f. - diviziune celulară în care se menţine  acelaşi număr de cromozomi; cariochineză
monoplegie s.f. - paralizie a unui singur membru 
monoploid, -ă adj. - (despre celule) cu un singur set de cromozomi
morbiditate s.f. - (stare de) boală
motilitate s.f. - proprietate a anumitor organe de a efectua mişcări
musculatură s.f. - totalitatea muşchilor  corpului 
muzicoterapie s.f. - tratament medical prin audiţii muzicale
nanism s.n. - creştere  insuficientă în înălţime
nanomelie s.f. - scurtare a unuia sau mai multor membre
natalitate s.f. - frecvenţa naşterilor în cadrul unei populaţii, într-o perioadă dată
necroză s.f. - mortificare  a celulelor şi ţesuturilor 
nefrită s.f. - inflamaţie a rinichilor
nefropatie s.f. - boală de rinichi
nefrotomie s.f. - incizie a  rinichiului 
nefroză s.f. - leziune  degenerativă a rinichiului 
neoformaţie s.f. - 1.  formare de ţesut  nou. 2.  tumoare
neolamarksism s.m. - orientare în biologie care explică evoluţia ca rezultat al activităţii  fiziologice a organismului
neoplasm s.n. - tumoare malignă, caracterizată prin  invazia ţesuturilor învecinate 
neoplazie s.f. - formare a unui ţesut nou, a unei  tumori 
nerv s.m. - formaţie  anatomică cu aspect fibros, care leagă sistemul nervos central cu  restul organismului
nervaţie s.f. - dispunere a nervilor
neurastenie s.f. - nevroză astenică
neurochirurgie s.f. - chirurgie a sistemului nervos 
neurofiziologie s.f. - fiziologie a sistemului nervos 
neurologie s.f. - studiul  sistemului nervos 
neuron s.m. - celulă nervoasă
neuropatologie s.f. - studiul bolilor sistemului nervos 
neuroplegie s.f. - scădere a  tonusului sistemului  nervos 
nevralgie s.f. - durere pe  traiectul unui nerv 
nevrectomie s.f. - rezecţie a unui nerv
nevrită s.f. - inflaţie a unui nerv
nevroglie s.f. - ţesut  conjunctiv între neuroni 
nevroză s.f. - boală manifestată prin  tulburări psihice
nictofobie s.f. - teamă patologică de întuneric 
nidaţie s.f. - fixare a oului  fecundat în mucoasa  uterină
nodozitate s.f. - formaţie  accidentală sau patologică pe un organism
normoblast s.n. - globulă roşie  nucleată
normocit s.n. - globulă roşie adultă
nosologie s.f. - studiul bolilor 

odontalgie s.f. - durere de dinţi
odontologie s.f. - studiul bolilor dinţilor 
oftalmie s.f. - afecţiune  inflamatorie a ochiului 
oftalmologie s.f. - studiul  fiziologiei ţi patologiei ochiului
oftalmetru s.n. - instrument  pentru măsurarea razelor de curbură a corneei 
oligofrenie s.f. - dezvoltare  insuficientă a  facultăţilor psihice 
ombilic s.n. - organ abdominal prin care fătul este  legat de corpul mamei 
omfalectomie s.f. - ablaţiune a ombilicului 
omoplat s.m. - osul  umărului; scapulă
oncogen, -ă adj. - cangerigen 
oncologie s.f. - studiul şi  tratamentul cancerului; cancerologie (it. oncologia)
ontogeneză s.f. - dezvoltare a  individului, de la oul  fecundat până la stadiul de adult; ontogenie
ontogenie s.f. - ontogeneză
ontologie s.f. - teoria existenţei
oogamie s.f. - fuziune a unui gamet  femel cu unul mascul
oogeneză s.f. - formare a oocitului în ovar; ovogeneză
operatoriu adj. - chirurgical
opoterapie s.f. - tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie
orbicular adj. - circular; muşchi ~ = muşchi circular plasat în  jurul  pleoapelor şi buzelor 
oreion s.n. - parotidită
organiogeneză s.f. - formare a organelor în  timpul dezvoltării  individuale  a organismelor 
organolepatic, -ă adj. - bazat pe simţuri 
organoterapie s.f. - opoterapie
ortopedie s.f. - chirurgie a deformaţiilor osoase
oseină s.f. - proteină din oase
osteită s.f. - inflamaţie a ţesutului osos
osteoartrită s.f. - inflamaţie a unui os şi a articulaţieie sale
osteoblast s.n. - celulă osoasă tânără
osteocit s.n. - celulă osoasă matură
osteofit s.n. - proliferare  anormală a ţesutului osos
osteologie s.f. - studiul oaselor 
osteom s.m. - tumoare  a ţesutului osos
osteomielită s.f. - inflamaţie a măduvei oaselor
osteopatie s.f. - boală a oaselor
osteoplastie s.f. - restaurare operatorie a unui os
osteosarcom s.n. - tumoare malignă a oaselor
osteotomie s.f. - rezecţie a unui os bolnav
osteoză s.f. - boală a oaselor de natură distrofică
otalgie s.f. - durere a urechii 
otită s.f. - inflamaţie a urechii
otolit s.n. - corpuscul calcaros din  labirintul urechii 
otoree s.f. - scurgere de puroi din ureche
otorinolaringologie s.f. - studiul  afecţiunilor urechii, nasului şi  laringelui 
otoscleroză s.f. - scleroză a  timpanului
otoscop s.n. - instrument  pentru examinarea  canalului  auditiv şi a timpanului 
ovariectomie s.f. - ablaţiune a ovarului
ovarită s.f. - inflamaţie a ovarelor
ovogeneză s.f. - oogeneză
ovul s.n. - gamet femel produs de ovar
ovulaţie s.f.  - eliminare periodică a ovulului matur 
oxigenoterapie s.f. - tratament prin  inhalaţii de oxigen
ozonoterapie s.f. - tratament medical cu un amestec de oxigen şi ozon

pacient, -ă s.m.f. - bolnav în  tratamentul unui medic
pahipleurită s.f. - îngroşare  inflamatorie a pleurei
paliativ s.n. - medicament cu eficacitate de moment 
palpitaţie s.f. - bătaie înteţită, mai rapidă a inimii
panaceu s.n. - medicament considerat  remediu universal
panariţiu s.n. - infecţie în  jurul unghiilor 
pancreas s.n. - glandă, între  ficat şi splină, cu secreţie externă şi hormonală
pancreatită s.f. - inflamaţie a pancreasului
papilă s.f. - mică proeminenţă a pielii, a unor mucoase
papilom s.m. - tumoare  benignă pe piele şi pe mucoase
papulă s.f. - băşicuţă roşie pe piele
paracuzie s.f. - hipersensibilitate  auditivă
paralizie s.f. - pierdere,  totală sau parţială, a mobilităţii şi sensibilităţii corpului 
paranoia s.f. - boală psihică manifestată prin  idei delirante  fixe, prin mania persecuţiei, a grandorii, prin
neîncredere etc.
paraplegie s.f. - paralizie a ambelor picioare 
parapsihologie s.f. - studiul  fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicaţie ştiinţifică; metapsihică (
parapsychologie)
paratiroidă s.f. - glandă endocrină situată înapoia  tiroidei
parazitoză s.f. - boală provocată de paraziţi
parenchin s.n. - ţesut spongios, bogat în vase sangvine
pareză s.f. - paralizie uşoară (germ. Parese)
parietal, -ă adj. - referitor  la peretele unui os; os ~ (şi s.n.) os pereche care  formează partea de mijloc a cutiei
craniene
paradontită s.f.  - inflamaţie a paradonţiului 
paradontoză s.f. - proces patologic  al paradonţiului,  constând în  retragerea gingiilor 
paradonţiu s.n. - ţesuturile în care sunt fixaţi dinţii
parotidă s.f. - glandă salivară situată sub ureche
parotidită s.f. - inflamaţie a parotidelor; oreion
patoden, -ă adj. - care cauzează boli 
patogenie s.f. - studiu al mecanismului  apariţiei bolilor
patologic, -ă adj. - morbid,  anormal
patologie s.f. - studiu al simptomelor bolilor 
pelagră s.f. - boală datorată lipsei de vitamine, care se manifestă prin  plăgi pe corp,  tulburări gastrice şi psihice
pepsină s.f.  - enzimă a sucului gastric, cu  rol  important în digestie
periartrită s.f. - inflamaţie a ţesuturilor din  jurul  unei articulaţii
pericard s.n. - înveliş extern al  inimii
pericardită s.f. - inflamaţie a pericardului
perineu s.n. - porţiune  dintre  anus şi organele genitale
periost s.n. - ţesut  fibros care acoperă oasele
periostită s.f. - inflamaţie a periostului
peritoneu s.n. - membrană seroasă care căptuşeşte cavitatea abdominală
peritonită s.f. - inflamaţie a peritoneului
pielită s.f. - inflamaţie a mucoasei bazinetului şi a rinichilor
pielonefrită s.f.  - infecţie a  rinichiului şi a bazinetului
piemie s.f. - infecţie  generală a organismului 
pigment s.m. - substanţă organică colorată
pigmentaţie s.f. - pigmentare
pilor s.m. - orificiu între  stomac şi duoden 
piodermită s.f. - afecţiune  purulentă a pielii
piogen adj. - care produce puroi
pionefrită s.f. - nefrită purulentă
pioree s.f. - scurgere de puroi
pirofobie s.f. - teamă patologică de foc  (fr. pyrophobie)
piromanie s.f. - tendinţa patologică de a da foc
plantă s.f. - talpă
plasma s.f. - lichid  intercelular în sânge şi limfă
plastidă s.f.  - organit din citoplasmă
pleură s.f. - membrană seroasă a plămânului 
pleurectomie s.f. - rezecţie parţială a pleurei
pleurezie s.f. - inflamaţie a pleurei  (cu  lichid) 
pleurită s.f. - pleurezie  (seacă)
plex s.n. - reţea din fibre nervoase sau vase de sânge
plomba v.t. - a astupa cu o plombă o carie dentară
plomba s.f. - astupare a unei carii dentare; materialul  folosit
pneumatoză s.f. - acumulare de  gaze]în cavităţile  organismului 
pneumococ s.m. - bacilul pneumoniei 
pneumoconioză s.f. - afecţiune  pulmonară provocată de  inhalarea  prafului de cărbune 
pneumograf s.n. - aparat care înregistrează mişcările  respiratorii 
pneumonie s.f. - inflamaţie a plămânului,  cauzată de pneumococ
poliartrită s.f. - inflamaţie a mai multor articulaţii
policlinică s.f. - unitate medicală de consultaţii şi  tratament ambulatoriu 
polidipsie s.f. - sete excesivă
polinevrită s.f. - inflamaţie a mai multor nervi
polinoză s.f. - criză alergică datorată polenului
poliomielită s.f. - inflamaţie a substanţei cenuşii a măduvei spinării;  paralizie  infantilă
polip s.m. - excrescenţă cărnoasă pe o mucoasă
poliploid, -ă adj. - cu un număr de cromozomi de peste două ori mai mare decât în  faza haploidă
poliurie s.f. - secreţie excesivă de urină
posologie s.f. - studiu al dozării medicamentelor
poţiune s.f. - medicament  lichid 
premolar s.m. - dinte între  canini şi molari
prenatal, -ă adj. - anterior naşterii
preoperatoriu, -le adj. - care precede o operaţie
profilactic, -ă adj. - preventiv
profilaxie s.f. - ansamblu de măsuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase 
prognat, -ă adj. - cu maxilarele proeminente 
prolaps s.n. - cădere sau ieşire anormală a unui organ din cavitatea în care se găseşte
prostată s.f. - glandă endocrină la baza uretrei
prostatită s.f. - inflamaţie a prostatei
proteic, -ă adj. - referitor  la proteine 
proteină s.f. - substanţă organică, cu rol  important în celula vie,  rezultând prin polimerizarea unui mare număr de
aminoacizi 
proteză s.f. - aparat,  piesă care înlocuieşte un membru sau organ al corpului 
protoplasmă s.f. - substanţă albuminoidă, baza oricărei celule vii 
prurigo s.n. - dermatoză alergică, caracterizată prin  erupţii însoţite de prurit
prurit s.n. - mâncărime intensă a pielii
pseudoartroză s.f. - articulaţie  anormală, la nivelul unei  fracturi neconsolidate 
psihanaliză s.f.  - 1.  investigaţie psihologică având drept scop a aduce în conştiinţă sentimente obscure  sau
refulate 2. metodă psihoterapică bazată pe această investigaţie
psihastenie s.f. - nevroză manifestată prin  nehotărâre, obsesii şi fobii
psihiatrie s.f. - studiul şi tratamentul bolilor psihice
psihic, -ă s.n. - totalitatea  fenomenelor şi proceselor cognitive, afective şi voliţionale;  suflet 
psihofizică s.f. - studiul  raporturilor dintre  fenomenele psihice şi fizice 
psihofiziologie s.f.  - studiul  proceselor  psihologice în  raport cu cele  fiziologice 
psihologie s.f. - 1.  studiul ştiinţific al psihicului 2. structura psihică a unui  individ, a unei colectivităţi (
psychologie)
psihomotor, -oare adj. - referitor la mişcări care  implică activitatea  nervoasă superioară
psihopatie s.f. - boală mintală
psihopatologie s.f. - studiul aspectelor patologice ale activităţii psihice 
psihoterapie s.f. - tratament bazat  pe  influenţarea psihicului  (prin hipnoză, sugestie etc.)
psihotrop, -ă adj., s.n. - (medicament) care acţionează asupra  psihicului 
psihoză s.f. - 1. stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare  nervoasă provocată de cauze de
origine socială 2. obsesie
psoriazis s.n. - boală de piele caracterizată prin pete roşii acoperite de mici coji uscate (însoţite de prurit) (
psoriasis)
ptialină s.f. - enzimă din salivă
ptoză s.f. - deplasare în jos a unui organ, datorită slăbirii muşchilor sau ligamentelor
puerperală adj. - febră ~ = boală infecţioasă a lăuzelor 
pulmonar, -ă adj. - al plămânilor 
pulpită s.f. - inflamaţie a pulpei dentare
pupilă s.f. - orificiu central al  irisului ocular 
purulent, -ă adj. - (despre răni) care  puroiază
puseu s.n. - acces al unei boli
pustulă s.f. - veziculă purulentă pe piele 


rabie s.f. - turbare 
radiografie s.f. - fotografiere pe  film  fotografic, cu ajutorul  razelor “X”, a imaginii unui corp opac;  imaginea însăşi
radioscopie s.f. - examinare pe un ecran  fluorescent a unui organ cu ajutorul  radiaţiilor “X”
radioterapie s.f. - tratament cu  radiaţii “X”
radiumterapie s.f. - tratament cu  radiaţii de radiu
rahianestezie s.f. - anestezie parţială prin  injecţie în canalul  rahidian 
rahidian, -ă adj. - al coloanei vertebrale 
rahitism s.n. - boală (la copii) caracterizată prin  deformaţii ale oaselor, datorită calcifierii  insuficiente  (
rachitisme)
ramolisment s.n. - ramolire; decrepitudine; senilitate 
recidivă s.f.  - reapariţie a unei boli
rect s.n. - partea ultimă a  intestinului gros 
reflex, -ă adj. - reacţie adecvată a organismului  faţă de un excitant, fără intervenţia voinţei
regurgita vi. - a-i reveni cuiva în gură alimentele din stomac şi esofag
renal, -ă adj. - al  rinichilor
resorbţie s.f. - dispariţie  lentă a unui  lichid, ţesut sau organ prin absorbţia lui  treptată în ţesuturile vecine  (
résorption)
retină s.f. - membrană inferioară a ochiului, pe care se  formează imaginea
reumatism s.n. - boală caracterizată prin  dureri în muşchi sau în articulaţii
reumatologie s.f. - studiul  afecţiunilor  reumatice
revulsiv, -ă adj., s.n. - (medicament)  care  provoacă revulsie
rezecţie s.f. - înlăturare  totală sau parţială a unui organ sau ţesut
rinalgie s.f. - durere de nas
rinologie s.f. - studiul bolilor nasului 
rinoplastie s.f. - refacere operatorie a unui nas mutilat
rinoscopie s.f. - examinare a  foselor nazale 
roentgen (röntgen) s.m. - unitate de măsură a dozelor de radiaţie "X" 

sacrum s.n. - os  triunghiular  la partea  inferioară a coloanei vertebrale 
sadism s.n. - plăcere patologică de a chinui; cruzime
salivar, -ă adj. - referitor la salivă; glande ~ = glande, sub  limbă, care secretă salivă
salivaţie s.f. - secreţie  abundentă de salivă
salivă s.f. - lichid secretat de glandele salivare
sangvin, -ă adj. - referitor la sânge: prin care  circulă sângele 
sanitar, -ă adj. - refritor la sănătate
sarcom s.n. - tumoare malignă, conjunctivă
saturnism s.n. - intoxicaţie cronică cu plumb
saţietate s.f. - saturaţie
schizofrenie s.f. - boală psihică gravă caracterizată prin alterarea spiritului,  idei delirante şi halucinaţii (
schizophrénie)
sciatic, -ă - 1. adj. - nerv ~ = nerv  rahidian care  inervează partea de jos a corpului 2. s.f. - nevralgie pe  traiectul
nervului sciatic 
scizură s.f. - fisură pe suprafaţa unor organe
scleră s.f. - tunică solidă a globului  ocular 
sclerenchim s.n. - ţesut vegetal de susţinere 
sclerodermie s.f. - întărire şi îngroşare a pielii
sceros, -oasă adj. - (despre ţesuturi) îngroşat; fibros
sclerotică s.f. - membrană albă, opacă a ochiului 
scleroză s.f. - întărire a unui ţesut organic 
scolioză s.f. - deviaţie  laterală a coloanei vertebrale 
scorbut s.n. - boală datorată lipsei de vitamină C, caracterizată prin anemie, căderea  dinţilor etc.
scrofuloză s.f. - tuberculoză a ganglionilor  limfatici de la gât 
sebum s.n. - secreţie grasă a glandelor sebacee 
semiologie s.f. - studiul simptomelor bolilor 
septicemie s.f. - infecţie  generalizată a sângelui
serologie s.f. - studiul serurilor
seroterapie s.f.  - tratament prin seruri 
sexologie s.f. - studiu ştiinţific al sexualităţii
sfincter s.n. - muşchi inelar care închide  un orificiu 
sialagog, -ă adj., s.n. (substanţă) care provoacă salivaţie
sialoree s.f.  - salivaţie  abundentă
sideroză s.f. - pneumoconioză cauzată de pulberi de fier
simfiză s.f. - articulaţie puţin mobilă
simptom s.n. - manifestare a unei boli;  indiciu 
simptomatologie s.f. - totalitatea simptomelor unei boli
sinartroză s.f. - articulaţie fixă între  două oase
sinistrocardie s.f. - deplasare a inimii spre stânga 
sinus s.n. - cavitate a unui os cranian
sinuzită s.f. - inflamaţie a unui sinus
sistolă s.f. - contracţie ritmică a inimii (fr. systole)
somatologie s.f. - studiul  anatomic şi fiziologic al corpului vieţuitoarelor
somnifer, -ă adj., s.n. - (medicament)  care  provoacă somn; narcotic, soporific
spasm s.n. - contracţie bruscă, involuntară, a unui muşchi
spasmotic, -ă adj., s.n. - (medicament) care combate spasmele 
spermatogeneză s.f. - formare a spermatozoizilor 
spermatozoid s.m. - gamet mascul
splenită s.f.  - inflamaţie a splinei 
spondilită s.f. - inflamaţie a vertebrelor
spondiloză s.f. - afecţiunea  reumatică a vertebrelor 
steatoză s.f. - degenerescenţă a unui ţesut, cauzată de un exces de grăsime
stenoză s.f. - îngustare a unui canal sau orificiu
stern s.n. - os al pieptului
stetoscop s.n. - instrument pentru a asculta unele organe  interne  (inima, plămânii)
stomatită s.f. - inflamaţie a mucoasei bucale
stomatologie s.f. - studiul bolilor cavităţii bucale şi ale dinţilor
strabism s.n. - deviaţie a axei vizuale a unui ochi, care provoacă privirea încrucişată
subconştient s.n. - totalitatea  fenomenelor psihice care se desfăşoară în afara conştiinţei
subcortical, -ă adj. - sub scoarţa cerebrală
subcutanat, -ă adj. - sub piele 
sublingual, -ă adj. - sub  limbă
sudaţie s.f. - transpiraţie  abundentă, în scop curativ
sudoripar, -ă adj. - care secretă transpiraţia 
sutură s.f. - 1. cusătură a bazelor unei răni. 2. articulaţie fixă a oaselor craniului

tabletă s.n. - preparat  farmaceutic în  formă de disc mic; comprimat, pastilă, pilulă
tahicardie s.f. - accelerare a  ritmului cardiac
talamus s.n. - parte a encefalului,  la baza creierului 
talasofobie s.f. - teamă patologică de mare 
talasoterapie s.f. - tratament prin băi şi aer de mare
tanatofobie s.f.  - teamă patologică de moarte 
tars s.n. - 1. partea posterioară a  labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor 
telepatie s.f. - transmitere a gândurilor  la distanţă
tenosinovită s.f. - inflamaţie a tecilor conjunctive care învelesc un tendon
tenotomie s.f. - secţionare a unui tendon
terapeutică s.f. - studiul  tratamentului bolilor;  terapie 
terapie s.f. - terapeutică.
teratogen, -ă s.n. - care produce malformaţii
teratologie s.f. - ştiinţă despre malformaţii la plante şi animale
tibia s.f. - os lung şi gros din scheletul gambei
tiflită s.f. - inflamaţie a cecului
tiflologie s.f. - studiul  deficienţelor senzoriale vizuale 
tiroid, -ă adj. - 1. al  tiroidei 2. glandă ~ă = (şi s.f.) glandă endocrină, din partea anterioară a  laringelui  (
thyroide)
tiroidită s.f. - inflamaţie a tiroidei
tisular, ă adj. - al ţesuturilor
tomografie s.f. - radiografie ce permite obţinerea de  imagini dintr-un singur plan de profunzime  (<  fr.
tomographie)
tonus s.n. - 1. contracţie uşoară şi permanentă a muşchilor 2. fig. energie,  vigoare 
tranchilizant, -ă adj., s.n. - (medicament) care  linişteşte 
transă s.f. - stare în care se află cel supus hipnozei
transfuzie s.f. - introducere în venele unui bolnav a unei cantităţi de sânge sau de plasmă sangvină (
transfusion)
transplant s.n. - ţesut, organ  transplantat 
transplanta vt. - a  frega un organ, un ţesut 
transsudat s.f. - lichid  eliminat prin  transpiraţie 
transsudaţie s.f. - trecere a plasmei din sânge în ţesuturi, prin  pereţii vaselor mici
tratament s.n. - 1. atitudine, comportare  faţă de cineva 2. îngrijire medicală
traumatism s.n. - ansamblu  de  tulburări fizice sau psihice provocate de o violenţă exterioară; traumă (
traumatisme)
traumă s.f. - traumatism
trepan s.n. - instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru  trepanatii 
trepanaţie s.f. - deschidere a cutiei craniene
triceps s.m. - muşchi cu  trei ligamente  la un capăt
tricofiţie s.f. - boală de piele contagioasă, provocată de o ciupercă parazită şi caracterizată prin căderea părului
trigemen adj. - nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inervează o parte a pielii şi a muşchilor feţei (lat.
trigeminus)
tripsină s.f. - enzimă secretată de pancreas,  care  descompune  proteinele în aminoacizi 
tripsinogen s.n. - formă inactivă a  tripsinei
trombocit s.n. - celulă sangvină cu rol  important în coagularea sângelui 
tromboflebită s.f. - inflamaţie a peretelui unei vene cu  formare de cheaguri de sânge 
trombopoieză s.f. - proces de  formare a  trombocitelor
tromboză s.f. - obturaţie a unei artere ori vene printr-un cheag de sânge 
trompă s.f. - canal prin care se elimină celulele sexuale  formate de ovar
tubaj s.n. - introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui  tub de cauciuc în scop explorator
ori  terapeutic 
tuberculostatic, -ă adj., s.n. (medicament) care împiedică înmulţirea  bacilului  tuberculozei
tuberculoză s.f. - boală infecţioasă, cauzată de bacilul Koch, care afectează diverse organe
tumefacţie s.n. - umflătură provocată de  tulburări ale circulaţiei sângelui 
tumefia vr. - a prezenta o  tumefacţie
tumoare s.f. - excrescenţă patologică dintr-un ţesut de  formaţie nouă, rezultat printr-o înmulţire anormală a
celulelor 
tunică s.f. - membrană fibroasă care înveleşte unele organe 
tuşeu s.n. - palpare a unui organ

ulcer s.n. - leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are  tendinţa să se întindă şi să supureze 
ulceraţie s.f. - formare  a unui  ulcer; ulcerul însuşi
uree s.f. - compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism
uremie s.f. - prezenţa ureei în sânge
ureter s.n. - canal pereche ce  leagă rinichii de vezica urinară
uretră s.f. - canal prin care se scurge urina din vezică
uretrită s.f. - inflamaţie a ureterei 

vaccin s.n. - preparat biologic din viruşi atenuaţi, inoculat în organism în scop preventiv, împotriva  bolilor
infecţioase
vacuolă s.f. - cavitate din citoplasmă, cu o soluţie apoasă
vag s.m. - nerv cranian cu  rol  important în  funcţionarea aparatului  respirator,  circulator şi digestiv
vagotomie s.f. - secţionare  chirurgicală a nervului vag
varicelă s.f. - boală infectocontagioasă cu erupţie sub formă de băşicuţe
vascularizaţie s.f. - totalitatea vaselor sangvine sau  limfatice ale unui organ, unei structuri biologice 
  vasoconstricţie s.f. - strâmtare a vaselor sangvine 
vasodilataţie s.f. - dilatare a vaselor sangvine
veneric, -ă adj. - (despre boli) care afectează organele sexuale,  transmiţându-se prin contact sexual (
venerisch)
venerologie s.f. - studiul bolilor venerice
ventral, -ă adj. - din  regiunea pântecelui
ventricul s.n. - cavitate  internă a unui organ  (inimă, creier etc.). 
vermifug, -ă adj., s.n. - (medicament) care distruge viermii  intestinali
vertebră s.f. - fiecare dintre oasele în  formă de  inel care constituie coloana vertebrală
vertex s.n. - creştetul capului
vestibul s.n. - prima cavitate a urechii  interne
vezicant, -ă adj., s.n. - (substanţă) care băşică pielea
vezică s.f. - organ  cavitar în care se acumulează (temporar) un  lichid de excreţie
veziculă s.f. - 1. vezică mică 2. băşicuţă plină de  lichid care apare pe piele şi mucoase în diferite boli (
vésicule)
virologie s.f. - parte a microbiologiei care studiază virusurile 
viroză s.f. - boală infecţioasă provocată de un virus
viscere s.n. pl. - organele din cavităţile mari ale corpului
visceral, -ă adj. - al viscerelor
vitamină s.f. - compus organic complex,  indispensabil organismului 
vomitiv, -ă adj., s.n. (medicament)  care provoacă vomitare

xantocromie s.f. - coloraţie în galben - verzui a pielii 
xantom s.n. - tumoare  benignă galbenă, conţinând colesterol 
xantopsie s.n. - tulburare a vederii, care  face ca  totul să pară galben 
xerodermie s.f.  - boală congenitală caracterizată prin uscarea şi descuamarea pielii
xeroftalmie s.f. - opacifiere a corneei, provocată de lipsa vitamieni A

zaharină s.f. - compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de îndulcire 
zigomă s.f. - prelungirea osului  temporal 
zigot s.m. - celulă rezultată din unirea a doi gameţi

 

Copilul de varsta prescolara. La aceasta varsta, copilul nu intelege permanenta mortii. El resimte pierderea atunci cand pierde ceva drag. Impactul acestei pierderi poate fi mai mare in primii ani de viata, pentru ca el nu intelege in acest stadiu ce s-a intamplat. El nu face bine distinctia intre ceea ce este real si ceea ce este ireal si poate crede ca propria lui dorinta a cauzat despartirea de persoana iubita. A pierde pe cineva la aceasta varsta este un stres major, care implica timp si ajutor pentru a-l depasi. Intr-un anumit fel este ca si cand ai pierde o parte din tine insuti. Copilul prescolar nu are abilitatea de a-si exprima in cuvinte sentimentele, de aceea le va arata in actiunile sale.

Scolarul mic. In aceasta etapa copilul inca nu intelege pe deplin permanenta mortii si a pierderii. El poate solicita sa i se spuna de mai multe ori ce s-a intamplat cu acea persoana. Uneori copilul se poate simti vinovat pentru evenimentul nefericit intamplat. Daca persoana pierduta este unul din parinti, copilul poate fi ingrijorat in legatura cu cine il va ingriji mai departe, daca nu cumva e in pericol si parintele ramas. Copilul poate astepta sa fie lamurit asupra ceea ce se intampla dupa ce mori, daca exista altceva. De obicei, la aceasta varsta nu detine cuvintele necesare pentru a descrie sentimentele lui, pe care le va exprima prin comportament si in cadrul jocului.

Scoala primara - ultimii ani. Copilul poate intelege permanenta mortii. Poate deasemenea sa o inteleaga cauzal (de exemplu: o boala, un accident o pot provoca). Poate vorbi despre sentimentele lui mai bine, desi nu o poate face intotdeauna. Este mai putin inclinat sa se invinovateasca pentru ceea ce s-a intamplat, dar ii poate invinui pe ceilalti (isi poate invinovati unul din parinti pentru divort). Are o intelegere clara a conceptelor de bine si rau si poate avea puncte de vedere personale in legatura cu ceea ce s-a intamplat. Poate pune intrebari despre viata de dupa moarte si poate solicita explicatii de ordin religios. Poate cere detalii ale accidentului sau evenimentului respectiv. Pe masura ce creste, isi poate da seama prin ce trec ceilalti apropiati.

Copiii nu au cuvintele necesare pentru a ne vorbi despre suferinta lor, asa cum o fac adultii. Uneori, pot sa nu fie constienti de ceea ce simt. De aceea este nevoie sa le cunoastem semnele prin care ei ne transmit ca sufera:
• dureri fizice (migrene, dureri de stomac);
• probleme cu somnul, cosmaruri;
• probleme cu alimentatia - bulimic sau anorexic;
• comportament destructiv;
• dificultati de concentrare a atentiei;
• probleme scolare;
• iritabilitate crescuta;
• apatie, retragere;
• preluarea rolului de adult;
• furie si agresivitate fata de prieteni, parinti, jucarii;
• fobii;
• autostima scazuta si autoblamare;
• tendinta de a se gandi la persoana disparuta ca la cineva perfect;
• plange des si fara un motiv evident;
• negativism (exemplu: nu vrea sa mearga la scoala);
• frica de separare;
• flirt;
• se joaca pe aceleasi teme, repetitiv.

Pe langa toate aceste semne, lumea povestilor, a desenelor, a jocurilor inventate de copil ofera o imagine clara a ceea ce se petrece in interiorul lui si chiar a tipului de ajutor pe care il asteapta de la adulti. Resursele integratoare nu le gaseste numai in afara lui (la parinti, prieteni, frati sau surori) ci si in interiorul lui insusi. Construindu-si o strategie de a face fata durerii, acceptand partile dureroase ale vietii, va gasi in el puterea de a trece prin astfel de momente in viitor, fara amenintarea destructurarii interioare.

 

   Afectiunea cunoscuta sub numele de SIDA apare la majoritatea persoanelor infectate cu virusul imuno-deficientei umane. Acest virus ataca in mod special limfocitele - celule implicate in apararea corpului impotriva infectiilor. Virusul poate ramane in limfocite in stare de latenta pentru o perioada variabila de timp, fara sa se produca simptomatologie clinica. Datele actuale sugereaza ca majoritatea persoanelor infectate cu HIV vor dezvolta SIDA in intervalul de 15 ani dupa infectare.
      Nu exista un tratament eficient impotriva virusului si nici al defectului imun. Multe din manifestarile SIDA pot fi intarziate prin tratament, dar ele sunt recurente.
      Este important sa se faca o diferentiere intre persoanele cu infectie HIV si fara boala si cele care au SIDA. Persoanele infectate care nu au dezvoltat boala pot trai in conditii de sanatate buna timp de 15 sau mai multi ani. Dintre persoanele care au dezvoltat SIDA, 50% mor in primii doi ani de la stabilirea diagnosticului. Rata de supravietuire la 5 ani a persoanelor care au dezvoltat SIDA este aproape de 0.
      HIV poate fi transmis de la o persoana infectata care nu are simptomatologie si de la persoane care au SIDA.       
      Transmiterea HIV se face prin relatii sexuale cu o persoana infectata. Poate fi transmis si prin transfuzie de sange sau produse de sange infectate, injectii cu ace care contin sange infectat sau prin inseminare cu sperma infectata. Poate apare si transplacentar, de la o mama infectata la copilul ei si, posibil prin transplantul de organe sau tesuturi infectate.
      Cel mai frecvent, diagnosticul infectiei cu HIV se face prin identificarea prezentei in ser a anticorpului pentru HIV.
      Persoanele care au SIDA nu isi pierd imunitatea la toate infectiile sau bolile, ci numai la unele. De aceea, diagnosticul de SIDA se pune in urma aparitiei unei combinatii speciale de boli sau infectii. Infectiile predictive variaza in functie de diferite arii geografice.
      Simptomatologia SIDA este variata si depinde de modul de manifestare specific al unei boli care apare datorita SIDA. Simptomatologia nespecifica include oboseala marcata, adenopatie cervicala, axilara si inghinala, pierderi inexplicabile in greutate si diaree prelungita. Datorita faptului ca aceste simptome, care apar in stadiile avansate de boala, pot fi manifestarile multor boli, diagnosticul de SIDA trebuie luat in considerare doar dupa ce au fost excluse toate aceste afectiuni.
      Infectia cu HIV este, potential, o problema majora de sanatate in Romania, asa cum s-a dovedit a fi si pentru alte tari europene. In Romania, primul caz a fost semnalat in 1985; cazurile de SIDA se concentreaza la copii, mai ales printre copiii abandonati care traiesc in institutii de ocrotire, si s-au datorat in primul rand transmiterii nosocomiale. Din totalul cazurilor semnalate pana in septembrie 1995, 91% erau copii sub 13 ani, reprezentand peste 50% din totalul cazurilor semnalate la copii in Europa.
      Intr-o cercetare efectuata pe tinerii intre 20-24 de ani, privind sanatatea reproducerii la tineri, existau variatii mari dupa caracteristicile socio-demografice in privinta nivelului de cunostinte corecte despre SIDA. Tinerii barbati cunosteau intr-o masura mai mare decat tinerele femei faptul ca o persoana poate fi infectata cu HIV fara sa prezinte nici un simptom. Numai 51% din femeile si 64% din barbatii care locuiau in zonele rurale stiau ca infectia HIV poate fi asimptomatica, in comparatie cu 70% din femeile si 89% din barbatii din zonele urbane. Doar 34% din femeile si 54% din barbatii cu scoala elementara stiau ca cineva poate sa fie infectat si sa nu prezinte simptome, in comparatie cu 80% din femeile si 87% din barbatii care facusera liceul sau aveau studii superioare.
      Victor Lotreanu considera ca, boala SIDA este in momentul de fata o sfidare la adresa lumii in general si a medicinii in special.
      SIDA poate fi definita ca sindromul de imunodeficienta dobandita, prin notiunea medicala de sindrom intelegandu-se un ansamblu de manifestari clinice, deci un manunchi de simptome care caracterizeaza o boala.
      Virusul infectant se numeste HIV (human imuno-deficiency virus) si a fost izolat in luna mai a anului 1983, la Institutul ,,Pasteur" din Paris, de catre un colectiv de medici cercetatori condus de Luc Montagnier. Un an mai tarziu, in Statele Unite, Robert Galo si colaboratorii sai identifica si izoleaza acelasi virus, desi boala SIDA fusese descrisa deja cu cativa ani in urma, mai precis in 1981. Un alt virus, numit HIV2, facand parte din aceiasi familie cu cel anterior si producand o boala identica din punct de vedere clinic cu SIDA a fost descoperit in Africa de Vest.
      Virusurile au dimensiuni foarte mici (in milimicroni) fiind constituite din acizi nucleici AND (acid dezoxiribonucleic), ARN (acid ribonucleic) si capsida (un invelis proteic protector). Pot fi vizualizate numai cu ajutorul microscopului electronic; nu-si pot realiza singure metabolismul ceea ce explica inmultirea lor in celula vie, gazda a infectiei virale.
      Numarul cazurilor de boala in lume se modifica zilnic incat orice statistica are o valabilitate limitata. Ceea ce complica si mai mult situatia epidemiologiei este constatarea referitoare la faptul ca un caz de boala SIDA prezinta un risc de infectare cu virus pentru 50-100 de persoane.
      Caile de transmitere a bolii pot fi clasificate in doua categorii, precizate si insuficient dovedite. Caile precizate se refera la:
- sangele bolnavului material infectios utilizat fie in transfuzie, fie administrat sub forma de preparate de sange;
- calea sexuala, homo sau heterosexuala;
- transmitere in timpul sarcinii, de la mama infectata la fat;
- diseminarea infectiei prin intermediul acelor de seringa si seringilor nesterile sau insuficient sterilizate, utilizate in injectiile intravenoase;
- la persoanele care se drogheaza, boala SIDA este transmisa tot prin intermediul seringii nesterile, folosite de obicei de mai multe persoane, iar drogul este administrat intravenos.
      Caile de transmitere a bolii SIDA insuficient dovedite se refera la posibila infectare cu virus a familiei si prietenilor bolnavului precum si la personalul sanitar expus infectiei.
      Receptivitatea la boala nu este generala, deoarece uneori desi sunt prezente toate conditiile epidemiologice specifice, infectia SIDA nu se produce. Factorii responsabili pentru aceasta rezistenta naturala, nu au putut fi deocamdata  identificati , fiind in schimb stabiliti factorii de risc, reprezentati de grupele de populatie si profesiunile expuse infectiei cu virus HIV :
homo si bisexuali
consumatorii de droguri cu administrare intravenoasa
copii nascuti din mamele bolnave de SIDA
bolnavii hemofilici sau cei cu coagulopatii carora li se administreaza transfuziile de sange si prep[arate din sange infectate cu virus.
Utilizatorii de ace si seringi nesterile sau insuficient sterilizate, mai ales toxicomanii.

      In cadrul bolii sunt prezente doua situatii :
-boala propriu-zisa produsa de virusul HIV
-infectiile oportuniste a caror prezenta poate fi explicata de imunosupresia evidentiata la acesti bolnavi.

      Infectiile oportuniste care apar in boala SIDA in urma depresiei imune, mentionate in tratatele de specialitate si care uneori o deconspira clinic sunt urmatoarele :
criptosporidiaza cronica
toxoplasmoza
isosporidiaza
candidoza : esofagiana, bronsica, pulmonara
criptococoza
histoplasmoza
microbacteriozele avium, Kansassi
infectia cu virus citomegalic
infectia diseminata herpetica
leucoencefalopatia cronica multifocala progresiva
leucoplachia orala
herpesul zoster multidermatomal
bacteriemia recurenta cu salmonella
nocaridoza

      Tumorile  SIDA, sunt de fapt neoplazii secundare. In tratatele de specialitate sunt mentionate urmatoarele :
sarcomul Kaposi
limfomul non-hodgknian
unele carcinoame
limfomul primar cerebral
      Infectia acuta, menifesta, se traduce clinic prin prezenta unor simptome ca de exemplu febra, dureri articulare si musculare, astenie, somnolenta si dureri faringiene, marirea in volum a ganglionilor.
      Complexul de tulburari asociate bolii SIDA sau forma clinica asimptomatica a infectiei SIDA este definita in tratatele de specialitate sub numele de ARC.
      Ceea ce caracterizeaza ARC-ul este faptul ca persoanele respective sunt clinic aparent perfect sanatoase, desi in sangele lor sunt prezenti anticoprii anti-HIV. Din nefericire, purtatorii sanatosi de virus nu stiu ca sunt infectati si de aceea reprezinta un mare pericol epidemiologic, deoarece transmit boala in mod inconstient.
      Observatiile clinice au aratat ca stresul, supararea, conflictele psihice permanente, depresia psihica (care influenteaza negativ functionalitatea sistemului imun) pot facilita aparitia bolii.
      Contaminarea copilului de la mama purtatoare de SIDA poate avea loc atat in timpul sarcinii, dar mai ales in timpul nasterii, cand sangele matern infectat vine in caontact cu cel al copilului. Deoarece se pare ca laptele matern contine virus, este interzis ca mamele bolnave sa alapteze. In general se face recomandarea ca femeile cu infectie SIDA sa nu faca copii niciodata. S-a observat ca boala SIDA la copiii nascuti din mame bolnave evolueaza mult mai grav comparativ cu evolutia adultului. Ei mor aproximativ in primii doi ani de viata, dupa ce au prezentat: afectarea ganglionilor, hepatomegalie, splenomegalie, dezvoltare somatica insuficienta, infectii pulmonare repetate, diferite manifestari grave neurologice.
      In epidemiologia infectiei SIDA pot apare doua situatii, traduse, fie prin minimalizare, fie din contra, prin exagerari care pot dauna si compromite relatiile sociale interumane si chiar cele de serviciu.  De aceea, trebuie precizat ca gesturile si atitudinile prezente in mod curent in activitatea noastra zilnica nu pot fi incriminate in transmiterea bolii SIDA, ca de exemplu stransul mainii, sarutul pe fata, bautul unei cafele, utilizarea unui telefon, dusul, prezenta la cinema sau la teatru, gimnastica si sportul in general, piscinele, bazinele de inot, WC-urile…
      De asemenea, mesele comune (petrecerile, receptiile), consultatiile medicale, vizitarea bolnavilor, banii, transportul in comun, scolile, nu prezinta risc in transmiterea bolii.
      Suspiciunea, nelinistea exagerata, ostracizarea si izolarea bolnavilor predispusi, nu pot fi decat sfetnici rai in situatiile mentionate. Se impune un comportament normal si acest lucru este posibil numai daca populatia poseda unele notiuni elementare de educatie sanitara.
      Desi  boala SIDA are implicatii medicale si psihologice uneori dramatice, umanismul, calmul si profesionalismul personalului medical pot avea o contributie remarcabila atat in prevenirea infectiei, cat si in asistenta medicala a bolnavilor.
      Infectia HIV la copil indeplineste criteriile de incadrare in randul bolilor cronice. Ca orice boala cronica, suferinta copilului interfereaza viata familiei acestuia si are consecinte extrafamiliale. Copilul mic infectat cu HIV nu realizeaza dimensiunea dramei, dar pe masura ce escaladeaza  treptele dezvoltarii cognitive, din multiple mesaje directe sau indirecte el intuieste curand ca sufera de o boala care-i va limita posibilitatile de afirmare scolara si sociala intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat si in curand constata ca acesta ii limiteaza si relatiile sociale prezente, chiar daca un timp indelungat el nu se deosebeste cu nimic de colegii sai. Aceasta frustrare cronica va conduce curand la tulburari de comportament, emotionale si functionale, complexe de inferioritate, scaderea stimei de sine, protest, suicid.
      Este de dorit ca pacientul copil infectat cu HIV sa duca o viata egala cu a celor de varsta lui, adica sa frecventeze o gradinita sau o scoala obisnuita.
LECTOR UNIVERSITAR DR VENERA  MARGARETA BUCUR

 

    Perioada de trecere de la copilarie la stadiul de adult, pubertatea reprezinta etapa de varsta in care organismul este supus unor importante transformari si acumulari cantitative, care realizeaza in final maturizarea individului. Biologic, individul devine apt de a procrea, iar psiho-intelectual apt de a se incadra in normele socio-culturale si morale ale societatii din care face parte.

    Transformarile se desfasoara cu precadere in directia laturii biologice a organismului, intrarea in stare de functionare a complexului neuro-endocrin avand specificitate asupra dezvoltarii si functionalitatii aparatului genital, dar si asupra metabolismului general, a cresterii in inaltime si greutate, a modelarii formelor corporale, a maturizarii neuro-comportamentale.

    Efectele acestor transformari biologice sunt profund reflectate pe toate planurile manifestarii vietii : psihic, afectiv, mental, comportamental. Practic, ele (efectele) devin "manifestarile predominante, specifice in evolutia pubertatii si adolescentei ".

    Spre deosebire de ceea ce se intampla in copilarie, cand dezvoltarea se face " unitar " pe toate laturile personalitatii, copilul dezvoltandu-se paralel fizic, psiho-afectiv si mental, la pubertate si adolescenta unitatea nu mai este pastrata. Pentru o perioada, unele laturi ating mai rapid un grad inalt de dezvoltare, altele raman in urma. De exemplu, dezvoltarea fizica (cresterea in inaltime si greutate) si maturizarea sexuala se dezvolta rapid in primii ani ai pubertatii, pe cand latura psihica, mai ales cea comportamentala si sociala, are o oarecare ramanere in urma. Ele se vor armoniza abia la sfarsitul adolescentei. Ritmul dezvoltarii fizice se accelereaza in perioada pubertatii, fata de perioada anterioara de scolar mic, dar deosebit este faptul ca ritmul de crestere este diferit de la un sistem sau organ la altul. De exemplu, in primii ani ai pubertatii are loc cresterea in inaltime, urmata peste inca un an si 6 luni (in medie) de cresterea in greutate. Este perioada in care puberul apare inalt, slab, cu disproportie intre segmentele corpului ; membrele, in special cele inferioare, cresc mai rapid fata de trunchi. Si alte aparate, cum sunt aparatul circulator si aparatul respirator, au p perioada de ramanere in urma, fata de cresterea masei corporale in general.

    Aceste ruperi de unitate si ritm sunt resimtite in toata personalitatea puberului si adolescentului. Ele creeaza o anumita sensibilitate biologica si psiho-afectiva specifica. Modurile de manifestare, cu mari variatii individuale, se datoreaza cumularii efectelor influentelor mediului extern pe parcursul perioadelor anterioare (perioada intrauterina si perioada copilariei), precum si ingrijirii si asistentei acordate in perioada evolutiei pubertatii si adolescentei.

    O situatie deosebita este data de faptul ca numite caractere mostenite, in special cele care vizeaza sexualizarea, dar si cele comportamentale, uneori chiar debutul unor boli ereditare, pot sa apara in aceasta perioada.

    Este cunoscut faptul ca " nelinistea dusa uneori pana la ingrijorare si panica " - problemele lor - sunt preluate adeseori amplificat si contradictoriu de parinti, educatori, profesori.

    Recomandam adolescentilor si familiilor sa apeleze pentru informatii la persoane competente si calificate in domeniul respectiv (medici, psihologi, pedagogi)

    Informatiile luate intamplator sau/si unele prejudecati in materie de comportament si educatie pot sa duca la greseli grave, uneori ireparabile.

 

• Copilaria incepe de la nastere si dureaza pana la 10-13 ani, varsta dupa care copilul intra in perioada de pubertate. Puiul de om vine pe lume cel mai neajutorat dintre vietuitoare. Ii trebuie 1 an pana sa se ridice in picioare. Ii trebuie 2-3 ani pana invata sa manance singur, iar la mijloacele de comunicare, la inceput rudimentare (plansul, mimica, gestul etc.), se adauga treptat, pe parcursul a 3-4 ani, mijlocul de comunicare specific omului si una din marile sale cuceriri biologice si spirituale, vorbirea. Prin complexitatea conexiunilor cerebrale care s-au format, specia umana a pierdut in mare masura conduita instinctiva.
• Pentru a supravietui, omul trebuie sa invete, iar puiul de om sa fie ocrotit.
• Este de la sine inteles ca perioada cea mai periclitata si care necesita cea mai mare atentie si supraveghere este prima perioada, de la nastere la 3-4 ani, numita si mica copilarie.
• Caracteristicele acestei perioade sunt :

1. Ritmul intens de crestere in inaltime si greutate, cel mai accentuat din toate perioadele vietii, exceptand perioada vietii intrauterine ;
2. O slaba aparare a organismului fata de infectii (sistemul imunitar este incomplet dezvoltat), ceea ce face ca in aceasta perioada copiii sa se imbolnaveasca mai des, iar bolile pe care le fac sa fie cu atat mai grave, cu cat copilul este mai mic ;
3. O mare receptivitate la procesele de cunoastere si adaptare, dar si o mare sensibilitate a sistemului de reglare neuro-psihic. Trairile afective, psihice sau mentale, pozitive sau negative, pe care copilul le are in aceasta perioada se inscriu ireversibil in formarea viitoarei sale personalitati.
4. In primii 3-4 ani de viata, copilul descopera "o lume", chiar daca aceasta lume se desfasoara in cadrul relativ limitat al vietii de familie ; "este lumea lui si prima pe care o cunoaste".
5. Intre 4 si 10-13 ani se situeaza etapa de copil prescolar si scolar mic. Este o etapa mai liniara. Ritmul cresterii se micsoreaza fata de etapa anterioara, creste rezistenta la infectii, copilul se imbolnaveste mai rar, iar bolile pe care le face sunt mai usoare, psihic si comportamental este echilibrat si receptiv la procesul educativ.
6. Din punctul de vedere al fenomenelor de cunoastere si invatare, in aceasta etapa se realizeaza o acumulare cantitativa remarcabila. Copilul isi dezvolta treptat puterea de abstractizare pentru stiintele matematice, interesul pentru stiintele exacte, aptitudinile pentru activitati tehnice, sportive etc. Tot in aceasta perioada invata cel mai usor limbi straine (intre 4 si 12 ani), isi dezvolta fantezia, imaginatia, are o memorie foarte buna. Este perioada de maxima eficienta a formarii deprinderilor (exista o programare ereditara pentru aceasta perioada), a felului cum vorbeste, cum si ce mananca, a deprinderilor de igiena personala, de comportament, politete etc.
7. Exista copii dotati, normali sau mediocri ; fiecare din ei se poate "realiza" daca vor fi utilizate corect capacitatile disponibile ale fiecaruia, variabile de la individ la individ.